ENGLISH

ROADA DUHULUI SFÂNT 

Scopul acestui articol este de a facilita înțelegerea roadei Duhului Sfânt și a felului în care Duhului Sfânt locuiește și lucrează în viețile noastre, ajutându-ne să producem rod pentru Domnul.

Poate vă întrebați ce înseamnă de fapt „roada Duhului Sfânt”?

Să vedem mai întâi ce înseamnă roadă, rod sau fruct. Când auzim oricare dintre aceste cuvinte sinonime, ne gândim că este vorba despre ceva comestibil. Dar orice fruct are și un rol esențial în înmulțirea plantei, pomului sau copacului care l-a produs. „Fructul” este ceea ce produce „un pom, copac sau plantă având aceleași caracteristici, același soi și care atunci când ajunge într-un sol fertil va da lăstari de același fel cu planta mamă”. Dacă Domnul este vița iar noi suntem mlădițele (care ies din El) și Duhul Sfânt este seva care curge prin noi, atunci influența Sa ar trebui să fie văzută în caracterul nostru precum și în alegerile pe care le facem în viețile noastre.

Roada Duhului Sfânt este manifestarea caracterului Lui Dumnezeu. Este rezultatul direct al naturii Sale. Duhul Sfânt este Dumnezeu și implicit este tot ceea ce este Dumnezeu. Atunci când Isus este cu adevărat Domnul unei persoane, caracterul Lui se va manifesta în viața acelei persoane, prin lucrarea Duhului Sfânt.

Sunt „darurile Duhului Sfânt” în același timp și „roada Duhului Sfânt”? Aceasta este o întrebare care merită analizată. Părerile sunt împărțite, tocmai de aceea să analizăm mai atent lucrarea Duhului Sfânt.

Credinciosul născut din nou, al cărui duh este bun și curat, trebuie să-și crucifice natura firească zilnic (pentru că aceasta luptă continuu contra Domnului) și să se supună conducerii Duhului Sfânt, producând roada ascultării de prezența și voia Domnului. Ca și creștini, „creștem în Domnul” pe măsură ce studiem și învățăm ce spune Biblia și devenim ascultători de Duhul Sfânt și de noua natură pe care o avem în duhul născut din nou. Duhul este cel care s-a născut din nou, dar firea trebuie să fie reprogramată și să învețe să se supună și să se conformeze voii Lui Dumnezeu, iar acest proces ține cât timp trăim în acest trup de carne.

Galateni 5:16-17 „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”

Matei 16:24 „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”

„Darurile Duhului Sfânt” sunt cadouri pe care Duhul Sfânt le dă creștinilor, conform propriei Sale voințe.

„Roada Duhului Sfânt” se produce în duhul nostru pe măsură ce „prin Duhul Sfânt creștem în caracterul Lui Isus și în cunoașterea Cuvântul Lui Dumnezeu”, pe când „darurile Duhului Sfânt” le primim „instantaneu și ne sunt date conform voii Domnului”, așa cum citim și în versetele de mai jos. Duhul Sfânt este Cel care decide când, unde și cui distribuie darurile. Domnul vrea ca toți să dorim darurile spirituale, pentru că acestea conduc la zidirea trupului Lui Cristos.

1 Corinteni 12: 8-11 „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, feluritelimbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.”

Darurile (chemarea și abilitatea acestora) sunt în interiorul tuturor credincioșilor (pentru că Duhul Sfânt este în toți) dar sunt distribuite de către Duhul Sfânt cum dorește. Uneori nici un dar nu este activ, iar alteori unul sau mai multe daruri pot opera simultan, într-un credincios, în funcție de nevoile slujirii la acel moment. Unii creștini încearcă să forțeze unele daruri să lucreze prin ei, dar Biblia ne spune clar că nu noi suntem cei care activăm darurile, ci Duhul Sfânt. Domnul este generos și dorește să ne întărească și să ne binecuvinteze, dar noi trebuie să dorim să ascultăm de Duhul Sfânt, pentru ca darurile Sale să lucreze prin noi. Pentru o mai bună înțelegere a darurilor Duhului, puteți citi articolul Darurile și Lucrările Duhului Sfânt.

