BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII
de Eileen Slattery Berglund
FEMEI ÎN SLUJIRE - PARTEA A VIII-A
Pe măsură ce ne apropiem de finalul studierii dovezilor biblice care susțin femeile în slujirea de conducere în biserică, sper să învățați lucruri noi și să vă simțiți provocați și încurajați în umblarea cu Dumnezeu. Acum, vreau să ne uităm la un pasaj des folosit pentru a pune limite femeilor în biserică. Acesta se află în 1 Corinteni, o epistolă (scrisoare) scrisă tot de Pavel.
El scrie această scrisoare, ca răspuns la o scrisoare primită de la biserica din Corint. Scopul răspunsului său, era de a clarifica unele probleme care au cauzat dispute în biserică. Pe măsură ce citiți această scrisoare, vedeți că Pavel scrie referitor la diviziuni în biserică, incest, cazuri de justiție, abuzarea de libertate și dezordinea din adunările bisericii. De asemenea, vedem că el dezbate și alte probleme despre care i-au scris corintenii, ca de exemplu căsătoria, sărbătorile păgâne, profețiile, vorbirea în alte limbi și comportamentul femeilor.
Cum am mai spus, este important să știm ceva din istoricul oamenilor și a regiunii către care se adresează Pavel. Corintul, era al doilea oraș ca număr de locuitori, după Roma, în acea vreme. Era un mare nod comercial iar populația era mixtă, formată din cetățeni romani, arabi, evrei, greci, egipteni și alte nații. Corintul era de asemenea cunoscut pentru viața imorală a locuitorilor săi. Din această cauză era un loc în care era foarte dificil ca principiile și învățătura creștină să prindă rădăcini. Chiar dacă totul era potrivnic, deja de ceva ani, Pavel a reușit să pună bazele unei biserici, dar acum tot felul de doctrine false și pervertite au început să pătrundă în biserică și să cauzeze multe dispute și dezacorduri. Era momentul ca Pavel să readucă ordinea în biserică. Dacă vă reamintiți, din ce spuneam în alte serii ale acestui studiu, mulți evrei și-au creat propriile lor reguli, care au ajuns mai importante pentru ei decât poruncile date de Dumnezeu. Aceste reguli au fost strânse împreună, în ceea ce ei numeau legea Orală, iar apoi au fost scrise sub numele de Talmud. Deci în biserica din Corint, erau „regulile reale”, cuprinse în cărțile Vechiului Testament și cei care le încălcau și de asemenea erau „regulile false, făcute de oameni”, din legea Orală (concepute de oameni) și cei care le încălcau. Cei din biserică, nu mai știau cum să aducă acum ordinea corectă și aveau nevoie de ajutorul apostolic al lui Pavel.
Am scris cele de mai sus, pentru că multe din răspunsurile pe care le dă Pavel la întrebările celor din biserică, implică clarificări ale diferenței dintre „legea lor orală” și Legea și inima Lui Dumnezeu Însuși. Când Pavel face referiri (sau noi) la Legea Lui Dumnezeu, de fapt e vorba despre Vechiul Testament, iar felul uzual în care scrie Pavel este ca după ce menționează Legea, să citeze versetele sau să scrie: „cum e scris”. (Vă rog să citiți 1 Corinteni 10:7 de exemplu, sau alte versete, ca să vedeți că este așa.)
Acum să trecem la versetele în cauză, și anume 1 Corinteni 14:34-35.
„Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.”
Așa cum am mai spus, vreau să scriu această serie de articole, într-o manieră ușor de înțeles pentru oricine. De asemenea mă străduiesc să ofer un raționament cât mai amplu și mai onest cu dovezi și argumente corecte din punct de vedere teologic. Acestea fiind spuse, vreau să trec direct la subiect, pentru că va fi mai ușor de înțeles.
