Ar fi cu adevărat minunat dacă toți cei care aleg să se întoarcă la Domnul cu seriozitate și ajung născuți din nou, și-ar încheia biruitori viața pe acest Pământ, și ar ajunge în Rai. Dar, din păcate, sunt persoane care își trăiesc viața în așa fel, încât cu greu ajung în Rai, pe când altele ratează ținta complet, ajungând să renunțe la Isus. Planul Lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este să terminăm „cursa” biruitori și să ajungem la El în Rai. De ce nu ajung toți acolo?
Sunt diferite capcane, distrageri de la adevăr și provocări în viață, chiar și pentru cei care merg pe calea îngustă, care duce la cer. Noi, creștinii, trebuie să ne păzim pașii ca să rămânem pe calea dreaptă. Acest mesaj, cu siguranță nu are pretenția că va acoperi „toate" capcanele de care trebuie să ne păzim, totuși, iată câteva dintre ele.
Lipsa hidratării spirituale. Dumnezeu are pregătită pentru noi, apa Sa vie, din care putem bea zilnic, nelimitat! Hidratarea spirituală pentru un creștin, este la fel de importantă ca hidratarea cu apa potabilă, pentru omul fizic. „Deshidratarea” este cauza multor boli în lumea fizică, cât și în cea spirituală.
Hidratarea spirituală de care are nevoie fiecare creștin, nu poate veni decât din izvorul Lui Isus. Doar rămânând în El, putem primi suficient din „apa Lui vie”. Rămânem în Isus, dacă ascultăm de El, ne închinăm Lui în adorare, citim cuvântul Lui și ne este drag să petrecem timp cu El. Domnul vrea să dialogăm cu El, să ne rugăm Lui, dar să și așteptăm să auzim ce are să ne spună.
Putem asculta sfaturile medicilor, care spun că trebuie să bem multă apă zilnic, ca să ne păstrăm trupurile fizice sănătoase. Putem cumpăra cea mai apreciată apă de pe piață și să ne umplem cămara cu sticle. Dar dacă nu ne disciplinăm, ca să și aplicăm ce știm și să folosim ce avem deja în posesie, nu ne va fi de nici un folos. Dimpotrivă, trupurile noastre vor plăti prețul deshidratării. Când deshidratarea devine severă, pot apărea crampe musculare, poate interveni chiar leșinul, probleme de rinichi, amețeli și alte efecte nedorite.
Este la fel și în plan spiritual. Biblia, site-urile creștine de calitate, muzica de laudă și închinare sunt la îndemâna oricui, iar rugăciunea este chiar mai aproape, este în inimile noastre... dar dacă nu suntem conștienți de importanța acestor izvoare de apă vie și nu ne disciplinăm ca să le folosim, atunci ne vom priva de hidratarea și puterea pe care ni le-ar oferi și vom cădea sub presiunea atacurilor vieții.
În zilele noastre munca fizică în aer liber, nu mai este cum era pe vremuri, așa că importanța hidratării nu mai pare atât de mare. Dar trupul uman conține până la 70% apă, iar scăderea nivelului apei din organism cu câteva procente, poate duce la dezechilibre majore și chiar la pierderea funcțiilor vitale. Piele uscată, ochi uscați, păr uscat și fragil, lipsă de putere, sunt primele semne care pot degenera în boli serioase, dacă corpul uman nu se hidratează suficient. În plan spiritual, poate fi chiar mai grav, pentru că Dumnezeu ne-a creat ca să bem zilnic din „izvorul apei vii”.
Ce se întâmplă cu creștinii nehidratați spiritual? Nu vor mai avea victorii spirituale și descurajarea începe să le cuprindă inimile, înlocuindu-le credința. Ce se întâmplă cu cei hidratați cu „apa vie”? Ei vor trăi victorioși și sunt o binecuvântare și pentru cei din jur.
Domnul Isus a spus că, „din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12:34). Deci ce este în inima noastră, va ieși afară, prin ce vorbim și facem. Dacă suntem plini de Domnul Isus, de puterea și caracterul Lui, atunci vom bea din izvorul Lui și caracterul și puterea Lui vor curge prin noi. Alternativa nu este deloc de dorit... fără ca Isus să locuiască în noi, suntem sortiți eșecului.
„Dumnezeu” ar trebui să fie „prezent în inima creștinului” și să fie „parte activă” din viața acestuia, în fiecare zi.
Dumnezeu ne-a creat „ființe spirituale, care au suflet și locuiesc într-un trup, deci nu suntem trupuri fizice care au duh și suflet. Când viața trupului fizic se termină, cea a duhului nostru va continua. Chiar dacă duhul este invizibil ochiului uman, vedem clar efectele existenței lui.
Dacă Numele Domnului nu face parte din viața creștinului, atunci viața acestuia nu este ce ar trebui să fie. În Faptele Apostolilor 11:26, citim că ucenicii au fost numiți pentru prima dată creștini, în Antiohia. Erau numiți așa, pentru că cei din jur îi considerau că sunt urmași ai lui Cristos, asemeni Lui Cristos.
Noi venim cu cereri înaintea Tatălui Ceresc, în Numele Lui Isus. Ne împotrivim diavolului nu în puterea noastră, ci în Numele Lui Isus. Mântuirea și botezul sunt în Numele Lui Isus. Oamenii primesc vindecare și eliberare în urma rugăciunilor făcute în Numele Lui Isus. Noi, creștinii avem putere în Numele Lui Isus. Dacă „Numele Lui Isus” este tot mai puțin vizibil în viața creștinului, oare ce mai rămâne?
Unul dintre cântecele care ne ajută să intrăm în prezența Lui Dumnezeu este cântecul compus de Chris Tomlin, „Jesus Messiah”. Refrenul spune: „Isus Mesia, Domn peste toate; Ești Salvatorul, Emanuel; Dă eliberare, ne ești izbăvire; Isus Mesia, Domn peste toate!”
Dacă vă simțiți deshidratat și nu ați realizat până acum, vă rog să vă faceți puțin timp să dați click pe link-ul următor, unde găsiți cântecul tradus și cântat de Ekklesia și să lăsați ca acest cântec să fie începutul drumului spre locul în care Isus redevine cel mai dulce Nume, cel mai bun prieten, Domn și Mântuitor.
https://www.youtube.com/watch?v=g5MdyhpqpzU -- Isus Mesia - Ekklesia
Sau dacă vreți să vă închinați ascultând originalul, în limba engleză:
https://www.youtube.com/watch?v=QmY3jSugNBU -- Jesus Messiah by Chris Tomlin.
Un alt cântec plin de ungerea Duhului Sfânt despre Numele Lui Isus este „Numele Tău Mare” (“Your Great Name”) compus și cântat de Michael Neale și Krissy Nordhoff. ( n. tr. - Din păcate nu am găsit varianta în limba română, doar originalul în engleză.)
https://www.youtube.com/watch?v=h6vHHbUOCQA -- “Your Great Name” - de Michael Neale și Krissy Nordhoff.
Sângele Lui Isus acopere și protejează toți creștinii născuți din nou. Când suntem acoperiți de Sângele Mielului, suntem mântuiți și suntem în siguranță. Așa cum spune un vechi imn, scris de Lewis E. Jones în jurul anului 1860, „Este putere în sângele Mielului”. Acest adevăr este valabil și azi.
Vrei tu să scapi de păcat, sarcină?
Prin sângele sfânt al lui Isus?
Vrei tu să-nvingi răul din inimă,
Prin sfânt sânge al lui Isus?
Refren:
E puterea ce minuni face,
Sângele Mielului
E puterea ce minuni face,
În scump sângele al Mielului.
Vrei să fii liber de patimi, păcat,
Prin sângele sfânt al lui Isus ?
Vin’ la Calvar şi vei fi vindecat,
Prin sfânt sânge al lui Isus.
Vrei să fii alb, mai alb ca zăpada
Prin sângele sfânt al lui Isus?
De orice scapi, viaţă vei afla
Prin sfânt sânge al lui Isus.
Vrei să-I slujești Lui Isus Regele?
Prin sângele sfânt, al Lui Isus;
Vrei să trăiești pentru a-l lăuda?
Prin sfânt sânge al lui Isus.
Pentru cei care primesc și păstrează puterea Sângelui Lui Isus în viața lor, este mântuire, vindecare, eliberare și cel mai important, VIAȚĂ, toate prin Sângele Lui Isus. Nu putem trăi azi, prin ce am avut „odinioară”. Dacă sângele Lui Isus nu este „acum” operabil cu putere în viața dumneavoastră, e timpul să faceți ceva!
