Sunt mulţi cei care predică şi dau învăţătură despre „roada Duhului Sfânt”. Cu siguranţă, toţi am auzit multe mesaje pe această temă și probabil vă așteptați ca și acest articol să sune familiar. În acest articol, abordarea subiectului este puțin diferită, încercând să evidențieze o paletă mai largă de emoții și efecte produse de Duhul Sfânt în viața celor născuți din nou și care-L lasă să lucreze, precum și ceea ce produce firea umană, păcătoasă.
Haideţi să încercăm să uităm ce am auzit şi să privim cu atenţie acest subiect. În primul rând, să ne concentrăm puţin pe ce spune pilda semănătorului. Domnul Isus spune că „sămânţa” este Cuvântul Lui Dumnezeu , iar „inimile” sunt terenul pe care sunt semănate seminţele.
Slavă Domnului, această pildă e uşor de înţeles pentru oricine, indiferent de vârstă. Roada Duhului în schimb, e foarte greu de înţeles. Dar ce înseamnă roada? Roada, fructul este ceea ce produce un pom roditor. Această parte e uşor de înţeles. Dacă am fi comparați cu un pom, ce roadă am produce, sau mai simplu, dacă Isus este viţa, iar noi mlădiţele, producem noi roada pe care ar trebui s-o producă vița Lui? Nu e complicat, nu-i aşa?
Dar în lumea în care trăim, totul se rezumă la „eu, eu, eu”, adică universul personal. O lume a „propriului interes”, a „slujirii de sine” şi atât... Scopul fructului are cel puţin două aspecte. Primul este că devine hrană. Al doilea scop, care este foarte rar remarcat, reprezintă capacitatea pomului de a se înmulţi. Când un strugure sau o smochină cade pe sol, fructul putrezeşte, dar sămânţa va putea încolţi, şi o nouă viţă sau un nou smochin, va creşte din ea. Acelaşi lucru se întâmplă cu majoritatea pomilor şi chiar a copacilor cu fructe necomestibile pentru om. Scopul fructelor este pentru hrană şi reproducere.
Isus a venit pe Pământ ca să-I facă plăcere Tatălui. Prin ce a împlinit, L-a glorificat pe Tatăl şi a adus mult rod. Astăzi noi suntem extensiile Lui Isus şi ale Tatălui, prin Duhul Sânt care este în noi şi ne ajută să-L glorificăm pe Tatăl şi să aducem mult rod. Când lăsăm roada Duhului Sfânt să curgă prin noi, cei din jur Îl vor vedea şi-L vor simţi pe Isus. Roada Duhului Sfânt fiind de fapt o viață trăită conform căilor Sale, a dragostei Sale, a personalităţii Sale... Prin Duhul Sfânt şi prin Isus locuind în noi, trupul Lui Cristos creşte individual şi corporativ în maturitate şi în număr, pe măsură ce alţi oameni vin la Isus.
Noi toţi aducem rod, de un fel sau altul. În unele cazuri, neplăcerile produc mai multe neplăceri. Dezonoarea produce mai multă dezonoare... ş.a.m.d. Dar lăudat să fie Domnul, căci atunci când roada Duhului Sfânt curge prin noi, înseamnă că suntem vii! Când Îl onorăm pe El ca Domn, în deciziile şi comportamentul nostru, roada Duhului ne ajută pe noi dar şi pe cei de lângă noi.Alegerile corecte pe care le facem Îl glorifică pe Tatăl şi Îi dă Duhului Sfânt oportunitatea de a lucra. Aceasta este roada lui Cristos în noi. El lucrează prin rod!
Sunt roade care duc la viaţă sau la moarte. Acestea au efect în persoana fizică, în ceea ce vedem cu ochii naturali. Dar efectul este mai grav de atât, afectând ceea ce este invizibil, duhul omului. Când o persoană ajunge să-şi găsească mângâierea în alcool, în urma unor traume, doar se înșeală. De fapt durerea interioară se va transforma în amărăciune, neiertare, violenţă, mânie necontrolată, care duc la paranoia, teamă, anxietate pentru cel care devine alcoolic şi de asemenea şi pentru cei apropiaţi. Răni adânci, care în unele cazuri nu se vindecă niciodată.