Versete de mai sus, le-am pus între ghilimele, pentru că nu sunt cuvintele mele. De asemenea, pasajul de mai sus ar trebui să fie scris între ghilimele și în Bibliile noastre, pentru că nu sunt cuvintele lui Pavel. Da, Pavel le-a scris în scrisoarea către corinteni, dar el doar repetă afirmațiile făcute de liderii religioși ai bisericii din Corint. Aici Pavel le cita ceea ce ei au spus în scrisoarea pe care el a primit-o de la ei. Este interesant să vedem că în versetul următor, Pavel îi ceartă, ceea ce este în acord cu faptul că de fapt, Pavel nu interzice femeilor să vorbească în biserică, dar citează din „legea lor orală” și apoi îi corectează.
Acum să revenim asupra acestor pasaje și a altora, într-un mod mult mai sistematic, ca să vedem cum ajungem la concluzia de mai sus, care are sens contextual și gramatical și nu limitează femeile în nici un fel, de la a vorbi și a face lucrare în cadrul bisericii.
Sunt atâtea de spus, și Biblia este atât de fascinantă, dar să mergem înapoi cu câteva capitole, și să citim capitolul 11. În acest capitol, în Biblia mea este un subtitlu, „Decența în închinare”. Pare a fi un titlu potrivit, pentru că Pavel se referă la felul în care bărbații și femeile ar trebui să prorocească într-o adunare publică, cum să se poarte în timpul Cinei Domnului/Împărtășirea cu trupul și sângele Domnului. Sper că ați remarcat imediat că Pavel le dădea instrucțiuni bărbaților și femeilor, cum să prorocească în ordine. Dacă nu sunteți familiari cu prorocia, vă dau definiția standard, care spune că prorocul este o persoană care aude ce spune Dumnezeu și spune mai departe mesajul primit, altora. Deci Pavel, recunoaște că atât bărbații cât și femeile pot fi proroci. O femeie sau un bărbat, pot exercita în mod egal darul prorociei în cadrul unui serviciu divin, atâta timp cât păstrează ordinea cuvenită. De asemenea, sper că ați înțeles că, pentru ca o femeie (sau un bărbat ) să prorocească în biserică, trebuie să vorbească, pentru a spune mesajul de la Dumnezeu. Deci în capitolul 11 (care ar putea fi un alt studiu în sine), Pavel le spune femeilor că pot proroci/vorbi în biserică.
În capitolul 12, Pavel vorbește despre darurile spirituale. Le spune că sunt daruri diferite, dar același Duh Sfânt. (versetul 4) Vă reamintesc aici că în sesiunile precedente, am vorbit despre faptul că este un singur Duh Sfânt, care este același pentru bărbați și pentru femei. În capitolul 13, Pavel vorbește despre dragoste și arată că este baza esențială pe care și din care trebuie să funcționeze toate darurile spirituale. Apoi, ajungem la capitolul 14, unde Pavel dă instrucțiuni și aduce răspunsuri la întrebările lor, despre felul corect al folosirii darurilor de prorocie și vorbire în alte limbi.
Cea mai mare parte a capitolului 14 constă în descrierea și distincțiile făcute de Pavel între scopurile și beneficiile prorociei versus vorbirea în limbi, într-o adunare publică. Până când ajunge la versetul 25, Pavel este gata să sumarizeze esența a ceea ce are de spus. Să vedem versetele 26-40, care încheie acest capitol.
(O mică adăugire: cuvântul „fraților” din unele traduceri, este cuvântul din limba greacă „adelphoi” care include ambele sexe, feminin și masculin, deci Pavel se adresa în egală măsură bărbaților și femeilor. Traducerea fidelă ar fi „fraților și surorilor”. )
„26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească.
28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.
31 Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. 32 Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor, 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.
34 Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea
35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.
36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37 Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 39 Astfel, deci, fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 40 Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.”
Deja știm că Pavel, a afirmat mai sus (în capitolul 11) că femeile pot vorbi și proroci în biserică. Deci, de ce ar spune în aceste versete care sumarizează spusele de mai sus, că femeile nu pot vorbi, că trebuie să tacă și dacă vor să afle ceva trebuie să întrebe acasă pe soții lor? Răspunsul este, că nu ar spune așa ceva. Dar liderii Evrei, religioși, ai bisericii ar spune așa ceva.