Dacă doriți, puteți accesa link-ul următor, unde este o versiune modernă, în limba engleză a cântecului de mai sus: Power in the Blood -- by Nicole G. Mullens
Sau varianta în limba română, „Vrei tu să scapi de păcat, sarcina?” -- Speranța și prietenii
Isus este Pâinea Vieții. Cine nu se împărtășește cu trupul Său, nu are parte cu El și va fi condamnat pentru eternitate.
Domnul Isus și-a dat trupul să fie răstignit, plătind cu moartea, în locul nostru. Consecințele păcatului sunt bolile, durerile, suferințele, robia și moartea veșnică. Moartea înseamnă separarea de Dumnezeu. Această separare, este cel mai îngrozitor lucru care i se poate întâmpla oricărui om. Aici, pe Pământ, înseamnă întuneric, iar în iad, nu este doar întuneric, ci este și răul la superlativ, și tortură veșnică, ca plată pentru o viață trăită în păcat.
Dacă nu primim trupul Domnului, nu avem nici o speranță. Prin împărtășirea cu Cina Domnului, celebrăm ceea ce a câștigat Domnul Isus pentru noi la cruce. Prin rănile din trupul Lui ne-a dat vindecare, prin sângele Său ne-a iertat păcatele, ne-a mântuit și ne-a eliberat. (Isaia 53:4,5)
Prin jertfa Lui ne-a dat viață, adevărata viață, viața din Dumnezeu, viața veșnică.
În versetele de mai sus, Domnul Isus ne vorbea despre a lua Cina Lui, pâinea reprezentând trupul Său frânt pe cruce, iar rodul viței, reprezentând sângele Lui. Cei care suntem ucenicii Lui Isus, născuți din nou, am făcut un legământ cu El. Luarea în mod constant a Cinei Domnului, face parte din onorarea acestui legământ. Luăm Cina Domnului în amintirea Celui care și-a dat viața pentru noi; facem asta cât timp, noi, Biserica, Mireasa Lui Isus, suntem în așteptarea Mirelui. Într-o zi va veni „Nunta Mielului” (Apocalipsa 19:7), când Isus se va uni cu Biserica Lui. Până atunci, vom continua să luăm Cina Domnului, așa cum ne-a spus El s-o facem. Dacă doriți, puteți citi mai în detaliu despre Cina Domnului în acest articol detaliat, de pe site-ul nostru.
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu pentru noi.
Fără hrana, înțelepciunea, puterea, sfătuirea și tot ceea ce primim prin Cuvântul Lui Dumnezeu și fără aplicarea lui în viața de zi cu zi, am fi pierduți. În schimb, dacă trăim și aplicăm zilnic ce ne învață Scriptura, vom fi mai mult decât victorioși.
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu către fiecare credincios și ne oferă tot ce avem nevoie în materie de instrucțiuni, ghidare și înțelepciune. Ungerea Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne deschide ochii ca să înțelegem ce spune Scriptura, pe măsură ce o studiem. Trebuie să primim și să aplicăm Cuvântul Său, corect, așa cum ni-l revelează Duhul Sfânt și cu ajutorul puterii pe care El ne-o dă.
Creștinul care nu se adâncește zilnic „în Cuvântul Lui Dumnezeu”, nu este unde ar trebui să fie, din punct de vedere spiritual. Este ușor să lăsăm piedicile și ispitele acestei lumi și ale vieții să ne îndepărteze sau chiar să ne tragă departe de Domnul, dar aceasta se întâmplă dacă ieșim din Cuvântul Lui. Dacă nici măcar nu ne mai îngrijorează faptul că nu mai avem dorința să studiem Scriptura și că stăm departe de ea, avem mari probleme. Dacă ați ajuns cumva să nu vă mai hrăniți și să nu vă mai întăriți sufletul și nu mai faceți nimic pentru a vă reînnoi mintea cu Cuvântul Lui Dumnezeu, e timpul să acționați. Rugați-L pe Duhul Sfânt să vă redea pasiunea pentru Isus și pentru Scriptură. Dacă preferați lectura electronică, aici găsiți Biblia varianta scrisă sau audio, în cazul în care nu aveți deja altă sursă.
De-a lungul vieții, orice creștin trece „prin văi, prin deșert sau merge pe vârful muntelui”, în umblarea cu Cristos. Cât timp durează mersul prin deșert, depinde de alegerea personală. În orice moment, în care încetăm să mai „luptăm contra obstacolelor” care ne opresc să fim unde vrea Domnul să fim, dăm de greu. Viața de creștin este o luptă continuă!
Ce ar mai putea conduce pe creștini la „ratarea țintei”?
Închinarea înaintea Domnului este esențială pentru un creștin. Relația creștinului care nu are o inimă de închinător, cu Domnul Său, poate fi comparată cu relația dintre un soț și soția sa, care nu au dragoste unul pentru celălalt. Dumnezeu nu ne vrea roboți și nici nu dorește să aibă o relație cu un robot.
Ne închinăm Lui Dumnezeu pentru cine este El. El merită închinarea noastră, fără limite. El este Dumnezeu. Este oare corect să ne închinăm Lui doar de formă? Închinarea care nu vine dintr-o inimă sinceră, devotată și plină de dragoste, respect și recunoștință, este o insultă înaintea Lui Dumnezeu. A crede că ne putem închina doar de pe buze, în timp ce ne gândim la ce mai avem de făcut, sau la ce vom mânca la prânz, ce probleme avem, ce ne-am dori să avem, sau la orice altceva, este foarte greșit.
Să ne imaginăm că sunt două persoane așezate la o masă, față în față. Ambele așteptau de mult această ocazie specială, de a petrece timp împreună. Una dintre persoane, este foarte încântată și entuziasmată, pentru că în sfârșit poate s-o vadă și să stea de vorbă cu cealaltă persoană. Dar cealaltă persoană e foarte distrată, cu gândul în altă parte, total absentă, parcă nici nu aude ce i se spune. Nimeni nu-și dorește să aibă o relație cu cineva total dezinteresat. Este o insultă la adresa persoanei cu inima curată, devotată relației, pe care ambele pretindeau că și-o doresc. Inima Lui Dumnezeu este pură și dragostea Lui pentru noi, este constantă, neschimbătoare. Ne-a dăruit și continuă să ne dăruiască totul. Urechea Domnului este atentă la ceea ce spun inimile noastre. Nu avem multe de oferit Domnului, dar măcar să fim sinceri în închinarea noastră, în special când declarăm că-L adorăm.
Dacă creștinul ajunge acolo unde închinarea lui nu mai este sinceră, și devine doar un ritual fals, ceva s-a întâmplat și nu a fost rezolvat. Pașii lui nu mai urmează „calea îngustă”, ci au deviat pe căi lăturalnice sau chiar au ajuns pe „calea lată” a lumii. Este un semn că starea de hidratare spirituală a persoanei este mult sub limita admisibilă și nu mai are suficientă „apă vie” care să-i întrețină viața spirituală. Dacă nu realizează în ce stare este și continuă pe același drum, zidul de separare față de Dumnezeu va deveni tot mai gros și mai greu de doborât. Iar constructorul zidului, nu este Dumnezeu.
Unul dintre cântecele inspirat de Duhul Sfânt, „Adorare" scris de Mike Adkins, (n. tr. cântecul este în limba engleză) poate ajuta pe orice dorește să i se reaprindă pasiunea și adorarea față de Domnul Isus. Tatăl așteaptă întoarcerea oricui, cu brațele deschise. Cuvintele cântecului spun:
Refren:
Lăudăm, ne închinăm, Celui care ne-a trimis pe Fiul Său.
Lăudăm, ne închinăm în unitate, Ție Doamne.
Nu este alt nume, peste Numele Tău,
Binecuvântat fie Numele Tău.
Dumnezeul lui Iacov,
Păstorul Lui Israel
Sfânt este Numele Tău.
Glorie, onoare și putere
Domnului Dumnezeului nostru
Dumnezeul lui Iacov, adevărat și sfânt
Credincios și sfânt ești Tu
Fiul Neprihănirii, Mielul ce ai fost junghiat,
Tu ești Crinul din văi,
Ești Luceafărul meu strălucitor
Ești Începutul și Sfârșitul, Părintele Veșniciilor,
Tu ești Dumnezeul Gloriei,
Tu ești Vindecătorul meu, Regele Regilor,
Eliberatorul și Prietenul meu, Trandafirul din Șaron,
Tu ești toată dragostea și puterea, plin de milă și Atotputernic,
Răscumpărătorul întregii omeniri,
Ești Leul din Iuda, conducătorul întregului univers,
Mesia Cel Preaînalt,
Regele care va reveni în curând,
Sfânt, sfânt este Numele Tău.
