A spune că „oamenii sunt răi”, și „nu buni”, poate părea a fi o atitudine negativă sau poate chiar greșită, dar acesta este adevărul. Fiecare ființă umană este născută cu natura decăzută, aceeași natură care a fost transmisă urmașilor lor de către Adam și Eva după căderea lor în păcat. Avem din nou acces la „natura originală dinainte de cădere” , dar numai prin „schimbarea spirituală”, care are loc când, prin Isus Cristos suntem născuți din nou.
Odată ce o persoană devine creștină, predându-și cu adevărat viața Lui Isus, această natură nouă, renăscută (cea restaurată „după chipul Lui Dumnezeu”) începe să se războiască cu vechea natură decăzută, care a părăsit duhul creștinului, dar nu și sufletul (mintea, voința și emoțiile) acestuia. „Partea imorală” a naturii umane apare sub anumiți termeni în Biblie unde este numită cel mai frecvent „carne” sau „fire pământească” a „omului cel vechi”. Unii o numesc „voința eului propriu”, ceea ce poate fi considerat un termen corect, având în vedere că fiecare creștin trebuie să renunțe la „voia sa” pentru a face „voia Lui Dumnezeu”, când devine copilul lui Dumnezeu.
Să vedem cum prezintă Biblia debutul acestui război, în Vechiul Testament și continuarea lui în Noul Testament.
Este clar că părinții omenirii, Adam și Eva, au fost creați după chipul Lui Dumnezeu și nu oricum, ci însuși Dumnezeu a considerat că tot ce a creat (inclusiv omul) era foarte bine.
Și așa au făcut, au mâncat din pomul interzis. Astfel „pomul cunoașterii binelui și răului” a devenit „pomul neascultării” pentru posteritate. Iar când au mâncat, ceva din interiorul lor a murit. Au trecut de la viața spirituală, la întunericul spiritual. Definiția biblică a morții este separarea de Dumnezeu. Și începând de atunci, toți oamenii s-au născut cu o natură păcătoasă, fiind „păcătoși”, separați de Dumnezeu din cauza păcatului, deci morți spiritual. Costul păcatului, sau „plata păcatului”, cum este numit în Noul Testament, este moartea. Este un singur remediu pentru neascultare și are un preț care trebuie plătit. Începând de atunci pentru iertarea păcatelor s-a cerut „vărsare de sânge” („fără vărsare de sânge nu este iertare” Evrei 9:22).
Pieile de animale, din care Dumnezeu a făcut primele haine cu care să-i îmbrace pe Adam și Eva, au aparținut unor creaturi vii și inocente. Primul sacrificiu pentru oameni a fost făcut de Dumnezeu, la fel cum și ultimul de care a fost nevoie a fost făcut tot de Dumnezeu, prin Fiul Său, Isus Cristos. Pentru a putea primi iertarea de păcate, trebuie să ne pocăim cu adevărat și să-L acceptăm pe Isus Cristos ca Domn personal, alegând să nu mai trăim în rebeliune față de Tatăl ceresc și de poruncile și căile Lui. Apoi, când păcătuim după ce am fost născuți din nou și ne cerem sincer iertare, sângele Fiului Lui Dumnezeu, Domnul nostru, continuă să ne spele păcatul și să ne facă neprihăniți.
Prin jertfa lui Isus Cristos și prin alegerea noastră de a-L onora și respecta pe Dumnezeu, putem să ne naștem din nou, și prin această experiență ajungem să avem relația curată de părtășie cu Dumnezeu. Natura nouă și curată, ia naștere în noi, când devenim templul Duhului Sfânt. Acum Dumnezeu este Domnul vieții noastre, El conduce și nu noi. Problema este că continuăm să trăim în trupul fizic, care continuă să aibă natura umană decăzută, care este „programată” de lume și nu de Domnul. Așa cum am mai spus, de aici începe războiul dintre „omul cel vechi” (natura umană egoistă a trupului și sufletului) și „omul cel nou” (natura spirituală care acum este restaurată fiind la fel cu cea creată original, „după chipul și asemănarea” Lui Dumnezeu). Această „schimbare spirituală” nu se produce prin a deveni religioși, mai buni sau mai morali. Este o schimbare uriașă, care are loc doar când cineva se pocăiește sincer de păcate, încetează să mai fie „propriul său domn” și-L caută pe Dumnezeu și căile Lui, acceptând că Isus a plătit pentru păcatele sale, murind în locul său.
