Isus a împărtășit celor care-L ascultau, o pildă cunoscută sub numele de „Pilda semănătorului”. Eu o numeam „Pilda semănătorului și cele patru semințe”, dar am ajuns la concluzia că chiar dacă semănătorul seamănă multe semințe, este vorba despre un semănător și o singură sămânță. O sămânță, ca a unei singure specii de plante, dar care este semănată de mai multe ori, în soluri diferite.
Această pildă o găsim în Evangheliile după Matei, Marcu și Luca. Să vedem ce a spus Isus prima dată mulțimii și ucenicilor și apoi, cum le-a explicat pilda doar ucenicilor.
Putem vedea că sămânța este Cuvântul Lui Dumnezeu și locul unde cade sămânța, reprezintă inimile celor care o primesc.
Indiferent dacă cineva este sau nu preocupat de grădinărit sau agricultură, nu este greu de înțeles că pentru a crește ceva, ai nevoie de o sămânță sau un butaș de calitate și de un sol bun. Cei mai mulți dintre noi știm că pentru a se dezvolta, planta are nevoie de un loc unde să crească, precum și de lumină, apă și nutrienți. Unii nutrienți pot fi deja în sol, iar alții sunt adesea adăugați de către cel care vrea să aibă o recoltă bună.
Domnul spune foarte clar că sămânța este Cuvântul Lui Dumnezeu. Și că cele patru tipuri de pământ sunt cele patru tipuri de inimi omenești care primesc sămânța. Putem vedea, de asemenea, că există un dușman care caută să oprească sămânța să încolțească, să prindă rădăcini, să crească, să se maturizeze și face totul pentru ca solul să nu ajungă să producă roade, Fiecare rod conține semințe care vor continua ciclul de viață al plantei, producând mai multe semințe.
Trebuie să înțelegem că aceste semințe nu au fost împrăștiate la întâmplare. Aceasta a fost o metodă de însămânțare. Semănătorul purta o curea pe care avea prins un sac sau un coș din care lua câte o mână de semințe pe care le împrăștia uniform pe terenul de însămânțat. Multe terenuri din Israel, au solul pietros și la fel este și cel din pilda Domnului. Semănătorul și-a aruncat chiar și printre spini. Așa că știm că acest teren nu era lucrat de mult timp, ci mai degrabă unul desțelenit de curând, în care semințele se luptau să încolțească. În plus, trebuie să înțelegem că în pildă, terenul reprezintă lumea.
Dușmanul are anumite trucuri pe care le folosește contra oamenilor, dintotdeauna. În cazul primului tip de sol, „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.” (Luca 8:5). Și Domnul a explicat că, „Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.” (Luca 8:12). Sămânța a ajuns în inimile lor, dar este îndepărtată de dușman. Inimile lor nu erau un „sol bun” pentru ca sămânța să încolțească. Să remarcăm că aceste semințe nu au fost pierdute de semănător în drum spre câmp, ci au ajuns pe marginea terenului, lângă drum, în timp ce semăna.
În cazul celui de-al doilea tip de sol, „O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.” (Luca 8:6). Isus a explicat că „Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.” (Luca 8:13). Sămânța a fost primită cu bucurie, dar terenul nu era destul de adânc și hrănitor pentru ca planta răsărită să se poată dezvolta. Dușmanul știa care erau ispitele potrivite prin care să oprească acel teren să producă rod. În aceeași pildă, din versetul Matei 13:21, mai aflăm că „... n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.” Să remarcăm că dacă cineva aude doar primul verset, nu și explicația Domnului, poate concluziona că doar factorul extern al lipsei de ploaie sau irigații a condus la eșec, dar adevărul este că planta e murit pentru că nu avea rădăcini, indiferent care a fost cauza pentru care acestea nu s-au dezvoltat.
În cazului celui de-al treilea tip de sol, „O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.” (Luca 8:7). Și Domnul a explicat că „Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.” (Luca 8:14). Sămânța a fost primită, dar a venit dușmanul cu alte unelte din sacul lui de trucuri, decât cele folosite în primele două cazuri, pentru că această sămânță începuse cu adevărat să crească în solul care a primit-o. Pentru că pământul nu avea cu adevărat tot ce avea nevoie sămânța ca să ajungă o plantă matură, care să producă semințe la rândul ei, diavolul a știut cum să îl facă și pe acest tip de sol să eșueze. Să remarcăm că acest semănător aruncă sămânță peste tot, chiar și printre spini.