O altă capcană de care trebuie să ne ferim, este „atitudinea inimii”.
Traducerea din limba engleză, este mult mai tranșantă: „Căci cum gândește omul în inima lui, așa este”. Fățărnicia poate ajuta pe moment, dar e o capcană periculoasă. Noi creștinii, suntem urmașii Lui Cristos, asta înseamnă, că trebuie să avem atitudinea, trăsăturile de caracter și integritatea Lui Isus. Să avem în inimi dragostea și compasiunea Lui pentru ceilalți, precum și reverența Lui față de Tatăl Ceresc. Dacă inima și atitudinile noastre nu sunt curate înaintea Domnului, căderea nu va fi departe.
Creștinul care-și pune încrederea în puterea Domnului, în Adevărul Cuvântului Său și în ce poate face Domnul prin el, devine invincibil.
Dar ce se întâmplă când un creștin nu se mai încrede în Domnul? Dacă Cristos NU este Domnul și sursa noastră, avem probleme. Dacă ne punem încrederea în abilitățile proprii sau ale altora, greșim enorm. De ce? Pentru că , indiferent dacă noi credem sau nu, Dumnezeu este sursa pentru tot, și tot El îi folosește pe cei din jur ca să ne ajute la nevoie. Totul este sub stăpânirea Lui.
Creștinul trebuie să-L caute continuu pe Dumnezeu, ca să primească sfătuire, conducere și tot ce are nevoie în viața de zi cu zi. Când cineva încetează să se bazeze și să depindă în totalitate de Domnul, începe să nege Domnia Lui Isus peste viața sa și să nu mai recunoască că Domnul este sursa pentru tot ce are nevoie. Și aceasta este o altă capcană care duce la cădere.
Ce se întâmplă cu creștinul care încetează să fie pe aceeași lungime de undă cu Tatăl Ceresc, în rugăciune și în auzirea vocii Sale?
A căuta să intri în prezența Lui Dumnezeu și să auzi vocea Lui, sunt părți esențiale ale relației binecuvântate dintre un „copil al Lui Dumnezeu și Domnul său”. El vrea să venim la El cu toate îngrijorările noastre. Cei care încetează să mai aibă încredere în El, care încetează să-L caute, vor ajunge în scurt timp să urmeze calea lumii. Rugăciunea și ascultarea sfaturilor Lui Dumnezeu, sunt indispensabile în viața unui adevărat creștin. Adevărata viață creștină nu este o religie, este o relație. Dacă nu avem o relație cu El, atunci nu trăim ceea ce vrea Domnul să trăim și nici nu posedăm tot ceea ce Isus a câștigat pentru noi, prin jertfa Lui de pe cruce. Cine nu are o relație vie cu Domnul are doar o religie și Biblia ne spune că „azi este ziua mântuirii”; azi este timpul potrivit ca să schimbe acest lucru. Dacă doriți, puteți citi un mesaj despre mântuire, pe site-ul nostru, la click aici: „Mântuirea”.
Dacă un creștin adevărat, ajunge să se roage tot mai rar și mai puțin, va căuta tot mai puțin ghidarea și sfătuirea Domnului. Dacă continuă în acest fel, încet încet va ajunge tot mai departe de Dumnezeu și va muri spiritual.
Diavolul este „tatăl minciunii”. Vai de creștinii și de toți cei care îl cred.
Creștinii slabi, și uneori chiar unii puternici, pot cădea în plasa minciunilor diavolului. Cei care au răni adânci, nevindecate, creștini sau nu, sunt cei mai vulnerabili la minciunile diavolului. El le spune că: nu sunt destul de deștepți, destul de frumoși, destul de puternici, destul de buni... și multe alte minciuni, în funcție de punctul slab al fiecăruia. Prin acest tip de atac, diavolul îi ține captivi, făcându-i să trăiască îndurerați, frustrați și neîmpliniți. Dacă continuă suficient de mult timp să rămână în această capcană, fără să o recunoască și să lupte pentru eliberare, chiar și creștinii pot deveni victime. A-l crede pe diavolul, înseamnă a nu-L mai crede pe Dumnezeu.
Sunt multe minciuni pe care le folosește diavolul. Minciunile care justifică păcatul. Creștinul poate fi ispitit să comită un păcat care nu pare ceva grav, dar dacă nu se pocăiește și nu renunță la el, și-a deschis calea spre alt păcat mai mare. Uneltele și trucurile diavolului sunt foarte multe și variate, de aceea este esențial să cunoaștem Cuvântul Lui Dumnezeu ca să le recunoaștem, și să putem lupta contra lor. Dacă nu, diavolul va ieși învingător.
Ce se întâmplă când creștinul refuză să-și rezolve problema păcatului? Sau și mai grav, ce urmări are păcatul practicat frecvent?
Păcatul ne separă de Dumnezeu. Orice păcat. Ca și creștini născuți din nou, avem la dispoziție harul Lui Dumnezeu, care ne ajută în lupta cu firea umană și cu natura firească. Dar Domnul Isus a venit să ne elibereze de sub robia păcatului. Nu mai suntem sub stăpânirea lui, pentru că am ales neprihănirea.
Păcatul trebuie rezolvat urgent. Creștinul care se lasă pradă atacului unui păcat, și-l comite, alege păcatul în locul ascultării de Dumnezeu. Tatăl nostru este cu noi întotdeauna și așteaptă să-I cerem ajutorul ca să biruim luptele și ispitele acestei lumi, și în special păcatul. Dacă cădem și cerem ajutorul Domnului, ne vom ridica din nou.
Dacă continuăm să păcătuim în mod voit, știind ce facem, cum am mai putea să ne pocăim sincer? Este o practică foarte periculoasă. Ca să putem primi iertare pentru păcatul comis, trebuie să-l regretăm sincer și profund. Deci, dacă cineva alunecă în păcat, este una, dar cine continuă să păcătuiască, din nou și din nou, știind ce face... va ajunge acolo unde nu mai poate găsi har și iertare pentru faptele sale rele.
Uneori cei care păcătuiesc își găsesc scuze și justificări pentru păcatul comis. Cei care invocă scuze de genul: „eu nu consider că acesta este un păcat”; „ce era să fac? N-am avut de ales”; „așa mi-e serviciul, nu pot altfel”; „nu fac rău nimănui”, își fac rău singuri, pentru că nici măcar nu regretă ce au făcut și nu consideră că trebuie să înceteze și să se pocăiască. Justificarea păcatului este o greșeală enormă. La fel este și a crede că Dumnezeu poate fi păcălit. Dacă Dumnezeu numește ceva păcat, atunci este păcat. A înjura, a blestema, a cerși, a înșela, a da mită, a minți -- chiar și minciunile așa-numite „nevinovate”, pentru Dumnezeu sunt tot minciuni--, a fura ceva oricât de mic, toate acestea și multe altele, sunt păcate care pot duce la pierderea mântuirii pentru cel care continuă să le comită. Duhul Sfânt este Cel care ne convinge de păcat, dar dacă cel care păcătuiește, continuă să ignore corecțiile Lui, va ajunge la punctul în care va înceta să le mai audă. Inima acelui creștin va ajunge împietrită. Revenirea la o „inimă de carne”, maleabilă și prelucrabilă prin Duhul Sfânt, este un proces dificil și costisitor.
Vă îndemn să citiți ce spune Domnul Isus celor 7 biserici din cartea Apocalipsei, capitolele 2 și 3. În mesajul pentru biserica din Efes, Domnul Isus spune că, dacă corecția Lui nu e primită și luată în seamă, le va lua sfeșnicul din locul lui.
Sfeșnicul semnifică „lumina”, iar un creștin fără lumina Lui Isus, nu va mai ajunge în Rai. A justifica și a căuta scuze pentru păcatul comis, în locul pocăinței și încetării practicării acestuia, va conduce la dublarea vinei celui în cauză, înaintea Lui Dumnezeu. Nu va mai fi doar vina pentru păcatul comis, ci și vina pentru respingerea corecției Duhului Sfânt.
Cel mai bun lucru pe care îl poate face un creștin, este să-și păstreze inima curată și să nu renunțe să lupte pentru a trăi pe placul Domnului. Dumnezeu este încet la mânie și bogat în bunătate. Când se întâmplă să păcătuim, fără s-o facem premeditat, nu dorim să nesocotim harul Lui Dumnezeu și bunătatea Lui. Din fericire, Dumnezeu este un Tată iubitor și când ne pocăim și ne cerem iertare, El este gata să ne-o acorde și să ne ajute să ne ridicăm.