În versetul 34, vedem fraza „cum zice şi Legea”. Aici sunt câteva lucruri de remarcat. În primul rând, nu este nici o restricție de vorbire pusă femeilor, nicăieri în Legea dată de Dumnezeu. Deci, această „lege” la care face referire, nu poate fi Legea scrisă, dată de Dumnezeu. De asemenea, ceea ce spune acest verset vine în acord cu învățăturile rabinice (legea orală) despre care am discutat într-o serie anterioară. În ultimul rând, de câte ori se referă la Lege, (Legea dată de Dumnezeu), Pavel citează versetele sau scrie înainte de a spune ceva despre o scriptură, „este scris”.
Din punct de vedere gramatical, învățații au remarcat că, după versetul 35 și la începutul versetului 36, este un simbol grecesc care indică, că ceea ce scrie înaintea acestui simbol, este un citat. Aceasta înseamnă că atunci când citim versetele 34 și 35, nu citim instrucțiunile date de Pavel bisericii, ci ceea ce citim este citatul pe care Pavel îl scrie înapoi corintenilor, ca fiind ceva ce ei au spus sau poate i-au scris în scrisoarea căreia Pavel îi răspunde de fapt. (Nu știm cu siguranță dacă a fost o afirmație scrisă sau doar un slogan din Corint, pentru că nu avem o copie a scrisorii pe care au scris-o Corintenii, lui Pavel.
Urmând această interpretare teologică, vom vedea că următorul pasaj are mult mai mult sens decât când citim orice altă interpretare. Pavel a declarat deja foarte clar, că femeile pot proroci- vorbi- în adunările bisericii. El deja le-a instruit (la fel ca și pe bărbați), cum să procedeze corect. În versetele 26-33, vedem cum Pavel continuă să încurajeze atât bărbații cât și femeile să vorbească/să opereze în darurile spirituale în mod ordonat, în timpul închinării din biserică.
Acum, avem versetele 34 și 35. Dacă le citim considerând că Pavel face niște declarații universal valabile despre faptul că femeile trebuie să tacă în biserică, atunci vom avea multe probleme ca să interpretăm corect multele versete care spun pe dos, doar în această epistolă, fără să mai menționăm restul Bibliei. De asemenea ar trebui să punem la îndoială faptul că Pavel cunoștea conținutul Legii (Scripturile Vechiului Testament), pentru că nicăieri în Vechiul Testament/Lege, Dumnezeu nu interzice femeilor să vorbească în biserică și nici în altă parte. Deci dacă Pavel face aici o declarație „transfrontalieră, universal valabilă, pentru orice secol” bazată pe ceva ce de fapt nu este Legea Lui Dumnezeu, atunci ar însemna că minte.
Mai mult chiar, dacă Pavel chiar a vrut să facă o declarație care să spună ce femeile trebuie să fie totdeauna tăcute în biserică... atunci de ce și-ar mustra propriile cuvinte în versetul următor? (versetul 36 este o mustrare). Ce ar putea mustra atunci?
Dar dacă, citim versetele 34 și 35, ca fiind citate din ce au spus Evreii Mesianici (Evreii convertiți la creștinism, dar care continuau să păzească învățăturile rabinice și legile religioase făcute de oameni), atunci au mai mult sens și la fel și versetul 36:
„36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?”
Acesta este o mustrare directă la adresa liderilor religioși evrei dar și a altora care credeau că Femeile trebuie „să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea”.
Este interesant că după această scurtă clarificare, Pavel continuă unde rămăsese mai sus, despre păstrarea ordinii în timpul în care se prorocește și se operează în alte daruri spirituale. Concluzia este, că toți suntem bineveniți să ne aducem contribuția în adunările bisericii, conduși de Duhul Sfânt dacă o facem în ordine și într-un mod potrivit.
