SĂ ÎNȚELEGEM FRICA DE DOMNUL
Găsim „frica de Domnul”, în diferite forme, menționată de aproximativ șaptezeci de ori în Biblie. Dar oare, ce înseamnă cu adevărat? Contează mult să cunoaștem definiția „biblică” a termenului „frică”, pe care-l găsim în diferite contexte. Pe parcursul studierii acestui subiect, ni se revelează multe aspecte, la care probabil nu ne-am gândit niciodată. „Frica de Domnul” este la fel de importantă pentru a putea fi un adevărat urmaș al Domnului, ca și pocăința. Fără acestea, nu poate exista o relație reală cu Dumnezeu. „Frica de Domnul” este esențială pentru toți cei care-L iubesc pe Dumnezeu,
Definiția biblică a termenului „frică”, din expresia „frica de Domnul” este: o teamă morală plină de reverență. Sensul în care este cel mai des folosit cuvântul „frică” în limbaj religios, este de a fi „înspăimântat de”, a te „teme de”. Oricum, „frica” din „frica de Domnul” vine din respect, onorare și dragoste. Poate fi definită ca fiind teama sănătoasă de a nu-L nemulțumi pe Domnul. Rezultatul este ascultarea și supunerea, și mult mai mult de atât. Dicționarul Biblic o definește ca fiind, „frica (teama) sfântă” pe care Dumnezeu o dă credinciosului ca să fie capabil să respecte autoritatea Lui Dumnezeu, să asculte de poruncile Lui și să urască și să respingă orice formă de rău”. Este o „venerație spirituală” a „inimii și sufletului”, și în același timp, este și un „respect reverențios (nu religios), care vine dintr-o „reacție corectă și sinceră” la cine este Dumnezeu cu adevărat. „Frica de Domnul” conduce la cea mai profundă motivație pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și de a nu dori cu nici un chip contrariul. Aceasta izvorăște din Duhul Sfânt care locuiește în noi și din cunoașterea Lui Dumnezeu și a căilor Lui.
Să analizăm acum una dintre uimitoarele profeții despre Isus, din cartea prorocului Isaia.
Profeția despre Isus era că urma să aibă „frică de Domnul” și plăcerea Lui urma să fie „frica de Domnul”. Isus (Emanuel, „Dumnezeu cu noi”) a umblat pe Pământ având „frică de Domnul” și aceasta a fost și este plăcerea Lui. Inclusiv Fiul Lui Dumnezeu Însuși, „Dumnezeu cu noi”, a avut „frică de Domnul”.
Cât timp a fost întrupat și a locuit pe Pământ, Isus a continuat să fie în armonie perfectă cu Tatăl. „Frica de Domnul” este cel mai clar descrisă de comportamentul Domnului, de felul în care a căutat permanent să împlinească voia Tatălui Ceresc. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, sunt întotdeauna într-o unitate desăvârșită în gândire, în decizii, în tot ce fac. Ei se respectă unul pe celălalt, își respectă și își onorează reciproc părerile și rămân în unitate în orice situație. Pentru Isus nu a contat doar unitatea cu Tatăl ci și cu Duhul Sfânt. Această unitate a fost întreruptă o singură dată, de dragul nostru. Când Isus a luat asupra Sa păcatele noastre, acestea L-au separat pe Dumnezeu Fiul, de Dumnezeu Tatăl. Să remarcăm că Tatăl Ceresc nu a încetat să fie Tatăl Lui Isus niciodată, nici măcar pentru o secundă și totuși păcatul omenirii i-a separat unica dată în istorie. Așa cum Isus a trăit și a acționat în „frica de Domnul”, tot așa trebuie să facem și noi, să avem în permanență inimi curate și sincere care căută să împlinească voia Tatălui nostru ceresc. „Frica de Domnul” nu este un sentiment de teroare, de groază, ci o caracteristică a dragostei și respectului pentru Dumnezeu, în sensul dorinței de a-L mulțumi pe Dumnezeu și a nu ieși din ascultarea de El.
„Frica de Domnul” este parte intrinsecă a caracterul Lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl, Isus și Duhul Sfânt, sunt fiecare o persoană individuală, dar în același timp toți sunt unul și toți sunt Dumnezeu. Fiecare este unic, dar toți au același scop, același caracter și sunt în permanență într-un acord deplin, datorită „fricii de Domnul” care există între ei (scriptura spune că Isus a avut-o, ceea ce înseamnă că toți o au). Chiar Dumnezeu în cele trei persoane ale Sale, are „frica de Domnul”, Unul pentru Celălalt. Isus a venit în smerenie și ascultare totală de voia Tatălui și după plecarea Lui, a venit Duhul Sfânt ca să continue planurile Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne conduce și ne ghidează conform voii Tatălui, ca să ne păstreze la unison cu El, așa cum a făcut Isus când era aici, în trup.
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt într-un acord deplin și doresc ca și noi să fim la unison cu ei. Ca să putem face asta, trebuie să avem inima curată și s-o păstrăm așa pe măsură ce Duhul Sfânt ne conduce și ne învață pentru tot restul vieții noastre. Ce oportunitate minunată avem, să fim invitați de Dumnezeu să fim într-un acord deplin cu El! Isus a venit în trup și a făcut acest lucru posibil, pentru că era dorința Lui Dumnezeu în toate cele trei persoane ale Sale. Când Isus s-a întors în Ceruri, Duhul Sfânt a fost trimis să ne convingă de păcat și să locuiască în toți cei care-L alegem pe Isus ca Domn și Mântuitor. Binecuvântați sunt toți cei care se tem de Domnul!