Roada Duhului se dezvoltă în noi pe măsură ce creștem spiritual iar darurile sunt... daruri și nu se bazează pe creștere ci depind de înțelepciunea și alegerea pe care o face Duhul Sfânt. Isus locuiește în noi prin Duhul Sfânt și El face lucrarea Domnului în noi. Uneori cei care au primit darurile spirituale, pot trece prin perioade în care roada Duhului lipsește din viețile lor și totuși Dumnezeu continuă să-i folosească prin darurile spirituale care operează în ei. Pocăința este esențială pentru noi toți, ca să continuăm să fim curați înaintea Domnului, și cine nu se pocăiește când greșește răspunde înaintea Lui Dumnezeu. Domnul a pus daruri chiar și într-o măgăriță la un moment dat, pentru slava numelui Său sau pentru împlinirea scopurilor Sale (Numeri 22-24).

Și acum să analizăm ce face parte din roada Duhului Sfânt.

Din tot ceea ce este Dumnezeu, ce poate fi mai mare decât dragostea? Tot ce găsim scris în capitolul 13 din 1 Corinteni, care este numit capitolul dragostei, poate fi împlinit doar în Domnul și prin Domnul. Dumnezeu este cea mai adevărată și mai înaltă formă de dragoste, care este numită dragostea „agape”. „Dragostea dumnezeiască” nu este aceeași cu „dragostea umană” și nici chiar cu „dragostea frățească”, ci este cu mult mai presus decât cea mai mare dragoste de care este capabil un om. Dragostea agape nu are sfârșit, continuă să iubească și când nu i se răspunde cu dragoste sau chiar când este respinsă și este mult mai mult de atât.

Să vedem cea mai minunată roadă a Duhului Sfânt, așa cum este prezentată în 1 Corinteni 13 (între paranteze sunt traducerile din Biblia Amplificată):

„Chiar dacă aş (putea) vorbi în limbi omeneşti şi (chiar) îngereşti, şi n-aş avea dragoste (acel devotament rațional, intenționat, spiritual așa cum ni-l inspiră dragostea Lui Dumnezeu în și prin noi), sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei (darul interpretării scopului și voinței Lui Dumnezeu) şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste (dragostea Lui Dumnezeu în mine), nu sunt nimic (n-aș fi de nici un folos).

3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste (dragostea Lui Dumnezeu în mine), nu-mi foloseşte la nimic.

4 Dragostea (dragostea Lui Dumnezeu în noi) este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5 nu se poartă necuviincios (arogant, infatuat), nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

8 Dragostea nu va pieri niciodată (nu se sfârșește, nu se termină, nu ajunge la final). Prorociile (darul interpretării scopului și voinței Lui Dumnezeu) se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit (îșî va pierde valoarea și va fi înlocuită de adevăr).

9 Căci cunoaştem în parte (incomplet și fragmentat) şi prorocim (dăm învățătură) în parte (incompletă și imperfectă),

10 dar, când va veni ce este desăvârşit (complet, total), acest „în parte” (incomplet și fragmentat) se va sfârşi.

11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos (neclar); dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte (imperfect); dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin (de Dumnezeu).

