DRAGOSTEA FĂRĂ LIMITE A LUI DUMNEZEU
Am petrecut mult timp meditând și întrebându-L pe Domnul „cum poate omul să cunoască măsura dragostei Lui Dumnezeu?” Ce ar putea să o arate sau să o explice? Este ca și cum oamenii aud despre dragostea și jertfa Lui Isus, dar nu o înțeleg și nu-i impresionează. Ca urmare a căutărilor mele, Domnul mi-a dat un vis special ca să-mi arate dragostea Sa uimitoare. Dacă era un film, putea fi catalogat drept o poveste „lacrimogenă”, care frânge inima publicului.
Prima dată am văzut un bărbat care părea să aibă vreo 30 - 35 de ani. Era puternic și chipeș și avea cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată. Părea incredibil de bun și de sincer. Apoi am văzut o femeie cam de aceeași vârstă, de o frumusețe naturală rară și uimitoare. Avea o frumusețe pură, absolută, totul era perfect și bărbatul o iubea sincer, fără niciun gând ascuns. Era genul de iubire intensă care se vedea clar în ochii lui. El o vedea frumoasă și perfectă, exact așa cum era. Și își dorea să devină soția lui. Dar ea nu-l dorea. Am văzut-o respingându-l, fără să rostească vreun cuvânt. S-a uitat direct în ochii lui adânci și plini de iubire și i-a spus fără să-și miște buzele: „Nu te vreau”, și pur și simplu i-a întors spatele și a plecat departe de el.
L-a părăsit pe singurul bărbat care i-a oferit o dragoste curată și adevărată. Respingerea a tăiat o rană adâncă în inima lui, ca un cuțit ascuțit și a ars ca niște cărbuni fierbinți. Dar trebuia să o lase să plece, pentru că aceasta era alegerea ei. Apoi, la scurt timp, l-am văzut urmărind-o de la mică distanță, în timp ce se îmbrăca cu o rochie superbă, dintr-un material scump. Era o nuanță între violet deschis și bleu. Și apoi și-a pus dresuri fine, de calitate și a început să-și aranjeze superbul păr într-o coafură elegantă și stilată, după orice standarde. Transformarea era uimitoare. A continuat cu bijuteriile potrivite, strălucitoare și s-a încălțat cu pantofii perfecți pentru ținuta ei. Și la final, a folosit cel mai fin și potrivit parfum. Apoi a ieșit „în lume” căutând iubire și împlinire. Căuta o dragoste care să se potrivească „criteriilor ei”.
Căuta ceva ce nu putea fi găsit niciodată. Și în tot acest timp, oferindu-se cu totul bărbaților care o foloseau sexual; în timp ce cel care o iubea cu adevărat, o privea de la distanță, așteptând cu drag și răbdare să-și revină, fără s-o condamne pentru alegerile ei greșite. El continua să spere că va veni momentul în care ea va realiza ce pierde. Dar cu trecerea timpului, ea a continuat să meargă în direcția greșită și de la singurătate și neîmplinire a ajuns la tristețe, deznădejde și chiar la disperare.
În cele din urmă, după ani de zile, în timp ce se afla într-una din stările ei de beție și aproape de capătul puterilor, s-a refugiat într-o seră abandonată, unde erau aruncate plantele bătrâne și bolnave. S-a prăbușit în mijlocul unor hortensii și orhidee care continuau să înflorească în mijlocul plantelor ofilite și moarte. Ziua era pe terminate, iar ea zăcea mahmură jos, pe pământ, printre plante. Persoana care a fost odată atât de „elegantă” și „sofisticată” din punctul de vedere al lumii, zăcea acum epuizată și nu mai avea nimic. Avea sufletul stors și gol. Cel care o iubea cu adevărat era întotdeauna în apropiere, așteptând ca ea să-și dea seama că era pe un drum greșit și să se întoarcă la el. Dar ea a continuat să îl refuze, pentru că era „viața ei” și „alegerea ei”. În timp ce zăcea acolo, unul dintre bărbații care s-a mai folosit de ea în trecut, a găsit-o și a mai folosit-o o dată, chiar acolo printre plante. Era atât de pierdută, încât nici nu și-a dat seama ce i se întâmpla. După ce acel bărbat și-a satisfăcut poftele, a plecat și a lăsat-o acolo, fără să-i pese ce se va întâmpla cu ea. Era o imagine deplorabilă, greu de văzut. Era atât de trist să văd cât de jos a căzut de când am văzut-o prima dată!