În timp ce aceste versete au fost folosite ca să limiteze rolul femeilor în biserică și folosirea de către ele, a darurilor spirituale și chiar a rolurilor de conducere, acestea nu au fost niciodată intenția Lui Dumnezeu și nici a lui Pavel. Lentilele patriarhale, prin care au fost transmise și interpretate majoritatea versetelor, au nevoie de revizuiri serioase. Când citim Biblia ca un întreg și vedem care este inima Lui Dumnezeu pentru femei și care este planul Său original pentru ele, nici nu se mai poate pune întrebarea dacă sunt egal echipate și potrivite pentru a-L sluji pe Dumnezeu în interiorul sau în afara Bisericii.
Nu toți bărbații sunt chemați să conducă. Nu toate femeile sunt chemate să conducă. Dar pentru acele femei care sunt cu adevărat chemate să conducă în biserică, vreau să știe că sunt 100% libere s-o facă și nimic din Cuvântul lui Dumnezeu nu le oprește s-o facă! Cuvântul Lui este plin de sfaturi, corecții și instrucțiuni, care trebuie aplicate egal pentru bărbați și pentru femei. Păstrați-vă inima aproape de a Lui, ascultați și aplicați Cuvântul Lui Dumnezeu la viața și acțiunile voastre, și fiți ceea ce El v-a creat să fiți! Rămâneți smerite, rămâneți gata să primiți învățătură și aveți răbdare pe măsură ce adevărul și dragostea Lui Dumnezeu avansează, încet, dar sigur, făcând regulile făcute de oameni și minciunile să pălească și să se prăbușească.
Sper că v-ați bucurat de această serie de articole, dacă vreți să faceți comentarii sau să cumpărați cartea cu întreaga serie, în limba engleză, puteți accesa http://www.thetruthministry.net/
El scrie această scrisoare, ca răspuns la o scrisoare primită de la biserica din Corint. Scopul răspunsului său, era de a clarifica unele probleme care au cauzat dispute în biserică. Pe măsură ce citiți această scrisoare, vedeți că Pavel scrie referitor la diviziuni în biserică, incest, cazuri de justiție, abuzarea de libertate și dezordinea din adunările bisericii. De asemenea, vedem că el dezbate și alte probleme despre care i-au scris corintenii, ca de exemplu căsătoria, sărbătorile păgâne, profețiile, vorbirea în alte limbi și comportamentul femeilor.
Cum am mai spus, este important să știm ceva din istoricul oamenilor și a regiunii către care se adresează Pavel. Corintul, era al doilea oraș ca număr de locuitori, după Roma, în acea vreme. Era un mare nod comercial iar populația era mixtă, formată din cetățeni romani, arabi, evrei, greci, egipteni și alte nații. Corintul era de asemenea cunoscut pentru viața imorală a locuitorilor săi. Din această cauză era un loc în care era foarte dificil ca principiile și învățătura creștină să prindă rădăcini. Chiar dacă totul era potrivnic, deja de ceva ani, Pavel a reușit să pună bazele unei biserici, dar acum tot felul de doctrine false și pervertite au început să pătrundă în biserică și să cauzeze multe dispute și dezacorduri. Era momentul ca Pavel să readucă ordinea în biserică. Dacă vă reamintiți, din ce spuneam în alte serii ale acestui studiu, mulți evrei și-au creat propriile lor reguli, care au ajuns mai importante pentru ei decât poruncile date de Dumnezeu. Aceste reguli au fost strânse împreună, în ceea ce ei numeau legea Orală, iar apoi au fost scrise sub numele de Talmud. Deci în biserica din Corint, erau „regulile reale”, cuprinse în cărțile Vechiului Testament și cei care le încălcau și de asemenea erau „regulile false, făcute de oameni”, din legea Orală (concepute de oameni) și cei care le încălcau. Cei din biserică, nu mai știau cum să aducă acum ordinea corectă și aveau nevoie de ajutorul apostolic al lui Pavel.