13 Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea (credința – convingerea și încrederea pe care omul o are în relația cu Dumnezeu și tot ce este dumnezeiesc; nădejdea – așteptarea cu bucurie și încredere a mântuirii eterne; dragostea – adevărata afectiune pentru Dumnezeu și om, care izvorăște din dragostea Lui Dumnezeu pentru noi și în noi), dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Mulți dintre cei care citesc „capitolul dragostei”, sunt uimiți de conținutul acestuia. Este citit la multe nunți și este considerat ca fiind dragostea adevărată pe care ar fi cel mai de dorit s-o primim și s-o dăruim. Dar adevărul este că, acest fel de dragoste vine doar de la Dumnezeu. Este o dragoste pură și sfântă. Și numai când Duhul Sfânt ne ajută să înțelegem această dragoste care vine de la Dumnezeu, începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu așa cum este cu adevărat și dragostea Sa să producă efecte în viețile noastre (1 Ioan 4:7-8). Acest proces începe cu nașterea din nou (momentul mântuirii), când Duhul Sfânt vine să locuiască în inimile noastre și să ne crească în dragostea Domnului nostru, dragoste care este de fapt natura Lui. Astfel, obținem abilitatea de a-i iubi pe alții așa cum ne iubește Dumnezeu, ceea este posibil numai prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt. Și acum să încercăm ceva interesant. Să vedem ce mesaj au aceste versete dacă schimbăm cuvântul "dragoste" cu "roada Duhului Sfânt":

1 Corinteni 13:4-8a „Roada Duhului Sfânt (dragostea Lui Dumnezeu în noi) este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, roada Duhului Sfânt nu pizmuieşte, roada Duhului Sfânt nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5 nu se poartă necuviincios (arogant, infatuat), nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

8 roada Duhului Sfânt nu va pieri niciodată (nu se sfârșește, nu se termină, nu ajunge la final)...”

Este posibil ca dragostea Lui Dumnezeu, dragostea agape, să fie o parte atât de profundă din cine este El și din caracterul Său, așa cum vedem că este în roada Duhului? În versetele de mai sus vedem răbdare, bunătate, har, auto-controlul, bunătatea, neprihănirea, etc.

Dacă ne uităm la câteva dintre cele mai faimoase versete care se referă la „roada Duhului”, vom vedea că dragostea este cap de listă. Fără dragoste, nici o altă roadă nu ar fi posibilă și probabil tocmai de aceea este pusă prima în enumerare.

Galateni 5:22-26 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”

Multe articole și mesaje despre „roada Duhului Sfânt” par să pretindă că singurele versete care vorbesc despre acest subiect sunt cele din Galateni 5:22-23. Aceste versete sunt adevărate și minunate, dar nu sunt nici pe departe singurele care vorbesc despre roada Duhului, care este de fapt manifestarea caracterului Domnului în credincioși.

Efeseni 5:9-10 (între paranteze, traducerea din Biblia Amplificată)
„Căci roada (efectul, produsul) luminii (sau a Duhului) stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.”

Cu alte cuvinte, orice formă de bunătate, curăție a inimii și adevăr din viața de zi cu zi vine din Lumină, din Duhul Sfânt. Fără El, nu este nici o formă de bunătate autentică.

În versetele următoare, apostolul Petru ne dezvăluie că pentru a crește și a ne maturiza în Cristos trebuie să ne facem „părtaşi firii dumnezeieşti”, după ce alegem nu doar să nu mai păcătuim, ci chiar să și fugim de tot răul la care ne pot conduce poftele firii. Ca urmare a înfrânării și schimbării, roada Duhului Sfânt va crește tot mai mult în noi.

2 Petru1:2-8 „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Cristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Cristos.”

Unul dintre motivele pentru care fiecare îndemn de mai sus, este enumerat și adăugat la precedentul, este tocmai pentru a indica faptul că exprimă un proces de creștere. Toți creștinii încep din același loc. Așa cum fiecare stejar, fie mare, fie mic, începe cu o mică ghindă, și creștinul își începe noua viață la momentul mântuirii, care se și numește „nașterea din nou”. Toți suntem considerați „bebeluși” la început, iar pe măsură ce trece timpul, creștem și în Cristos. Învățăm să ne rugăm și să ascultăm ce ne spune Domnul să facem. Cu cât ne exersăm mai mult credința, cu atât vom crede mai mult pentru lucruri și situații mai importante. Pe măsură ce Duhul Sfânt ne revelează tot mai multe versete din Scriptură, vom avea tot mai multă lumină în cazul acestora și ne va ajuta să vedem mai clar ce spun alte versete similare și nu numai. Creșterea în cunoașterea Domnului, a Cuvântului Lui precum și în trăirea pe placul Domnului, nu se sfârșește cât timp trăim pe acest Pământ. Pentru că facem sacrificii, ca să facem ce este corect înaintea Domnului, iubindu-i pe semeni, chiar dacă nu ne tratează corect, are loc miracolul creșterii în Cristos. Prin această creștere începem să producem roada Duhului Sfânt, căruia ne supunem și care locuiește în noi.