Oare acest verset din cartea Evrei spune că un fiu sau fiică rătăcită nu se poate întoarce înapoi, acasă la Tatăl Ceresc? Bineînțeles că nu. Acest verset spune că dacă cineva a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu și apoi renunță la El și se întoarce la viața de păcat, cu toate că știe adevărul despre mântuire și condamnare, este imposibil să mai fie mântuit. Cel care alege să se întoarcă să trăiască în păcat, după ce Domnul i-a iertat păcatele și i-a acordat mântuirea, se auto-condamnă și nu mai este speranță pentru acea persoană. Domnul Isus nu mântuiește cu forța, contrar propriei voințe, pe nimeni.
Ce se întâmplă când un creștin care primește harul iertării Lui Dumnezeu, refuză să-L acorde la rândul lui, celor care i-au greșit?
Isus a spus că, dacă noi nu iertăm greșiților noștri, nici Tatăl Ceresc nu ne va ierta pe noi. Dacă refuzăm să-i iertăm pe cei care ne-au greșit sau ne-au făcut rău, ne putem pierde propria iertare din partea Lui Dumnezeu. Din păcate, mulți creștini, au ajuns în iad, pentru că au refuzat să-i ierte pe alții. Dacă doriți, puteți citi pe site-ul nostru un articol despre imperiozitatea iertării, prin click aici: De ce ne Cere Domnul Isus să Iertăm.
„Distragerea atenției” de la calea Domnului, este una dintre cele mai folosite metode de către dușman. Mulți creștini care n-au putut fi „ispitiți” să păcătuiască, au fost „trași puțin câte puțin” de pe calea îngustă.
Dintotdeauna, tactica diavolului, pe principiul: „dacă nu-l pot face să renunțe la Isus, îl țin ocupat”, a funcționat, chiar dacă a durat ceva timp până când creștinul a ajuns să uite de Domnul. E bine să avem o viață activă, să nu stăm degeaba. Dar este important să avem un echilibru corect, între ce avem de făcut și timpul acordat Lui Dumnezeu. Dacă oricare dintre activitățile noastre, începe să intervină între noi și relația cu Dumnezeu, trebuie să corectăm starea de fapt. Unele dintre cele mai comune capcane prin care creștinii ajung distrași de pe calea Domnului sunt: folosirea computer-ului pentru socializare sau jocuri, fotbalul, distracții cu prietenii, care nu-L includ pe Dumnezeu, pescuitul, etc.
Orice activitate care ne monopolizează viața, poate deveni o capcană, chiar acordarea de prea mult timp și efort copiilor, nepoților, consortului sau serviciului. Echilibrul și moderația sunt esențiale în tot ce facem.
Oricare dintre aceste activități pot fi în regulă până când ajung să ne fure timpul și concentrarea pe care ar trebui s-o acordăm Lui Dumnezeu. Unele pot fi parte din serviciul sau responsabilitățile noastre. Dar dacă încep „să ne conducă” ele pe noi în loc să fie invers, e timpul să ne oprim și să schimbăm prioritățile. Nu putem fi cu adevărat copiii Lui Dumnezeu, dacă nu avem priorități corecte.
Cum putem testa dacă ceea ce facem este benefic pentru noi sau nu? Dacă acea activitate ne apropie mai mult de Dumnezeu, este bine, dacă ne îndepărtează, atunci e timpul să intervenim. Sunt preocupări care par neutre, dar care după ce ne cer tot mai mult din timpul și atenția noastră vor începe să ne îndepărteze de Dumnezeu, devenind o capcană periculoasă.
Ce se întâmplă când un creștin începe să se creadă neprihănit și sfânt?
Odată ce cineva începe să alunece pe panta „neprihănirii de sine”, lucrurile pot degenera urât. Se poate ajunge până acolo unde, această persoană îi critică pe toți din jur, și chiar pe Dumnezeu, dar niciodată nu-și găsește vreo vină lui însuși. Auto-neprihănirea este un dușman perfid și foarte periculos.
Dacă este ceva bun, în orice om, este datorită Lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate glorifica pe sine. Este bine să avem respect față de propria noastră persoană și să fim oameni integri, dar când cineva începe să aibă despre sine o părere superioară adevărului, începe să alunece pe panta autodistrugerii.
Ce se întâmplă când creștinul începe să asculte mai mult de natura lui firească, carnală, decât de vocea Duhului Sfânt unit cu duhul său, născut din nou?
Când Ioan a scris acest verset, a pus punctul pe i. Aceste trei capcane, par să acopere aproape toate felurile de ispite. Creștinul nu-și poate permite să asculte de poftele firii sale pământești. Dacă este ispitit de ceea ce vede, fie că e o felie mare de tort (nu râdeți, pentru unele persoane poate fi o foarte mare problemă), fie o ispită cu conotații sexuale, cea mai bună alegere este să se uite în altă parte și să-L roage pe Dumnezeu să-l ajute să învingă ispita. Dacă continuă să privească la ceea ce-l ispitește, va ajunge să păcătuiască, pentru că la un moment dat va da curs poftei stârnite în urma ispitirii.
Iar în ce privește „lăudăroșia vieții”... ar trebui să facem ce spune Pavel: dacă vrea cineva să se laude, să de laude în DOMNUL!
Ce se întâmplă când creștinul uită că a fost salvat prin mila Domnului și că tot prin mila Lui mai este pe calea Domnului?
După ani mulți de la convertire, creștinii au tendința să uite de unde i-a scos Domnul. Auto-neprihănirea se acumulează ușor, așa cum se așază praful pe mobilă, puțin câte puțin. Nimeni n-o vede venind, iar când devine vizibilă, e șocant. Neprihănirea de sine, nu vine singură, are companioni apropiați. Vine însoțită de asprime, critică, intoleranță...
De aceea trebuie să stăm aproape de Domnul permanent. Duhul Sfânt ne poate ține pașii pe calea dreaptă, dar numai dacă continuăm în ascultare și supunere. Nici un om nu are dreptul să se aștepte ca lumea să se rotească în jurul său, doar pentru Dumnezeu acest lucru este valabil. Numai Dumnezeu are dreptate întotdeauna. Așa că, atunci când ne surprindem că vrem ca toți din jur să asculte de noi, pentru că noi „le știm pe toate”, inclusiv ce este în inimile și mințile lor, e momentul să ne oprim și să ne corectăm. Este un păcat grav, este vorba de mândrie. Pe deasupra, mai este și ceva prostesc, pentru că cei din jur văd că suntem mândrii... și mai mult decât atât, mândria îl supără pe Dumnezeu.
A rămâne smeriți și maleabili în Cristos, este esențial pentru noi creștinii. Cei care uită cine este Dumnezeu, și ce a făcut pentru ei și care încearcă să culeagă ei laudele pe care le merită doar Dumnezeu, dacă nu realizează că greșesc și nu se corectează, vor deveni ipocriți și falși. Nu este loc pe tronul inimii unei persoane și pentru propriul eu și pentru Domnul Isus. Continuarea în această stare, va face ca persoana să devină doar religioasă, și va sfârși în iad.
În concluzie, creștinii trebuie să depună efort pentru a-și păstra relația cu Dumnezeu.
Mântuirea este gratuită, dar păstrarea ei ne costă totul. Supunerea vine în urma mântuirii. Fără ascultare, nu poate fi decât batjocură la adresa inimii și a harului Lui Dumnezeu. Ne putem păcăli unii pe alții, poate și pe noi înșine, dar nu-L putem păcăli pe Dumnezeu. Ca să ne sfârșim alergarea biruitori, trebuie să ne încheiem cursa în dragoste și ascultare. Creștinul care nu-L are pe Dumnezeu pe primul loc, care nu trăiește pas cu pas așa cum Îl conduce Domnul, care ascultă de natura sa firească sau de diavolul, și nu se pocăiește, va pieri.
Sunt diferite capcane, distrageri de la adevăr și provocări în viață, chiar și pentru cei care merg pe calea îngustă, care duce la cer. Noi, creștinii, trebuie să ne păzim pașii ca să rămânem pe calea dreaptă. Acest mesaj, cu siguranță nu are pretenția că va acoperi „toate" capcanele de care trebuie să ne păzim, totuși, iată câteva dintre ele.
Lipsa hidratării spirituale. Dumnezeu are pregătită pentru noi, apa Sa vie, din care putem bea zilnic, nelimitat! Hidratarea spirituală pentru un creștin, este la fel de importantă ca hidratarea cu apa potabilă, pentru omul fizic. „Deshidratarea” este cauza multor boli în lumea fizică, cât și în cea spirituală.