Am scris cele de mai sus, pentru că multe din răspunsurile pe care le dă Pavel la întrebările celor din biserică, implică clarificări ale diferenței dintre „legea lor orală” și Legea și inima Lui Dumnezeu Însuși. Când Pavel face referiri (sau noi) la Legea Lui Dumnezeu, de fapt e vorba despre Vechiul Testament, iar felul uzual în care scrie Pavel este ca după ce menționează Legea, să citeze versetele sau să scrie: „cum e scris”. (Vă rog să citiți 1 Corinteni 10:7 de exemplu, sau alte versete, ca să vedeți că este așa.)
Acum să trecem la versetele în cauză, și anume 1 Corinteni 14:34-35.
„Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.”
Așa cum am mai spus, vreau să scriu această serie de articole, într-o manieră ușor de înțeles pentru oricine. De asemenea mă străduiesc să ofer un raționament cât mai amplu și mai onest cu dovezi și argumente corecte din punct de vedere teologic. Acestea fiind spuse, vreau să trec direct la subiect, pentru că va fi mai ușor de înțeles.
Versete de mai sus, le-am pus între ghilimele, pentru că nu sunt cuvintele mele. De asemenea, pasajul de mai sus ar trebui să fie scris între ghilimele și în Bibliile noastre, pentru că nu sunt cuvintele lui Pavel. Da, Pavel le-a scris în scrisoarea către corinteni, dar el doar repetă afirmațiile făcute de liderii religioși ai bisericii din Corint. Aici Pavel le cita ceea ce ei au spus în scrisoarea pe care el a primit-o de la ei. Este interesant să vedem că în versetul următor, Pavel îi ceartă, ceea ce este în acord cu faptul că de fapt, Pavel nu interzice femeilor să vorbească în biserică, dar citează din „legea lor orală” și apoi îi corectează.
Acum să revenim asupra acestor pasaje și a altora, într-un mod mult mai sistematic, ca să vedem cum ajungem la concluzia de mai sus, care are sens contextual și gramatical și nu limitează femeile în nici un fel, de la a vorbi și a face lucrare în cadrul bisericii.
Sunt atâtea de spus, și Biblia este atât de fascinantă, dar să mergem înapoi cu câteva capitole, și să citim capitolul 11. În acest capitol, în Biblia mea este un subtitlu, „Decența în închinare”. Pare a fi un titlu potrivit, pentru că Pavel se referă la felul în care bărbații și femeile ar trebui să prorocească într-o adunare publică, cum să se poarte în timpul Cinei Domnului/Împărtășirea cu trupul și sângele Domnului. Sper că ați remarcat imediat că Pavel le dădea instrucțiuni bărbaților și femeilor, cum să prorocească în ordine. Dacă nu sunteți familiari cu prorocia, vă dau definiția standard, care spune că prorocul este o persoană care aude ce spune Dumnezeu și spune mai departe mesajul primit, altora. Deci Pavel, recunoaște că atât bărbații cât și femeile pot fi proroci. O femeie sau un bărbat, pot exercita în mod egal darul prorociei în cadrul unui serviciu divin, atâta timp cât păstrează ordinea cuvenită. De asemenea, sper că ați înțeles că, pentru ca o femeie (sau un bărbat ) să prorocească în biserică, trebuie să vorbească, pentru a spune mesajul de la Dumnezeu. Deci în capitolul 11 (care ar putea fi un alt studiu în sine), Pavel le spune femeilor că pot proroci/vorbi în biserică.
În capitolul 12, Pavel vorbește despre darurile spirituale. Le spune că sunt daruri diferite, dar același Duh Sfânt. (versetul 4) Vă reamintesc aici că în sesiunile precedente, am vorbit despre faptul că este un singur Duh Sfânt, care este același pentru bărbați și pentru femei. În capitolul 13, Pavel vorbește despre dragoste și arată că este baza esențială pe care și din care trebuie să funcționeze toate darurile spirituale. Apoi, ajungem la capitolul 14, unde Pavel dă instrucțiuni și aduce răspunsuri la întrebările lor, despre felul corect al folosirii darurilor de prorocie și vorbire în alte limbi.