Și în final, cazul celui de-al patrulea tip de sol, „O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” (Luca 8:8). Și Domnul a explicat, „Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.” (Luca 8:15). Să remarcăm că dintre toate tipurile de sol, în sfârșit a fost unul care a fost cu adevărat fertil. Sămânța însăși era perfectă și gata să producă, dar pentru a ajunge la rod, trebuia să fie semănată într-un sol fertil.
Ultimul caz îi reprezintă pe cei care nu pot fi doborâți. Vă sună familiar?
Este atât de interesant să studiezi pilda semănătorului și a seminței. Semănătorul este într-adevăr Domnul. El Își seamănă sămânța pe tot câmpul. Sămânța Lui fiind Cuvântul Său. Și știm că totul începe cu Evanghelia pentru fiecare dintre noi. Până când nu pătrunde Isus în inimile noastre cu Cuvântul Său, nu putem începe să înțelegem ce are pregătit pentru noi.
Să vedem ce se întâmplă după ce sămânța începe să producă.
Din nou, Domnul le-a explicat se însemna pilda pe care le-a spus-o.
Acum vedem că există două tipuri de semințe. Unul semănat de Domnul și unul semănat de diavol. Cei răi sunt neghina și fii ai celui rău. Dacă cercetăm, aflăm că plantele tinere de neghină și cele de grâu, nu se deosebesc unele de celelalte. Numai când plantele ajung la maturitate, se poate spune care sunt grâu și care sunt neghină. Pe vremuri, fermierii care cultivau grâu, separau neghina doar după recoltare. Vânturau boabele, arucându-le în aer, când vântul bătea ușor. Neghina fiind mai ușoară era luată de vânt, iar grâul cădea în vasul sau pe prelata de colectare.
În Matei 13:41b-43, citim că „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.”
Atât Domnul, cât și diavolul au propriile lor resurse. Desigur, resursele diavolului sunt mult mai reduse decât ale Domnului. Ambii au duhuri care lucrează sub conducerea lor. Domnul îi folosește pe îngerii Lui sfinți, iar diavolul se folosește de duhurile lui rele. Dumnezeu este omniprezent și atotștiutor. Dar diavolul este o singură ființă care poate fi doar într-un loc la un moment dat. Diavolul arată că este lipsit de inteligență că îndrăznește să lupte împotriva lui Dumnezeu și totuși este inteligent în a face ce este rău. Diavolul nu are „duhul nesfânt”, dar Dumnezeu are „Duhul Sfânt”. Și ambii folosesc tot ce produce „sămânța” lor, pentru scopurile lor. Grâul este plantat intenționat de Dumnezeu, iar neghina este sămânța și rodul diavolul. Păcatul este ca buruienile care răsar peste tot fără să fie dorite. Cred că acest lucru se datorează faptului că trăim într-o lume căzută și că omenirea are o natură căzută, care este natura diavolului însuși. Numai când sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu răsare și se dezvoltă, putem avea rodul seminței bune.
Domnul ne spune tuturor: “Cine are urechi de auzit să audă.” Dorința inimii Domnului este să ne mântuiască pe toți. Fiecare suflet este prețios și foarte aproape de inima Lui. Acesta este motivul pentru care a venit Isus și a făcut tot ce a făcut pentru noi. Și în toți cei care au inima gata să primească sămânța Lui, aceasta poate crește și chiar să rodească, ceea ce face posibilă multiplicarea, căci în interiorul fructului se află sămânța care se poate înmulți.
Puterea este în sămânță. Sămânța din noi este cea care produce. Pământul poate doar să coopereze și având ceea ce este necesar, să permită seminței să-și împlinească menirea. Un domn în vârstă mi-a spus odată să mă uit cu atenție la copaci și la câmpurile cultivate. În timp ce priveam în jur, m-a întrebat dacă știu de unde vin copacii și recoltele? Am tăcut, și am așteptat răspunsul lui. El a spus, că toate vin din pământ, pentru că pământul le dă substanțele nutritive, astfel încât orice crește pe el, poate ajunge la maturitate.