Să privim mai atent la următoarele versete:

Efeseni 5:9-10 (între paranteze, traducerea din Biblia Amplificată) „Căci roada (efectul, produsul) luminii (sau a Duhului) stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi (prin experință proprie) ce este plăcut înaintea Domnului (pentru ca viețile voastre să fie o dovadă permanentă a ceea ce este cel mai bine primit de Dumnezeu).”

Bunătatea, neprihănirea inimii, adevărul și dorința de a învăța cum să-i facem pe plac Lui Dumnezeu, le putem avea doar prin Duhul Sfânt, și așa cum am citit mai sus, toate acestea sunt dovada a ceea „ce este cel mai bine primit de Dumnezeu”. Deseori, noi creștinii, ne așteptăm ca cei care nu sunt copiii Lui Dumnezeu să aibă aceleași valori morale și principii pe care le avem noi. Noi uităm că ei nu sunt mântuiți și trăiesc în întuneric spiritual, fără a avea influența benefică a Cuvântului Lui Dumnezeu și a Duhului Sfânt în viețile lor. Necreștinii urmează exemplul de comportament al celor din jurul lor. Creștinii renunță la vechiul comportament și învață din nou cum să-și reprogrameze mințile prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Fără ca cineva să fie născut din nou, nu poate să se schimbe după standardele Bibliei, așa cum un cal sălbatic nu poate fi înșeuat și călărit fără ca mai întâi să fie îmblânzit. A fi creștin și a produce roada Duhului Sfânt, este rezultatul schimbării din interior și rezultatele se văd la exterior, în comportamentul de zi cu zi.

Luca 8:15 „Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.”

Isus descrie patru tipuri de soluri (inimi) în care cade sămânța Evangheliei, afectate diferit de primirea acesteia. Doar planta din cea de-a patra sămânță reușește să crească până la maturitate și să aducă rod și încă „rod în răbdare”.

Doar cu ajutorul și prin puterea Duhului Sfânt poate aduce rod o viață trăită corect cu o inimă curată. Duhul născut din nou dorește să se supună Domnului și să asculte de conducerea Duhului Sfânt.

Psalmii 1:1-3 (între paranteze, traducerea din Biblia Amplificată) „Ferice (fericit, norocos, prosper și de invidiat) de omul care nu se duce la sfatul celor răi (nu le urmează planurile și scopurile), nu se opreşte (nu se supune nici nu stă) pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează (ca să se relaxeze și să se odihnească) pe scaunul celor batjocoritori (vorbirori de rău)! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă (meditează și analizează) la Legea (perceptele, instrucțiunile, învățăturile) Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit (și va ajunge la maturitate).”

Exemplul persoanei prezentate în Psalmii 1:1-3 ne arată beneficiile trăirii cu Duhul Sfânt, care este Dumnezeu în noi. Este o adevărată bucurie să ne gândim la Domnul și la căile Lui. Nu este greu să nu mergem „pe calea celor păcătoși”, pentru că știm că ne va conduce la rău, îl supără pe Dumnezeu și nu ne aduce nimic bun. Dacă suntem născuți din nou din sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu, putem avea viața binecuvântată a pomului plantat lângă sursa de apă și putem aduce rod în sezonul potrivit, iar când condițiile pentru ceilalți sunt potrivnice, nu vom suferi, iar munca noastră va fi binecuvântată.

Ieremia 17:5-8 „Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.””