Cea mai mare parte a capitolului 14 constă în descrierea și distincțiile făcute de Pavel între scopurile și beneficiile prorociei versus vorbirea în limbi, într-o adunare publică. Până când ajunge la versetul 25, Pavel este gata să sumarizeze esența a ceea ce are de spus. Să vedem versetele 26-40, care încheie acest capitol.
(O mică adăugire: cuvântul „fraților” din unele traduceri, este cuvântul din limba greacă „adelphoi” care include ambele sexe, feminin și masculin, deci Pavel se adresa în egală măsură bărbaților și femeilor. Traducerea fidelă ar fi „fraților și surorilor”. )
„26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească.
28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.
31 Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. 32 Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor, 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.
34 Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea
35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.
36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37 Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 39 Astfel, deci, fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 40 Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.”
Deja știm că Pavel, a afirmat mai sus (în capitolul 11) că femeile pot vorbi și proroci în biserică. Deci, de ce ar spune în aceste versete care sumarizează spusele de mai sus, că femeile nu pot vorbi, că trebuie să tacă și dacă vor să afle ceva trebuie să întrebe acasă pe soții lor? Răspunsul este, că nu ar spune așa ceva. Dar liderii Evrei, religioși, ai bisericii ar spune așa ceva.
În versetul 34, vedem fraza „cum zice şi Legea”. Aici sunt câteva lucruri de remarcat. În primul rând, nu este nici o restricție de vorbire pusă femeilor, nicăieri în Legea dată de Dumnezeu. Deci, această „lege” la care face referire, nu poate fi Legea scrisă, dată de Dumnezeu. De asemenea, ceea ce spune acest verset vine în acord cu învățăturile rabinice (legea orală) despre care am discutat într-o serie anterioară. În ultimul rând, de câte ori se referă la Lege, (Legea dată de Dumnezeu), Pavel citează versetele sau scrie înainte de a spune ceva despre o scriptură, „este scris”.
Din punct de vedere gramatical, învățații au remarcat că, după versetul 35 și la începutul versetului 36, este un simbol grecesc care indică, că ceea ce scrie înaintea acestui simbol, este un citat. Aceasta înseamnă că atunci când citim versetele 34 și 35, nu citim instrucțiunile date de Pavel bisericii, ci ceea ce citim este citatul pe care Pavel îl scrie înapoi corintenilor, ca fiind ceva ce ei au spus sau poate i-au scris în scrisoarea căreia Pavel îi răspunde de fapt. (Nu știm cu siguranță dacă a fost o afirmație scrisă sau doar un slogan din Corint, pentru că nu avem o copie a scrisorii pe care au scris-o Corintenii, lui Pavel.
Urmând această interpretare teologică, vom vedea că următorul pasaj are mult mai mult sens decât când citim orice altă interpretare. Pavel a declarat deja foarte clar, că femeile pot proroci- vorbi- în adunările bisericii. El deja le-a instruit (la fel ca și pe bărbați), cum să procedeze corect. În versetele 26-33, vedem cum Pavel continuă să încurajeze atât bărbații cât și femeile să vorbească/să opereze în darurile spirituale în mod ordonat, în timpul închinării din biserică.
Acum, avem versetele 34 și 35. Dacă le citim considerând că Pavel face niște declarații universal valabile despre faptul că femeile trebuie să tacă în biserică, atunci vom avea multe probleme ca să interpretăm corect multele versete care spun pe dos, doar în această epistolă, fără să mai menționăm restul Bibliei. De asemenea ar trebui să punem la îndoială faptul că Pavel cunoștea conținutul Legii (Scripturile Vechiului Testament), pentru că nicăieri în Vechiul Testament/Lege, Dumnezeu nu interzice femeilor să vorbească în biserică și nici în altă parte. Deci dacă Pavel face aici o declarație „transfrontalieră, universal valabilă, pentru orice secol” bazată pe ceva ce de fapt nu este Legea Lui Dumnezeu, atunci ar însemna că minte.
