NIMENI NU NE POATE SMULGE DIN MÂNA DOMNULUI

Domnul Isus ne spune despre „oile Sale”: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10: 28-30) 

Dar ce spune înainte de asta? „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.” (Ioan 10:27) Nu este suficient să credem în faptul că Isus este Dumnezeu și s-a jertfit pentru noi ca să ne calificăm la titlul de „oile Domnului”. E nevoie să avem o relație cu El atât de vie și reală, încât duhul nostru născut din nou prin unirea cu Duhul Sfânt, după ce am primit sămânța Cuvântului Scripturii, să audă și să recunoască vocea Domnului... și nu doar s-o audă ci să și asculte de ea. Doar după ce renunțăm la a lua decizii conduși de fire și suflet (voință, emoții și minte) și cerem sfatul Domnului și apoi îl urmăm, trăind în ascultare, devenim „transparenți înaintea Domnului” (Dumnezeu știe totul despre noi, dar ne „cunoaște” după ce-i spunem tot ce țineam „secret”, și-i dăm acces în toate ariile vieții noastre).

• Ioan 6:37-40 „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.  Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Isus spune aici, că nici o altă persoană, nici chiar cel rău, nici o cauză exterioară nu ne pot smulge din mâna Lui sau a Tatălui ceresc, dar nu spune nimic despre voința noastră. Cu alte cuvinte, atât timp cât dorim să stăm lângă Domnul, nimeni nu-L poate convinge pe Dumnezeu să renunțe la noi. Ce adevăr minunat! Iar Voia Domnului este să fim ai Lui pentru eternitate. De fapt pentru acest scop a creat omul. Trăim pe Pământ pentru a ne pregăti pentru Cer. Întreaga noastră existență este un lung șir de teste și încercări, pentru a ne dovedi dragostea pentru Domnul și dorința de a fi cu El; trecând prin încercări, încrezându-ne în Dumnezeu și făcând voia Lui, devenim tot mai mult asemeni Lui Isus. Dacă cineva iubește lumea și păcatul mai mult decât pe Cristos, nu este vrednic să ajungă în Rai. 

De ce ar forța Dumnezeu pe cineva care nu-L iubește și nu dorește părtășia cu El să-și petreacă veșnicia în Rai, în prezența Lui? 

Și atunci putem fi siguri că suntem mântuiți? Da, suntem mântuiți, atât timp cât trăim în ascultare de Domnul. 

Sinceritatea, ascultarea, dragostea neprefăcută, teama sfântă de Dumnezeul Atotputernic, pasiunea pentru Cuvânt, rugăciune, închinare sunt toate chei esențiale în păstrarea mântuirii până la sfârșit. Dacă nu ne încheiem viața într-o relație corectă cu Isus, nu mai contează că restul vieții am fost ai Lui. Să nu ne înșelăm singuri. Dumnezeu nu ne forțează să-L iubim, nici să rămânem lângă El, chiar dacă atât de mult dorește să fim ai Lui pentru eternitate, încât și-a dat Fiul să moară în locul nostru. Chiar merită să-L iubim și să trăim pentru El. 

 

Carmen Pușcaș