Și foarte curând după aceea, bărbatul minunat care o iubea cu adevărat și pe care ea continua să-l respingă, a venit la ea. Nici măcar nu se putea uita la el. Dar el luat-o în brațele lui puternice și pline de iubire. În timp ce priveam scena, mă întrebam ce va face cu ea. Atunci am realizat că femeia nu mai avea putere nici măcar să meargă, atât de cumplită era starea în care a ajuns. Bărbatul a dus-o în brațe, cu mare grijă, tandrețe și dragoste, chiar dacă avea inima frântă, până când a găsit un loc sigur pentru ea. A lăsat-o în grija unui „bun samaritean”, care a acceptat să aibă grijă de ea cât timp mai avea de trăit. Starea ei era critică și am văzut-o cum, cu ultimele puteri, se chinuia să vomite ceva alb care arăta dezgustător și așa a murit. Iar bărbatul, care o iubea atât de mult, privea neputincios de la distanță, cu inima frântă. În tot acest timp în care ea a făcut doar alegeri greșite și s-a autodistrus, el nu a încetat nici o clipă să o iubească și să o aștepte. Dar ea nu l-a „dorit” niciodată pe acest om minunat, cu o iubire atât de pură și sinceră. Din nou și din nou, el a privit-o neputincios cum se distrugea pe ea însăși și tot ce era valoros în ea „dăruindu-se” fără oprire celor care o devorau. Ea nu a fost niciodată mulțumită și continua să caute, fără să știe încotro merge, tocmai lucrul pe care îl respingea la El, în timp ce el suferea pentru ea și avea inima frântă. În tot acest timp, am putut vedea dragostea lui în expresia feței și în tot ce era legat de el. Chiar dacă am putut simți doar o frântură din dragostea lui pură pentru ea, acel puțin era copleșitor și minunat. Era o dragoste pură și adevărată. Chiar dacă era respins, inima lui era curată și continua să o iubească atât de profund încât ar fi primit-o la el fără să o condamne. Aștepta cel mai mic semn care să-i arate că ea era gata să spună: „Am greșit. Dacă mă mai vrei, vin la tine”. Dar ea nu a ajuns niciodată să spună aceste cuvinte. A murit în alegerile ei greșite.
Ceea ce am înțeles din toate acestea este că bărbatul îl reprezintă pe Isus și femeia ne reprezintă pe oricare dintre noi. Poate spuneți că Isus este Dumnezeu și poate face față durerii. Și aceasta ar însemna că este corect? Faptul că este Dumnezeu Îl face să sufere mai puțin? Dacă am vedea toate acestea într-un film, ne-ar zdrobi inima. Nu contează sentimentele Lui Dumnezeu? Poate spuneți că uneori femeia se pocăiește, vede adevărul și începe să facă ce este bine. Da, uneori El și iubirea Lui sunt primite. Dar în fiecare zi, Domnul continuă să vadă oameni murind în alegerile lor greșite și i se frânge inima pentru fiecare în parte. Doamna care și-a dorit să facă totul „cum vrea ea”, ne reprezintă pe toți, bărbați și femei. Adevărul despre dragostea Lui Dumnezeu este pus sub forma unei povești, ca să fie mai ușor de înțeles pentru cine vrea să înțeleagă. Ar fi putut chiar să ceară ceva în schimb de la acei bărbați, pentru a-i lăsa să o folosească. Dar nu a făcut-o niciodată. Doar a dat totul de parcă acesta era răspunsul la nefericirea ei. În tot acest timp, a continuat să se irosească, până când a rămas doar o „epavă”. Tristă și neputincioasă, dar fără să vrea să se schimbe, a murit ca urmare a propriilor sale alegeri. „Ea” este „orice bărbat” sau „orice femeie” care îl respinge pe Domnul.
Dumnezeu a creat toate lucrurile, doar pentru a putea avea o relație specială cu fiecare dintre noi. În fiecare zi, de mii de ani, Domnul i-a chemat la El pe toți oamenii de pe Pământ. El a avut și are mult mai multă răbdare decât ne-am putea imagina și chiar dacă este rănit de cei pe care îi iubește, continuă să le dea șansa răscumpărării și a mântuirii. Dorința inimii Lui Dumnezeu este ca noi să cunoaștem dragostea Lui uimitoare și să ne binecuvânteze cu o viață abundentă, fără să ne condamne. Pe cruce, Isus avea brațele larg deschise, ca să ne primească pe toți. Dar cine Îl va alege pe El și tot ceea ce El oferă? Pentru fiecare suflet pierdut care îl respinge, iubirea Lui este vie și reală. Isus lucrează constant și cu răbdare cu fiecare persoană, așteptând ca aceasta să-și dea seama că El este viu și cât de mare este dragostea pe care i-o poartă, și să-și dorească să aibă o relație sinceră cu El, ca Domn și Mântuitor. Ce preț a plătit Isus? El „a devenit unul dintre noi” și a ales să-și dea „viața pentru noi”, pe cruce. Da, L-a costat totul, dar de fapt prețul este mai mare de atât. Nu ne putem imagina ce se întâmplă în inima Lui Isus zilnic, 24 de ore din 24; El fiind Dumnezeu 100% adevărat care ne iubește necondiționat cu dragostea Lui perfectă, „agape” și face tot ce este în puterea Sa pentru a ne feri de greșeli, iar atunci când totuși alegem greșit, ne ajută să schimbăm răul în bine, de câte ori Îi dăm ocazia să o facă. El ne avertizează și ne salvează, atât cât permit circumstanțele.
El simte toate durerile prin care trece fiecare dintre noi, pentru că vrea să simtă. Răul pe care ni-l facem unii altora, răul pe care-l aducem asupra noastră și răul pe care i-L facem Lui, toate Îl fac să sufere. Niciunul dintre aceste rele nu ar fi existat dacă omenirea nu ar fi ales să se răzvrătească. Dumnezeu a ales să riște cu „cununa” creației Sale, cunoscând sfârșitul de la început. Știa prin ce greutăți trebuia să trecem fiecare dintre noi în această „lume căzută”, așa cum știa prin ce trebuia să treacă El și inima Lui, cu fiecare persoană în parte. Dumnezeu ne-a creat în mod iubitor și minunat pe fiecare dintre noi și fiecare este o comoară foarte prețioasă pentru El. Pentru fiecare persoană a pregătit un plan și a lucrat zi și noapte cu fiecare dintre noi ca să ne ajute să alegem calea Lui și să rămânem pe ea. Unii acceptă să Îl aleagă pe Domnul, iar alții nu. Cu toate acestea, Domnul a considerat că a meritat să facă totul pentru noi, în ciuda tuturor durerilor și a greutăților. Este aceasta o iubire uimitoare? Da, iubirea Lui este 100% pură, minunată și uimitoare. Iubirea lui este mai constantă, mai profundă, mai răbdătoare și mai pură decât și-ar putea imagina vreunul dintre noi vreodată. Aceasta este o dragoste inegalabilă, este dragostea agape și este cea mai uimitoare din câte au fost și vor fi vreodată.
Prima dată am văzut un bărbat care părea să aibă vreo 30 - 35 de ani. Era puternic și chipeș și avea cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată. Părea incredibil de bun și de sincer. Apoi am văzut o femeie cam de aceeași vârstă, de o frumusețe naturală rară și uimitoare. Avea o frumusețe pură, absolută, totul era perfect și bărbatul o iubea sincer, fără niciun gând ascuns. Era genul de iubire intensă care se vedea clar în ochii lui. El o vedea frumoasă și perfectă, exact așa cum era. Și își dorea să devină soția lui. Dar ea nu-l dorea. Am văzut-o respingându-l, fără să rostească vreun cuvânt. S-a uitat direct în ochii lui adânci și plini de iubire și i-a spus fără să-și miște buzele: „Nu te vreau”, și pur și simplu i-a întors spatele și a plecat departe de el.
L-a părăsit pe singurul bărbat care i-a oferit o dragoste curată și adevărată. Respingerea a tăiat o rană adâncă în inima lui, ca un cuțit ascuțit și a ars ca niște cărbuni fierbinți. Dar trebuia să o lase să plece, pentru că aceasta era alegerea ei. Apoi, la scurt timp, l-am văzut urmărind-o de la mică distanță, în timp ce se îmbrăca cu o rochie superbă, dintr-un material scump. Era o nuanță între violet deschis și bleu. Și apoi și-a pus dresuri fine, de calitate și a început să-și aranjeze superbul păr într-o coafură elegantă și stilată, după orice standarde. Transformarea era uimitoare. A continuat cu bijuteriile potrivite, strălucitoare și s-a încălțat cu pantofii perfecți pentru ținuta ei. Și la final, a folosit cel mai fin și potrivit parfum. Apoi a ieșit „în lume” căutând iubire și împlinire. Căuta o dragoste care să se potrivească „criteriilor ei”.
Căuta ceva ce nu putea fi găsit niciodată. Și în tot acest timp, oferindu-se cu totul bărbaților care o foloseau sexual; în timp ce cel care o iubea cu adevărat, o privea de la distanță, așteptând cu drag și răbdare să-și revină, fără s-o condamne pentru alegerile ei greșite. El continua să spere că va veni momentul în care ea va realiza ce pierde. Dar cu trecerea timpului, ea a continuat să meargă în direcția greșită și de la singurătate și neîmplinire a ajuns la tristețe, deznădejde și chiar la disperare.
În cele din urmă, după ani de zile, în timp ce se afla într-una din stările ei de beție și aproape de capătul puterilor, s-a refugiat într-o seră abandonată, unde erau aruncate plantele bătrâne și bolnave. S-a prăbușit în mijlocul unor hortensii și orhidee care continuau să înflorească în mijlocul plantelor ofilite și moarte. Ziua era pe terminate, iar ea zăcea mahmură jos, pe pământ, printre plante. Persoana care a fost odată atât de „elegantă” și „sofisticată” din punctul de vedere al lumii, zăcea acum epuizată și nu mai avea nimic. Avea sufletul stors și gol. Cel care o iubea cu adevărat era întotdeauna în apropiere, așteptând ca ea să-și dea seama că era pe un drum greșit și să se întoarcă la el. Dar ea a continuat să îl refuze, pentru că era „viața ei” și „alegerea ei”. În timp ce zăcea acolo, unul dintre bărbații care s-a mai folosit de ea în trecut, a găsit-o și a mai folosit-o o dată, chiar acolo printre plante. Era atât de pierdută, încât nici nu și-a dat seama ce i se întâmpla. După ce acel bărbat și-a satisfăcut poftele, a plecat și a lăsat-o acolo, fără să-i pese ce se va întâmpla cu ea. Era o imagine deplorabilă, greu de văzut. Era atât de trist să văd cât de jos a căzut de când am văzut-o prima dată!
Și foarte curând după aceea, bărbatul minunat care o iubea cu adevărat și pe care ea continua să-l respingă, a venit la ea. Nici măcar nu se putea uita la el. Dar el luat-o în brațele lui puternice și pline de iubire. În timp ce priveam scena, mă întrebam ce va face cu ea. Atunci am realizat că femeia nu mai avea putere nici măcar să meargă, atât de cumplită era starea în care a ajuns. Bărbatul a dus-o în brațe, cu mare grijă, tandrețe și dragoste, chiar dacă avea inima frântă, până când a găsit un loc sigur pentru ea. A lăsat-o în grija unui „bun samaritean”, care a acceptat să aibă grijă de ea cât timp mai avea de trăit. Starea ei era critică și am văzut-o cum, cu ultimele puteri, se chinuia să vomite ceva alb care arăta dezgustător și așa a murit. Iar bărbatul, care o iubea atât de mult, privea neputincios de la distanță, cu inima frântă. În tot acest timp în care ea a făcut doar alegeri greșite și s-a autodistrus, el nu a încetat nici o clipă să o iubească și să o aștepte. Dar ea nu l-a „dorit” niciodată pe acest om minunat, cu o iubire atât de pură și sinceră. Din nou și din nou, el a privit-o neputincios cum se distrugea pe ea însăși și tot ce era valoros în ea „dăruindu-se” fără oprire celor care o devorau. Ea nu a fost niciodată mulțumită și continua să caute, fără să știe încotro merge, tocmai lucrul pe care îl respingea la El, în timp ce el suferea pentru ea și avea inima frântă. În tot acest timp, am putut vedea dragostea lui în expresia feței și în tot ce era legat de el. Chiar dacă am putut simți doar o frântură din dragostea lui pură pentru ea, acel puțin era copleșitor și minunat. Era o dragoste pură și adevărată. Chiar dacă era respins, inima lui era curată și continua să o iubească atât de profund încât ar fi primit-o la el fără să o condamne. Aștepta cel mai mic semn care să-i arate că ea era gata să spună: „Am greșit. Dacă mă mai vrei, vin la tine”. Dar ea nu a ajuns niciodată să spună aceste cuvinte. A murit în alegerile ei greșite.
Ceea ce am înțeles din toate acestea este că bărbatul îl reprezintă pe Isus și femeia ne reprezintă pe oricare dintre noi. Poate spuneți că Isus este Dumnezeu și poate face față durerii. Și aceasta ar însemna că este corect? Faptul că este Dumnezeu Îl face să sufere mai puțin? Dacă am vedea toate acestea într-un film, ne-ar zdrobi inima. Nu contează sentimentele Lui Dumnezeu? Poate spuneți că uneori femeia se pocăiește, vede adevărul și începe să facă ce este bine. Da, uneori El și iubirea Lui sunt primite. Dar în fiecare zi, Domnul continuă să vadă oameni murind în alegerile lor greșite și i se frânge inima pentru fiecare în parte. Doamna care și-a dorit să facă totul „cum vrea ea”, ne reprezintă pe toți, bărbați și femei. Adevărul despre dragostea Lui Dumnezeu este pus sub forma unei povești, ca să fie mai ușor de înțeles pentru cine vrea să înțeleagă. Ar fi putut chiar să ceară ceva în schimb de la acei bărbați, pentru a-i lăsa să o folosească. Dar nu a făcut-o niciodată. Doar a dat totul de parcă acesta era răspunsul la nefericirea ei. În tot acest timp, a continuat să se irosească, până când a rămas doar o „epavă”. Tristă și neputincioasă, dar fără să vrea să se schimbe, a murit ca urmare a propriilor sale alegeri. „Ea” este „orice bărbat” sau „orice femeie” care îl respinge pe Domnul.