Să considerăm fiecare aspect în parte. Sămânța se reproduce singură. Semănătorul seamănă sămânța. Pământul trebuie să asigure producția de semințe. S-ar putea spune că pământul este cel care produce. Dar pământul inimii umane nu poate produce sămânța Lui Dumnezeu, fără Dumnezeu. Pământul păcătos poate produce doar rezultate păcătoase, în mod natural. Semințele de neghină aparțin stăpânului lor, care este stăpânul lumii căzute în păcat. Dar neghina și stăpânul ei uită cu ușurință, că tot câmpul și toate celelalte, aparțin Domnului. Și Dumnezeu va strânge recolta, nu diavolul. Domnul îi permite diavolului să existe și să facă ceea ce face doar pentru scopurile Împărăției, iar la final, „... cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.” (Matei 13:43a).
Înțelegerea adevărului despre sămânța bună a Lui Dumnezeu, ne ajută să-L înțelegem mai profund pe Vier, vița și mlădițele. Vierul este Tatăl, Isus este vița și noi suntem mlădițele Lui. Nu putem produce nimic singuri. Dar pentru că suntem ramuri legate de Isus, Duhul Sfânt poate curge prin noi și poate produce în noi sămânța bună.
În creștini, Duhul Sfânt produce roada Lui. Toate fructele mature, fie că sunt bune fie că sunt rele, au potențialul de a produce mai multe fructe. După cum știm cu toții, fructele sunt rezultatul procesului de reproducere. În fiecare sămânță matură, există potențialul de a fi semănată și de a produce mai multe semințe, la fel cu ea însăși.
Nu este uimitor că răutatea produce cu ușurință mai multă răutate? Nerăbdarea, mai multă nerăbdare? Chiar și abuzul de orice fel, creează cu ușurință mai mult abuz. Dar slăvit să fie Domnul, roada buna vine de la El, care este dragoste si dragostea învinge ura. Cel mai bun mod de a opri înmulțirea păcatului și a roadelor rele, este cu roadele bune generate de Duhul Sfânt. Toate roadele Duhului Sfânt biruiesc răul. Făcând ce este bine și iubindu-ne dușmanii, îngrămădim cărbuni aprinși pe capul lor.
Citatul este din Proverbele 25:21-22 unde scrie, „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea! Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.” Dar Pavel spunea că putem învinge răul, dacă nu răspundem în mod firesc, ci cu binele care este în noi ca roadă a Duhului Sfânt. Și slavă Domnului, aici este răsplata noastră! Aceasta ar putea fi răsplata cerească, dar ar putea însemna și răsplata pe care o primim aici, pentru că învingem răul.
Acest lucru merge împreună cu ceea ce Domnul a spus, așa cum vedem în Luca 6:35, „Voi, însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori, și cu cei răi.”
Toate „roadele” din această lume sunt rezultatul direct al semințelor bune sau rele și al pământului de care sunt primite. Cred că cele mai triste tipuri de sol sunt, în primul rând, inimile care refuză sămânța bună a Domnului și, în al doilea rând, tipul al treilea al celor care primesc sămânța după care aproape că reușesc, dar inimile lor nu au cu adevărat ceea ce este nevoie ca sămânța să producă. Egoismul sufocă sămânța. Uneltele inamicului sunt spinii care sufocă cuvântul. Cum? Prin „grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia”, așa cum se arată în Luca 8:14. În plus, în Matei 13:22 vedem că „îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor” sufocă cuvântul, iar în Marcu 4:18-19, citim că „grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri” îneacă cuvântul. Numai în al patrulea caz, unde inima este bună și nobilă și aude cuvântul și îl primește, îl înțelege și aduce rod cu răbdare (Luca 8:15, Marcu 4:20, Matei 13:23). Aceasta este singura sămânță care are cu adevărat succes acolo unde este plantată și ajunge chiar să se înmulțească.
Să remarcăm că, după cum se vede în Luca 8:15, sămânța aduce rod cu răbdare. Să luăm în considerare următoarea secțiune de versete din capitolul dragostei, 1 Corinteni 13.
Dragostea nu este doar bună, dar are și multă răbdare. Fără răbdare, este greu să fii bun. Și referitor la toate roadele enumerate în versetele de mai sus, este ușor de văzut că fără răbdare, nu ar fi niciunul dintre ele. Răbdarea vine din har. Și harul este atât de ușor de primit. Dar pentru a împărtăși harul, trebuie să fii umil și hotărât. Trebuie să ne dăm seama că harul a fost ales să ne fie dăruit, când noi nu îl meritam și acum depinde de noi, să acordăm altora har. Cel care ne-a dat harul Său, nu va continua să ni-l dea, dacă la rândul nostru, nu-l dăm altora. Domnul va avea milă de noi pentru un timp (după cum hotărăște El), dar în cele din urmă, dacă refuzăm corectarea și îndrumarea Lui în această problemă, vom face ca harul să înceteze în viețile noastre, ca urmare a propriilor noastre fapte.
