IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA
Isus ne-a învățat ce avem de făcut, când era țintuit pe cruce. El s-a rugat: „„Tată iartă-i, că nu știu ce fac””
Cartea Iov are un final neașteptat. Dumnezeu le cere, atât lui Iov, cât și celor trei prieteni ai săi să se pocăiască, să-și ceară iertare înaintea Sa și să-și rezolve neînțelegerile care s-au iscat pe parcursul încercărilor prin care a trecut Iov. Cei mai mulți, când studiază această carte, sunt interesați să afle de unde au început necazurile lui Iov, cum au evoluat și care a fost finalul. Din păcate, cei mai mulți cititori, parcurg această carte fără să observe ce se întâmplă la final cu cei trei prieteni ai săi.
Ca să înțelegem mai bine evoluția evenimentelor, haideți să începem cu următoarele versete:
Iov 42:7-10 „După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” 9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. 10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.”
Aceste versete descriu ce a urmat imediat după ce Iov s-a pocăit și Dumnezeu l-a iertat (Iov 42:1-6). După cum putem observa în versetul 7, Dumnezeu nu doar că i-a vorbit lui Iov, dar s-a adresat direct și celor trei prieteni ai lui, cerându-le să se pocăiască. Putem concluziona că la conversația dintre Dumnezeu și Iov au mai fost prezenți și Elihu (prietenul mai tânăr al lui Iov, cel care a prorocit când Dumnezeu a venit și a vorbit din mijlocul furtunii), Elifaz din Teman și probabil mai erau și Bildad și Țofar. Să mai citim o dată, ce i-a spus Dumnezeu lui Elifaz, în versetul 7, „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Apoi, în versetul următor, Dumnezeu repetă: „pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Iov deja se pocăise și Dumnezeu l-a iertat, și nu mai avea nimic contra lui (Iov 40:1-2, Iov 40:8). Dar cei trei prieteni, „n-au vorbit drept despre Dumnezeu”. În capitolele precedente, citim cât de convinși erau că Iov era pedepsit pentru un păcat ascuns sau uitat. În realitate, încercarea teribilă prin care a trecut Iov nu a fost din cauză că a păcătuit, ci pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie testat, cu un anumit scop (Iov 1:6-12).
Să revedem versetele care descriu pocăința lui Iov: „Iov a răspuns Domnului şi a zis: „Ştiu că Tu poţi totul şi cănimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” – „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:1-6)
Cei trei prieteni au greșit mult înaintea lui Iov, acuzându-l și insistând în acuzația că păcatul lui este cauza suferințelor și pierderilor suferite. Pe parcursul teribilelor necazuri prin care trecea Iov, cei trei prieteni erau foarte convinși și insistau la unison, că Dumnezeu a adus toate acele suferințe peste Iov, din cauza unui păcat și că el trebuia să afle ce păcat a comis și să se pocăiască (Iov 4-23). Judecându-l pe Iov că „a păcătuit și de aceea a adus Dumnezeu pedeapsa peste el” - ei nu-l judecau greșit doar pe Iov, ci și pe Dumnezeu. Și Dumnezeu nu tratează cu indiferență pe nimeni care-L judecă pe El sau felul în care se ocupă de fiecare dintre noi când păcătuim sau nu.
Lui Iov îi era greu să înțeleagă pentru ce trecea prin toate acele suferințe, pentru că știa cât de mult s-a străduit să fie drept și să nu păcătuiască. Cu toate acestea, Iov nu a spus și nici nu a făcut ceea ce a spus diavolul că va face. În Iov 1:11, diavolul i-a spus Lui Dumnezeu: „Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Pe parcursul întregii perioade de încercări și suferințe, Iov nu l-a blestemat niciodată pe Dumnezeu nici pe ascuns, nici în față, așa cum a spus diavolul că va face.
Să revenim la Iov și cei trei prieteni. La începutul capitolului 42, citim că Dumnezeu l-a iertat pe Iov, după ce s-a pocăit. Dar acum prietenii lui aveau nevoie să fie iertați de Iov și de Dumnezeu, așa cum le-a vorbit Domnul din mijlocul furtunii, că trebuie să facă.
Faptul că Dumnezeu le cere celor trei să-și ceară iertare, trece des neobservat. Domnul le-a spus să aducă jertfa pentru a primi iertarea, asistați de Iov și Iov să se roage pentru iertarea lor. Să recitim versetul 8: „Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
Oare de ce nu erau suficiente „jerftele și pocăința” De ce a cerut Dumnezeu ca Iov să-i ajute și să se roage pentru ei? Un motiv demn de luat în considerare este faptul că niciodată nu este suficient doar să-i cerem Lui Dumnezeu să ne ierte. Domnul vrea să ne iertăm și unii pe alții. Domnul Isus ne învață în rugăciunea Tatăl nostru cât de important este să iertăm: „„şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”” și după ce încheie rugăciunea, Isus continuă cu: „„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”” (Matei 6:12, 14, 15). Trebuie să-i iertăm pe ceilalți ca să fim iertați la rândul nostru de Tatăl Ceresc.
Nu este suficient să ne pocăim „pentru noi înșine” înaintea Domnului. Trebuie să-i și iertăm pe cei care ne-au greșit până acolo încât să ne rugăm pentru ei. Dumnezeu Însuși le-a poruncit celor trei prieteni ai lui Iov să se pocăiască să meargă la Iov să aducă arderea de tot pentru iertare și acesta să se roage pentru ei. Dumnezeu vroia ca Iov să-i ierte și să se roage pentru ei. În Noul Testament avem următorul verset cu același mesaj: „„Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”” (Matei 5:23-24) Prietenii lui Iov s-au împăcat cu Dumnezeu și cu Iov, iar Iov s-a împăcat cu ei la nivelul așteptat de Domnul.
După ce cei trei au adus arderea de tot pentru iertare și Iov s-a rugat pentru ei și i-a iertat, ceea ce le-a cerut Dumnezeu a fost împlinit. Toți s-au pocăit înaintea Lui Dumnezeu și cei care și-au greșit unii altora de asemenea s-au pocăit. Deci procesul iertării a fost complet doar când cel căruia i s-a greșit s-a rugat pentru cei care i-au greșit.
Sunt atât de multe mesaje despre iertare în zilele noastre, care ne învață să iertăm pentru că neiertarea ne poate îmbolnăvi. Și este adevărat că amărăciunea și neiertarea sunt foarte nesănătoase și pot avea efecte grave pentru cei care le nutresc. Dar Dumnezeu ne cere mai mult. El ne cere să-i iertăm pe ceilalți așa cum suntem noi iertați. De asemenea ne cere să ne iubim dușmanii și să ne rugăm pentru cei care ne greșesc și chiar pentru „„cei ce vă (ne) asupresc şi vă (ne) prigonesc”” (Matei 5:44, Luca 6:28). Isus ne-a învățat ce avem de făcut, când era țintuit pe cruce. El s-a rugat: „„Tată iartă-i, că nu știu ce fac””. Isus de fapt spunea că i-a iertat pe cei care l-au condamnat și crucificat pe nedrept și vroia ca nici Tatăl să nu le ia în considerare păcatul comis contra Lui. A făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcate. Isus ne-a eliberat înaintea Lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca atunci când fiecare persoană a ales sau va alege, să se pocăiască, să poată fi iertată. Vai cât de ignorat este acest fapt! Iertarea altora este esențială nu doar pentru sănătatea celui căruia i s-a greșit dar și pentru a permite puterii Lui Dumnezeu să se manifeste în viața sa!
Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.
„Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”” Iov 42:8
Care era nebunia lor? Era faptul că erau convinși „că știau și declarau sus și tare” că Iov a păcătuit și că Dumnezeu îl pedepsea pentru păcatul lui. Și cât de amarnic se înșelau. Nu doar că L-au judecat pe Dumnezeu, dar l-au judecat greșit, nedrept. De câte ori nu am făcut și noi aceeași greșeală, același păcat? Oh Doamne, iartă-ne Te rugăm. Cine credem că suntem ca să spunem că Dumnezeu a adus nenorocirea peste o persoană ca s-o pedepsească pentru păcatele ei? Și cine știe de câte ori și în câte feluri nu am greșit înaintea Domnului în moduri similare? Doamne. Te rugăm ajută-ne să nu ne grăbim să tragem concluzii și să ne păstrăm inimile și gândurile curate.
Ce ar fi trebuit Dumnezeu să facă ca „să le răspundă după nebunia lor”? Dumnezeu spune clar că mânia Sa „s-a aprins” (Iov 42:7). Și-ar dori oricare dintre noi să aprindă mânia Lui Dumnezeu contra lui? Cea mai insignifiantă consecință a acestui fapt, ar fi, cum se pare că era în cazul lor, că Dumnezeu nu le mai asculta rugăciunile. A fost nevoie să se roage Iov pentru ei, ca să fie iertați și relația lor cu Domnul să fie refăcută.
Trupul lui Cristos, biserica suferă mult în prezent, tocmai pentru că mulți creștini nu se supun Lui Dumnezeu și nu-i iartă pe cei care le-au greșit. Sunt și mai puțini cei care se roagă Lui Dumnezeu să-i ierte pe cei care i-au rănit.
Atunci când ascultăm de Dumnezeu și facem ce ne cere, Îi deschidem ușa ca să poată lucra în numele nostru și al celor pentru care ne rugăm. Când nu ne pasă ce vrea Dumnezeu să facem și cum să ne comportăm cu ceilalți, respingem înțelepciunea Lui și deschidem larg ușa consecințelor neascultării. Din păcate, neascultarea îi dă dreptul diavolului să ne facă rău, să semene discordie și ură. Ce a pățit Iov, a avut loc în timpul Vechiului Testament, dar Dumnezeu este același ieri azi și în veci. El este Domnul Păcii care ne dă din plin harul Său, dar așteaptă ca și noi să acordăm har celorlalți, la rândul nostru. Nu este suficient să avem o relație corectă pe verticală cu Dumnezeu, trebuie să avem o relație corectă și pe orizontală cu semenii noștri.
„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)
Ce facem când L-am rugat pe Dumnezeu să ierte pe cineva care ne-a greșit și acea persoană nu vrea să se împace cu noi? Sau, dacă ne-am cerut iertare de la cineva căruia i-am greșit și persoana nu vrea să ne ierte? Nu putem face mai mult decât ceea ce ține de noi înșine și să lăsăm restul în seama Domnului. Fiecare dintre noi este responsabil de sine însuși și de acțiunile sale dar nu răspundem de ce fac sau nu fac ceilalți. Dacă ei aleg să ne ierte, atunci e minunat, pentru că aceasta va începe procesul de vindecare. Dacă nu ne iartă, cel puțin știm că ne-am făcut partea și putem lăsa restul în mâna Lui Dumnezeu. Când alegem să nu ținem „cu dinții” de răul pe care ni l-a făcut cineva și alegem iertarea în locul amărăciunii și urii, Duhul Sfânt poate lucra în noi vindecarea și restaurarea și ne vom putea ruga cu tot mai mare ușurință pentru ca voia Domnului să se facă în situația prin care trecem.
Restaurarea lui Iov pare să fi fost legată de iertarea celor trei prieteni ai săi și de dorința lui de a se rugaDomnului, pentru ei.
„Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. (Iov 42:9-10a)
Oare câți au fost privați de restaurare și împăcare cu Dumnezeu, pentru că nu ne-am rugat pentru ei când ne-au greșit? Poate credem să este suficient să-i cerem Lui Dumnezeu să-i binecuvinteze pe cei care ne-au făcut rău. Dar dacă ne dorim să fim tratați bine, tot așa trebuie să-i tratăm și noi pe ceilalți. Isus ne spune: „„tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel...”” (Matei 7:12). Și ce tratament mai bun ne-am dori decât să se roage pentru noi, sincer, dintr-o inimă curată și poate chiar cum s-a rugat Isus pe cruce: „Tată iartă-i, că nu știu ce fac.”
Iov a ascultat de Dumnezeu și i-a iertat pe prietenii lui care i-au greșit și s-a rugat pentru ei. Ascultarea lui Iov, a deschis ușa Lui Dumnezeu să lucreze nu doar în numele prietenilor lui ci și pentru el. Dumnezeu l-a vindecat pe Iov și a restaurat tot ce a pierdut și chiar i-a dat înapoi dublu decât a avut. Binecuvântările și beneficiile urmează ascultarea și supunerea înaintea Domnului. Nouă ar trebui să ne fie mai ușor decât i-a fost lui Iov, pentru că datorită jertfei Lui Isus pe cruce, putem fi născuți din nou și Îl avem pe Duhul Sfânt care locuiește în noi și ne învață, ne conduce, ne întărește și ne ajută ca să facem tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi.
Rugăciune de încheiere: Doamne Tată Ceresc, te rugăm iartă-ne că nu am făcut tot ce ar fi trebuit să facem în ce privește iertarea. Iartă-ne că am primit harul tău și nu l-am dat mai departe. Iartă-ne că nu ne-am supus cum ar fi trebuit ca să ne iubim dușmanii și uneori chiar prietenii, așa cum am vrea noi să fim iubiți și iertați. Ajută-ne o Doamne să îti dăm libertatea să lucrezi în viețile noastre și ale celor care ne-au făcut rău. Te rugăm să-i ierți și pe ei și pe noi pentru multele instanțe în care nu ne dădeam seama ce facem... în Numele Lui Isus, amin!
Ca să înțelegem mai bine evoluția evenimentelor, haideți să începem cu următoarele versete:
Iov 42:7-10 „După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” 9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. 10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.”
Aceste versete descriu ce a urmat imediat după ce Iov s-a pocăit și Dumnezeu l-a iertat (Iov 42:1-6). După cum putem observa în versetul 7, Dumnezeu nu doar că i-a vorbit lui Iov, dar s-a adresat direct și celor trei prieteni ai lui, cerându-le să se pocăiască. Putem concluziona că la conversația dintre Dumnezeu și Iov au mai fost prezenți și Elihu (prietenul mai tânăr al lui Iov, cel care a prorocit când Dumnezeu a venit și a vorbit din mijlocul furtunii), Elifaz din Teman și probabil mai erau și Bildad și Țofar. Să mai citim o dată, ce i-a spus Dumnezeu lui Elifaz, în versetul 7, „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Apoi, în versetul următor, Dumnezeu repetă: „pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Iov deja se pocăise și Dumnezeu l-a iertat, și nu mai avea nimic contra lui (Iov 40:1-2, Iov 40:8). Dar cei trei prieteni, „n-au vorbit drept despre Dumnezeu”. În capitolele precedente, citim cât de convinși erau că Iov era pedepsit pentru un păcat ascuns sau uitat. În realitate, încercarea teribilă prin care a trecut Iov nu a fost din cauză că a păcătuit, ci pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie testat, cu un anumit scop (Iov 1:6-12).
Să revedem versetele care descriu pocăința lui Iov: „Iov a răspuns Domnului şi a zis: „Ştiu că Tu poţi totul şi cănimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” – „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:1-6)
Cei trei prieteni au greșit mult înaintea lui Iov, acuzându-l și insistând în acuzația că păcatul lui este cauza suferințelor și pierderilor suferite. Pe parcursul teribilelor necazuri prin care trecea Iov, cei trei prieteni erau foarte convinși și insistau la unison, că Dumnezeu a adus toate acele suferințe peste Iov, din cauza unui păcat și că el trebuia să afle ce păcat a comis și să se pocăiască (Iov 4-23). Judecându-l pe Iov că „a păcătuit și de aceea a adus Dumnezeu pedeapsa peste el” - ei nu-l judecau greșit doar pe Iov, ci și pe Dumnezeu. Și Dumnezeu nu tratează cu indiferență pe nimeni care-L judecă pe El sau felul în care se ocupă de fiecare dintre noi când păcătuim sau nu.
Lui Iov îi era greu să înțeleagă pentru ce trecea prin toate acele suferințe, pentru că știa cât de mult s-a străduit să fie drept și să nu păcătuiască. Cu toate acestea, Iov nu a spus și nici nu a făcut ceea ce a spus diavolul că va face. În Iov 1:11, diavolul i-a spus Lui Dumnezeu: „Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Pe parcursul întregii perioade de încercări și suferințe, Iov nu l-a blestemat niciodată pe Dumnezeu nici pe ascuns, nici în față, așa cum a spus diavolul că va face.
Să revenim la Iov și cei trei prieteni. La începutul capitolului 42, citim că Dumnezeu l-a iertat pe Iov, după ce s-a pocăit. Dar acum prietenii lui aveau nevoie să fie iertați de Iov și de Dumnezeu, așa cum le-a vorbit Domnul din mijlocul furtunii, că trebuie să facă.
Faptul că Dumnezeu le cere celor trei să-și ceară iertare, trece des neobservat. Domnul le-a spus să aducă jertfa pentru a primi iertarea, asistați de Iov și Iov să se roage pentru iertarea lor. Să recitim versetul 8: „Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
Oare de ce nu erau suficiente „jerftele și pocăința” De ce a cerut Dumnezeu ca Iov să-i ajute și să se roage pentru ei? Un motiv demn de luat în considerare este faptul că niciodată nu este suficient doar să-i cerem Lui Dumnezeu să ne ierte. Domnul vrea să ne iertăm și unii pe alții. Domnul Isus ne învață în rugăciunea Tatăl nostru cât de important este să iertăm: „„şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”” și după ce încheie rugăciunea, Isus continuă cu: „„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”” (Matei 6:12, 14, 15). Trebuie să-i iertăm pe ceilalți ca să fim iertați la rândul nostru de Tatăl Ceresc.
Nu este suficient să ne pocăim „pentru noi înșine” înaintea Domnului. Trebuie să-i și iertăm pe cei care ne-au greșit până acolo încât să ne rugăm pentru ei. Dumnezeu Însuși le-a poruncit celor trei prieteni ai lui Iov să se pocăiască să meargă la Iov să aducă arderea de tot pentru iertare și acesta să se roage pentru ei. Dumnezeu vroia ca Iov să-i ierte și să se roage pentru ei. În Noul Testament avem următorul verset cu același mesaj: „„Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”” (Matei 5:23-24) Prietenii lui Iov s-au împăcat cu Dumnezeu și cu Iov, iar Iov s-a împăcat cu ei la nivelul așteptat de Domnul.
După ce cei trei au adus arderea de tot pentru iertare și Iov s-a rugat pentru ei și i-a iertat, ceea ce le-a cerut Dumnezeu a fost împlinit. Toți s-au pocăit înaintea Lui Dumnezeu și cei care și-au greșit unii altora de asemenea s-au pocăit. Deci procesul iertării a fost complet doar când cel căruia i s-a greșit s-a rugat pentru cei care i-au greșit.
Sunt atât de multe mesaje despre iertare în zilele noastre, care ne învață să iertăm pentru că neiertarea ne poate îmbolnăvi. Și este adevărat că amărăciunea și neiertarea sunt foarte nesănătoase și pot avea efecte grave pentru cei care le nutresc. Dar Dumnezeu ne cere mai mult. El ne cere să-i iertăm pe ceilalți așa cum suntem noi iertați. De asemenea ne cere să ne iubim dușmanii și să ne rugăm pentru cei care ne greșesc și chiar pentru „„cei ce vă (ne) asupresc şi vă (ne) prigonesc”” (Matei 5:44, Luca 6:28). Isus ne-a învățat ce avem de făcut, când era țintuit pe cruce. El s-a rugat: „„Tată iartă-i, că nu știu ce fac””. Isus de fapt spunea că i-a iertat pe cei care l-au condamnat și crucificat pe nedrept și vroia ca nici Tatăl să nu le ia în considerare păcatul comis contra Lui. A făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcate. Isus ne-a eliberat înaintea Lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca atunci când fiecare persoană a ales sau va alege, să se pocăiască, să poată fi iertată. Vai cât de ignorat este acest fapt! Iertarea altora este esențială nu doar pentru sănătatea celui căruia i s-a greșit dar și pentru a permite puterii Lui Dumnezeu să se manifeste în viața sa!
Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.
„Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”” Iov 42:8
Care era nebunia lor? Era faptul că erau convinși „că știau și declarau sus și tare” că Iov a păcătuit și că Dumnezeu îl pedepsea pentru păcatul lui. Și cât de amarnic se înșelau. Nu doar că L-au judecat pe Dumnezeu, dar l-au judecat greșit, nedrept. De câte ori nu am făcut și noi aceeași greșeală, același păcat? Oh Doamne, iartă-ne Te rugăm. Cine credem că suntem ca să spunem că Dumnezeu a adus nenorocirea peste o persoană ca s-o pedepsească pentru păcatele ei? Și cine știe de câte ori și în câte feluri nu am greșit înaintea Domnului în moduri similare? Doamne. Te rugăm ajută-ne să nu ne grăbim să tragem concluzii și să ne păstrăm inimile și gândurile curate.
Ce ar fi trebuit Dumnezeu să facă ca „să le răspundă după nebunia lor”? Dumnezeu spune clar că mânia Sa „s-a aprins” (Iov 42:7). Și-ar dori oricare dintre noi să aprindă mânia Lui Dumnezeu contra lui? Cea mai insignifiantă consecință a acestui fapt, ar fi, cum se pare că era în cazul lor, că Dumnezeu nu le mai asculta rugăciunile. A fost nevoie să se roage Iov pentru ei, ca să fie iertați și relația lor cu Domnul să fie refăcută.
Trupul lui Cristos, biserica suferă mult în prezent, tocmai pentru că mulți creștini nu se supun Lui Dumnezeu și nu-i iartă pe cei care le-au greșit. Sunt și mai puțini cei care se roagă Lui Dumnezeu să-i ierte pe cei care i-au rănit.
Atunci când ascultăm de Dumnezeu și facem ce ne cere, Îi deschidem ușa ca să poată lucra în numele nostru și al celor pentru care ne rugăm. Când nu ne pasă ce vrea Dumnezeu să facem și cum să ne comportăm cu ceilalți, respingem înțelepciunea Lui și deschidem larg ușa consecințelor neascultării. Din păcate, neascultarea îi dă dreptul diavolului să ne facă rău, să semene discordie și ură. Ce a pățit Iov, a avut loc în timpul Vechiului Testament, dar Dumnezeu este același ieri azi și în veci. El este Domnul Păcii care ne dă din plin harul Său, dar așteaptă ca și noi să acordăm har celorlalți, la rândul nostru. Nu este suficient să avem o relație corectă pe verticală cu Dumnezeu, trebuie să avem o relație corectă și pe orizontală cu semenii noștri.
„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)
Ce facem când L-am rugat pe Dumnezeu să ierte pe cineva care ne-a greșit și acea persoană nu vrea să se împace cu noi? Sau, dacă ne-am cerut iertare de la cineva căruia i-am greșit și persoana nu vrea să ne ierte? Nu putem face mai mult decât ceea ce ține de noi înșine și să lăsăm restul în seama Domnului. Fiecare dintre noi este responsabil de sine însuși și de acțiunile sale dar nu răspundem de ce fac sau nu fac ceilalți. Dacă ei aleg să ne ierte, atunci e minunat, pentru că aceasta va începe procesul de vindecare. Dacă nu ne iartă, cel puțin știm că ne-am făcut partea și putem lăsa restul în mâna Lui Dumnezeu. Când alegem să nu ținem „cu dinții” de răul pe care ni l-a făcut cineva și alegem iertarea în locul amărăciunii și urii, Duhul Sfânt poate lucra în noi vindecarea și restaurarea și ne vom putea ruga cu tot mai mare ușurință pentru ca voia Domnului să se facă în situația prin care trecem.
Restaurarea lui Iov pare să fi fost legată de iertarea celor trei prieteni ai săi și de dorința lui de a se rugaDomnului, pentru ei.
„Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. (Iov 42:9-10a)
Oare câți au fost privați de restaurare și împăcare cu Dumnezeu, pentru că nu ne-am rugat pentru ei când ne-au greșit? Poate credem să este suficient să-i cerem Lui Dumnezeu să-i binecuvinteze pe cei care ne-au făcut rău. Dar dacă ne dorim să fim tratați bine, tot așa trebuie să-i tratăm și noi pe ceilalți. Isus ne spune: „„tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel...”” (Matei 7:12). Și ce tratament mai bun ne-am dori decât să se roage pentru noi, sincer, dintr-o inimă curată și poate chiar cum s-a rugat Isus pe cruce: „Tată iartă-i, că nu știu ce fac.”
Iov a ascultat de Dumnezeu și i-a iertat pe prietenii lui care i-au greșit și s-a rugat pentru ei. Ascultarea lui Iov, a deschis ușa Lui Dumnezeu să lucreze nu doar în numele prietenilor lui ci și pentru el. Dumnezeu l-a vindecat pe Iov și a restaurat tot ce a pierdut și chiar i-a dat înapoi dublu decât a avut. Binecuvântările și beneficiile urmează ascultarea și supunerea înaintea Domnului. Nouă ar trebui să ne fie mai ușor decât i-a fost lui Iov, pentru că datorită jertfei Lui Isus pe cruce, putem fi născuți din nou și Îl avem pe Duhul Sfânt care locuiește în noi și ne învață, ne conduce, ne întărește și ne ajută ca să facem tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi.
Rugăciune de încheiere: Doamne Tată Ceresc, te rugăm iartă-ne că nu am făcut tot ce ar fi trebuit să facem în ce privește iertarea. Iartă-ne că am primit harul tău și nu l-am dat mai departe. Iartă-ne că nu ne-am supus cum ar fi trebuit ca să ne iubim dușmanii și uneori chiar prietenii, așa cum am vrea noi să fim iubiți și iertați. Ajută-ne o Doamne să îti dăm libertatea să lucrezi în viețile noastre și ale celor care ne-au făcut rău. Te rugăm să-i ierți și pe ei și pe noi pentru multele instanțe în care nu ne dădeam seama ce facem... în Numele Lui Isus, amin!
ARTICOL CORELAT:
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
ARTICOLE SUGERATE:
CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINULUI
Dacă identificăm din timp pericolele vom putea mai ușor să ne ferim de ele.
CINA DOMNULUI ISUS
Să înțelegem libertatea, bucuria și beneficiile pe care le aduce actul împărțășirii cu trupul și sângele Lui Isus
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Pe Avraam Dumnezeu L-a văzut curat, datorită credinței lui ferme. Acest adevăr ni se aplică și nouă azi.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe aceste subiect, pentru studiu și meditație.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
GRĂDINA INIMII
Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2015 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.