Dumnezeu a creat toate lucrurile, doar pentru a putea avea o relație specială cu fiecare dintre noi. În fiecare zi, de mii de ani, Domnul i-a chemat la El pe toți oamenii de pe Pământ. El a avut și are mult mai multă răbdare decât ne-am putea imagina și chiar dacă este rănit de cei pe care îi iubește, continuă să le dea șansa răscumpărării și a mântuirii. Dorința inimii Lui Dumnezeu este ca noi să cunoaștem dragostea Lui uimitoare și să ne binecuvânteze cu o viață abundentă, fără să ne condamne. Pe cruce, Isus avea brațele larg deschise, ca să ne primească pe toți. Dar cine Îl va alege pe El și tot ceea ce El oferă? Pentru fiecare suflet pierdut care îl respinge, iubirea Lui este vie și reală. Isus lucrează constant și cu răbdare cu fiecare persoană, așteptând ca aceasta să-și dea seama că El este viu și cât de mare este dragostea pe care i-o poartă, și să-și dorească să aibă o relație sinceră cu El, ca Domn și Mântuitor. Ce preț a plătit Isus? El „a devenit unul dintre noi” și a ales să-și dea „viața pentru noi”, pe cruce. Da, L-a costat totul, dar de fapt prețul este mai mare de atât. Nu ne putem imagina ce se întâmplă în inima Lui Isus zilnic, 24 de ore din 24; El fiind Dumnezeu 100% adevărat care ne iubește necondiționat cu dragostea Lui perfectă, „agape” și face tot ce este în puterea Sa pentru a ne feri de greșeli, iar atunci când totuși alegem greșit, ne ajută să schimbăm răul în bine, de câte ori Îi dăm ocazia să o facă. El ne avertizează și ne salvează, atât cât permit circumstanțele.
El simte toate durerile prin care trece fiecare dintre noi, pentru că vrea să simtă. Răul pe care ni-l facem unii altora, răul pe care-l aducem asupra noastră și răul pe care i-L facem Lui, toate Îl fac să sufere. Niciunul dintre aceste rele nu ar fi existat dacă omenirea nu ar fi ales să se răzvrătească. Dumnezeu a ales să riște cu „cununa” creației Sale, cunoscând sfârșitul de la început. Știa prin ce greutăți trebuia să trecem fiecare dintre noi în această „lume căzută”, așa cum știa prin ce trebuia să treacă El și inima Lui, cu fiecare persoană în parte. Dumnezeu ne-a creat în mod iubitor și minunat pe fiecare dintre noi și fiecare este o comoară foarte prețioasă pentru El. Pentru fiecare persoană a pregătit un plan și a lucrat zi și noapte cu fiecare dintre noi ca să ne ajute să alegem calea Lui și să rămânem pe ea. Unii acceptă să Îl aleagă pe Domnul, iar alții nu. Cu toate acestea, Domnul a considerat că a meritat să facă totul pentru noi, în ciuda tuturor durerilor și a greutăților. Este aceasta o iubire uimitoare? Da, iubirea Lui este 100% pură, minunată și uimitoare. Iubirea lui este mai constantă, mai profundă, mai răbdătoare și mai pură decât și-ar putea imagina vreunul dintre noi vreodată. Aceasta este o dragoste inegalabilă, este dragostea agape și este cea mai uimitoare din câte au fost și vor fi vreodată.
ALTE ARTICOLE CU VIZIUNI, VISE, ÎNCURAJĂRI ȘI CUVINTE DE CUNOȘTINȚĂ:
CEI CARE URMEAZĂ SĂ FIE LĂSAȚI PE MÂNA DUȘMANULUI PENTRU A SE ÎNDREPTA
Ce se întâmplă cu cei care continuă să respingă corecția Domnului.
CUVÂNT DE DESCOPERIRE - O COROANĂ, UN REGE ȘI UN INEL CU SIGILIU
Un cuvânt de descoperire de la Dumnezeu primit de Tracy Anne Loosle.
ALEGEREA
Când Domnul este scutul nostru, nimic nu ne poate atinge.
FII ÎNCURAJAT
Un cuvânt de încurajare, primit de Corey Austin Shulze.
ISUS M-A ELIBERAT... DIN NOU - MĂRTURIE
Puterea cuvintelor Lui Isus: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”
Luca 21:19
RIDICĂ-TE
Despre biruința împotriva depresiei pentru a putea deveni un adevărat soldat
în armata Domnului.
VIS SAU VIZIUNE DESPRE VREMEA SFÂRȘITULUI
Din culisele apariției pe scena lumii a Anti-cristului.
MAIN MENU
Copyright © 2020 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.