Aceste versete din Ieremia 17, au un mesaj similar cu cele din Psalmul 1. Unul dintre efectele lucrării Duhului Sfânt în noi, este că învățăm să nu ne încredem în forțele proprii și nici în ajutorul altora și să evităm să trăim într-un deșert spiritual. Duhul Sfânt ne ajută să credem, să ne punem toată încrederea în Domnul și să ne bazăm pe El, pentru că El este speranța și siguranța noastră. ȘI aici vedem că dacă suntem „sădiți de Domnul” nu cedăm când vin timpuri grele ci rămânem verzi indiferent prin ce trebuie să trecem. Nici chiar îngrijorările nu ne pot doborî și roada Domnului va continua să fie în noi.

Isaia 11:1-5 „Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai (tatăl lui David) şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui (care va crește și va aduce rod). Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său.”

Ce minunate sunt aceste versete acre profețesc despre Isus, în Isaia 11. Ne descriu cine este Dumnezeu cu adevărat, cine este Duhul Sfânt, (numit mai sus Duhul Domnului) precum și cum urma să fie Isus după ce se năștea, luând trup fizic, de om. Duhul Sfânt a prorocit prin Isaia spunând cum urma să vină cu Isus precum și cum urma să fie. Când Duhul Sfânt este în noi, creștinii născuți din nou, suntem temple ale Duhului Sfânt, adică temple ale Lui Dumnezeu Însuși care locuiește în noi. Noua natură, care a fost născută din nou este natura divină și o putem primi doar prin Duhul Domnului.

Isaia 61:1-3 „„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

În aceste versete din Isaia 61, Isus vedea în viitor și profețea prin Isaia. La sute de ani după această profeție, într-una din zile, într-o sinagogă din Nazaret, orașul în care s-a născut și în care a revenit după ceva timp, Isus a citit câteva dintre aceste versete din Isaia 61. Și după ce le-a citit, a zis: „„Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.”” (Luca 4:21). Aceste versete au fost declarația misiunii lui, profețită cu sute de ani înainte și împlinită pe parcursul slujirii Sale în Israel.

Iar în cartea Faptele Apostolilor, mulți depun mărturie despre ceea ce a realizat Isus, împlinind așa de multe profeții, în timp ce căuta Voia Tatălui și i se supunea.

Faptele Apostolilor 10:38 „Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”

După ce Isus a fost răstignit și a înviat, înainte să se înalțe la cer, ne-a dat însărcinarea de a continua misiunea Lui. Și noi, urmându-l pe Isus cu ajutorul Duhului Sfânt care este în noi, suntem chemați să continuăm lucrarea Lui, așa cum citim în ultimul capitol al Evangheliei după Marcu:

Marcu16:14-20 (între paranteze, traducere din Biblia Amplificată) „În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece (apostoli), când şedeau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa (lipsa lor de credință) şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat (din morți). Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură (la întreaga rasă umană).Cine va crede (cine aderă, se încrede și se va baza pe Evanghelie și în Cel pe care aceasta îl propovăduiește) şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă (chiar dacă) vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin (așa să fie).”
Primul lucru pe care-l vedem în grupul de versete de mai sus este că și a fi corectat și certat face parte din roada Duhului Sfânt. Uneori noi suntem corectați, alteori Domnul ne folosește pentru a corecta pe alții. După ce Isus i-a certat pe ucenici, le-a poruncit și i-a sfătuit (lor și tuturor celor urmau să devină ucenicii Lui de atunci încoace, adică și nouă) să se alăture misiunii Lui, ceea ce au și făcut după ce Isus s-a înălțat la cer. În ultimul verset vedem că „Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau”. Toate aceste lucrări au fost făcute prin Duhul Sfânt și atunci și de-a lungul secolelor precum și în zilele noastre.

Acum să revedem versetele din Ioan 15, unde Ioan relatează ce a spus Isus:

Ioan 15:1-17 (între paranteze traducere din Biblia Amplificată) „„Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod (care se oprește din a rodi), El o taie (o îndepărtează), şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus (învățăturile pe care vi le-am dat). Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi (Trăiți în Mine și Eu trăiesc în voi). După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne (fiind unită vital cu Mine) în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă (din abundență) roadă, căci, despărţiţi (tăiați din uniunea vitală) de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare (ruptă), şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea (continuați să fiți în dragostea Lui cu Mine). Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste (afecțiune) decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu (V-am făcut cunoscut tot ce am învățat de la Tatăl Meu). Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu (prezentând tot ceea ce EU SUNT), să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.””

