CUM SĂ-L URMĂM PE CRISTOS

Cuvintele rostite de Domnul Isus, în versetele care urmează, ne arată principalii pași ai umblării creștine.

• Matei 16:24 „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

Să privim mai atent la cuvintele Lui Isus, pe care le mai găsim și în Evangheliile lui Marcu și Luca.

• Marcu 8:34 „Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui.”

 

• Luca 9:23 „Apoi a zis tuturor:„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui."

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine”, ne arată că doar cei doritori să-L urmeze pe Cristos, pot s-o facă. A merge după Isus, înseamnă a trăi o viață de ascultare față de El. E singurul mod în care putem merge după Isus, călcând pe urmele pașilor Lui. Îl urmăm pe Cel pe care Îl iubim, adorăm și onorăm.
​
„Să se lepede de sine”, în original este cuvântul grecesc „aparneomai”, care înseamnă a renega complet, a se separa cu totul de cineva. Ca și copii ai Lui Dumnezeu, trebuie să ne separăm total de vechea noastră fire păcătoasă. Când am venit la Cristos, am renunțat de bună voie la vechea noastră natură și trăire păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, curată, neprihănită. Deci Isus ne spune să renunțăm la a face ce ne dictează natura noastă veche și să ne supunem conducerii Duhului Sfânt. După întoarcerea la Dumnezeu, continuăm să ”locuim în aceleași vase de lut”, deci nu putem trăi vieți perfecte și total sfinte, cât timp suntem pe acest Pământ, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu în toate lucrurile. Pe măsură ce continuăm să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să trăim curat, să-i facem pe plac Lui Dumnezeu în tot ce facem, spunem, simțim sau gândim și cu cât ne concentrăm mai mult pe cine suntem în Isus, decât pe greșelile noastre, vom semăna tot mai mult cu El. Cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Isus și pe măsură ce crește ungerea Duhului Sfânt în noi, vom păcătui tot mai puțin. Suntem în continuă transformare, până ne va lua Tatăl Ceresc, sus la El.
 
Dragostea pentru Isus ne convinge să-i predăm Lui tot, să renunțăm la dreptul de a face ce vrem noi și să dorim să facem voia Lui, în toate aspectele vieții noastre. Cu cât îi predăm mai mult conducerea vieții noastre, cu atât ne apropiem mai mult de totala lepădare de sine.
 
„Să-şi ia crucea”, era un act foarte familiar celor care trăiau pe vremea ucenicilor. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei care urmau să fie răstigniți, să-și care crucea pe care urmau să fie crucificați (așa au făcut și cu Domnul Isus). Actul în sine era o recunoaștere și acceptare tacită a faptului că sentința condamnării lor la moarte a fost una corectă. Deci, pentru noi credincioșii, a ne lua zilnic crucea, înseamnă recunoașterea faptului că firea noastră trebuie dată morții în fiecare zi, și acest act este unul corect, de dreptate, pentru a fi capabili să trăim în ascultare de Dumnezeu și nu de propria fire. Doar în dragoste și ascultare totală de Domnul se poate trăi o viață sfântă.
 
„Oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui”, arată foarte clar că mântuiți ajung cei care renunță să mai trăiască cum trăiau înainte să-L cunoască pe Cristos și aleg să trăiască curat, urmând exemplul Mântuitorului lor; pierderea acestei vieți pământești, pentru a o câștiga pe cea cerească, este un schimb care merită prețul! Nu suntem toți chemați să murim ca martiri, pentru gloria Lui Isus, dar suntem toți chemați să renunțăm la stilul vechi de viață și să trăim așa cum ne învață Scriptura, onorându-L pe Domnul nostru. Așa cum spunea Pavel, în:
 

• Filipeni1:21 Căci, pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig.

 
Domnul nostru știe ce este cel mai bine pentru noi și are planul perfect pentru fiecare în parte. Prin ascultarea de voia și cuvântul Lui, ne facem nouă o favoare imensă, pentru că Domnul ne vrea binele și mai mult decât ni-l dorim noi. Tatăl nostru ceresc ne iubește mai mult decât ne-am putea noi iubi sau oricine altcineva. Viața de ascultare este ceea ce a avut Dumnezeu în plan pentru omenire, de la momentul creației; ascultarea este esențială, pentru a rămâne sub protecția Domnului și în harul Său. Ascultarea este biletul de intrare în Ceruri. Și mai mult decât atât, viața de ascultare este singura care merită trăită! Aleluia! Mulțumim Doamne Isuse pentru că datorită Ție, toate acestea sunt posibile celor ce cred în Tine și în jertfa Ta!
 
 
Carmen Pușcaș