Mai mult chiar, dacă Pavel chiar a vrut să facă o declarație care să spună ce femeile trebuie să fie totdeauna tăcute în biserică... atunci de ce și-ar mustra propriile cuvinte în versetul următor? (versetul 36 este o mustrare). Ce ar putea mustra atunci?
Dar dacă, citim versetele 34 și 35, ca fiind citate din ce au spus Evreii Mesianici (Evreii convertiți la creștinism, dar care continuau să păzească învățăturile rabinice și legile religioase făcute de oameni), atunci au mai mult sens și la fel și versetul 36:
„36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?”
Acesta este o mustrare directă la adresa liderilor religioși evrei dar și a altora care credeau că Femeile trebuie „să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea”.
Este interesant că după această scurtă clarificare, Pavel continuă unde rămăsese mai sus, despre păstrarea ordinii în timpul în care se prorocește și se operează în alte daruri spirituale. Concluzia este, că toți suntem bineveniți să ne aducem contribuția în adunările bisericii, conduși de Duhul Sfânt dacă o facem în ordine și într-un mod potrivit.
În timp ce aceste versete au fost folosite ca să limiteze rolul femeilor în biserică și folosirea de către ele, a darurilor spirituale și chiar a rolurilor de conducere, acestea nu au fost niciodată intenția Lui Dumnezeu și nici a lui Pavel. Lentilele patriarhale, prin care au fost transmise și interpretate majoritatea versetelor, au nevoie de revizuiri serioase. Când citim Biblia ca un întreg și vedem care este inima Lui Dumnezeu pentru femei și care este planul Său original pentru ele, nici nu se mai poate pune întrebarea dacă sunt egal echipate și potrivite pentru a-L sluji pe Dumnezeu în interiorul sau în afara Bisericii.
Nu toți bărbații sunt chemați să conducă. Nu toate femeile sunt chemate să conducă. Dar pentru acele femei care sunt cu adevărat chemate să conducă în biserică, vreau să știe că sunt 100% libere s-o facă și nimic din Cuvântul lui Dumnezeu nu le oprește s-o facă! Cuvântul Lui este plin de sfaturi, corecții și instrucțiuni, care trebuie aplicate egal pentru bărbați și pentru femei. Păstrați-vă inima aproape de a Lui, ascultați și aplicați Cuvântul Lui Dumnezeu la viața și acțiunile voastre, și fiți ceea ce El v-a creat să fiți! Rămâneți smerite, rămâneți gata să primiți învățătură și aveți răbdare pe măsură ce adevărul și dragostea Lui Dumnezeu avansează, încet, dar sigur, făcând regulile făcute de oameni și minciunile să pălească și să se prăbușească.
Sper că v-ați bucurat de această serie de articole, dacă vreți să faceți comentarii sau să cumpărați cartea cu întreaga serie, în limba engleză, puteți accesa http://www.thetruthministry.net/
BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII
de Eileen Slattery Berglund
PRIMA PARTE
Introducere & explicații despre mandatul dat de Dumnezeu omului în Geneza.
PARTEA A DOUA
Să înțelegem mai pe larg planul inițial al Lui Dumnezeu & căderea în păcat.
PARTEA A TREIA
Să înțelegem cum a folosit-o Dumnezeu pe Debora, femeia judecător și proroc.
PARTEA A PATRA
Considerente de bază despre textul Biblic cum a fost scris în original.
PARTEA A CINCEA
Să înțelegem cum erau tratate femeile în cultura Evreiască a primului secol în antiteză cu omportamentul Domnului Isus față de femei; Răscumpărarea și restaurarea poziției femeii, este parte din ce a câștigat Domnul Isus la cruce.
PARTEA A ȘASEA
Să înțelegem curgerea Duhului Sfânt raportat la femei.
PARTEA A ȘAPTEA
Să înțelegem ce spune cu adevărat 1 Timotei 2:8-15.
MENIU PRINCIPAL
© Eileen Slattery Berglund - Scriptural Basis for Legitimacy of Women in Leadership Within the Church. traducere C.Pușcaș