Noi suntem mlădițele Viței (Isus) care aparține Vierului (Tatăl Ceresc). Nici unul dintre noi nu putem aduce rod și nici împlini chemarea primită de la Tatăl, dacă Duhul Sfânt nu este în noi și cu noi. Numai prin Duhul Sfânt putem fi în Domnul și Domnul poate fi în noi. Toată roada Lui (dovada caracterului Lui manifestat în mlădițele care sunt extensiile Lui) se datorează Duhului Sfânt. Chiar și dragostea cu care ne cheamă Isus să iubim și care este dragostea lui Dumnezeu, o primim și o dăm mai departe cu ajutorul Duhului Sfânt; prin noi înșine este imposibil să împlinim ce ne cere Domnul.

Ioan 14:26 „„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.””

Ioan 16:13 „„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.””

Roada Duhului Sfânt crește în noi dacă El este cu adevărat Cel care ne conduce, dacă auzim și urmăm vocea Lui care ne transmite ce ne spune Tatăl, ne îndeamnă și ne vorbește despre ce va veni, ne amintește versetele Biblice pe care tot El ni le-a descoperit mai înainte și ne învață și ne ghidează în viața de zi cu zi.

Una dintre căile prin care ne ghidează Domnul, este „pacea Lui”, care este una dintre pârghiile puterii prin care noi creștinii putem rămâne pe Calea Domnului. Fiecare dintre noi știe când totul este bine între noi și Domnul și când avem acea pace specială care nu poate fi comparată și nici egalată de nimic (Ioan 14:27). Când greșim înaintea Domnului și ieșim de pe Calea îngustă, pacea noastră este întreruptă și știm că trebuie să ne oprim și să-L căutăm pe Domnul ca să ne arate cum să revenim pe calea dreaptă. După ce am refăcut legătura cu Domnul, ne recâștigăm pacea Lui „care întrece orice pricepere”.

Ioan 14:27(între paranteze, traducerea din Biblia Amplificată) „„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.(Nu vă mai lăsați pradă agitației și neliniștii; nu mai permiteți fricii și intimidării să vă fure curajul, devenind lași)””

Faptele Apostolilor 9:31 „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.”

Pentru că credincioșii din Biserica primară trăiau în frica de Domnul, aveau pace și erau tari în credință, Duhul Sfânt era cu ei și evanghelizarea lor era eficientă. Toate acestea sunt dovezi ale lucrării Lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Aceasta este roada Duhului Sfânt.

Romani 14:17 „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”

Romani 15:13 „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!”

Neprihănirea, pacea și bucuria în Domnul sunt de asemenea parte din roada Duhului Sfânt.

Romani 8:14;16 „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu... Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

Viața condusă de Duhul Sfânt are roada lucrării Duhului, care arată cine sunt cu adevărat fiii Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt adeverește și El acest lucru. Sunt muți care declară că sunt creștini, dar viețile lor arată contrariul și nu produc roada Duhului Sfânt. Unii sunt chiar buni actori și ne pot păcăli pentru un timp. Dar pentru cei care trăiesc cu adevărat în ascultare de Domnul, discernământul lor și felul în care trăiesc vor arăta adevărul despre cine sunt.

Romani 8:5 „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.”

Și aici vedem același principiu și anume că mulți susțin că sunt creștini, dar adevărul este că „cei care trăiesc cum le spune Duhul să trăiască, având mințile controlate de ceea ce vrea Duhul Sfânt”, sunt adevărații copii ai Lui Dumnezeu care-și trăiesc viețile cu adevărata roadă a Duhului Sfânt.

1 Petru 4:14 „Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Cristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi.”