În concluzie, sămânța Lui Dumnezeu, care este Evanghelia Sa, Cuvântul Său este minunată! Este adevărat că noi trebuie să cooperăm cu Domnul ca să fim mântuiți, dar puterea seminței care lucrează în noi este cea care ne face să fim fiii și fiicele Lui Dumnezeu. Eu cred că Duhul Sfânt poate desțeleni și prelucra orice pământ necultivat care i se supune până devine un pământ cu adevărat fertil și productiv, ca al patrulea tip de sol. De unde știu asta? Pentru că eu însumi aveam o inimă dură și necultivată. Este o chestiune de alegere. Slavă Domnului, tot ce trebuie să facem este să fim dispuși să auzim și să acceptăm lucrarea Cuvântului Lui Dumnezeu și a Duhului Sfânt. El ne ia inimile împietrite, ne dă altele noi, și ne ajută să înțelegem Scriptura și să trăim până la capăt în ascultare, producând roade cu răbdare. Și câștigul pentru Domnul, pentru alții și pentru noi înșine va fi mult mai mare decât vom putea înțelege vreodată.
Îți mulțumim Doamne pentru harul Tău uimitor, care ne-a găsit când eram pierduți și ne-a salvat!
Această pildă o găsim în Evangheliile după Matei, Marcu și Luca. Să vedem ce a spus Isus prima dată mulțimii și ucenicilor și apoi, cum le-a explicat pilda doar ucenicilor.
- Luca 8:4-8 Când s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.
6 O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
8 O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.”
- Luca 8:9-15 „Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.
Putem vedea că sămânța este Cuvântul Lui Dumnezeu și locul unde cade sămânța, reprezintă inimile celor care o primesc.
Indiferent dacă cineva este sau nu preocupat de grădinărit sau agricultură, nu este greu de înțeles că pentru a crește ceva, ai nevoie de o sămânță sau un butaș de calitate și de un sol bun. Cei mai mulți dintre noi știm că pentru a se dezvolta, planta are nevoie de un loc unde să crească, precum și de lumină, apă și nutrienți. Unii nutrienți pot fi deja în sol, iar alții sunt adesea adăugați de către cel care vrea să aibă o recoltă bună.
Domnul spune foarte clar că sămânța este Cuvântul Lui Dumnezeu. Și că cele patru tipuri de pământ sunt cele patru tipuri de inimi omenești care primesc sămânța. Putem vedea, de asemenea, că există un dușman care caută să oprească sămânța să încolțească, să prindă rădăcini, să crească, să se maturizeze și face totul pentru ca solul să nu ajungă să producă roade, Fiecare rod conține semințe care vor continua ciclul de viață al plantei, producând mai multe semințe.
Trebuie să înțelegem că aceste semințe nu au fost împrăștiate la întâmplare. Aceasta a fost o metodă de însămânțare. Semănătorul purta o curea pe care avea prins un sac sau un coș din care lua câte o mână de semințe pe care le împrăștia uniform pe terenul de însămânțat. Multe terenuri din Israel, au solul pietros și la fel este și cel din pilda Domnului. Semănătorul și-a aruncat chiar și printre spini. Așa că știm că acest teren nu era lucrat de mult timp, ci mai degrabă unul desțelenit de curând, în care semințele se luptau să încolțească. În plus, trebuie să înțelegem că în pildă, terenul reprezintă lumea.
Dușmanul are anumite trucuri pe care le folosește contra oamenilor, dintotdeauna. În cazul primului tip de sol, „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.” (Luca 8:5). Și Domnul a explicat că, „Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.” (Luca 8:12). Sămânța a ajuns în inimile lor, dar este îndepărtată de dușman. Inimile lor nu erau un „sol bun” pentru ca sămânța să încolțească. Să remarcăm că aceste semințe nu au fost pierdute de semănător în drum spre câmp, ci au ajuns pe marginea terenului, lângă drum, în timp ce semăna.