- Ieremia 2:13 „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.”
- Ioan 7:37-39 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
Hidratarea spirituală de care are nevoie fiecare creștin, nu poate veni decât din izvorul Lui Isus. Doar rămânând în El, putem primi suficient din „apa Lui vie”. Rămânem în Isus, dacă ascultăm de El, ne închinăm Lui în adorare, citim cuvântul Lui și ne este drag să petrecem timp cu El. Domnul vrea să dialogăm cu El, să ne rugăm Lui, dar să și așteptăm să auzim ce are să ne spună.
Putem asculta sfaturile medicilor, care spun că trebuie să bem multă apă zilnic, ca să ne păstrăm trupurile fizice sănătoase. Putem cumpăra cea mai apreciată apă de pe piață și să ne umplem cămara cu sticle. Dar dacă nu ne disciplinăm, ca să și aplicăm ce știm și să folosim ce avem deja în posesie, nu ne va fi de nici un folos. Dimpotrivă, trupurile noastre vor plăti prețul deshidratării. Când deshidratarea devine severă, pot apărea crampe musculare, poate interveni chiar leșinul, probleme de rinichi, amețeli și alte efecte nedorite.
Este la fel și în plan spiritual. Biblia, site-urile creștine de calitate, muzica de laudă și închinare sunt la îndemâna oricui, iar rugăciunea este chiar mai aproape, este în inimile noastre... dar dacă nu suntem conștienți de importanța acestor izvoare de apă vie și nu ne disciplinăm ca să le folosim, atunci ne vom priva de hidratarea și puterea pe care ni le-ar oferi și vom cădea sub presiunea atacurilor vieții.
În zilele noastre munca fizică în aer liber, nu mai este cum era pe vremuri, așa că importanța hidratării nu mai pare atât de mare. Dar trupul uman conține până la 70% apă, iar scăderea nivelului apei din organism cu câteva procente, poate duce la dezechilibre majore și chiar la pierderea funcțiilor vitale. Piele uscată, ochi uscați, păr uscat și fragil, lipsă de putere, sunt primele semne care pot degenera în boli serioase, dacă corpul uman nu se hidratează suficient. În plan spiritual, poate fi chiar mai grav, pentru că Dumnezeu ne-a creat ca să bem zilnic din „izvorul apei vii”.
Ce se întâmplă cu creștinii nehidratați spiritual? Nu vor mai avea victorii spirituale și descurajarea începe să le cuprindă inimile, înlocuindu-le credința. Ce se întâmplă cu cei hidratați cu „apa vie”? Ei vor trăi victorioși și sunt o binecuvântare și pentru cei din jur.
- Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Domnul Isus a spus că, „din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12:34). Deci ce este în inima noastră, va ieși afară, prin ce vorbim și facem. Dacă suntem plini de Domnul Isus, de puterea și caracterul Lui, atunci vom bea din izvorul Lui și caracterul și puterea Lui vor curge prin noi. Alternativa nu este deloc de dorit... fără ca Isus să locuiască în noi, suntem sortiți eșecului.
„Dumnezeu” ar trebui să fie „prezent în inima creștinului” și să fie „parte activă” din viața acestuia, în fiecare zi.
Dumnezeu ne-a creat „ființe spirituale, care au suflet și locuiesc într-un trup, deci nu suntem trupuri fizice care au duh și suflet. Când viața trupului fizic se termină, cea a duhului nostru va continua. Chiar dacă duhul este invizibil ochiului uman, vedem clar efectele existenței lui.
Dacă Numele Domnului nu face parte din viața creștinului, atunci viața acestuia nu este ce ar trebui să fie. În Faptele Apostolilor 11:26, citim că ucenicii au fost numiți pentru prima dată creștini, în Antiohia. Erau numiți așa, pentru că cei din jur îi considerau că sunt urmași ai lui Cristos, asemeni Lui Cristos.
Noi venim cu cereri înaintea Tatălui Ceresc, în Numele Lui Isus. Ne împotrivim diavolului nu în puterea noastră, ci în Numele Lui Isus. Mântuirea și botezul sunt în Numele Lui Isus. Oamenii primesc vindecare și eliberare în urma rugăciunilor făcute în Numele Lui Isus. Noi, creștinii avem putere în Numele Lui Isus. Dacă „Numele Lui Isus” este tot mai puțin vizibil în viața creștinului, oare ce mai rămâne?
- Proverbele 18:10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost
- Psalmii 148:13 „Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri.”
- Marcu 16:15-18 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
- Faptele Apostolilor 4:12 „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”
- Filipeni 2:9-11 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.
Unul dintre cântecele care ne ajută să intrăm în prezența Lui Dumnezeu este cântecul compus de Chris Tomlin, „Jesus Messiah”. Refrenul spune: „Isus Mesia, Domn peste toate; Ești Salvatorul, Emanuel; Dă eliberare, ne ești izbăvire; Isus Mesia, Domn peste toate!”
Dacă vă simțiți deshidratat și nu ați realizat până acum, vă rog să vă faceți puțin timp să dați click pe link-ul următor, unde găsiți cântecul tradus și cântat de Ekklesia și să lăsați ca acest cântec să fie începutul drumului spre locul în care Isus redevine cel mai dulce Nume, cel mai bun prieten, Domn și Mântuitor.
https://www.youtube.com/watch?v=g5MdyhpqpzU -- Isus Mesia - Ekklesia
Sau dacă vreți să vă închinați ascultând originalul, în limba engleză:
https://www.youtube.com/watch?v=QmY3jSugNBU -- Jesus Messiah by Chris Tomlin.
Un alt cântec plin de ungerea Duhului Sfânt despre Numele Lui Isus este „Numele Tău Mare” (“Your Great Name”) compus și cântat de Michael Neale și Krissy Nordhoff. ( n. tr. - Din păcate nu am găsit varianta în limba română, doar originalul în engleză.)
https://www.youtube.com/watch?v=h6vHHbUOCQA -- “Your Great Name” - de Michael Neale și Krissy Nordhoff.
Sângele Lui Isus acopere și protejează toți creștinii născuți din nou. Când suntem acoperiți de Sângele Mielului, suntem mântuiți și suntem în siguranță. Așa cum spune un vechi imn, scris de Lewis E. Jones în jurul anului 1860, „Este putere în sângele Mielului”. Acest adevăr este valabil și azi.
Vrei tu să scapi de păcat, sarcină?
Prin sângele sfânt al lui Isus?
Vrei tu să-nvingi răul din inimă,
Prin sfânt sânge al lui Isus?
Refren:
E puterea ce minuni face,
Sângele Mielului
E puterea ce minuni face,
În scump sângele al Mielului.
Vrei să fii liber de patimi, păcat,
Prin sângele sfânt al lui Isus ?
Vin’ la Calvar şi vei fi vindecat,
Prin sfânt sânge al lui Isus.
Vrei să fii alb, mai alb ca zăpada
Prin sângele sfânt al lui Isus?
De orice scapi, viaţă vei afla
Prin sfânt sânge al lui Isus.
Vrei să-I slujești Lui Isus Regele?
Prin sângele sfânt, al Lui Isus;
Vrei să trăiești pentru a-l lăuda?
Prin sfânt sânge al lui Isus.
Pentru cei care primesc și păstrează puterea Sângelui Lui Isus în viața lor, este mântuire, vindecare, eliberare și cel mai important, VIAȚĂ, toate prin Sângele Lui Isus. Nu putem trăi azi, prin ce am avut „odinioară”. Dacă sângele Lui Isus nu este „acum” operabil cu putere în viața dumneavoastră, e timpul să faceți ceva!
Dacă doriți, puteți accesa link-ul următor, unde este o versiune modernă, în limba engleză a cântecului de mai sus: Power in the Blood -- by Nicole G. Mullens
Sau varianta în limba română, „Vrei tu să scapi de păcat, sarcina?” -- Speranța și prietenii
Isus este Pâinea Vieții. Cine nu se împărtășește cu trupul Său, nu are parte cu El și va fi condamnat pentru eternitate.
Domnul Isus și-a dat trupul să fie răstignit, plătind cu moartea, în locul nostru. Consecințele păcatului sunt bolile, durerile, suferințele, robia și moartea veșnică. Moartea înseamnă separarea de Dumnezeu. Această separare, este cel mai îngrozitor lucru care i se poate întâmpla oricărui om. Aici, pe Pământ, înseamnă întuneric, iar în iad, nu este doar întuneric, ci este și răul la superlativ, și tortură veșnică, ca plată pentru o viață trăită în păcat.