Ce binecuvântare este să purtăm numele Domnului și roada neprihănirii Lui și să fim vorbiți de rău tocmai din aceste motive. În situații de acest fel, când Duhul Sfânt se odihnește peste noi aduce cu El o glorie specială. Aceasta este o roadă care nu poate fi văzută cu ochiul liber, dar pe care o percepem spiritual, pentru că este o ungere specială a prezenței Domnului manifestată doar peste cei care trec prin astfel de încercări.

Evrei 13:1-5 „Stăruiţi în dragostea frăţească. Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup. Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.””

Împărtășirea dragostei Lui Dumnezeu, ca urmare a dragostei și a harului Domnului care abundă în și prin noi, este tot roada Duhului Sfânt. Trăirea unei vieți curate, sfinte și iubitoare produce adevărata roadă a Duhului Sfânt.

Evrei 13:15-16 „Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.”

O inimă mulțumitoare, care-L laudă pe Dumnezeu în orice circumstanțe, fie bune, fie rele, este o inimă care Îl glorifică pe Tatăl și aduce binecuvântare celui care se comportă astfel. Doar creștinul condus de Duhul Sfânt poate face asta. Aceasta este roada Duhului Sfânt tot așa cum este să fii generos, bun și gata să ajuți pe cei care au nevoie de ajutor. Această roadă a Duhului implică sacrificii și este foarte plăcută înaintea Domnului!

Fără să fim născuți din nou și fără ca Duhul Sfânt să lucreze în noi, am trăi conduși de natura căzută cu care ne-am născut cu toții. Această natură firească, carnală, este principalul nostru dușman. Fiecare creștin a fost până la un moment dat propriul stăpân, fiind robul naturii firești.

În următoarele versete din epistola către romani, Pavel explică detaliat, cum ar trebui să fie un comportament evlavios, care este de fapt roada Duhului Sfânt. La fel ne-a poruncit și Isus să ne comportăm în Matei 5, 6 și 7.
​
Romani 12:8-21 „dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie. Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine! Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc. În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului! Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii! Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri! Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi! Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng! Trăiţi în armonie unii cu alţii! Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi! Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“ Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“. Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!”

Urmează o listă care însumează multe aspecte ale roadei Duhului Sfânt, dar cu siguranță mai sunt și altele pentru că tot ce este cu adevărat bun este din Dumnezeu și deci face parte din roada Duhului Sfânt.

Dragostea care nu-și pierde din intensitate, nu dezamăgește și nu piere niciodată, nu-și pierde afecțiunea nici când este respinsă sau vorbită de rău, nu este invidioasă, nici geloasă; afecțiunea frățească, bucuria, pacea, răbdarea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, hărnicia, fidelitatea, blândețea, umilința, smerenia, auto-controlul (stăpânirea de sine), politețea, altruismul, respectul și frica de Dumnezeu, respectul față de semeni, trăirea curată, iertarea, sfințenia, pietatea, puritatea și curăția inimii, înțelepciunea, inteligența, cunoașterea și înțelegerea, dependența de Domnul, onestitatea, cinstea, inima mulțumitoare, ospitalitatea, dărnicia, devotamentul... Dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se mândrește, nu se ceartă, nu-și caută folosul propriu, nu se ofensează, nu se supără ușor, nu se bucură de nedreptate și de ilegalități, nu ține cont de ce i s-a făcut rău, iubește dreptatea și neprihănirea, se bucură de adevăr și ce este bun, vede binele nu răul din orice situație, nu-și pierde speranța nici răbdarea în situații limită, nu-i uită pe cei lipsiți, ia poziție contra nedreptății, luptă contra nelegiuirii, înțelege ce-i place Domnului și ce este drept, mângâie pe cei triști, recunoaște lucrările Domnului, ajută săracii și pe cei oprimați, îl glorifică pe Domnul, ascultă și împlinește ce spune Duhul Sfânt, vizitează bolnavii și pe cei încarcerați, nu caută câștigul propriu nici poftele lumești, se mulțumește cu ce are și unde este, Îl recunoaște pe Domnul și Îi slăvește numele.