În cazul celui de-al doilea tip de sol, „O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.” (Luca 8:6). Isus a explicat că „Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.” (Luca 8:13). Sămânța a fost primită cu bucurie, dar terenul nu era destul de adânc și hrănitor pentru ca planta răsărită să se poată dezvolta. Dușmanul știa care erau ispitele potrivite prin care să oprească acel teren să producă rod. În aceeași pildă, din versetul Matei 13:21, mai aflăm că „... n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.” Să remarcăm că dacă cineva aude doar primul verset, nu și explicația Domnului, poate concluziona că doar factorul extern al lipsei de ploaie sau irigații a condus la eșec, dar adevărul este că planta e murit pentru că nu avea rădăcini, indiferent care a fost cauza pentru care acestea nu s-au dezvoltat.
În cazului celui de-al treilea tip de sol, „O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.” (Luca 8:7). Și Domnul a explicat că „Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.” (Luca 8:14). Sămânța a fost primită, dar a venit dușmanul cu alte unelte din sacul lui de trucuri, decât cele folosite în primele două cazuri, pentru că această sămânță începuse cu adevărat să crească în solul care a primit-o. Pentru că pământul nu avea cu adevărat tot ce avea nevoie sămânța ca să ajungă o plantă matură, care să producă semințe la rândul ei, diavolul a știut cum să îl facă și pe acest tip de sol să eșueze. Să remarcăm că acest semănător aruncă sămânță peste tot, chiar și printre spini.
Și în final, cazul celui de-al patrulea tip de sol, „O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” (Luca 8:8). Și Domnul a explicat, „Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.” (Luca 8:15). Să remarcăm că dintre toate tipurile de sol, în sfârșit a fost unul care a fost cu adevărat fertil. Sămânța însăși era perfectă și gata să producă, dar pentru a ajunge la rod, trebuia să fie semănată într-un sol fertil.
Ultimul caz îi reprezintă pe cei care nu pot fi doborâți. Vă sună familiar?
- Psalmii 1:1-3 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.
- Ieremia 17:7-8 „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”
Este atât de interesant să studiezi pilda semănătorului și a seminței. Semănătorul este într-adevăr Domnul. El Își seamănă sămânța pe tot câmpul. Sămânța Lui fiind Cuvântul Său. Și știm că totul începe cu Evanghelia pentru fiecare dintre noi. Până când nu pătrunde Isus în inimile noastre cu Cuvântul Său, nu putem începe să înțelegem ce are pregătit pentru noi.
Să vedem ce se întâmplă după ce sămânța începe să producă.
- Matei 13:24-30 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
27 Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?”
28 El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?”
29 „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”
Din nou, Domnul le-a explicat se însemna pilda pe care le-a spus-o.
- Matei 13:36-43 „Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea
42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
43 Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.”
Acum vedem că există două tipuri de semințe. Unul semănat de Domnul și unul semănat de diavol. Cei răi sunt neghina și fii ai celui rău. Dacă cercetăm, aflăm că plantele tinere de neghină și cele de grâu, nu se deosebesc unele de celelalte. Numai când plantele ajung la maturitate, se poate spune care sunt grâu și care sunt neghină. Pe vremuri, fermierii care cultivau grâu, separau neghina doar după recoltare. Vânturau boabele, arucându-le în aer, când vântul bătea ușor. Neghina fiind mai ușoară era luată de vânt, iar grâul cădea în vasul sau pe prelata de colectare.
În Matei 13:41b-43, citim că „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.”
Atât Domnul, cât și diavolul au propriile lor resurse. Desigur, resursele diavolului sunt mult mai reduse decât ale Domnului. Ambii au duhuri care lucrează sub conducerea lor. Domnul îi folosește pe îngerii Lui sfinți, iar diavolul se folosește de duhurile lui rele. Dumnezeu este omniprezent și atotștiutor. Dar diavolul este o singură ființă care poate fi doar într-un loc la un moment dat. Diavolul arată că este lipsit de inteligență că îndrăznește să lupte împotriva lui Dumnezeu și totuși este inteligent în a face ce este rău. Diavolul nu are „duhul nesfânt”, dar Dumnezeu are „Duhul Sfânt”. Și ambii folosesc tot ce produce „sămânța” lor, pentru scopurile lor. Grâul este plantat intenționat de Dumnezeu, iar neghina este sămânța și rodul diavolul. Păcatul este ca buruienile care răsar peste tot fără să fie dorite. Cred că acest lucru se datorează faptului că trăim într-o lume căzută și că omenirea are o natură căzută, care este natura diavolului însuși. Numai când sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu răsare și se dezvoltă, putem avea rodul seminței bune.
Domnul ne spune tuturor: “Cine are urechi de auzit să audă.” Dorința inimii Domnului este să ne mântuiască pe toți. Fiecare suflet este prețios și foarte aproape de inima Lui. Acesta este motivul pentru care a venit Isus și a făcut tot ce a făcut pentru noi. Și în toți cei care au inima gata să primească sămânța Lui, aceasta poate crește și chiar să rodească, ceea ce face posibilă multiplicarea, căci în interiorul fructului se află sămânța care se poate înmulți.
Puterea este în sămânță. Sămânța din noi este cea care produce. Pământul poate doar să coopereze și având ceea ce este necesar, să permită seminței să-și împlinească menirea. Un domn în vârstă mi-a spus odată să mă uit cu atenție la copaci și la câmpurile cultivate. În timp ce priveam în jur, m-a întrebat dacă știu de unde vin copacii și recoltele? Am tăcut, și am așteptat răspunsul lui. El a spus, că toate vin din pământ, pentru că pământul le dă substanțele nutritive, astfel încât orice crește pe el, poate ajunge la maturitate.
Să considerăm fiecare aspect în parte. Sămânța se reproduce singură. Semănătorul seamănă sămânța. Pământul trebuie să asigure producția de semințe. S-ar putea spune că pământul este cel care produce. Dar pământul inimii umane nu poate produce sămânța Lui Dumnezeu, fără Dumnezeu. Pământul păcătos poate produce doar rezultate păcătoase, în mod natural. Semințele de neghină aparțin stăpânului lor, care este stăpânul lumii căzute în păcat. Dar neghina și stăpânul ei uită cu ușurință, că tot câmpul și toate celelalte, aparțin Domnului. Și Dumnezeu va strânge recolta, nu diavolul. Domnul îi permite diavolului să existe și să facă ceea ce face doar pentru scopurile Împărăției, iar la final, „... cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.” (Matei 13:43a).
Înțelegerea adevărului despre sămânța bună a Lui Dumnezeu, ne ajută să-L înțelegem mai profund pe Vier, vița și mlădițele. Vierul este Tatăl, Isus este vița și noi suntem mlădițele Lui. Nu putem produce nimic singuri. Dar pentru că suntem ramuri legate de Isus, Duhul Sfânt poate curge prin noi și poate produce în noi sămânța bună.
În creștini, Duhul Sfânt produce roada Lui. Toate fructele mature, fie că sunt bune fie că sunt rele, au potențialul de a produce mai multe fructe. După cum știm cu toții, fructele sunt rezultatul procesului de reproducere. În fiecare sămânță matură, există potențialul de a fi semănată și de a produce mai multe semințe, la fel cu ea însăși.
Nu este uimitor că răutatea produce cu ușurință mai multă răutate? Nerăbdarea, mai multă nerăbdare? Chiar și abuzul de orice fel, creează cu ușurință mai mult abuz. Dar slăvit să fie Domnul, roada buna vine de la El, care este dragoste si dragostea învinge ura. Cel mai bun mod de a opri înmulțirea păcatului și a roadelor rele, este cu roadele bune generate de Duhul Sfânt. Toate roadele Duhului Sfânt biruiesc răul. Făcând ce este bine și iubindu-ne dușmanii, îngrămădim cărbuni aprinși pe capul lor.
- Romani 12:20-21 Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Citatul este din Proverbele 25:21-22 unde scrie, „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea! Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.” Dar Pavel spunea că putem învinge răul, dacă nu răspundem în mod firesc, ci cu binele care este în noi ca roadă a Duhului Sfânt. Și slavă Domnului, aici este răsplata noastră! Aceasta ar putea fi răsplata cerească, dar ar putea însemna și răsplata pe care o primim aici, pentru că învingem răul.
Acest lucru merge împreună cu ceea ce Domnul a spus, așa cum vedem în Luca 6:35, „Voi, însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori, și cu cei răi.”