Dacă nu primim trupul Domnului, nu avem nici o speranță. Prin împărtășirea cu Cina Domnului, celebrăm ceea ce a câștigat Domnul Isus pentru noi la cruce. Prin rănile din trupul Lui ne-a dat vindecare, prin sângele Său ne-a iertat păcatele, ne-a mântuit și ne-a eliberat. (Isaia 53:4,5)
Prin jertfa Lui ne-a dat viață, adevărata viață, viața din Dumnezeu, viața veșnică.
- Ioan 6:47-51 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”
- Ioan 6:53-58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”
În versetele de mai sus, Domnul Isus ne vorbea despre a lua Cina Lui, pâinea reprezentând trupul Său frânt pe cruce, iar rodul viței, reprezentând sângele Lui. Cei care suntem ucenicii Lui Isus, născuți din nou, am făcut un legământ cu El. Luarea în mod constant a Cinei Domnului, face parte din onorarea acestui legământ. Luăm Cina Domnului în amintirea Celui care și-a dat viața pentru noi; facem asta cât timp, noi, Biserica, Mireasa Lui Isus, suntem în așteptarea Mirelui. Într-o zi va veni „Nunta Mielului” (Apocalipsa 19:7), când Isus se va uni cu Biserica Lui. Până atunci, vom continua să luăm Cina Domnului, așa cum ne-a spus El s-o facem. Dacă doriți, puteți citi mai în detaliu despre Cina Domnului în acest articol detaliat, de pe site-ul nostru.
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu pentru noi.
Fără hrana, înțelepciunea, puterea, sfătuirea și tot ceea ce primim prin Cuvântul Lui Dumnezeu și fără aplicarea lui în viața de zi cu zi, am fi pierduți. În schimb, dacă trăim și aplicăm zilnic ce ne învață Scriptura, vom fi mai mult decât victorioși.
- Evrei 4:11-13 Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu către fiecare credincios și ne oferă tot ce avem nevoie în materie de instrucțiuni, ghidare și înțelepciune. Ungerea Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne deschide ochii ca să înțelegem ce spune Scriptura, pe măsură ce o studiem. Trebuie să primim și să aplicăm Cuvântul Său, corect, așa cum ni-l revelează Duhul Sfânt și cu ajutorul puterii pe care El ne-o dă.
- Osea 4:6 „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa,...”
Creștinul care nu se adâncește zilnic „în Cuvântul Lui Dumnezeu”, nu este unde ar trebui să fie, din punct de vedere spiritual. Este ușor să lăsăm piedicile și ispitele acestei lumi și ale vieții să ne îndepărteze sau chiar să ne tragă departe de Domnul, dar aceasta se întâmplă dacă ieșim din Cuvântul Lui. Dacă nici măcar nu ne mai îngrijorează faptul că nu mai avem dorința să studiem Scriptura și că stăm departe de ea, avem mari probleme. Dacă ați ajuns cumva să nu vă mai hrăniți și să nu vă mai întăriți sufletul și nu mai faceți nimic pentru a vă reînnoi mintea cu Cuvântul Lui Dumnezeu, e timpul să acționați. Rugați-L pe Duhul Sfânt să vă redea pasiunea pentru Isus și pentru Scriptură. Dacă preferați lectura electronică, aici găsiți Biblia varianta scrisă sau audio, în cazul în care nu aveți deja altă sursă.
De-a lungul vieții, orice creștin trece „prin văi, prin deșert sau merge pe vârful muntelui”, în umblarea cu Cristos. Cât timp durează mersul prin deșert, depinde de alegerea personală. În orice moment, în care încetăm să mai „luptăm contra obstacolelor” care ne opresc să fim unde vrea Domnul să fim, dăm de greu. Viața de creștin este o luptă continuă!
Ce ar mai putea conduce pe creștini la „ratarea țintei”?
Închinarea înaintea Domnului este esențială pentru un creștin. Relația creștinului care nu are o inimă de închinător, cu Domnul Său, poate fi comparată cu relația dintre un soț și soția sa, care nu au dragoste unul pentru celălalt. Dumnezeu nu ne vrea roboți și nici nu dorește să aibă o relație cu un robot.
- Ioan 4:23-24 „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
Ne închinăm Lui Dumnezeu pentru cine este El. El merită închinarea noastră, fără limite. El este Dumnezeu. Este oare corect să ne închinăm Lui doar de formă? Închinarea care nu vine dintr-o inimă sinceră, devotată și plină de dragoste, respect și recunoștință, este o insultă înaintea Lui Dumnezeu. A crede că ne putem închina doar de pe buze, în timp ce ne gândim la ce mai avem de făcut, sau la ce vom mânca la prânz, ce probleme avem, ce ne-am dori să avem, sau la orice altceva, este foarte greșit.
Să ne imaginăm că sunt două persoane așezate la o masă, față în față. Ambele așteptau de mult această ocazie specială, de a petrece timp împreună. Una dintre persoane, este foarte încântată și entuziasmată, pentru că în sfârșit poate s-o vadă și să stea de vorbă cu cealaltă persoană. Dar cealaltă persoană e foarte distrată, cu gândul în altă parte, total absentă, parcă nici nu aude ce i se spune. Nimeni nu-și dorește să aibă o relație cu cineva total dezinteresat. Este o insultă la adresa persoanei cu inima curată, devotată relației, pe care ambele pretindeau că și-o doresc. Inima Lui Dumnezeu este pură și dragostea Lui pentru noi, este constantă, neschimbătoare. Ne-a dăruit și continuă să ne dăruiască totul. Urechea Domnului este atentă la ceea ce spun inimile noastre. Nu avem multe de oferit Domnului, dar măcar să fim sinceri în închinarea noastră, în special când declarăm că-L adorăm.
Dacă creștinul ajunge acolo unde închinarea lui nu mai este sinceră, și devine doar un ritual fals, ceva s-a întâmplat și nu a fost rezolvat. Pașii lui nu mai urmează „calea îngustă”, ci au deviat pe căi lăturalnice sau chiar au ajuns pe „calea lată” a lumii. Este un semn că starea de hidratare spirituală a persoanei este mult sub limita admisibilă și nu mai are suficientă „apă vie” care să-i întrețină viața spirituală. Dacă nu realizează în ce stare este și continuă pe același drum, zidul de separare față de Dumnezeu va deveni tot mai gros și mai greu de doborât. Iar constructorul zidului, nu este Dumnezeu.
Unul dintre cântecele inspirat de Duhul Sfânt, „Adorare" scris de Mike Adkins, (n. tr. cântecul este în limba engleză) poate ajuta pe orice dorește să i se reaprindă pasiunea și adorarea față de Domnul Isus. Tatăl așteaptă întoarcerea oricui, cu brațele deschise. Cuvintele cântecului spun:
Refren:
Lăudăm, ne închinăm, Celui care ne-a trimis pe Fiul Său.
Lăudăm, ne închinăm în unitate, Ție Doamne.
Nu este alt nume, peste Numele Tău,
Binecuvântat fie Numele Tău.
Dumnezeul lui Iacov,
Păstorul Lui Israel
Sfânt este Numele Tău.
Glorie, onoare și putere
Domnului Dumnezeului nostru
Dumnezeul lui Iacov, adevărat și sfânt
Credincios și sfânt ești Tu
Fiul Neprihănirii, Mielul ce ai fost junghiat,
Tu ești Crinul din văi,
Ești Luceafărul meu strălucitor
Ești Începutul și Sfârșitul, Părintele Veșniciilor,
Tu ești Dumnezeul Gloriei,
Tu ești Vindecătorul meu, Regele Regilor,
Eliberatorul și Prietenul meu, Trandafirul din Șaron,
Tu ești toată dragostea și puterea, plin de milă și Atotputernic,
Răscumpărătorul întregii omeniri,
Ești Leul din Iuda, conducătorul întregului univers,
Mesia Cel Preaînalt,
Regele care va reveni în curând,
Sfânt, sfânt este Numele Tău.
O altă capcană de care trebuie să ne ferim, este „atitudinea inimii”.
- Proverbe 23:7 Căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.„Mănâncă şi bea,” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
Traducerea din limba engleză, este mult mai tranșantă: „Căci cum gândește omul în inima lui, așa este”. Fățărnicia poate ajuta pe moment, dar e o capcană periculoasă. Noi creștinii, suntem urmașii Lui Cristos, asta înseamnă, că trebuie să avem atitudinea, trăsăturile de caracter și integritatea Lui Isus. Să avem în inimi dragostea și compasiunea Lui pentru ceilalți, precum și reverența Lui față de Tatăl Ceresc. Dacă inima și atitudinile noastre nu sunt curate înaintea Domnului, căderea nu va fi departe.
Creștinul care-și pune încrederea în puterea Domnului, în Adevărul Cuvântului Său și în ce poate face Domnul prin el, devine invincibil.
Dar ce se întâmplă când un creștin nu se mai încrede în Domnul? Dacă Cristos NU este Domnul și sursa noastră, avem probleme. Dacă ne punem încrederea în abilitățile proprii sau ale altora, greșim enorm. De ce? Pentru că , indiferent dacă noi credem sau nu, Dumnezeu este sursa pentru tot, și tot El îi folosește pe cei din jur ca să ne ajute la nevoie. Totul este sub stăpânirea Lui.
- Proverbe 3:5-8 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.
- Marcu 10:24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!”
- Isaia 31:1 Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor, se bizuie pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul!
Creștinul trebuie să-L caute continuu pe Dumnezeu, ca să primească sfătuire, conducere și tot ce are nevoie în viața de zi cu zi. Când cineva încetează să se bazeze și să depindă în totalitate de Domnul, începe să nege Domnia Lui Isus peste viața sa și să nu mai recunoască că Domnul este sursa pentru tot ce are nevoie. Și aceasta este o altă capcană care duce la cădere.
Ce se întâmplă cu creștinul care încetează să fie pe aceeași lungime de undă cu Tatăl Ceresc, în rugăciune și în auzirea vocii Sale?
A căuta să intri în prezența Lui Dumnezeu și să auzi vocea Lui, sunt părți esențiale ale relației binecuvântate dintre un „copil al Lui Dumnezeu și Domnul său”. El vrea să venim la El cu toate îngrijorările noastre. Cei care încetează să mai aibă încredere în El, care încetează să-L caute, vor ajunge în scurt timp să urmeze calea lumii. Rugăciunea și ascultarea sfaturilor Lui Dumnezeu, sunt indispensabile în viața unui adevărat creștin. Adevărata viață creștină nu este o religie, este o relație. Dacă nu avem o relație cu El, atunci nu trăim ceea ce vrea Domnul să trăim și nici nu posedăm tot ceea ce Isus a câștigat pentru noi, prin jertfa Lui de pe cruce. Cine nu are o relație vie cu Domnul are doar o religie și Biblia ne spune că „azi este ziua mântuirii”; azi este timpul potrivit ca să schimbe acest lucru. Dacă doriți, puteți citi un mesaj despre mântuire, pe site-ul nostru, la click aici: „Mântuirea”.
Dacă un creștin adevărat, ajunge să se roage tot mai rar și mai puțin, va căuta tot mai puțin ghidarea și sfătuirea Domnului. Dacă continuă în acest fel, încet încet va ajunge tot mai departe de Dumnezeu și va muri spiritual.
- 1 Tesaloniceni 5:16-25 Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
- Filipeni 4:4-9 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Diavolul este „tatăl minciunii”. Vai de creștinii și de toți cei care îl cred.
Creștinii slabi, și uneori chiar unii puternici, pot cădea în plasa minciunilor diavolului. Cei care au răni adânci, nevindecate, creștini sau nu, sunt cei mai vulnerabili la minciunile diavolului. El le spune că: nu sunt destul de deștepți, destul de frumoși, destul de puternici, destul de buni... și multe alte minciuni, în funcție de punctul slab al fiecăruia. Prin acest tip de atac, diavolul îi ține captivi, făcându-i să trăiască îndurerați, frustrați și neîmpliniți. Dacă continuă suficient de mult timp să rămână în această capcană, fără să o recunoască și să lupte pentru eliberare, chiar și creștinii pot deveni victime. A-l crede pe diavolul, înseamnă a nu-L mai crede pe Dumnezeu.
Sunt multe minciuni pe care le folosește diavolul. Minciunile care justifică păcatul. Creștinul poate fi ispitit să comită un păcat care nu pare ceva grav, dar dacă nu se pocăiește și nu renunță la el, și-a deschis calea spre alt păcat mai mare. Uneltele și trucurile diavolului sunt foarte multe și variate, de aceea este esențial să cunoaștem Cuvântul Lui Dumnezeu ca să le recunoaștem, și să putem lupta contra lor. Dacă nu, diavolul va ieși învingător.
Ce se întâmplă când creștinul refuză să-și rezolve problema păcatului? Sau și mai grav, ce urmări are păcatul practicat frecvent?
Păcatul ne separă de Dumnezeu. Orice păcat. Ca și creștini născuți din nou, avem la dispoziție harul Lui Dumnezeu, care ne ajută în lupta cu firea umană și cu natura firească. Dar Domnul Isus a venit să ne elibereze de sub robia păcatului. Nu mai suntem sub stăpânirea lui, pentru că am ales neprihănirea.
Păcatul trebuie rezolvat urgent. Creștinul care se lasă pradă atacului unui păcat, și-l comite, alege păcatul în locul ascultării de Dumnezeu. Tatăl nostru este cu noi întotdeauna și așteaptă să-I cerem ajutorul ca să biruim luptele și ispitele acestei lumi, și în special păcatul. Dacă cădem și cerem ajutorul Domnului, ne vom ridica din nou.
Dacă continuăm să păcătuim în mod voit, știind ce facem, cum am mai putea să ne pocăim sincer? Este o practică foarte periculoasă. Ca să putem primi iertare pentru păcatul comis, trebuie să-l regretăm sincer și profund. Deci, dacă cineva alunecă în păcat, este una, dar cine continuă să păcătuiască, din nou și din nou, știind ce face... va ajunge acolo unde nu mai poate găsi har și iertare pentru faptele sale rele.
- Evrei 10:26-27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Uneori cei care păcătuiesc își găsesc scuze și justificări pentru păcatul comis. Cei care invocă scuze de genul: „eu nu consider că acesta este un păcat”; „ce era să fac? N-am avut de ales”; „așa mi-e serviciul, nu pot altfel”; „nu fac rău nimănui”, își fac rău singuri, pentru că nici măcar nu regretă ce au făcut și nu consideră că trebuie să înceteze și să se pocăiască. Justificarea păcatului este o greșeală enormă. La fel este și a crede că Dumnezeu poate fi păcălit. Dacă Dumnezeu numește ceva păcat, atunci este păcat. A înjura, a blestema, a cerși, a înșela, a da mită, a minți -- chiar și minciunile așa-numite „nevinovate”, pentru Dumnezeu sunt tot minciuni--, a fura ceva oricât de mic, toate acestea și multe altele, sunt păcate care pot duce la pierderea mântuirii pentru cel care continuă să le comită. Duhul Sfânt este Cel care ne convinge de păcat, dar dacă cel care păcătuiește, continuă să ignore corecțiile Lui, va ajunge la punctul în care va înceta să le mai audă. Inima acelui creștin va ajunge împietrită. Revenirea la o „inimă de carne”, maleabilă și prelucrabilă prin Duhul Sfânt, este un proces dificil și costisitor.
Vă îndemn să citiți ce spune Domnul Isus celor 7 biserici din cartea Apocalipsei, capitolele 2 și 3. În mesajul pentru biserica din Efes, Domnul Isus spune că, dacă corecția Lui nu e primită și luată în seamă, le va lua sfeșnicul din locul lui.
Sfeșnicul semnifică „lumina”, iar un creștin fără lumina Lui Isus, nu va mai ajunge în Rai. A justifica și a căuta scuze pentru păcatul comis, în locul pocăinței și încetării practicării acestuia, va conduce la dublarea vinei celui în cauză, înaintea Lui Dumnezeu. Nu va mai fi doar vina pentru păcatul comis, ci și vina pentru respingerea corecției Duhului Sfânt.
Cel mai bun lucru pe care îl poate face un creștin, este să-și păstreze inima curată și să nu renunțe să lupte pentru a trăi pe placul Domnului. Dumnezeu este încet la mânie și bogat în bunătate. Când se întâmplă să păcătuim, fără s-o facem premeditat, nu dorim să nesocotim harul Lui Dumnezeu și bunătatea Lui. Din fericire, Dumnezeu este un Tată iubitor și când ne pocăim și ne cerem iertare, El este gata să ne-o acorde și să ne ajute să ne ridicăm.
- Evrei 6:4-6 Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
Oare acest verset din cartea Evrei spune că un fiu sau fiică rătăcită nu se poate întoarce înapoi, acasă la Tatăl Ceresc? Bineînțeles că nu. Acest verset spune că dacă cineva a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu și apoi renunță la El și se întoarce la viața de păcat, cu toate că știe adevărul despre mântuire și condamnare, este imposibil să mai fie mântuit. Cel care alege să se întoarcă să trăiască în păcat, după ce Domnul i-a iertat păcatele și i-a acordat mântuirea, se auto-condamnă și nu mai este speranță pentru acea persoană. Domnul Isus nu mântuiește cu forța, contrar propriei voințe, pe nimeni.
Ce se întâmplă când un creștin care primește harul iertării Lui Dumnezeu, refuză să-L acorde la rândul lui, celor care i-au greșit?
Isus a spus că, dacă noi nu iertăm greșiților noștri, nici Tatăl Ceresc nu ne va ierta pe noi. Dacă refuzăm să-i iertăm pe cei care ne-au greșit sau ne-au făcut rău, ne putem pierde propria iertare din partea Lui Dumnezeu. Din păcate, mulți creștini, au ajuns în iad, pentru că au refuzat să-i ierte pe alții. Dacă doriți, puteți citi pe site-ul nostru un articol despre imperiozitatea iertării, prin click aici: De ce ne Cere Domnul Isus să Iertăm.
- Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
„Distragerea atenției” de la calea Domnului, este una dintre cele mai folosite metode de către dușman. Mulți creștini care n-au putut fi „ispitiți” să păcătuiască, au fost „trași puțin câte puțin” de pe calea îngustă.
Dintotdeauna, tactica diavolului, pe principiul: „dacă nu-l pot face să renunțe la Isus, îl țin ocupat”, a funcționat, chiar dacă a durat ceva timp până când creștinul a ajuns să uite de Domnul. E bine să avem o viață activă, să nu stăm degeaba. Dar este important să avem un echilibru corect, între ce avem de făcut și timpul acordat Lui Dumnezeu. Dacă oricare dintre activitățile noastre, începe să intervină între noi și relația cu Dumnezeu, trebuie să corectăm starea de fapt. Unele dintre cele mai comune capcane prin care creștinii ajung distrași de pe calea Domnului sunt: folosirea computer-ului pentru socializare sau jocuri, fotbalul, distracții cu prietenii, care nu-L includ pe Dumnezeu, pescuitul, etc.
Orice activitate care ne monopolizează viața, poate deveni o capcană, chiar acordarea de prea mult timp și efort copiilor, nepoților, consortului sau serviciului. Echilibrul și moderația sunt esențiale în tot ce facem.
Oricare dintre aceste activități pot fi în regulă până când ajung să ne fure timpul și concentrarea pe care ar trebui s-o acordăm Lui Dumnezeu. Unele pot fi parte din serviciul sau responsabilitățile noastre. Dar dacă încep „să ne conducă” ele pe noi în loc să fie invers, e timpul să ne oprim și să schimbăm prioritățile. Nu putem fi cu adevărat copiii Lui Dumnezeu, dacă nu avem priorități corecte.
Cum putem testa dacă ceea ce facem este benefic pentru noi sau nu? Dacă acea activitate ne apropie mai mult de Dumnezeu, este bine, dacă ne îndepărtează, atunci e timpul să intervenim. Sunt preocupări care par neutre, dar care după ce ne cer tot mai mult din timpul și atenția noastră vor începe să ne îndepărteze de Dumnezeu, devenind o capcană periculoasă.
- Filipeni 3:8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos
Ce se întâmplă când un creștin începe să se creadă neprihănit și sfânt?
Odată ce cineva începe să alunece pe panta „neprihănirii de sine”, lucrurile pot degenera urât. Se poate ajunge până acolo unde, această persoană îi critică pe toți din jur, și chiar pe Dumnezeu, dar niciodată nu-și găsește vreo vină lui însuși. Auto-neprihănirea este un dușman perfid și foarte periculos.
- Proverbe 16:2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul.
- Romani 3:10 după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.
- Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
- 1 Ioan 1:8-10 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.
Dacă este ceva bun, în orice om, este datorită Lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate glorifica pe sine. Este bine să avem respect față de propria noastră persoană și să fim oameni integri, dar când cineva începe să aibă despre sine o părere superioară adevărului, începe să alunece pe panta autodistrugerii.
- Proverbe 16:18 Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.
- Proverbe 29:23 Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
Ce se întâmplă când creștinul începe să asculte mai mult de natura lui firească, carnală, decât de vocea Duhului Sfânt unit cu duhul său, născut din nou?
- 1 Ioan 2:16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
Când Ioan a scris acest verset, a pus punctul pe i. Aceste trei capcane, par să acopere aproape toate felurile de ispite. Creștinul nu-și poate permite să asculte de poftele firii sale pământești. Dacă este ispitit de ceea ce vede, fie că e o felie mare de tort (nu râdeți, pentru unele persoane poate fi o foarte mare problemă), fie o ispită cu conotații sexuale, cea mai bună alegere este să se uite în altă parte și să-L roage pe Dumnezeu să-l ajute să învingă ispita. Dacă continuă să privească la ceea ce-l ispitește, va ajunge să păcătuiască, pentru că la un moment dat va da curs poftei stârnite în urma ispitirii.
- Iacov 1:14-15 Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
Iar în ce privește „lăudăroșia vieții”... ar trebui să facem ce spune Pavel: dacă vrea cineva să se laude, să de laude în DOMNUL!
- 2 Corinteni 10:17-18 Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul.” Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
Ce se întâmplă când creștinul uită că a fost salvat prin mila Domnului și că tot prin mila Lui mai este pe calea Domnului?
După ani mulți de la convertire, creștinii au tendința să uite de unde i-a scos Domnul. Auto-neprihănirea se acumulează ușor, așa cum se așază praful pe mobilă, puțin câte puțin. Nimeni n-o vede venind, iar când devine vizibilă, e șocant. Neprihănirea de sine, nu vine singură, are companioni apropiați. Vine însoțită de asprime, critică, intoleranță...
De aceea trebuie să stăm aproape de Domnul permanent. Duhul Sfânt ne poate ține pașii pe calea dreaptă, dar numai dacă continuăm în ascultare și supunere. Nici un om nu are dreptul să se aștepte ca lumea să se rotească în jurul său, doar pentru Dumnezeu acest lucru este valabil. Numai Dumnezeu are dreptate întotdeauna. Așa că, atunci când ne surprindem că vrem ca toți din jur să asculte de noi, pentru că noi „le știm pe toate”, inclusiv ce este în inimile și mințile lor, e momentul să ne oprim și să ne corectăm. Este un păcat grav, este vorba de mândrie. Pe deasupra, mai este și ceva prostesc, pentru că cei din jur văd că suntem mândrii... și mai mult decât atât, mândria îl supără pe Dumnezeu.
A rămâne smeriți și maleabili în Cristos, este esențial pentru noi creștinii. Cei care uită cine este Dumnezeu, și ce a făcut pentru ei și care încearcă să culeagă ei laudele pe care le merită doar Dumnezeu, dacă nu realizează că greșesc și nu se corectează, vor deveni ipocriți și falși. Nu este loc pe tronul inimii unei persoane și pentru propriul eu și pentru Domnul Isus. Continuarea în această stare, va face ca persoana să devină doar religioasă, și va sfârși în iad.
În concluzie, creștinii trebuie să depună efort pentru a-și păstra relația cu Dumnezeu.
Mântuirea este gratuită, dar păstrarea ei ne costă totul. Supunerea vine în urma mântuirii. Fără ascultare, nu poate fi decât batjocură la adresa inimii și a harului Lui Dumnezeu. Ne putem păcăli unii pe alții, poate și pe noi înșine, dar nu-L putem păcăli pe Dumnezeu. Ca să ne sfârșim alergarea biruitori, trebuie să ne încheiem cursa în dragoste și ascultare. Creștinul care nu-L are pe Dumnezeu pe primul loc, care nu trăiește pas cu pas așa cum Îl conduce Domnul, care ascultă de natura sa firească sau de diavolul, și nu se pocăiește, va pieri.
„Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.”
2 Corinteni 6:1
2 Corinteni 6:1
ARTICOLE CORELATE:
ESTE CORECT SĂ JUDECĂM?
În ce termeni și-n ce fel este corect să judecăm? De ce ne spune Isus să nu judecăm dacă nu vrem să fim judecați?
JUGUL NEPOTRIVIT
Asocierea cu persoana potrivită poate aduce cea mai minunată armonie, în schimb opusul este calea spre dezastru.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama.
VERSETE BIBLICE DESPRE JUGUL POTRIVIT ȘI NEPOTRIVIT
Versete biblice despre efectele relațiilor potrivite sau nepotrivite.
ARTICOLE SUGERATE:
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
GRĂDINA INIMII
Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2016 E. Cockrell traducere și adaptare în limba română Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.