Iată câteva versete care atestă toate acestea:
Isus ne spune în versetele de mai sus, care sunt cerințele intrării în împărăția Lui Dumnezeu. Isus vorbește despre ceea ce este „născut din Duh” ca fiind duh și aceasta este nașterea din nou, care are loc când venim sincer la Domnul și îi predăm Lui tot. Atunci Duhul Sfânt produce nașterea din nou a duhului nostru, schimbându-i „natura decăzută” în cea „după chipul și asemănarea” cu Dumnezeu, și de atunci Isus devine adevăratul nostru Domn. Nimeni nu poate intra în împărăția Lui Dumnezeu, devenind parte din aceasta, decât prin nașterea din nou. Aceasta este adevărata experiență a mântuirii și are loc prin lucrarea Duhului Sfânt, atunci când natura Lui Dumnezeu schimbă natura duhului persoanei mântuite. Apartenența la o biserică sau botezul nu pot mântui pe nimeni. Doar după ce ne pocăim sincer înaintea Lui Dumnezeu, crezând că prin jertfa Lui Isus Cristos ni se iartă păcatele și trăim o viață nouă, ascultând de Domnul, ajungem la mântuire.
În continuare, Isus i-a mai spus lui Nicodim:
Șarpele înălțat de Moise în pustie, la care face referire Isus, apare prima dată în Numeri 21:4-9. Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă, pe care să-l ridice pe o prăjină, pentru salvarea israeliților care s-au răzvrătit contra Domnului. Dumnezeu a trimis șerpii veninoși („înfocați”) ca să-i pedepsească pe cei care murmurau și s-au răzvrătit contra Lui. Dacă admiteau că au păcătuit și priveau spre șarpele înălțat, erau iertați și trăiau, veninul ne mai având efect asupra trupurilor lor. Dar cei care nu ascultau și nu împlineau ce le-a cerut Dumnezeu prin Moise, mureau. Aceasta era de fapt prefigurarea jertfei Lui Isus, sus pe cruce, iar Domnul l-a folosit ca exemplu când îi vorbea Lui Nicodim. Jertfa Lui Isus este pentru întreaga omenire, nu doar pentru poporul evreu, așa cum a fost șarpele de aramă, înălțat în deșert. Isus spune clar că tot așa trebuie să fie și El înălțat, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său, care a luat naștere din linia genealogică a Lui Avraam, Isaac și Iacov. Prin acest legământ, preoții leviți erau cei care aduceau jertfele de animale și păsări pentru păcatele poporului, Isus a venit ca să împlinească și să încheie acest vechi sistem preoțesc devenind El însuși Marele Preot pentru fiecare dintre noi în parte. Sângele oilor, vițeilor, țapilor și al berbecilor putea doar să acopere păcatele poporului până la jertfa Lui Isus, care a „îndepărtat” și anulat păcatele trecute, prezente și viitoare ale omenirii. Chiar dacă păcatele noastre au fost „roșii ca purpura”, prin Isus Cristos au devenit albe ca zăpada.
Să privim acum la natura decăzută, cu care ne-am născut toți de la Adam și Eva.
În natura noastră decăzută avem o mare „abilitate” de a vedea ceva ca fiind bun în ochii noștri, dar care în realitate este total greșit și avem o mare problemă când vrem să credem minciuna mai mult decât adevărul. Pavel spune și el asta, arătându-ne imaginea de ansamblu în:
Regele David, care a scris mare parte din cartea Psalmilor, este mezinul familiei. El a fost al optulea fiu și tocmai pentru că părinții lui erau deja căsătoriți de mulți ani, este evident că nu se referă la păcatul părinților de a-l fi conceput în afara căsătoriei. Dar David a înțeles ce înseamnă să fii născut cu o natură decăzută care se transmite din generație în generație.
În concluzie, când o persoană ajunge să se sature de păcat și de „domnia propriului eu” și începe să-L caute pe Dumnezeu pentru a fi iertată, ochii spirituali încep să i se deschidă. Chiar lucrurile care înainte i se păreau de necrezut, încep să capete sens și dacă își dorește cu adevărat, Isus Cristos i se va face recunoscut.
Pocăința și predarea totală chemându-l pe Isus ca Domn, din toată inima, deschide ușa nașterii din nou a duhului, prin Duhul Sfânt. Așa începe războiul dintre „firea pământească” și Duhul Sfânt, pentru că sunt în opoziție totală și nu se va sfârși decât când ne vom părăsi trupurile umane împreună cu natura lor decăzută. Slava Domnului pentru jertfa Lui Isus Cristos, prin care primim mântuirea și viața veșnică, pură, minunată, fără lacrimi și dureri.
Odată ce o persoană devine creștină, predându-și cu adevărat viața Lui Isus, această natură nouă, renăscută (cea restaurată „după chipul Lui Dumnezeu”) începe să se războiască cu vechea natură decăzută, care a părăsit duhul creștinului, dar nu și sufletul (mintea, voința și emoțiile) acestuia. „Partea imorală” a naturii umane apare sub anumiți termeni în Biblie unde este numită cel mai frecvent „carne” sau „fire pământească” a „omului cel vechi”. Unii o numesc „voința eului propriu”, ceea ce poate fi considerat un termen corect, având în vedere că fiecare creștin trebuie să renunțe la „voia sa” pentru a face „voia Lui Dumnezeu”, când devine copilul lui Dumnezeu.
- Galateni 5:16-17 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Să vedem cum prezintă Biblia debutul acestui război, în Vechiul Testament și continuarea lui în Noul Testament.
- Geneza 1:26-31 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Este clar că părinții omenirii, Adam și Eva, au fost creați după chipul Lui Dumnezeu și nu oricum, ci însuși Dumnezeu a considerat că tot ce a creat (inclusiv omul) era foarte bine.
- Geneza 2:15-17 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit."
Și așa au făcut, au mâncat din pomul interzis. Astfel „pomul cunoașterii binelui și răului” a devenit „pomul neascultării” pentru posteritate. Iar când au mâncat, ceva din interiorul lor a murit. Au trecut de la viața spirituală, la întunericul spiritual. Definiția biblică a morții este separarea de Dumnezeu. Și începând de atunci, toți oamenii s-au născut cu o natură păcătoasă, fiind „păcătoși”, separați de Dumnezeu din cauza păcatului, deci morți spiritual. Costul păcatului, sau „plata păcatului”, cum este numit în Noul Testament, este moartea. Este un singur remediu pentru neascultare și are un preț care trebuie plătit. Începând de atunci pentru iertarea păcatelor s-a cerut „vărsare de sânge” („fără vărsare de sânge nu este iertare” Evrei 9:22).
- Geneza 3:21-24 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Pieile de animale, din care Dumnezeu a făcut primele haine cu care să-i îmbrace pe Adam și Eva, au aparținut unor creaturi vii și inocente. Primul sacrificiu pentru oameni a fost făcut de Dumnezeu, la fel cum și ultimul de care a fost nevoie a fost făcut tot de Dumnezeu, prin Fiul Său, Isus Cristos. Pentru a putea primi iertarea de păcate, trebuie să ne pocăim cu adevărat și să-L acceptăm pe Isus Cristos ca Domn personal, alegând să nu mai trăim în rebeliune față de Tatăl ceresc și de poruncile și căile Lui. Apoi, când păcătuim după ce am fost născuți din nou și ne cerem sincer iertare, sângele Fiului Lui Dumnezeu, Domnul nostru, continuă să ne spele păcatul și să ne facă neprihăniți.
Prin jertfa lui Isus Cristos și prin alegerea noastră de a-L onora și respecta pe Dumnezeu, putem să ne naștem din nou, și prin această experiență ajungem să avem relația curată de părtășie cu Dumnezeu. Natura nouă și curată, ia naștere în noi, când devenim templul Duhului Sfânt. Acum Dumnezeu este Domnul vieții noastre, El conduce și nu noi. Problema este că continuăm să trăim în trupul fizic, care continuă să aibă natura umană decăzută, care este „programată” de lume și nu de Domnul. Așa cum am mai spus, de aici începe războiul dintre „omul cel vechi” (natura umană egoistă a trupului și sufletului) și „omul cel nou” (natura spirituală care acum este restaurată fiind la fel cu cea creată original, „după chipul și asemănarea” Lui Dumnezeu). Această „schimbare spirituală” nu se produce prin a deveni religioși, mai buni sau mai morali. Este o schimbare uriașă, care are loc doar când cineva se pocăiește sincer de păcate, încetează să mai fie „propriul său domn” și-L caută pe Dumnezeu și căile Lui, acceptând că Isus a plătit pentru păcatele sale, murind în locul său.
Iată câteva versete care atestă toate acestea:
- Ioan 3:1-8 „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
Isus ne spune în versetele de mai sus, care sunt cerințele intrării în împărăția Lui Dumnezeu. Isus vorbește despre ceea ce este „născut din Duh” ca fiind duh și aceasta este nașterea din nou, care are loc când venim sincer la Domnul și îi predăm Lui tot. Atunci Duhul Sfânt produce nașterea din nou a duhului nostru, schimbându-i „natura decăzută” în cea „după chipul și asemănarea” cu Dumnezeu, și de atunci Isus devine adevăratul nostru Domn. Nimeni nu poate intra în împărăția Lui Dumnezeu, devenind parte din aceasta, decât prin nașterea din nou. Aceasta este adevărata experiență a mântuirii și are loc prin lucrarea Duhului Sfânt, atunci când natura Lui Dumnezeu schimbă natura duhului persoanei mântuite. Apartenența la o biserică sau botezul nu pot mântui pe nimeni. Doar după ce ne pocăim sincer înaintea Lui Dumnezeu, crezând că prin jertfa Lui Isus Cristos ni se iartă păcatele și trăim o viață nouă, ascultând de Domnul, ajungem la mântuire.
În continuare, Isus i-a mai spus lui Nicodim:
- Ioan 3:14-21 „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
Șarpele înălțat de Moise în pustie, la care face referire Isus, apare prima dată în Numeri 21:4-9. Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă, pe care să-l ridice pe o prăjină, pentru salvarea israeliților care s-au răzvrătit contra Domnului. Dumnezeu a trimis șerpii veninoși („înfocați”) ca să-i pedepsească pe cei care murmurau și s-au răzvrătit contra Lui. Dacă admiteau că au păcătuit și priveau spre șarpele înălțat, erau iertați și trăiau, veninul ne mai având efect asupra trupurilor lor. Dar cei care nu ascultau și nu împlineau ce le-a cerut Dumnezeu prin Moise, mureau. Aceasta era de fapt prefigurarea jertfei Lui Isus, sus pe cruce, iar Domnul l-a folosit ca exemplu când îi vorbea Lui Nicodim. Jertfa Lui Isus este pentru întreaga omenire, nu doar pentru poporul evreu, așa cum a fost șarpele de aramă, înălțat în deșert. Isus spune clar că tot așa trebuie să fie și El înălțat, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
- Evrei 10:10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său, care a luat naștere din linia genealogică a Lui Avraam, Isaac și Iacov. Prin acest legământ, preoții leviți erau cei care aduceau jertfele de animale și păsări pentru păcatele poporului, Isus a venit ca să împlinească și să încheie acest vechi sistem preoțesc devenind El însuși Marele Preot pentru fiecare dintre noi în parte. Sângele oilor, vițeilor, țapilor și al berbecilor putea doar să acopere păcatele poporului până la jertfa Lui Isus, care a „îndepărtat” și anulat păcatele trecute, prezente și viitoare ale omenirii. Chiar dacă păcatele noastre au fost „roșii ca purpura”, prin Isus Cristos au devenit albe ca zăpada.
- Evrei 9:11-15 Dar Cristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu! Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.
Să privim acum la natura decăzută, cu care ne-am născut toți de la Adam și Eva.
- Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
- Geneza 8:20-21 Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi de tot pe altar. Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.”
- Romani 6:5-6 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
- Efeseni 4:17-24 Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Cristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
- Coloseni 3:9-11 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Cristos este totul şi în toţi.
- Matei 15:16-20 Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
- Ieremia 17:9 Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
- Proverbele 14:12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.
În natura noastră decăzută avem o mare „abilitate” de a vedea ceva ca fiind bun în ochii noștri, dar care în realitate este total greșit și avem o mare problemă când vrem să credem minciuna mai mult decât adevărul. Pavel spune și el asta, arătându-ne imaginea de ansamblu în:
- 2 Tesaloniceni 2:10-12 Și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
- Psalmii 51:5 Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
Regele David, care a scris mare parte din cartea Psalmilor, este mezinul familiei. El a fost al optulea fiu și tocmai pentru că părinții lui erau deja căsătoriți de mulți ani, este evident că nu se referă la păcatul părinților de a-l fi conceput în afara căsătoriei. Dar David a înțeles ce înseamnă să fii născut cu o natură decăzută care se transmite din generație în generație.
- Efeseni 5:8-14 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina. De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Cristos te va lumina.”
- Galateni 5:16-17 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
- 1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
În concluzie, când o persoană ajunge să se sature de păcat și de „domnia propriului eu” și începe să-L caute pe Dumnezeu pentru a fi iertată, ochii spirituali încep să i se deschidă. Chiar lucrurile care înainte i se păreau de necrezut, încep să capete sens și dacă își dorește cu adevărat, Isus Cristos i se va face recunoscut.
Pocăința și predarea totală chemându-l pe Isus ca Domn, din toată inima, deschide ușa nașterii din nou a duhului, prin Duhul Sfânt. Așa începe războiul dintre „firea pământească” și Duhul Sfânt, pentru că sunt în opoziție totală și nu se va sfârși decât când ne vom părăsi trupurile umane împreună cu natura lor decăzută. Slava Domnului pentru jertfa Lui Isus Cristos, prin care primim mântuirea și viața veșnică, pură, minunată, fără lacrimi și dureri.
ALTE ARTICOLE PE „TEME DIVERSE”:
CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”?
Găsim undeva în epistolele sale vreo menționare a unei boli fizice? Sau erau doar persecuții foarte dure?
CE NE SPUNE ISUS PRIN PILDA SEMĂNĂTORULUI
Un studiu mai profund bazat pe cele trei relatări ale pildei și a explicațiilor date de Isus în cele trei Evanghelii
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
CINE POATE AUZI VOCEA DOMNULUI?
Să înțelegem cum ajungem să auzim vocea Domnului. Ascultarea de vocea Domnului aduce înțelepciune și luarea deciziilor bune.
CREAȚI DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU
Cum a ajuns omenirea de la a fi creată după chipul Lui Dumnezeu la natura păcătoasă, decăzută?
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Ce ne învață scriptura despre trăirea în ascultare și predare totală lui Dumnezeu.
ESTE POSIBIL CA IUDA SĂ SE FI POCĂIT ȘI SĂ FI AJUNS ÎN RAI?
Pentru că doar Dumnezeu decide cine ajunge sau nu ajunge în Rai, putem încă lua în considerare această posibilitate.
FELURITE ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Cum ne învață Biblia să răspundem diferitelor încercări ale vieții. Ce spune de fapt Iacov 1:2-8?
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
NU DĂM ÎNAPOI!
„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş”” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul, devenit Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
RECUNOSCÂND STRATEGIILE DIAVOLULUI
Dacă știm care sunt capcanele și minciunile diavolului, ne vom putea feri de ele.
ROADA DUHULUI SFÂNT VERSUS LUCRĂRILE FIRII, EVOLUȚII, BENEFICII ȘI COSTURI
Să analizăm puterea benefică a roadei Duhului Sfânt versus puterea distrugătoare a firii.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
SUNT TOATE PĂCATELE ȘI PEDEPSELE PENTRU ACESTEA EGALE?
Articol inspirat de ceea ce auzim des: păcatul e păcat, nu este păcat mic sau mare.
ȘASE MINCIUNI PE CARE DIAVOLUL LE SPUNE ADOLESCENȚILOR
Identificarea minciunilor și cunoașterea adevărului biblic pe aceste teme este esențială pentru fiecare tânăr creștin, ca să nu cadă victimă celui rău.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2016 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.