Ca fiinţe umane, ne hrănim şi bem în trupul natural, dar şi în cel spiritual; omul nostru interior. Isus a venit să ne salveze şi să ne vindece. A făcut asta pentru omul firesc, dar cea mai mare salvare şi mântuire este cea a omului interior, a duhului nostru. Trupurile acestea vor trece când vom fi îmbrăcaţi în trupurile de slavă. Dar duhurile noastre nu vor muri niciodată. Nici măcar cei care ajung în iad. Moartea veşnică, înseamnă existenţă fără Dumnezeu, adică omul trăieşte veşnic, dar în moarte (moartea veşnică – în iad). Aici, pe Pământ, noi toţi, mâncăm, bem şi producem roade ale vieţii sau ale morţii. Acţiunile noastre aduc zidire sau dărâmă. Toate acţiunile, indiferent cine le execută, au efect pozitiv sau negativ asupra omului interior. Uneori, ceea ce e făcut cu intenţii bune, poate rezulta într-o roadă rea spirituală... roada duhului poate zidi sau dărâma.
Omul interior conduce de fapt ce face și ce este omul. Acţiunile noastre sunt rodul alegerilor noastre şi acesta poate fi bun sau rău. În viaţa de zi cu zi, facem alegeri în permanenţă. Alegem binecuvântarea sau blestemul. Ceea ce alegem afectează propria noastră persoană şi de cele mai multe ori, şi pe cei din jur. Alegerile noastre pot avea impact spre bine sau spre rău, pot duce la viaţă sau la moarte.
Viaţă? Da! Roade care duc la viață: pacea, bucuria, maturitatea, ordinea, disciplina, amabilitatea, dragostea, mulțumirea, încurajarea, lauda și gratitudinea la adresa Domnului, autocontrolul, răbdarea, calmul, liniștea, neprihănirea, sfințirea, bunătatea, blândețea, îngăduința, iertarea, respectul, altruismul, integritatea, smerenia, umilința, ajutorarea altora, înțelepciunea, priceperea, îndemânarea, priceperea, îndurarea, calmul, curajul, discernământul, bunul simț, responsabilitatea, credincioșia și încrederea în Dumnezeu, înțelegerea și acceptarea neajunsurilor celorlalți. Toate acestea sunt roade care zidesc pe cel în cauză, precum şi pe cei din jur şi aduc glorie Tatălui Ceresc (atrăgând binecuvântări chiar şi peste copiii și generaţiile următoare). Chiar şi atunci când trebuie să luăm atitudine împotriva răului, a păcatului, efectul va fi unul de binecuvântare.
Moarte? Roade care duc la moarte sunt: mândria, cruzimea, critica, lipsa de har, răutatea, mânia urmată de păcat, nerăbdarea, amărăciunea, ura, impolitețea, atitudinea certăreaţă, a ţine socoteala greşelilor celorlalţi, rebeliunea, neascultarea, uzurparea autorităţii, blasfemia, gelozia, a da frâu liber dorinţelor firii, dependenţa de substanţe nocive (droguri, alcool...), orice tip de dependenţa, invidia, minciuna, destrăbălarea, trădarea, înşelăciunea, corupţia, lăcomia, nemulţumirea, setea de putere, necredinţa şi lipsa de reverenţă faţă de Dumnezeu, narcisismul, implicarea în vrăjitorie, ocultism, astrologie, ghicitorie, iubitori de plăceri păcătoase, curvie, homosexualitate, perversiuni, necurăţii de orice fel... toate acestea nu zidesc. Doar măgulesc eul persoanei care le are sau le practică, fiind distructive pentru aceasta cât şi pentru cei din jur. De asemena aduc blestemul peste urmaşii lor.
Unii oameni părăsesc această lume cu sufletul zdrobit, făcut fărâme, indiferent din ce categorie socială fac parte, dacă sunt educaţi sau nu, inteligenţi sau nu. Cunosc oameni minunaţi, cu inimi mari, foarte inteligenţi, care par că sunt bine, că totul e în regulă, dar care ascund mari răni sufleteşti, fără ca cei din jur să ştie sau măcar să bănuiască. Inteligenţa nu duce neaparat la vindecarea rănilor. Poate ajuta la a găsi soluţii, dar nu e suficient. De cele mai multe ori, aceste răni sunt provocate în copilărie, prin violarea fizică sau psihică (viol, traumatizare, tortură, violenţă etc.). De multe ori, părinţii copiilor molestaţi nu au nici cea mai mică idee despre traumele prin care trec sau au trecut copiii lor. Uneori cel care a cauzat rana ajunge iertat de victimă, dar fapta îl afectează şi pe el şi are nevoie de vindecare. Roadele alegerilor greşite, pot avea efecte care să continue la nesfârşit. Pentru cei care nu se pocăiesc, consecinţele rămân pentru eternitate.
Cine poate vindeca astfel de răni? Numai Dumnezeu este cel care le poate vindeca prin roada Duhului, prin dragoste. Dragostea vindecă, pe când ura dărâmă. Omul interior al omului fără Dumnezeu, este rău. Domnul spune în Geneza 8:21„întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui”. Dar când Isus Cristos vine să locuiască în inima omului prin Duhul Sfânt, lucrurile stau cu totul altfel. Dragostea Lui Dumnezeu este un balsam vindecător, o alifie vindecătoare! Aceasta vine direct de la Tatăl ceresc sau prin copiii Săi care au primit dragostea Lui şi o dau mai departe şi odată cu ea vine vindecarea şi o nouă putere. Nu vorbim despre dragostea pe care o poate avea lumea, ci de dragostea perfectă, acea dragoste pură, profundă, dezinteresată, care este roada Duhului Sfânt. Dumnezeu este dragoste şi este Duh. Dumnezeu este bun şi tot ce este bun îşi are originea în El.
Când persoana care se întoarce la Isus, a trecut prin multe greutăţi şi încercări în viaţă, va avea multe răni şi sechele ca urmare a acestora, care continuă să-i afecteze inima şi mintea. Duhul omului se „naşte din nou” , când acesta îl invită pe Isus în inima sa şi Îl face Domn al vieţii sale. Dar procesul reînnoirii minţii, abia de aici poate începe. Când ne naştem de nou din Duhul Sfânt, noi venim la Lumina, care este Isus, din întunericul în care trăiam fără El. Isus începe transformarea în viaţa celui care Îl face Domn, (când ne naştem din nou devenim „copii ai luminii şi din lumină”) şi apoi prin Cuvântul Său, pe măsură ce învăţăm căile Domnului şi cum vrea El să ne comportăm în încercările şi răutăţile pe care le întâmpinăm în viaţă, cu adevărat vom vedea că suntem luminaţi de către Duhul Sfânt şi vom şti să facem ce e bine.
De-a lungul procesului de creştere în cunoaşterea Lui Dumnezeu, vom fi luminaţi tot mai mult şi El va continua să ne înveţe! Încrederea în căile Lui, va fi tot mai mare şi învăţăm tot mai mult să ascultăm vocea Duhului Sfânt şi ghidarea Lui. Viaţa nu va fi niciodată uşoară, de-a lungul călătoriei prin această lume, dar când Isus Cristos este Comandantul navei în care suntem, El ştie cum să ne treacă prin apele învolburate şi de multe ori le potoleşte!
Haideţi să încercăm să uităm ce am auzit şi să privim cu atenţie acest subiect. În primul rând, să ne concentrăm puţin pe ce spune pilda semănătorului. Domnul Isus spune că „sămânţa” este Cuvântul Lui Dumnezeu , iar „inimile” sunt terenul pe care sunt semănate seminţele.
- Luca 8:11-12 „Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.”
- Matei 13:18-19 „Ascultaţi, dar, ce înseamnă pilda semănătorului: Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.”
Slavă Domnului, această pildă e uşor de înţeles pentru oricine, indiferent de vârstă. Roada Duhului în schimb, e foarte greu de înţeles. Dar ce înseamnă roada? Roada, fructul este ceea ce produce un pom roditor. Această parte e uşor de înţeles. Dacă am fi comparați cu un pom, ce roadă am produce, sau mai simplu, dacă Isus este viţa, iar noi mlădiţele, producem noi roada pe care ar trebui s-o producă vița Lui? Nu e complicat, nu-i aşa?
- Ioan 15:1-8 „Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”
Dar în lumea în care trăim, totul se rezumă la „eu, eu, eu”, adică universul personal. O lume a „propriului interes”, a „slujirii de sine” şi atât... Scopul fructului are cel puţin două aspecte. Primul este că devine hrană. Al doilea scop, care este foarte rar remarcat, reprezintă capacitatea pomului de a se înmulţi. Când un strugure sau o smochină cade pe sol, fructul putrezeşte, dar sămânţa va putea încolţi, şi o nouă viţă sau un nou smochin, va creşte din ea. Acelaşi lucru se întâmplă cu majoritatea pomilor şi chiar a copacilor cu fructe necomestibile pentru om. Scopul fructelor este pentru hrană şi reproducere.
Isus a venit pe Pământ ca să-I facă plăcere Tatălui. Prin ce a împlinit, L-a glorificat pe Tatăl şi a adus mult rod. Astăzi noi suntem extensiile Lui Isus şi ale Tatălui, prin Duhul Sânt care este în noi şi ne ajută să-L glorificăm pe Tatăl şi să aducem mult rod. Când lăsăm roada Duhului Sfânt să curgă prin noi, cei din jur Îl vor vedea şi-L vor simţi pe Isus. Roada Duhului Sfânt fiind de fapt o viață trăită conform căilor Sale, a dragostei Sale, a personalităţii Sale... Prin Duhul Sfânt şi prin Isus locuind în noi, trupul Lui Cristos creşte individual şi corporativ în maturitate şi în număr, pe măsură ce alţi oameni vin la Isus.
Noi toţi aducem rod, de un fel sau altul. În unele cazuri, neplăcerile produc mai multe neplăceri. Dezonoarea produce mai multă dezonoare... ş.a.m.d. Dar lăudat să fie Domnul, căci atunci când roada Duhului Sfânt curge prin noi, înseamnă că suntem vii! Când Îl onorăm pe El ca Domn, în deciziile şi comportamentul nostru, roada Duhului ne ajută pe noi dar şi pe cei de lângă noi.Alegerile corecte pe care le facem Îl glorifică pe Tatăl şi Îi dă Duhului Sfânt oportunitatea de a lucra. Aceasta este roada lui Cristos în noi. El lucrează prin rod!
Sunt roade care duc la viaţă sau la moarte. Acestea au efect în persoana fizică, în ceea ce vedem cu ochii naturali. Dar efectul este mai grav de atât, afectând ceea ce este invizibil, duhul omului. Când o persoană ajunge să-şi găsească mângâierea în alcool, în urma unor traume, doar se înșeală. De fapt durerea interioară se va transforma în amărăciune, neiertare, violenţă, mânie necontrolată, care duc la paranoia, teamă, anxietate pentru cel care devine alcoolic şi de asemenea şi pentru cei apropiaţi. Răni adânci, care în unele cazuri nu se vindecă niciodată.
Ca fiinţe umane, ne hrănim şi bem în trupul natural, dar şi în cel spiritual; omul nostru interior. Isus a venit să ne salveze şi să ne vindece. A făcut asta pentru omul firesc, dar cea mai mare salvare şi mântuire este cea a omului interior, a duhului nostru. Trupurile acestea vor trece când vom fi îmbrăcaţi în trupurile de slavă. Dar duhurile noastre nu vor muri niciodată. Nici măcar cei care ajung în iad. Moartea veşnică, înseamnă existenţă fără Dumnezeu, adică omul trăieşte veşnic, dar în moarte (moartea veşnică – în iad). Aici, pe Pământ, noi toţi, mâncăm, bem şi producem roade ale vieţii sau ale morţii. Acţiunile noastre aduc zidire sau dărâmă. Toate acţiunile, indiferent cine le execută, au efect pozitiv sau negativ asupra omului interior. Uneori, ceea ce e făcut cu intenţii bune, poate rezulta într-o roadă rea spirituală... roada duhului poate zidi sau dărâma.
Omul interior conduce de fapt ce face și ce este omul. Acţiunile noastre sunt rodul alegerilor noastre şi acesta poate fi bun sau rău. În viaţa de zi cu zi, facem alegeri în permanenţă. Alegem binecuvântarea sau blestemul. Ceea ce alegem afectează propria noastră persoană şi de cele mai multe ori, şi pe cei din jur. Alegerile noastre pot avea impact spre bine sau spre rău, pot duce la viaţă sau la moarte.
Viaţă? Da! Roade care duc la viață: pacea, bucuria, maturitatea, ordinea, disciplina, amabilitatea, dragostea, mulțumirea, încurajarea, lauda și gratitudinea la adresa Domnului, autocontrolul, răbdarea, calmul, liniștea, neprihănirea, sfințirea, bunătatea, blândețea, îngăduința, iertarea, respectul, altruismul, integritatea, smerenia, umilința, ajutorarea altora, înțelepciunea, priceperea, îndemânarea, priceperea, îndurarea, calmul, curajul, discernământul, bunul simț, responsabilitatea, credincioșia și încrederea în Dumnezeu, înțelegerea și acceptarea neajunsurilor celorlalți. Toate acestea sunt roade care zidesc pe cel în cauză, precum şi pe cei din jur şi aduc glorie Tatălui Ceresc (atrăgând binecuvântări chiar şi peste copiii și generaţiile următoare). Chiar şi atunci când trebuie să luăm atitudine împotriva răului, a păcatului, efectul va fi unul de binecuvântare.
Moarte? Roade care duc la moarte sunt: mândria, cruzimea, critica, lipsa de har, răutatea, mânia urmată de păcat, nerăbdarea, amărăciunea, ura, impolitețea, atitudinea certăreaţă, a ţine socoteala greşelilor celorlalţi, rebeliunea, neascultarea, uzurparea autorităţii, blasfemia, gelozia, a da frâu liber dorinţelor firii, dependenţa de substanţe nocive (droguri, alcool...), orice tip de dependenţa, invidia, minciuna, destrăbălarea, trădarea, înşelăciunea, corupţia, lăcomia, nemulţumirea, setea de putere, necredinţa şi lipsa de reverenţă faţă de Dumnezeu, narcisismul, implicarea în vrăjitorie, ocultism, astrologie, ghicitorie, iubitori de plăceri păcătoase, curvie, homosexualitate, perversiuni, necurăţii de orice fel... toate acestea nu zidesc. Doar măgulesc eul persoanei care le are sau le practică, fiind distructive pentru aceasta cât şi pentru cei din jur. De asemena aduc blestemul peste urmaşii lor.
Unii oameni părăsesc această lume cu sufletul zdrobit, făcut fărâme, indiferent din ce categorie socială fac parte, dacă sunt educaţi sau nu, inteligenţi sau nu. Cunosc oameni minunaţi, cu inimi mari, foarte inteligenţi, care par că sunt bine, că totul e în regulă, dar care ascund mari răni sufleteşti, fără ca cei din jur să ştie sau măcar să bănuiască. Inteligenţa nu duce neaparat la vindecarea rănilor. Poate ajuta la a găsi soluţii, dar nu e suficient. De cele mai multe ori, aceste răni sunt provocate în copilărie, prin violarea fizică sau psihică (viol, traumatizare, tortură, violenţă etc.). De multe ori, părinţii copiilor molestaţi nu au nici cea mai mică idee despre traumele prin care trec sau au trecut copiii lor. Uneori cel care a cauzat rana ajunge iertat de victimă, dar fapta îl afectează şi pe el şi are nevoie de vindecare. Roadele alegerilor greşite, pot avea efecte care să continue la nesfârşit. Pentru cei care nu se pocăiesc, consecinţele rămân pentru eternitate.
Cine poate vindeca astfel de răni? Numai Dumnezeu este cel care le poate vindeca prin roada Duhului, prin dragoste. Dragostea vindecă, pe când ura dărâmă. Omul interior al omului fără Dumnezeu, este rău. Domnul spune în Geneza 8:21„întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui”. Dar când Isus Cristos vine să locuiască în inima omului prin Duhul Sfânt, lucrurile stau cu totul altfel. Dragostea Lui Dumnezeu este un balsam vindecător, o alifie vindecătoare! Aceasta vine direct de la Tatăl ceresc sau prin copiii Săi care au primit dragostea Lui şi o dau mai departe şi odată cu ea vine vindecarea şi o nouă putere. Nu vorbim despre dragostea pe care o poate avea lumea, ci de dragostea perfectă, acea dragoste pură, profundă, dezinteresată, care este roada Duhului Sfânt. Dumnezeu este dragoste şi este Duh. Dumnezeu este bun şi tot ce este bun îşi are originea în El.
Când persoana care se întoarce la Isus, a trecut prin multe greutăţi şi încercări în viaţă, va avea multe răni şi sechele ca urmare a acestora, care continuă să-i afecteze inima şi mintea. Duhul omului se „naşte din nou” , când acesta îl invită pe Isus în inima sa şi Îl face Domn al vieţii sale. Dar procesul reînnoirii minţii, abia de aici poate începe. Când ne naştem de nou din Duhul Sfânt, noi venim la Lumina, care este Isus, din întunericul în care trăiam fără El. Isus începe transformarea în viaţa celui care Îl face Domn, (când ne naştem din nou devenim „copii ai luminii şi din lumină”) şi apoi prin Cuvântul Său, pe măsură ce învăţăm căile Domnului şi cum vrea El să ne comportăm în încercările şi răutăţile pe care le întâmpinăm în viaţă, cu adevărat vom vedea că suntem luminaţi de către Duhul Sfânt şi vom şti să facem ce e bine.
De-a lungul procesului de creştere în cunoaşterea Lui Dumnezeu, vom fi luminaţi tot mai mult şi El va continua să ne înveţe! Încrederea în căile Lui, va fi tot mai mare şi învăţăm tot mai mult să ascultăm vocea Duhului Sfânt şi ghidarea Lui. Viaţa nu va fi niciodată uşoară, de-a lungul călătoriei prin această lume, dar când Isus Cristos este Comandantul navei în care suntem, El ştie cum să ne treacă prin apele învolburate şi de multe ori le potoleşte!
ARTICOL CORELAT:
ROADA DUHULUI SFÂNT
Cei care trăiesc în Lumina lui Dumnezeu, produc roada Lui
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
.ARTICOLE SUGERATE:
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Ce ne învață scriptura despre trăirea în ascultare și predare totală lui Dumnezeu.
FELURITE ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Cum ne învață Biblia să răspundem diferitelor încercări ale vieții. Ce spune de fapt Iacov 1:2-8?
NU DĂM ÎNAPOI!
„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul/Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
SUNT TOATE PĂCATELE ȘI PEDEPSELE PENTRU ACESTEA EGALE?
Articol inspirat de ceea ce auzim des: păcatul e păcat, nu este păcat mic sau mare.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2014 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș .Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.