Toate „roadele” din această lume sunt rezultatul direct al semințelor bune sau rele și al pământului de care sunt primite. Cred că cele mai triste tipuri de sol sunt, în primul rând, inimile care refuză sămânța bună a Domnului și, în al doilea rând, tipul al treilea al celor care primesc sămânța după care aproape că reușesc, dar inimile lor nu au cu adevărat ceea ce este nevoie ca sămânța să producă. Egoismul sufocă sămânța. Uneltele inamicului sunt spinii care sufocă cuvântul. Cum? Prin „grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia”, așa cum se arată în Luca 8:14. În plus, în Matei 13:22 vedem că „îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor” sufocă cuvântul, iar în Marcu 4:18-19, citim că „grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri” îneacă cuvântul. Numai în al patrulea caz, unde inima este bună și nobilă și aude cuvântul și îl primește, îl înțelege și aduce rod cu răbdare (Luca 8:15, Marcu 4:20, Matei 13:23). Aceasta este singura sămânță care are cu adevărat succes acolo unde este plantată și ajunge chiar să se înmulțească.
Să remarcăm că, după cum se vede în Luca 8:15, sămânța aduce rod cu răbdare. Să luăm în considerare următoarea secțiune de versete din capitolul dragostei, 1 Corinteni 13.
- 1 Corinteni 13:4-7 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu este doar bună, dar are și multă răbdare. Fără răbdare, este greu să fii bun. Și referitor la toate roadele enumerate în versetele de mai sus, este ușor de văzut că fără răbdare, nu ar fi niciunul dintre ele. Răbdarea vine din har. Și harul este atât de ușor de primit. Dar pentru a împărtăși harul, trebuie să fii umil și hotărât. Trebuie să ne dăm seama că harul a fost ales să ne fie dăruit, când noi nu îl meritam și acum depinde de noi, să acordăm altora har. Cel care ne-a dat harul Său, nu va continua să ni-l dea, dacă la rândul nostru, nu-l dăm altora. Domnul va avea milă de noi pentru un timp (după cum hotărăște El), dar în cele din urmă, dacă refuzăm corectarea și îndrumarea Lui în această problemă, vom face ca harul să înceteze în viețile noastre, ca urmare a propriilor noastre fapte.
În concluzie, sămânța Lui Dumnezeu, care este Evanghelia Sa, Cuvântul Său este minunată! Este adevărat că noi trebuie să cooperăm cu Domnul ca să fim mântuiți, dar puterea seminței care lucrează în noi este cea care ne face să fim fiii și fiicele Lui Dumnezeu. Eu cred că Duhul Sfânt poate desțeleni și prelucra orice pământ necultivat care i se supune până devine un pământ cu adevărat fertil și productiv, ca al patrulea tip de sol. De unde știu asta? Pentru că eu însumi aveam o inimă dură și necultivată. Este o chestiune de alegere. Slavă Domnului, tot ce trebuie să facem este să fim dispuși să auzim și să acceptăm lucrarea Cuvântului Lui Dumnezeu și a Duhului Sfânt. El ne ia inimile împietrite, ne dă altele noi, și ne ajută să înțelegem Scriptura și să trăim până la capăt în ascultare, producând roade cu răbdare. Și câștigul pentru Domnul, pentru alții și pentru noi înșine va fi mult mai mare decât vom putea înțelege vreodată.
Îți mulțumim Doamne pentru harul Tău uimitor, care ne-a găsit când eram pierduți și ne-a salvat!
BIBLIA, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU:
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete care arată că ce a fost valabil pentru Avraam este și pentru noi.
DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care arată dragostea Lui Dumnezeu pentru copiii Săi pentru studiu și meditație.
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI - VERSETE BIBLICE
„Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!”
Psalmii 18:2
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Ce spune Biblia despre credincioșia Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care ne ajută să înțelegem ce este și cum operează harul lui Dumnezeu.
IEHOVA IRE - DUMNEZEU VA PURTA DE GRIJĂ - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre purtarea de grijă a Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
Versete biblice edificatoare care ne îndeamnă să ne încredem în Dumnezeu.
NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA - VERSETE BIBLICE
Versete biblice de încurajare care ne îndeamnă să nu ne temem decât de Dumnezeu.
RAIUL - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre rai, tronul Lui Dumnezeu și multe altele.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre tot ce produce Duhul Sfânt în viața celui născut din nou precum și opusul.
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care arată importanța rugăciune credinței conduse de Duhul Sfânt.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI - VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, care ne ajută să ne mărim credința.
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ - VERSETE BIBLICE
Versete care arată că Dumnezeu vrea să ne vindece și care ne întăresc credința pentru vindecare.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.