Toate aceste aspecte ale roadei Duhului Sfânt ne zidesc spiritual pe noi și pe cei din jur și îl glorifică pe Domnul.

Mulți nu sunt de părere că aspectele roadei Duhului sunt spirituale, pentru că le percep ca fiind doar manifestarea unor emoții, atitudini și trăsături de comportament. Pe scurt, dragostea, pacea și bucuria nu sunt obiecte fizice care pot fi „conservate la borcan”. Chiar dacă nu le putem vedea cu ochii fizici, nu înseamnă că sunt mai puțin reale. Știința și educația seculară îi fac pe oameni să vadă chestiunile spirituale ca fiind doar sentimente, adică reacții chimice ale sistemului nervos. În realitate, roada Duhului este situată în duh și este rezultatul Duhului lui Dumnezeu care lucrează în noi, deoarece nu suntem doar ființe fizice ci și spirituale.

Faptele firii, acțiunile și sentimentele negative, care sunt efectul trăirii în întuneric, sunt tot de natură spirituală. Acestea sunt rezultatele spirituale ale unei mentalități pierdute, a unei persoane care nu are o relație corectă cu Dumnezeu și face alegeri în consecință. Costul respingerii Duhului Sfânt este mare. Când Îl respingem pe Dumnezeu, îi respingem și caracterul și binecuvântările. Când alegem să fim răzvrătiți și să avem o inimă rebelă, roada unei astfel de inimi este rea. Și această roadă rea nu face rău doar persoanei care o produce ci cauzează neplăceri și celor din jur.

Suntem ființe spirituale care locuiesc în trupuri fizice și zilnic luăm decizii și facem alegeri care ne influențează viața de zi cu zi. Alegerile noastre și încercările prin care trecem nu ne afectează doar circumstanțele vieții fizice ci au și implicații spirituale. Știința seculară nu include „duhul” ca fiind parte din ființa umană, dar Cuvântul lui Dumnezeu o face. Roada Duhului Sfânt face viața mai bună pentru cei care a produc precum și pentru cei de lângă ei.

Pentru că suntem ființe spirituale, toate deciziile noastre au implicații spirituale, fie în Lumină, fie în întuneric. Cele din Lumină, sunt sub conducerea Domnului și sunt făcute după modelul roadei Duhului Sfânt, care este cu adevărat manifestarea caracterului lui Dumnezeu și vor produce un rezultat similar. De exemplu, dacă cineva dorește să aibă speranță, alege să spere și această alegere va produce roada speranței. Speranța este un rod care produce acțiuni pline de speranță. La fel se întâmplă și în cazul dragostei, păcii, bucuriei, înțelepciunii, răbdării etc.

Fiecare persoană produce roada propriei mentalități și a propriilor alegeri. Cei care trăiesc în Lumina lui Dumnezeu, produc roada Lui. Cei care trăiesc în întuneric produc roada întunericului. Roada Luminii produce viață și cea a întunericului produce moarte. Ca și urmași ai Lui Cristos, chiar dacă uneori greșim, dacă continuăm să rămânem în Domnul, vom continua să producem roada Duhului Sfânt.

„După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă (fiind unit vital), tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă (din abundență) roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Ioan 15:4b-5
​

URMĂTORUL ARTICOL

ARTICOL CORELAT:

ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.

​ARTICOLE SUGERATE:

CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Ce ne învață scriptura despre trăirea în ascultare și predare totală lui Dumnezeu.
FELURITE ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Cum ne învață Biblia să răspundem diferitelor încercări ale vieții. Ce spune de fapt Iacov 1:2-8?
NU DĂM ÎNAPOI!
„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul/Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
​PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
SUNT TOATE PĂCATELE ȘI PEDEPSELE PENTRU ACESTEA EGALE?
Articol inspirat de ceea ce auzim des: păcatul e păcat, nu este păcat mic sau mare.

MENIU PRINCIPAL

Copyright © 2017 E. Cockrell, acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar.