Vă doriți să aveți credință pentru a fi vindecați? Dacă aveți credință în Dumnezeu, toate lucrurile sunt cu putință. Dacă credeți în inima dumneavoastră că „vindecarea este întotdeauna Voia Lui Dumnezeu”, acest mod de gândire poate anula orice îndoială. Știm că îndoiala este dușmanul credinței.
Domnul Isus nu a refuzat nici un bolnav care a venit la El. Dimpotrivă, i-a vindecat pe toți care au venit la El (Matei/Matt. 8:16,12:15; Luca 6:19). Nu este nici un verset care să sugereze măcar, că Domnul Isus nu a vindecat pe vreun bolnav, pentru că nu era voia Tatălui să fie vindecat sau din vreun alt motiv. Nu a fost niciodată prea obosit, exasperat, grăbit sau bolnav, pentru a vindeca pe cei care au crezut în El. Isus a venit să împlinească voia Tatălui Ceresc. Ne-a spus în mai multe instanțe, că a venit să facă „doar ce L-a văzut pe Tatăl făcând” (Ioan/John 5:19,30,8:26;14:10,24). Concluzia evidentă este că Voia Lui Dumnezeu Tatăl este să-i vindece pe cei care Îl roagă. Și pentru că știm că Dumnezeu nu se schimbă, înseamnă că și acum voia Lui este aceeași (Evrei/Hebrews 13:8).
Nicăieri în Biblie nu scrie ceva de genul: „rămâi bolnav, nu e Voia Tatălui ceresc să fii vindecat”. Creștinii au inventat această scuză convenabilă, ca justificare pentru rugăciunile care nu s-au încheiat cu vindecarea celui bolnav.
Sursa bolii NU este Dumnezeu. Boala a intrat în lume, ca urmare a păcatului lui Adam și Eva. Omul a optat pentru minciuna Satanei, alegând să ignore singura poruncă dată de Dumnezeu, și anume să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. (Geneza/Gen. 2:16-17)
Luca, condus de Duhul Sfânt, identifică bolile ca fiind opresiuni ale diavolului:
De asemenea Matei, asociază bolile cu duhurile necurate.
Isus ne-a spus despre Satan:
Iar din prima epistolă a lui Ioan aflăm prin cine sunt distruse lucrările diavolului:
Omul este o ființă spirituală, care are suflet și locuiește într-un trup fizic. Citim în cartea Geneza capitolul 1 cu versetul 27 că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu;” Așa cum Dumnezeu este Trinitate, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și toți trei sunt una, așa suntem și noi: duh, suflet și trup.
Vechiului și Noului Testament, sunt valabile pentru cei care sunt într-o relație corectă cu Dumnezeu, fiind născuți din nou, în „omul dinăuntru”, în duhul lor, prin Duhul Sfânt.
Isus Cristos a purtat în trupul Său pe cruce toate bolile, suferințele, stresul, traumele, temerile noastre. Nu există boală sau suferință care să fie exclusă de la ceea ce a suferit și a purtat Isus în locul nostru, ceea ce înseamnă că noi nu mai trebuie să le „purtăm”.
Isaia profețea cu aproximativ 700 de ani înainte de Cristos și arăta că vindecarea era valabilă la momentul scrierii lui. Apostolul Petru scrie după momentul răstignirii și spune că vindecarea noastră a fost deja împlinită, trebuie doar s-o accesăm, prin credință.
Credincioșii Vechiului Testament primeau vindecarea doar dacă apelau la profeții și preoții vremii, care aveau ungerea Duhului Sfânt, când Dumnezeu îi folosea în lucrarea Sa (Duhul Sfânt a venit să locuiască în credincioși doar după jertfa, învierea și înălțarea Lui Isus Cristos, transformându-i în „credincioși născuți din nou”). Vindecarea este dată de Dumnezeu Tatăl, în Numele Lui Isus Cristos și e împlinită în trupul celui vindecat, prin Duhul Sfânt.
Mântuirea primită prin Isus, include și sănătate. Termenul în limba greacă, folosit în original în Noul Testament, pentru mântuire, este „SOZO” care înseamnă: „a salva, a păstra liber de pericol sau boală, a scăpa de pericol sau distrugere, a vindeca, a face bine, a restaura starea de sănătate, a mântui prin Mesia.” (traducere din NAS, New Testament Greek Lexicon)
Deci, la cruce Isus a câștigat pentru noi nu doar viața veșnică ci și sănătate pentru trupurile noastre, cât timp trăim pe acest Pământ.
Dumnezeu i-a vindecat pe cei care credeau în El și păzeau poruncile Lui, atât în zilele Vechiului Testament cât și în zilele noastre, pentru că El îi vrea sănătoși pe copiii Săi. Satan este cel care ne vrea chinuiți, bolnavi, fără speranță.
În urma rugăciunii pentru vindecare conduse de Duhul Sfânt, aceasta poate surveni instantaneu, sau poate fi un proces de durată. Cheia primirii vindecării este credința! Iacov sugerează apelarea la cei care au experiență în lupta în rugăciune și care cred că primesc ceea ce cer.
Vindecare nu ne este promisă doar apelând la rugăciunile celor puternici în credință. Domnul Isus ni se adresează tuturor celor care credem în El, care Îl iubim (deci implicit păzim poruncile Lui, facem voia Lui, așa cum spune Isus în Ioan 14:21 „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”), când ne spune că, dacă cerem cu credință suntem deja în posesia lucrului cerut.
Pentru creștinii întorși de curând la Domnul, probabil va fi nevoie ca un creștin matur, umplut de Duhul Sfânt să se roage pentru vindecarea lor, până vor ajunge să creadă singuri pentru ei înșiși. Oricum, nu este o regulă, am întâlnit creștini întorși de curând care credeau mai mult și primeau mai repede ceea ce cereau, decât unii care aveau vechime. Tot ce ni se cere să avem înainte să ne rugăm este credința că primim ceea ce cerem.
Dacă credem că Dumnezeu vrea și poate să ne vindece, că odată ce am primit mântuirea, am primit tot ce avem nevoie ca să avem trupuri sănătoase prin Isus (vezi legătura dintre împărtășirea cu trupul și sângele Domnului Isus și vindecarea noastră din articolul întitulat „Semnificația Cinei Domnului"), ne rugăm Lui să ne vindece, credem că ne aude și că am primit ce am cerut și apoi acționăm conform credinței și Îi mulțumim Domnului că ne-a vindecat.
Pot fi rugăciuni de vindecare, făcute cu credință, care nu se încheie cu vindecarea celui bolnav? Da. Nu pot pretinde că am toate răspunsurile, dar știu din experiența celor aproximativ douăzeci de ani, de când am început să mă rog pentru vindecarea mea, a familiei, a celor din biserică, sau din grupul de casă, sau chiar a celor nenăscuți din nou, că vindecarea poate veni instantaneu și atunci este un miracol, alteori după un timp, fiind un proces, iar alteori pur și simplu nu se întâmplă nimic. Dar asta nu trebuie să ne facă să ne pierdem credința și să nu ne mai rugăm atunci când vom fi bolnavi sau suferinzi.
Domnul Isus nu a vindecat bolnavii prin metode standard, urmând anumiți pași. N-a vrut să ne lase tipare de urmat. Ce trebuie noi să știm, este ca El este sursa oricărei vindecări, vindecarea survine doar când Duhul Sfânt își face lucrarea și nu este meritul celui care se roagă, sau a celui pentru care s-a făcut rugăciunea.
Tot Domnul Isus ne-a arătat clar că boala poate fi cauzată de demoni prezenți în persoana bolnavă. În astfel de situații, Domnul Isus scotea demonii și apoi vindeca persoana. Sunt situații, în care boala a survenit în urma unor traume din trecut, a unor neiertări sau a stilului de viață păcătos, care au lăsat urmări, iar alteori suferința este pur și simplu rezultatul violării legilor după care funcționează lumea fizică în care trăim și a neatenției noastre.
Cel mai frecvent, în cazurile în care vindecarea nu survine instantaneu, în urma unei rugăciuni fierbinți, făcută cu credință, sub ungerea Duhului Sfânt, boala are rădăcini care trebuie rezolvate, altele decât simptomele manifestate fizic.
Fără ajutorul darurilor profetice, de descoperire, astfel de cauze rămân de obicei neidentificate, și boala nevindecată.
E minunat când Dumnezeu alege să combine cuvintele de cunoștință cu slujirea de vindecare. Când El identifică anumite boli într-o adunare, credința celor prezenți că vor fi vindecați crește exponențial și majoritatea primesc vindecarea conform credinței.
În concluzie, ce facem când suntem bolnavi? Disperăm și sunăm urgent doctorul? Sau prima dată ne rugăm Tatălui Ceresc, în Numele Domnului Isus, să ne vindece, proclamând cu credință promisiunile Scripturii?
Ne rugăm convinși că Domnul ne poate vindeca, indiferent care este boala de care suferim. Nicăieri în Biblie, nu găsim menționată vreo boală care să nu poată fi vindecată de Dumnezeu. Vindecarea se primește prin credința că Domnul Isus a făcut deja tot ce era necesar pentru vindecarea noastră. Prin credință, după ce ne-am rugat, acționăm ca fiind vindecați, încercând să facem ce n-am putut face în timpul bolii sau durerii. Credința fără fapte este moartă. Acționând, vom intra în posesia a ceea ce am declarat că credem. Uneori e nevoie să ne rugăm un timp mai lung, poate chiar o perioadă mai lungă, până când ceea ce credem la nivelul minții devine real și pentru duhul nostru. Vindecarea se produce exclusiv prin lucrarea Duhului Sfânt. Deci rugăciunea de vindecare, care nu este făcută sub ungerea Duhului Sfânt, este doar o înșiruire de cuvinte. Pentru unele persoane e mai ușor să intre în prezența Domnului, pentru că practică părtășia cu Dumnezeu, zilnic. Pentru alte persoane, poate fi nevoie de mai mult timp petrecut cântând cântece de laudă la adresa Domnului și rugându-L pe Domnul să-i atingă și să-și facă simțită prezența.
Cei care L-am primit pe Isus Cristos ca Domn în viața noastră, prin credință, și am devenit parte a Familiei Lui Dumnezeu, avem putere (Autoritate) peste duhurile rele care aduc bolile. Cu cât suntem mai aproape de Domnul, cu atât avem mai multă autoritate și suntem mai conștienți de asta.
Versetele următoare, arată că Isus a dat ucenicilor (și implicit nouă, celor care suntem copiii Lui Dumnezeu) putere și autoritate peste toți demonii și să vindecăm bolile.
Isus a spus:
În Numele Lui avem autoritate absolută ca să poruncim vieții bolii (orice bacterii, viruși sau duhuri rele care cauzează boala) să părăsească trupul celui care se încrede în Isus Cristos.
Aceasta trebuie să se supună Numelui Lui Isus. După ce duhul de boală pleacă, boala moare și efectele acesteia vor dispărea.
Cât de ușor credem că doctorul are soluția. Facem orice ne cere, luăm medicamentele respectând toate indicațiile doctorului oricât ar fi de complicate și costisitoare și avem credință că vom fi vindecați. Și chiar dacă am avut experiențe negative, cu tratamente care n-au funcționat, sau chiar diagnostice greșite.... nu ne-am pierdut încrederea în doctori... dar dacă ne rugăm pentru vindecare și nu are loc, repede începem să ne îndoim că Dumnezeu vrea să vindece... și de ce să ne facem de râs dacă rugăciunea nu se încheie cu vindecarea celui pentru care ne-am rugat? Mai bine nu ne mai rugăm pentru bolnavi să fie vindecați, decât să fim ridiculizați. În schimb, nu avem nici o prolemă să mergem la doctor din nou și din nou, chiar dacă nu suntem vindecați de fiecare dată. Ce minunat ar fi să avem aceeași credință în puterea Lui Dumnezeu de a ne vindeca, cum avem în doctori.
Am auzit mărturiile unor mari oameni ai Lui Dumnezeu, prin care Domnul a făcut și face mari minuni, care spuneau că la început s-au rugat pentru zeci sau chiar sute de bolnavi, fără să fie vindecați... și au continuat s-o facă până Domnul a început să-i folosească și să facă minuni prin ei. Pentru că au rămas neclintiți în credința lor, acum Dumnezeu îi folosește cu putere și învie chiar și morți prin rugăciunile lor.
Este interesant, că cei care susțin că Dumnezeu ne dă boli ca să ne învețe ceva, sau să ne pedepsească (deci nu se pot ruga pentru vindecare) fug repede la doctor, fără să considere că ies din voia Domnului. Cine crede că Dumnezeu îl vrea bolnav, ar trebui să nu meargă la doctor și să nu urmeze nici un tratament, nici chiar naturist, ca să nu iese din ascultare de voia Domnului... Sună absurd nu-i așa?
Uneori va fi nevoie să apelăm la medici, sau tratamente și o facem încredințați că Domnul le va folosi pentru vindecarea noastră, și Îi vom da slavă!
Oricare va fi metoda prin care vom fi vindecați, toată gloria și slava o dăm Domnului Isus, care a purtat deja toate bolile noastre în trupul Său pe lemn, și prin rănile căruia am fost vindecați!
După primirea vindecării, dușmanul va încerca să ne-o fure, atacându-ne cu aceleași simptome pe care le-am avut înainte să fim vindecați. Dacă răspundem prin a spune: „Oh, am crezut că Dumnezeu m-a vindecat, dar văd că m-am înșelat”, cădem în capcana celui rău și ne pierdem vindecarea. Trebuie să luptăm contra simptomelor, cu credința că ceea ce a vindecat Dumnezeu prin Isus Cristos, este vindecat. Ne vom adresa simptomelor poruncindu-le să plece, pentru că am fost vindecați prin rănile Lui Isus și rămânem vindecați. Amin!
Uneori Duhul Sfânt ne va îndemna să ne adresăm direct durerii sau bolii de care suferim, și să-i poruncim ca În Numele Lui Isus să plece din trupul nostru. Credința coroborată cu auzirea vocii Lui Dumnezeu ne țin pe calea Domnului, sănătoși, plini de putere, pace și bucurie.
Credința pe care Duhul Sfânt o pune în noi, este darul de a crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, care a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Plecând de la această credință primită, fiecare creștin trebuie să vrea să crească. Credința prin care primim de la Dumnezeu, ține de efortul personal. Trebuie să alegem să avem o „încredere neclintită” în tot ce spune Biblia, să fim convinși că promisiunile Bibliei sunt și pentru noi. Credința vine în „urma auzirii” cuvântului Scripturii (Romani/Rom. 10:17). Credința noastră crește când rostim cu voce tare versetele care vorbesc despre vindecare (vezi articolul „Vindecarea prin credință - Versete Biblice”, precum și articolul „Versete Biblice personalizate pentru rugăciune și întărirea credinței pentru vindecare”). Este demonstrat de cercetători, că omul crede cel mai repede ceea ce se aude pe sine rostind. De asemenea, pentru ca individul să-și formeze un obicei, este nevoie să-l repete zilnic, cel puțin 21 de zile. Ce vreau să sugerez este că, proclamând zilnic cu voce tare, versetele care arată că Dumnezeu vrea să ne vindece, de orice boală, cu dorința să ne creștem credința că ce rostim este adevărat și în cazul nostru, vom reuși. Știu că este așa din proprie experiență și din mărturiile multora, pe care le-am auzit de-a lungul anilor.
Este datoria fiecăruia dintre noi, ca și copii ai Lui Dumnezeu, să credem Scriptura, în integralitatea ei. Credința care mută munții nu se zidește în inimile noastre fără efort personal. Studierea Bibliei zilnic și trăirea a ceea ce spune Scriptura ne va ajuta să ne maturizăm spiritual și să trăim vieți de biruință, în trupuri sănătoase.
Domnul Isus nu a refuzat nici un bolnav care a venit la El. Dimpotrivă, i-a vindecat pe toți care au venit la El (Matei/Matt. 8:16,12:15; Luca 6:19). Nu este nici un verset care să sugereze măcar, că Domnul Isus nu a vindecat pe vreun bolnav, pentru că nu era voia Tatălui să fie vindecat sau din vreun alt motiv. Nu a fost niciodată prea obosit, exasperat, grăbit sau bolnav, pentru a vindeca pe cei care au crezut în El. Isus a venit să împlinească voia Tatălui Ceresc. Ne-a spus în mai multe instanțe, că a venit să facă „doar ce L-a văzut pe Tatăl făcând” (Ioan/John 5:19,30,8:26;14:10,24). Concluzia evidentă este că Voia Lui Dumnezeu Tatăl este să-i vindece pe cei care Îl roagă. Și pentru că știm că Dumnezeu nu se schimbă, înseamnă că și acum voia Lui este aceeași (Evrei/Hebrews 13:8).
Nicăieri în Biblie nu scrie ceva de genul: „rămâi bolnav, nu e Voia Tatălui ceresc să fii vindecat”. Creștinii au inventat această scuză convenabilă, ca justificare pentru rugăciunile care nu s-au încheiat cu vindecarea celui bolnav.
Sursa bolii NU este Dumnezeu. Boala a intrat în lume, ca urmare a păcatului lui Adam și Eva. Omul a optat pentru minciuna Satanei, alegând să ignore singura poruncă dată de Dumnezeu, și anume să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. (Geneza/Gen. 2:16-17)
Luca, condus de Duhul Sfânt, identifică bolile ca fiind opresiuni ale diavolului:
- Faptele Apostolilor 10:38 Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
De asemenea Matei, asociază bolile cu duhurile necurate.
- Matei 8:16-17 Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”
Isus ne-a spus despre Satan:
- Ioan 8:44b „El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
Iar din prima epistolă a lui Ioan aflăm prin cine sunt distruse lucrările diavolului:
- 1 Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
Omul este o ființă spirituală, care are suflet și locuiește într-un trup fizic. Citim în cartea Geneza capitolul 1 cu versetul 27 că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu;” Așa cum Dumnezeu este Trinitate, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și toți trei sunt una, așa suntem și noi: duh, suflet și trup.
Vechiului și Noului Testament, sunt valabile pentru cei care sunt într-o relație corectă cu Dumnezeu, fiind născuți din nou, în „omul dinăuntru”, în duhul lor, prin Duhul Sfânt.
Isus Cristos a purtat în trupul Său pe cruce toate bolile, suferințele, stresul, traumele, temerile noastre. Nu există boală sau suferință care să fie exclusă de la ceea ce a suferit și a purtat Isus în locul nostru, ceea ce înseamnă că noi nu mai trebuie să le „purtăm”.
- Isaia 53: 4-5 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.
Isaia profețea cu aproximativ 700 de ani înainte de Cristos și arăta că vindecarea era valabilă la momentul scrierii lui. Apostolul Petru scrie după momentul răstignirii și spune că vindecarea noastră a fost deja împlinită, trebuie doar s-o accesăm, prin credință.
- 1 Petru 2: 24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
Credincioșii Vechiului Testament primeau vindecarea doar dacă apelau la profeții și preoții vremii, care aveau ungerea Duhului Sfânt, când Dumnezeu îi folosea în lucrarea Sa (Duhul Sfânt a venit să locuiască în credincioși doar după jertfa, învierea și înălțarea Lui Isus Cristos, transformându-i în „credincioși născuți din nou”). Vindecarea este dată de Dumnezeu Tatăl, în Numele Lui Isus Cristos și e împlinită în trupul celui vindecat, prin Duhul Sfânt.
Mântuirea primită prin Isus, include și sănătate. Termenul în limba greacă, folosit în original în Noul Testament, pentru mântuire, este „SOZO” care înseamnă: „a salva, a păstra liber de pericol sau boală, a scăpa de pericol sau distrugere, a vindeca, a face bine, a restaura starea de sănătate, a mântui prin Mesia.” (traducere din NAS, New Testament Greek Lexicon)
Deci, la cruce Isus a câștigat pentru noi nu doar viața veșnică ci și sănătate pentru trupurile noastre, cât timp trăim pe acest Pământ.
Dumnezeu i-a vindecat pe cei care credeau în El și păzeau poruncile Lui, atât în zilele Vechiului Testament cât și în zilele noastre, pentru că El îi vrea sănătoși pe copiii Săi. Satan este cel care ne vrea chinuiți, bolnavi, fără speranță.
- Exodul 23:25-26 Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi îndepărta boala din mijlocul tău.
- Maleahi 4:2 Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi vindecarea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.
- Psalmii 103: 3 El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale
În urma rugăciunii pentru vindecare conduse de Duhul Sfânt, aceasta poate surveni instantaneu, sau poate fi un proces de durată. Cheia primirii vindecării este credința! Iacov sugerează apelarea la cei care au experiență în lupta în rugăciune și care cred că primesc ceea ce cer.
- Iacov 5:14-15 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (bătrânii, creștinii maturi în credință) Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Vindecare nu ne este promisă doar apelând la rugăciunile celor puternici în credință. Domnul Isus ni se adresează tuturor celor care credem în El, care Îl iubim (deci implicit păzim poruncile Lui, facem voia Lui, așa cum spune Isus în Ioan 14:21 „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”), când ne spune că, dacă cerem cu credință suntem deja în posesia lucrului cerut.
Pentru creștinii întorși de curând la Domnul, probabil va fi nevoie ca un creștin matur, umplut de Duhul Sfânt să se roage pentru vindecarea lor, până vor ajunge să creadă singuri pentru ei înșiși. Oricum, nu este o regulă, am întâlnit creștini întorși de curând care credeau mai mult și primeau mai repede ceea ce cereau, decât unii care aveau vechime. Tot ce ni se cere să avem înainte să ne rugăm este credința că primim ceea ce cerem.
- Marcu 11:24 „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”
- Matei 7:7-8 „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.”
Dacă credem că Dumnezeu vrea și poate să ne vindece, că odată ce am primit mântuirea, am primit tot ce avem nevoie ca să avem trupuri sănătoase prin Isus (vezi legătura dintre împărtășirea cu trupul și sângele Domnului Isus și vindecarea noastră din articolul întitulat „Semnificația Cinei Domnului"), ne rugăm Lui să ne vindece, credem că ne aude și că am primit ce am cerut și apoi acționăm conform credinței și Îi mulțumim Domnului că ne-a vindecat.
Pot fi rugăciuni de vindecare, făcute cu credință, care nu se încheie cu vindecarea celui bolnav? Da. Nu pot pretinde că am toate răspunsurile, dar știu din experiența celor aproximativ douăzeci de ani, de când am început să mă rog pentru vindecarea mea, a familiei, a celor din biserică, sau din grupul de casă, sau chiar a celor nenăscuți din nou, că vindecarea poate veni instantaneu și atunci este un miracol, alteori după un timp, fiind un proces, iar alteori pur și simplu nu se întâmplă nimic. Dar asta nu trebuie să ne facă să ne pierdem credința și să nu ne mai rugăm atunci când vom fi bolnavi sau suferinzi.
Domnul Isus nu a vindecat bolnavii prin metode standard, urmând anumiți pași. N-a vrut să ne lase tipare de urmat. Ce trebuie noi să știm, este ca El este sursa oricărei vindecări, vindecarea survine doar când Duhul Sfânt își face lucrarea și nu este meritul celui care se roagă, sau a celui pentru care s-a făcut rugăciunea.
Tot Domnul Isus ne-a arătat clar că boala poate fi cauzată de demoni prezenți în persoana bolnavă. În astfel de situații, Domnul Isus scotea demonii și apoi vindeca persoana. Sunt situații, în care boala a survenit în urma unor traume din trecut, a unor neiertări sau a stilului de viață păcătos, care au lăsat urmări, iar alteori suferința este pur și simplu rezultatul violării legilor după care funcționează lumea fizică în care trăim și a neatenției noastre.
Cel mai frecvent, în cazurile în care vindecarea nu survine instantaneu, în urma unei rugăciuni fierbinți, făcută cu credință, sub ungerea Duhului Sfânt, boala are rădăcini care trebuie rezolvate, altele decât simptomele manifestate fizic.
Fără ajutorul darurilor profetice, de descoperire, astfel de cauze rămân de obicei neidentificate, și boala nevindecată.
E minunat când Dumnezeu alege să combine cuvintele de cunoștință cu slujirea de vindecare. Când El identifică anumite boli într-o adunare, credința celor prezenți că vor fi vindecați crește exponențial și majoritatea primesc vindecarea conform credinței.
În concluzie, ce facem când suntem bolnavi? Disperăm și sunăm urgent doctorul? Sau prima dată ne rugăm Tatălui Ceresc, în Numele Domnului Isus, să ne vindece, proclamând cu credință promisiunile Scripturii?
Ne rugăm convinși că Domnul ne poate vindeca, indiferent care este boala de care suferim. Nicăieri în Biblie, nu găsim menționată vreo boală care să nu poată fi vindecată de Dumnezeu. Vindecarea se primește prin credința că Domnul Isus a făcut deja tot ce era necesar pentru vindecarea noastră. Prin credință, după ce ne-am rugat, acționăm ca fiind vindecați, încercând să facem ce n-am putut face în timpul bolii sau durerii. Credința fără fapte este moartă. Acționând, vom intra în posesia a ceea ce am declarat că credem. Uneori e nevoie să ne rugăm un timp mai lung, poate chiar o perioadă mai lungă, până când ceea ce credem la nivelul minții devine real și pentru duhul nostru. Vindecarea se produce exclusiv prin lucrarea Duhului Sfânt. Deci rugăciunea de vindecare, care nu este făcută sub ungerea Duhului Sfânt, este doar o înșiruire de cuvinte. Pentru unele persoane e mai ușor să intre în prezența Domnului, pentru că practică părtășia cu Dumnezeu, zilnic. Pentru alte persoane, poate fi nevoie de mai mult timp petrecut cântând cântece de laudă la adresa Domnului și rugându-L pe Domnul să-i atingă și să-și facă simțită prezența.
Cei care L-am primit pe Isus Cristos ca Domn în viața noastră, prin credință, și am devenit parte a Familiei Lui Dumnezeu, avem putere (Autoritate) peste duhurile rele care aduc bolile. Cu cât suntem mai aproape de Domnul, cu atât avem mai multă autoritate și suntem mai conștienți de asta.
Versetele următoare, arată că Isus a dat ucenicilor (și implicit nouă, celor care suntem copiii Lui Dumnezeu) putere și autoritate peste toți demonii și să vindecăm bolile.
- Luca 9:1 Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.
- Luca 10:9 „ să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: ‘Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”
- Luca 10:19 „Iată că v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”
Isus a spus:
- Marcu 16:17,18 „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
În Numele Lui avem autoritate absolută ca să poruncim vieții bolii (orice bacterii, viruși sau duhuri rele care cauzează boala) să părăsească trupul celui care se încrede în Isus Cristos.
Aceasta trebuie să se supună Numelui Lui Isus. După ce duhul de boală pleacă, boala moare și efectele acesteia vor dispărea.
Cât de ușor credem că doctorul are soluția. Facem orice ne cere, luăm medicamentele respectând toate indicațiile doctorului oricât ar fi de complicate și costisitoare și avem credință că vom fi vindecați. Și chiar dacă am avut experiențe negative, cu tratamente care n-au funcționat, sau chiar diagnostice greșite.... nu ne-am pierdut încrederea în doctori... dar dacă ne rugăm pentru vindecare și nu are loc, repede începem să ne îndoim că Dumnezeu vrea să vindece... și de ce să ne facem de râs dacă rugăciunea nu se încheie cu vindecarea celui pentru care ne-am rugat? Mai bine nu ne mai rugăm pentru bolnavi să fie vindecați, decât să fim ridiculizați. În schimb, nu avem nici o prolemă să mergem la doctor din nou și din nou, chiar dacă nu suntem vindecați de fiecare dată. Ce minunat ar fi să avem aceeași credință în puterea Lui Dumnezeu de a ne vindeca, cum avem în doctori.
Am auzit mărturiile unor mari oameni ai Lui Dumnezeu, prin care Domnul a făcut și face mari minuni, care spuneau că la început s-au rugat pentru zeci sau chiar sute de bolnavi, fără să fie vindecați... și au continuat s-o facă până Domnul a început să-i folosească și să facă minuni prin ei. Pentru că au rămas neclintiți în credința lor, acum Dumnezeu îi folosește cu putere și învie chiar și morți prin rugăciunile lor.
Este interesant, că cei care susțin că Dumnezeu ne dă boli ca să ne învețe ceva, sau să ne pedepsească (deci nu se pot ruga pentru vindecare) fug repede la doctor, fără să considere că ies din voia Domnului. Cine crede că Dumnezeu îl vrea bolnav, ar trebui să nu meargă la doctor și să nu urmeze nici un tratament, nici chiar naturist, ca să nu iese din ascultare de voia Domnului... Sună absurd nu-i așa?
Uneori va fi nevoie să apelăm la medici, sau tratamente și o facem încredințați că Domnul le va folosi pentru vindecarea noastră, și Îi vom da slavă!
Oricare va fi metoda prin care vom fi vindecați, toată gloria și slava o dăm Domnului Isus, care a purtat deja toate bolile noastre în trupul Său pe lemn, și prin rănile căruia am fost vindecați!
După primirea vindecării, dușmanul va încerca să ne-o fure, atacându-ne cu aceleași simptome pe care le-am avut înainte să fim vindecați. Dacă răspundem prin a spune: „Oh, am crezut că Dumnezeu m-a vindecat, dar văd că m-am înșelat”, cădem în capcana celui rău și ne pierdem vindecarea. Trebuie să luptăm contra simptomelor, cu credința că ceea ce a vindecat Dumnezeu prin Isus Cristos, este vindecat. Ne vom adresa simptomelor poruncindu-le să plece, pentru că am fost vindecați prin rănile Lui Isus și rămânem vindecați. Amin!
- Matei 21:21-22 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
Uneori Duhul Sfânt ne va îndemna să ne adresăm direct durerii sau bolii de care suferim, și să-i poruncim ca În Numele Lui Isus să plece din trupul nostru. Credința coroborată cu auzirea vocii Lui Dumnezeu ne țin pe calea Domnului, sănătoși, plini de putere, pace și bucurie.
- Evrei 11: 1 Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Credința pe care Duhul Sfânt o pune în noi, este darul de a crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, care a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Plecând de la această credință primită, fiecare creștin trebuie să vrea să crească. Credința prin care primim de la Dumnezeu, ține de efortul personal. Trebuie să alegem să avem o „încredere neclintită” în tot ce spune Biblia, să fim convinși că promisiunile Bibliei sunt și pentru noi. Credința vine în „urma auzirii” cuvântului Scripturii (Romani/Rom. 10:17). Credința noastră crește când rostim cu voce tare versetele care vorbesc despre vindecare (vezi articolul „Vindecarea prin credință - Versete Biblice”, precum și articolul „Versete Biblice personalizate pentru rugăciune și întărirea credinței pentru vindecare”). Este demonstrat de cercetători, că omul crede cel mai repede ceea ce se aude pe sine rostind. De asemenea, pentru ca individul să-și formeze un obicei, este nevoie să-l repete zilnic, cel puțin 21 de zile. Ce vreau să sugerez este că, proclamând zilnic cu voce tare, versetele care arată că Dumnezeu vrea să ne vindece, de orice boală, cu dorința să ne creștem credința că ce rostim este adevărat și în cazul nostru, vom reuși. Știu că este așa din proprie experiență și din mărturiile multora, pe care le-am auzit de-a lungul anilor.
Este datoria fiecăruia dintre noi, ca și copii ai Lui Dumnezeu, să credem Scriptura, în integralitatea ei. Credința care mută munții nu se zidește în inimile noastre fără efort personal. Studierea Bibliei zilnic și trăirea a ceea ce spune Scriptura ne va ajuta să ne maturizăm spiritual și să trăim vieți de biruință, în trupuri sănătoase.
ALTE ARTICOLE DESPRE „CREDINȚĂ ȘI ÎNCREDERE ÎN DOMNUL”:
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Pe Avraam Dumnezeu L-a văzut curat, datorită credinței lui ferme. Acest adevăr ni se aplică și nouă azi.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe aceste subiect, pentru studiu și meditație.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL
„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.”
Psalmii 62:5
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,”
Psalmii 37:5
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care ne încurajează să creștem în credință, învingând negativitatea și îndoiala ca să putem primi vindecarea.
ALTE ARTICOLE DESPRE „VINDECARE: TRUP, SUFLET ȘI DUH”:
CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”?
Găsim undeva în epistolele sale vreo menționare a unei boli fizice? Sau erau doar persecuții foarte dure?
ÎNNOIREA MINȚII
Proces indispensabil pentru o trăire curată și un suflet și trup sănătos. Vindecarea creierului prin gândirea conformă cu roada Duhului Sfânt.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI
Domnul Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El. El este același și astăzi pentru noi.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI - VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, care ne ajută să ne mărim credința.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2014 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Pe Avraam Dumnezeu L-a văzut curat, datorită credinței lui ferme. Acest adevăr ni se aplică și nouă azi.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe aceste subiect, pentru studiu și meditație.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL
„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.”
Psalmii 62:5
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,”
Psalmii 37:5
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care ne încurajează să creștem în credință, învingând negativitatea și îndoiala ca să putem primi vindecarea.
ALTE ARTICOLE DESPRE „VINDECARE: TRUP, SUFLET ȘI DUH”:
CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”?
Găsim undeva în epistolele sale vreo menționare a unei boli fizice? Sau erau doar persecuții foarte dure?
ÎNNOIREA MINȚII
Proces indispensabil pentru o trăire curată și un suflet și trup sănătos. Vindecarea creierului prin gândirea conformă cu roada Duhului Sfânt.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI
Domnul Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El. El este același și astăzi pentru noi.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI - VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, care ne ajută să ne mărim credința.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2014 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.