„Frica de Domnul” face posibile această „unitate” și acest „acord deplin”. A fi la unison cu Domnul, nu înseamnă că nu mai avem propria personalitate sau propriul rol. Aceasta înseamnă supunerea inimii; nu o supunere forțată. Este acea supunere a inimii prin care unuia îi pasă de sentimentele celuilalt, uneori chiar mai mult decât de propriile sentimente.
Să încercăm un exemplu practic. Eu ajut pe cineva în lucrarea pe care o face în via Domnului. Uneori persoana respectivă mă ajută pe mine în lucrarea mea. În timp ce mă ajută, mă întreabă ce vreau să facă și urmează instrucțiunile mele. Când eu ajut, urmez instrucțiunile persoanei respective. În felul acesta, uneori eu conduc, alteori urmez indicațiile persoanei care conduce. Dar nu o fac de pe poziția de sclav și nici forțat, dimpotrivă, slujesc cu bucurie și vreau să fac ce am de făcut cât de bine pot și la fel face și cealaltă persoană, pentru mine.
Dumnezeu vrea inimi supuse, gata să se conformeze voii Sale. Vrea inimi care să-L slujească „cu bucurie” și care-i oferă respectul pe care-L merită, pentru că El este Dumnezeu. Dumnezeu este Omniscient, El știe totul, cunoaște totul și știe sfârșitul de la început (Isaia 46:10), și a creat omenirea ca parte a creației Sale.
La început, Dumnezeu a oferit omenirii propria stăpânire (tot Pământul, inclusiv Grădina Edenului). A creat omul după „chipul și asemănarea” Sa (fără păcat), pentru ca să poată fi în acord deplin cu fiecare om în parte. Dar prin neascultarea omului, această „unitate sfântă” a fost distrusă și necazurile omenirii au început să crească exponențial. Omul a pierdut stăpânirea în favoarea „tatălui minciunii” (diavolul), pe care l-a lăsat să-i mintă soția, pentru ca imediat să aleagă și el să nu se supună singurei restricții impuse de Dumnezeu. Acum, după aproximativ 6000 de ani, toți ne-am născut cu firi nesupuse și cu duhuri care trebuie să se nască din nou ca să putem prelua controlul propriei noastre persoane ca să trăim în ascultare de Domnul și să-l putem ține pe cel rău la distanță.
Isus a venit ca să facă din nou posibilă „uniunea” cu Domnul. El a luat înapoi „cheile morții și ale Locuinței morților” (Apocalipsa 1:18) de la Satan (care este mincinos și ucigaș). Pe parcursul întregii perioade în care Isus a fost pe Pământ, a avut inima supusă Lui Dumnezeu Tatăl, ceea ce L-a păzit să nu păcătuiască. Isus nu numai că a refuzat să păcătuiască, dar nici nu a dorit să păcătuiască. Plăcerea Lui a fost „frica de Domnul” și a știut că misiunea Lui era să ne mântuiască pe noi, restaurând tot ce a fost pierdut.
„Frica de Domnul” face ca „roada Duhului” să se manifeste în copiii Lui Dumnezeu.
„Roada Duhului Sfânt” este termenul care definește dovada prezenței Duhului Sfânt (Dumnezeu) în viețile noastre. „Roada” este cu adevărat „caracterul Lui” evidențiat în noi. În următoarele versete găsim unele dintre componentele roadei Duhului Sfânt:
„Frica de domnul” este o alegere. Când Îl alegem cu adevărat pe Dumnezeu și căile Lui în locul neascultării, atunci alegem „frica de Domnul”.
Nu alegem să avem „frică de Domnul” numai odată pe parcursul vieții, ci continuăm zilnic să alegem să fim credincioși și supuși Lui Dumnezeu Tatăl și Domnului Isus.
Adevărata „frică de Domnul” îi ține credincioși pe cei care o aleg.
„Frica de Domnul” este o condiție care trebuie îndeplinită înainte de a primi înțelepciunea. „Frica de Domnul” este înțelepciune dar este și începutul înțelepciunii.
„Frica de Domnul” este o condiție „sine qua non” (indispensabilă) pentru a putea fi înțelepți. Nu putem avea una fără cealaltă. Cei care nu au „frică de Domnul” este imposibil să aibă înțelepciune. Dumnezeu este înțelepciune, așa cum este dragoste. Pentru a avea înțelepciunea și înțelegerea Lui, trebuie să avem această frică plină de reverență și respect față de Domnul.
„Frica de Domnul” este începutul înțelepciunii, este înțelepciunea însăși, și în același timp este începutul învățăturii (și învățătura însăși).
„Frica de Domnul” trebuie să fie învățată.
Unele persoane care „au crescut în biserică”, consideră „învățarea căilor Domnului” ca fiind ceva de la sine înțeles. Chiar și dintre aceștia, unii nu vor putea învăța cu adevărat, sub conducerea și revelația pe care o dă Duhul Sfânt, pentru simplul motiv că încă nu sunt „născuți din nou” și în consecință nu pot fi conduși de Duhul Sfânt. Pentru mulți tot ce ține de „căile Domnului” este total nou și ca urmare au foarte multe de învățat. Nu este suficient să renunțăm la vechile obiceiuri și vechiul stil de viață, trebuie să învățăm cum vrea Dumnezeu să trăim și să facem fiecare lucru. De multe ori, avem o imagine falsă despre Dumnezeu, de aceea este nevoie să învățăm de la El și din Cuvântul Lui cine este El cu adevărat. Învățarea și creșterea în „frica de Domnul” este un proces care durează toată viața.
Prin „frica de Domnul” știm că El este vrednic de cea mai reverențială și plină de respect frică pe care le putem oferi din adâncul inimii noastre.
Noi nu ne mai aparținem. Nu am apărut dintr-o greșeală și nici nu ne-am creat singuri așa cum nu am creat nici planeta pe care locuim sau Universul. Dar atât noi cât și Universul, avem un stăpân. Numele Lui este Dumnezeu. El ne-a adus în această lume (ne-a creat ca unicate și ne-a suflat în nări suflarea Sa de viață pentru ca duhurile noastre să fie veșnice, așa cum El este). Toți ne vom întâlni cu El când ni se va sfârși această viață. Vom da socoteală înaintea Lui Dumnezeu. De-a lungul vieții pe acest Pământ, sunt persoane cărora le datorăm frica respectuoasă, dar Dumnezeu ne poruncește să nu punem niciodată frica de oameni sau lucruri deasupra Lui, indiferent cine ar fi aceștia.
Dumnezeul nostru, care a creat totul nu este o invenție sau o fantasmă și nici un idol făcut de mâna omului. Va veni ziua când orice genunchi se va pleca înaintea Lui și orice limbă va mărturisi că Isus Cristos este Domnul. Unii o fac deja și vor continua în eternitate, dar fiecare persoană cu duh și suflet va trebui să-L mărturisească, indiferent dacă vor vrea s-o facă sau nu. Toți vom da socoteală Domnului. Dumnezeu cere ascultare. Viața pe acest Pământ se va sfârși și pentru a ajunge să ne petrecem eternitatea cu Dumnezeul cel Viu și Sfânt, trebuie să-i îndeplinim condițiile. Cei care persistă în respingerea Lui Isus, vor plăti prețul. Și prețul păcatului este moartea.
Isus a venit ca să ne câștige iertarea de care toți avem nevoie ca să nu fim pedepsiți cu moartea veșnică. Dar după ce suntem iertați, ni se cere să fim credincioși. Isus prin jertfa de pe cruce și prin Învierea Sa, a făcut posibil ca noi să fim născuți din nou și Domnul să locuiască în noi prin Duhul Sfânt. În acest proces, începem să învățăm să avem „frică de Domnul” prin puterea și conducerea Duhului Sfânt. „Frica de Domnul” este starea inimii care ne păstrează pe calea dreaptă.
Nu este suficient să cunoaștem caracterul Lui Dumnezeu și Cuvântul Său; trebuie și să ascultăm și să urmăm conducerea Lui. Dumnezeu ne spune prin Solomon că este o vreme pentru orice lucru.
De unde știm când e timpul fiecărui lucru? Știm prin „frica de Domnul” și prin „ascultarea reverențială de El”, pentru că Duhul Sfânt ne învață ce avem de făcut. Zilnic, de dimineața până seara, trebuie să luăm decizii peste decizii. Prin înțelepciune și „frică de Domnul” știm că ascultarea de instrucțiunile Domnului este cel mai bun mod de viață. Așa a trăit Isus, cât timp a fost pe Pământ. Pentru că dorința inimii Lui era să-i facă plăcere Tatălui și să fie permanent într-un acord deplin cu El, prin „frica de Domnul” a avut tot timpul controlul asupra păcatului și nu a păcătuit niciodată.
Adevărata „frică de Domnul” îi ține pe oamenii Lui Dumnezeu atât de ascultători de El, încât prin această ascultare ei se opun poftelor naturii firești. Acest lucru este posibil doar prin puterea și influența Duhului Sfânt.
De-a lungul umblării Lui Isus pe Pământ, au fost două instanțe în care Tatăl a spus că Își găsește toată plăcerea în Fiul Său. Să remarcăm că nu a spus că este „mândru” de Isus. Pe Dumnezeu nu-L caracterizează mândria. El și-a găsit toată plăcerea în Fiul Lui. Oare Își găsește Domnul plăcerea și în mine sau în dumneavoastră? Biblia ne spune cum putem să aflăm răspunsul. Domnul Își găsește plăcerea în cei care sunt născuți din nou și trăiesc în acord deplin cu El, prin puterea și conducerea Duhului Sfânt; în cei care Îl pun pe Domnul pe primul loc și-L păstrează acolo; în cei care trăiesc conduși de „frica de Domnul”.
„Natura născută din nou” este „bună și dumnezeiască” (evlavioasă) și pe măsură ce învățăm „căile Domnului” - lăsând în urmă vechea natură carnală, sub conducerea și domnia Duhului Sfânt – și în „frica de Domnul”, vom deveni tot mai mult asemeni Lui Isus și vom fi tot mai plăcuți Tatălui. Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii dar nu toți îi sunt plăcuți. Tatălui Ceresc îi place inima bună, smerită a celui care trăiește curat și drept, pentru că are „frică de Domnul”.
Pentru mulți „a crede în Domnul” înseamnă a avea o „formă de credință”, dar pentru cei care sunt „adevărați urmași” ai Lui Isus Cristos, înseamnă mult mai mult decât a avea credință. Și noi dorim să-i facem pe plac Tatălui Ceresc, așa cum și-a dorit Isus. „Frica de Domnul” este invizibilă ca și vântul, dar prezența acesteia se vede clar în viața celui care o are. Pentru creștini, „frica de Domnul” este la fel de importantă și necesară pentru omul său interior, cum este respirația pentru trupul fizic. „Frica de Domnul” este calea spre adevărata viață.
„Frica de Domnul” ne testează, ne pune la încercare.
Mulți spun că Dumnezeu ne testează, ca să știe cum vom reacționa. Alții spun că Domnul știe cum vom reacționa, dinainte să ne încerce. Este cert că Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. Testele nu au încetat când a venit Isus. Încercările ne arată nouă la ce nivel suntem. Dumnezeu continuă să ne rafineze, să ne schimbe și să ne ajute să creștem în El. Nu am fi știut niciodată că aveam o problemă, dacă situațiile prin care am trecut nu ne-ar fi arătat ce zace ascuns în noi. Prin cunoașterea Cuvântului Lui Dumnezeu și fiind ghidați de Duhul Sfânt, putem crește în ariile în care greșim, ne luptăm și avem nevoie de ajutor.
„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.”
Unul din cântecele cântărețului creștin Andrae Crouch, „Through it all” („Prin tot și toate”) a devenit foarte popular de la lansare. Mesajul cântecului este că nu am fi știut niciodată puterea Lui Dumnezeu și nici felul minunat în care ne poate ajuta, dacă n-am fi trecut niciodată prin necazuri, boli și probleme de orice fel, iar scopul acestora este de a ne face mai puternici. Mesajul cântecului exprimă un adevăr biblic.
Dumnezeu este pentru noi și nu împotriva noastră. Cu cea mai mare înțelepciune și dragoste, face totul pentru binele maxim al fiecărei persoane de pe Pământ, până la ultima suflare. Dacă cooperăm sau nu și cât succes avem în împlinirea planurilor Sale perfecte în viețile noastre, depinde de fiecare în parte.
„Frica de Domnul” este urârea răului.
„Frica de Domnul” aduce binecuvântările Lui Dumnezeu. Inima în care este „frică de Domnul” se schimbă și devine o inimă bună care iubește ascultarea și este plăcută de Dumnezeu. Binecuvântările sunt pentru cei care se tem de Domnul.
Alegerea de a-L avea pe Isus ca Domn și a trăi în acord deplin cu El este cea mai bună alegere pe care o putem face! Binecuvântați sunt cei care cu adevărat se tem de Domnul. Când privim la modul în care trăiește cineva, nu e nevoie de mult timp până să ne dăm seama dacă acea persoană se teme de Domnul sau nu. Cei care se tem de Domnul, Îl iubesc și vor să continue în același mod. Dumnezeu iubește fiecare om, cu o dragoste imparțială, fără părtinire, dar cei care se tem de El și Îl iubesc, sunt cei în care-și găsește plăcerea. Cine n-ar vrea să facă parte din această categorie?
Dumnezeu „ascultă rugăciunile” celor care au „frică de Domnul”.
Pe cei care au „frică de Domnul”, El îi ajută la vreme de nevoie.
Cei care au „frică de Domnul”, nu duc lipsă de hrană, nici de cele necesare, pentru că Dumnezeu le poartă de grijă.
Dumnezeu are milă de cei care au „frică de Domnul”.
Favoarea prosperității divine este pentru cei care au „frică de Domnul”.
„Lucrările mâinilor” celor ce se tem de Domnul sunt binecuvântate.
Cei care au „frică de Domnul” nu sunt doar iubiți de Domnul ci și plăcuți Lui.
Cei care au „frică de Domnul” sunt binecuvântați, au adevărata viață și au parte de favoarea Lui Dumnezeu.
Cel care are „Frica de Domnul” va avea parte de zile multe.
Cei care au „frică de Domnul” găsesc înțelepciunea, cunoașterea și priceperea.
Cei care au „frică de Domnul” sunt binecuvântați pentru că Duhul Sfânt le revelează adevărul Scripturii.
Celor care au „frică de Domnul”, Dumnezeu le va împlini dorințele inimii.
Cei care au „frică de Domnul” vor fi mântuiți și vor avea viața veșnică prin Isus Cristos.
În concluzie, este imposibil ca cineva să aibă „frica de Domnul” fără să fie născut din nou. Nașterea din nou este vitală și esențială pentru viața de creștin. Dacă noi, ca și creștini îl vom respecta și onora pe Duhul Sfânt, evitând să-L întristăm, El ne va conduce viețile prin „frica de Domnul” (care este venerația reverențială, iubitoare a Lui Dumnezeu prin care vrem să-i facem pe plac și să fim în permanență în unitate cu El). Trăirea pe placul Domnului, este benefică atât pentru Dumnezeu cât și pentru cel care o practică. În schimb, dacă noi ca și creștini născuți din nou continuăm să-L întristăm pe Duhul Sfânt, ignorând vocea și conducerea Lui, ne vom îndepărta tot mai mult de Domnul și nu vom mai putea fi în unitate cu El. Dacă viața cu grijile și frustrările de zi cu zi au stins dragostea și auzirea vocii Duhului Sfânt în inima noastră, știm că mila și bunătatea Domnului se reînnoiesc în fiecare zi și nu doar în fiecare zi, ci în fiecare clipă! Haideți să acceptăm această ofertă de dragoste pe care ne-o face Dumnezeul Atotputernic, ca să avem legământul și relația intimă pe care o dorește cu noi. Astfel vom deveni o bucurie și o binecuvântare pentru Domnul și vom beneficia de uimitoarele și incredibilele binecuvântări care decurg dintr-o astfel de uniune.
Definiția biblică a termenului „frică”, din expresia „frica de Domnul” este: o teamă morală plină de reverență. Sensul în care este cel mai des folosit cuvântul „frică” în limbaj religios, este de a fi „înspăimântat de”, a te „teme de”. Oricum, „frica” din „frica de Domnul” vine din respect, onorare și dragoste. Poate fi definită ca fiind teama sănătoasă de a nu-L nemulțumi pe Domnul. Rezultatul este ascultarea și supunerea, și mult mai mult de atât. Dicționarul Biblic o definește ca fiind, „frica (teama) sfântă” pe care Dumnezeu o dă credinciosului ca să fie capabil să respecte autoritatea Lui Dumnezeu, să asculte de poruncile Lui și să urască și să respingă orice formă de rău”. Este o „venerație spirituală” a „inimii și sufletului”, și în același timp, este și un „respect reverențios (nu religios), care vine dintr-o „reacție corectă și sinceră” la cine este Dumnezeu cu adevărat. „Frica de Domnul” conduce la cea mai profundă motivație pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și de a nu dori cu nici un chip contrariul. Aceasta izvorăște din Duhul Sfânt care locuiește în noi și din cunoașterea Lui Dumnezeu și a căilor Lui.
Să analizăm acum una dintre uimitoarele profeții despre Isus, din cartea prorocului Isaia.
- Isaia 11:1-5 „Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia, brâul mijlocului Său.”
Profeția despre Isus era că urma să aibă „frică de Domnul” și plăcerea Lui urma să fie „frica de Domnul”. Isus (Emanuel, „Dumnezeu cu noi”) a umblat pe Pământ având „frică de Domnul” și aceasta a fost și este plăcerea Lui. Inclusiv Fiul Lui Dumnezeu Însuși, „Dumnezeu cu noi”, a avut „frică de Domnul”.
Cât timp a fost întrupat și a locuit pe Pământ, Isus a continuat să fie în armonie perfectă cu Tatăl. „Frica de Domnul” este cel mai clar descrisă de comportamentul Domnului, de felul în care a căutat permanent să împlinească voia Tatălui Ceresc. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, sunt întotdeauna într-o unitate desăvârșită în gândire, în decizii, în tot ce fac. Ei se respectă unul pe celălalt, își respectă și își onorează reciproc părerile și rămân în unitate în orice situație. Pentru Isus nu a contat doar unitatea cu Tatăl ci și cu Duhul Sfânt. Această unitate a fost întreruptă o singură dată, de dragul nostru. Când Isus a luat asupra Sa păcatele noastre, acestea L-au separat pe Dumnezeu Fiul, de Dumnezeu Tatăl. Să remarcăm că Tatăl Ceresc nu a încetat să fie Tatăl Lui Isus niciodată, nici măcar pentru o secundă și totuși păcatul omenirii i-a separat unica dată în istorie. Așa cum Isus a trăit și a acționat în „frica de Domnul”, tot așa trebuie să facem și noi, să avem în permanență inimi curate și sincere care căută să împlinească voia Tatălui nostru ceresc. „Frica de Domnul” nu este un sentiment de teroare, de groază, ci o caracteristică a dragostei și respectului pentru Dumnezeu, în sensul dorinței de a-L mulțumi pe Dumnezeu și a nu ieși din ascultarea de El.
- Ioan 5:30 „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”
- Ioan 10:30 „„Eu şi Tatăl una suntem.””
- Ioan 8:28-29 „Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut."”
- Matei 10:18-20 „Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.”
- Ioan 14:25-26 „V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”
„Frica de Domnul” este parte intrinsecă a caracterul Lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl, Isus și Duhul Sfânt, sunt fiecare o persoană individuală, dar în același timp toți sunt unul și toți sunt Dumnezeu. Fiecare este unic, dar toți au același scop, același caracter și sunt în permanență într-un acord deplin, datorită „fricii de Domnul” care există între ei (scriptura spune că Isus a avut-o, ceea ce înseamnă că toți o au). Chiar Dumnezeu în cele trei persoane ale Sale, are „frica de Domnul”, Unul pentru Celălalt. Isus a venit în smerenie și ascultare totală de voia Tatălui și după plecarea Lui, a venit Duhul Sfânt ca să continue planurile Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne conduce și ne ghidează conform voii Tatălui, ca să ne păstreze la unison cu El, așa cum a făcut Isus când era aici, în trup.
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt într-un acord deplin și doresc ca și noi să fim la unison cu ei. Ca să putem face asta, trebuie să avem inima curată și s-o păstrăm așa pe măsură ce Duhul Sfânt ne conduce și ne învață pentru tot restul vieții noastre. Ce oportunitate minunată avem, să fim invitați de Dumnezeu să fim într-un acord deplin cu El! Isus a venit în trup și a făcut acest lucru posibil, pentru că era dorința Lui Dumnezeu în toate cele trei persoane ale Sale. Când Isus s-a întors în Ceruri, Duhul Sfânt a fost trimis să ne convingă de păcat și să locuiască în toți cei care-L alegem pe Isus ca Domn și Mântuitor. Binecuvântați sunt toți cei care se tem de Domnul!
„Frica de Domnul” face posibile această „unitate” și acest „acord deplin”. A fi la unison cu Domnul, nu înseamnă că nu mai avem propria personalitate sau propriul rol. Aceasta înseamnă supunerea inimii; nu o supunere forțată. Este acea supunere a inimii prin care unuia îi pasă de sentimentele celuilalt, uneori chiar mai mult decât de propriile sentimente.
Să încercăm un exemplu practic. Eu ajut pe cineva în lucrarea pe care o face în via Domnului. Uneori persoana respectivă mă ajută pe mine în lucrarea mea. În timp ce mă ajută, mă întreabă ce vreau să facă și urmează instrucțiunile mele. Când eu ajut, urmez instrucțiunile persoanei respective. În felul acesta, uneori eu conduc, alteori urmez indicațiile persoanei care conduce. Dar nu o fac de pe poziția de sclav și nici forțat, dimpotrivă, slujesc cu bucurie și vreau să fac ce am de făcut cât de bine pot și la fel face și cealaltă persoană, pentru mine.
Dumnezeu vrea inimi supuse, gata să se conformeze voii Sale. Vrea inimi care să-L slujească „cu bucurie” și care-i oferă respectul pe care-L merită, pentru că El este Dumnezeu. Dumnezeu este Omniscient, El știe totul, cunoaște totul și știe sfârșitul de la început (Isaia 46:10), și a creat omenirea ca parte a creației Sale.
La început, Dumnezeu a oferit omenirii propria stăpânire (tot Pământul, inclusiv Grădina Edenului). A creat omul după „chipul și asemănarea” Sa (fără păcat), pentru ca să poată fi în acord deplin cu fiecare om în parte. Dar prin neascultarea omului, această „unitate sfântă” a fost distrusă și necazurile omenirii au început să crească exponențial. Omul a pierdut stăpânirea în favoarea „tatălui minciunii” (diavolul), pe care l-a lăsat să-i mintă soția, pentru ca imediat să aleagă și el să nu se supună singurei restricții impuse de Dumnezeu. Acum, după aproximativ 6000 de ani, toți ne-am născut cu firi nesupuse și cu duhuri care trebuie să se nască din nou ca să putem prelua controlul propriei noastre persoane ca să trăim în ascultare de Domnul și să-l putem ține pe cel rău la distanță.
Isus a venit ca să facă din nou posibilă „uniunea” cu Domnul. El a luat înapoi „cheile morții și ale Locuinței morților” (Apocalipsa 1:18) de la Satan (care este mincinos și ucigaș). Pe parcursul întregii perioade în care Isus a fost pe Pământ, a avut inima supusă Lui Dumnezeu Tatăl, ceea ce L-a păzit să nu păcătuiască. Isus nu numai că a refuzat să păcătuiască, dar nici nu a dorit să păcătuiască. Plăcerea Lui a fost „frica de Domnul” și a știut că misiunea Lui era să ne mântuiască pe noi, restaurând tot ce a fost pierdut.
„Frica de Domnul” face ca „roada Duhului” să se manifeste în copiii Lui Dumnezeu.
„Roada Duhului Sfânt” este termenul care definește dovada prezenței Duhului Sfânt (Dumnezeu) în viețile noastre. „Roada” este cu adevărat „caracterul Lui” evidențiat în noi. În următoarele versete găsim unele dintre componentele roadei Duhului Sfânt:
- Efeseni 5:8-10 „Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii (a Duhului) stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului”
- 2 Petru 1:5-8 „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.”
- Galateni 5:22-23a „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”
„Frica de domnul” este o alegere. Când Îl alegem cu adevărat pe Dumnezeu și căile Lui în locul neascultării, atunci alegem „frica de Domnul”.
- Iosua 24:14-15 „Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.”"
- Proverbe 1:27-31 “când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi. Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica de Domnul, pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.”
Nu alegem să avem „frică de Domnul” numai odată pe parcursul vieții, ci continuăm zilnic să alegem să fim credincioși și supuși Lui Dumnezeu Tatăl și Domnului Isus.
- Luca 9:23 „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”
- Romani 6:22 „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.”
- Deuteronumul 8:19-20 „Dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri. Veţi pieri ca şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru.”
- Apocalipsa 2:4-5 „Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”
- Ioan 15:6 „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.”
- Evrei 10:26-29 „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?”
Adevărata „frică de Domnul” îi ține credincioși pe cei care o aleg.
- Psalmii 103:17-18 „Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.”
- Proverbe 16:6 „Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.”
„Frica de Domnul” este o condiție care trebuie îndeplinită înainte de a primi înțelepciunea. „Frica de Domnul” este înțelepciune dar este și începutul înțelepciunii.
„Frica de Domnul” este o condiție „sine qua non” (indispensabilă) pentru a putea fi înțelepți. Nu putem avea una fără cealaltă. Cei care nu au „frică de Domnul” este imposibil să aibă înțelepciune. Dumnezeu este înțelepciune, așa cum este dragoste. Pentru a avea înțelepciunea și înțelegerea Lui, trebuie să avem această frică plină de reverență și respect față de Domnul.
- Psalmii 111:10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.”
- Iov 28:27-28 „Atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare. Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”"
- Proverbe 1:7 „Frica de Domnul este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.”
- Proverbe 9:9-11 „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. Prin mine (prin înțelepciune) ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.”
- Efeseni 1:15-19 „De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,”
- Iacov 1:5-8 „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (aceasta nu este oferită celor pierduți, ci celor care s-au întors la Domnul)
- Psalmii 19:7-11 „Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”
„Frica de Domnul” este începutul înțelepciunii, este înțelepciunea însăși, și în același timp este începutul învățăturii (și învățătura însăși).
- Proverbe 1:7 „Frica de Domnul este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura”
- Proverbe 2:1-7 „Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.”
- Ieremia 29:13 „De aceea, Mă voi certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.
„Frica de Domnul” trebuie să fie învățată.
Unele persoane care „au crescut în biserică”, consideră „învățarea căilor Domnului” ca fiind ceva de la sine înțeles. Chiar și dintre aceștia, unii nu vor putea învăța cu adevărat, sub conducerea și revelația pe care o dă Duhul Sfânt, pentru simplul motiv că încă nu sunt „născuți din nou” și în consecință nu pot fi conduși de Duhul Sfânt. Pentru mulți tot ce ține de „căile Domnului” este total nou și ca urmare au foarte multe de învățat. Nu este suficient să renunțăm la vechile obiceiuri și vechiul stil de viață, trebuie să învățăm cum vrea Dumnezeu să trăim și să facem fiecare lucru. De multe ori, avem o imagine falsă despre Dumnezeu, de aceea este nevoie să învățăm de la El și din Cuvântul Lui cine este El cu adevărat. Învățarea și creșterea în „frica de Domnul” este un proces care durează toată viața.
- Deuteronumul 31:12-13 „Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia. Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”
- Romani 12:1-2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
- Matei 11:28-30 „„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.””
- 2 Timotei 3:16-17 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
- 2 Petru 3:18 „ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.”
Prin „frica de Domnul” știm că El este vrednic de cea mai reverențială și plină de respect frică pe care le putem oferi din adâncul inimii noastre.
Noi nu ne mai aparținem. Nu am apărut dintr-o greșeală și nici nu ne-am creat singuri așa cum nu am creat nici planeta pe care locuim sau Universul. Dar atât noi cât și Universul, avem un stăpân. Numele Lui este Dumnezeu. El ne-a adus în această lume (ne-a creat ca unicate și ne-a suflat în nări suflarea Sa de viață pentru ca duhurile noastre să fie veșnice, așa cum El este). Toți ne vom întâlni cu El când ni se va sfârși această viață. Vom da socoteală înaintea Lui Dumnezeu. De-a lungul vieții pe acest Pământ, sunt persoane cărora le datorăm frica respectuoasă, dar Dumnezeu ne poruncește să nu punem niciodată frica de oameni sau lucruri deasupra Lui, indiferent cine ar fi aceștia.
- Deuteronumul 10:12-14 „Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit? Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.”
- Exodul 20:2-3 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”
- Psalmii 24:1-2 „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.”
- Apocalipsa 4:11 „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
- Isaia 64:8 „Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.”
- Isaia 29:15-16 „Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic: „Cine ne vede şi cine ne ştie?”! Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?”
- Matei 10:37-38 „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.”
Dumnezeul nostru, care a creat totul nu este o invenție sau o fantasmă și nici un idol făcut de mâna omului. Va veni ziua când orice genunchi se va pleca înaintea Lui și orice limbă va mărturisi că Isus Cristos este Domnul. Unii o fac deja și vor continua în eternitate, dar fiecare persoană cu duh și suflet va trebui să-L mărturisească, indiferent dacă vor vrea s-o facă sau nu. Toți vom da socoteală Domnului. Dumnezeu cere ascultare. Viața pe acest Pământ se va sfârși și pentru a ajunge să ne petrecem eternitatea cu Dumnezeul cel Viu și Sfânt, trebuie să-i îndeplinim condițiile. Cei care persistă în respingerea Lui Isus, vor plăti prețul. Și prețul păcatului este moartea.
- Filipeni 2:9-11 „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
- Ioan 3:18-20 „Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”
- Romani 6:23 „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Isus a venit ca să ne câștige iertarea de care toți avem nevoie ca să nu fim pedepsiți cu moartea veșnică. Dar după ce suntem iertați, ni se cere să fim credincioși. Isus prin jertfa de pe cruce și prin Învierea Sa, a făcut posibil ca noi să fim născuți din nou și Domnul să locuiască în noi prin Duhul Sfânt. În acest proces, începem să învățăm să avem „frică de Domnul” prin puterea și conducerea Duhului Sfânt. „Frica de Domnul” este starea inimii care ne păstrează pe calea dreaptă.
Nu este suficient să cunoaștem caracterul Lui Dumnezeu și Cuvântul Său; trebuie și să ascultăm și să urmăm conducerea Lui. Dumnezeu ne spune prin Solomon că este o vreme pentru orice lucru.
- Eclesiastul 3:1-8 „Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.”
De unde știm când e timpul fiecărui lucru? Știm prin „frica de Domnul” și prin „ascultarea reverențială de El”, pentru că Duhul Sfânt ne învață ce avem de făcut. Zilnic, de dimineața până seara, trebuie să luăm decizii peste decizii. Prin înțelepciune și „frică de Domnul” știm că ascultarea de instrucțiunile Domnului este cel mai bun mod de viață. Așa a trăit Isus, cât timp a fost pe Pământ. Pentru că dorința inimii Lui era să-i facă plăcere Tatălui și să fie permanent într-un acord deplin cu El, prin „frica de Domnul” a avut tot timpul controlul asupra păcatului și nu a păcătuit niciodată.
Adevărata „frică de Domnul” îi ține pe oamenii Lui Dumnezeu atât de ascultători de El, încât prin această ascultare ei se opun poftelor naturii firești. Acest lucru este posibil doar prin puterea și influența Duhului Sfânt.
De-a lungul umblării Lui Isus pe Pământ, au fost două instanțe în care Tatăl a spus că Își găsește toată plăcerea în Fiul Său. Să remarcăm că nu a spus că este „mândru” de Isus. Pe Dumnezeu nu-L caracterizează mândria. El și-a găsit toată plăcerea în Fiul Lui. Oare Își găsește Domnul plăcerea și în mine sau în dumneavoastră? Biblia ne spune cum putem să aflăm răspunsul. Domnul Își găsește plăcerea în cei care sunt născuți din nou și trăiesc în acord deplin cu El, prin puterea și conducerea Duhului Sfânt; în cei care Îl pun pe Domnul pe primul loc și-L păstrează acolo; în cei care trăiesc conduși de „frica de Domnul”.
„Natura născută din nou” este „bună și dumnezeiască” (evlavioasă) și pe măsură ce învățăm „căile Domnului” - lăsând în urmă vechea natură carnală, sub conducerea și domnia Duhului Sfânt – și în „frica de Domnul”, vom deveni tot mai mult asemeni Lui Isus și vom fi tot mai plăcuți Tatălui. Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii dar nu toți îi sunt plăcuți. Tatălui Ceresc îi place inima bună, smerită a celui care trăiește curat și drept, pentru că are „frică de Domnul”.
Pentru mulți „a crede în Domnul” înseamnă a avea o „formă de credință”, dar pentru cei care sunt „adevărați urmași” ai Lui Isus Cristos, înseamnă mult mai mult decât a avea credință. Și noi dorim să-i facem pe plac Tatălui Ceresc, așa cum și-a dorit Isus. „Frica de Domnul” este invizibilă ca și vântul, dar prezența acesteia se vede clar în viața celui care o are. Pentru creștini, „frica de Domnul” este la fel de importantă și necesară pentru omul său interior, cum este respirația pentru trupul fizic. „Frica de Domnul” este calea spre adevărata viață.
„Frica de Domnul” ne testează, ne pune la încercare.
- Exodul 20:18-21 „Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.” Poporul stătea în depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.”
Mulți spun că Dumnezeu ne testează, ca să știe cum vom reacționa. Alții spun că Domnul știe cum vom reacționa, dinainte să ne încerce. Este cert că Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. Testele nu au încetat când a venit Isus. Încercările ne arată nouă la ce nivel suntem. Dumnezeu continuă să ne rafineze, să ne schimbe și să ne ajute să creștem în El. Nu am fi știut niciodată că aveam o problemă, dacă situațiile prin care am trecut nu ne-ar fi arătat ce zace ascuns în noi. Prin cunoașterea Cuvântului Lui Dumnezeu și fiind ghidați de Duhul Sfânt, putem crește în ariile în care greșim, ne luptăm și avem nevoie de ajutor.
- Iacov 1:2-4 „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.”
- Proverbe 17:3 „Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul”
- 1 Petru 4:12-13 „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.”
- 2 Petru 1:2-8 „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte."
„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.”
Unul din cântecele cântărețului creștin Andrae Crouch, „Through it all” („Prin tot și toate”) a devenit foarte popular de la lansare. Mesajul cântecului este că nu am fi știut niciodată puterea Lui Dumnezeu și nici felul minunat în care ne poate ajuta, dacă n-am fi trecut niciodată prin necazuri, boli și probleme de orice fel, iar scopul acestora este de a ne face mai puternici. Mesajul cântecului exprimă un adevăr biblic.
- Deuteronumul 8:1-5 „Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri. Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. Haina nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani. Recunoaşte, dar, în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră, cum mustră un om pe copilul lui.”
- Deuteronumul 8:11-16 „Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei; care te-a dus în acel pustiu mare şi grozav, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească apă din stânca cea mai tare şi care ţi-a dat să mănânci în pustiu mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi.”
Dumnezeu este pentru noi și nu împotriva noastră. Cu cea mai mare înțelepciune și dragoste, face totul pentru binele maxim al fiecărei persoane de pe Pământ, până la ultima suflare. Dacă cooperăm sau nu și cât succes avem în împlinirea planurilor Sale perfecte în viețile noastre, depinde de fiecare în parte.
„Frica de Domnul” este urârea răului.
- Proverbe 8:12-14 „Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.”
- Psalmii 97:10 „Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi.”
- Proverbe 16:6 „Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.”
- Ieremia 2:19 „Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.”
„Frica de Domnul” aduce binecuvântările Lui Dumnezeu. Inima în care este „frică de Domnul” se schimbă și devine o inimă bună care iubește ascultarea și este plăcută de Dumnezeu. Binecuvântările sunt pentru cei care se tem de Domnul.
Alegerea de a-L avea pe Isus ca Domn și a trăi în acord deplin cu El este cea mai bună alegere pe care o putem face! Binecuvântați sunt cei care cu adevărat se tem de Domnul. Când privim la modul în care trăiește cineva, nu e nevoie de mult timp până să ne dăm seama dacă acea persoană se teme de Domnul sau nu. Cei care se tem de Domnul, Îl iubesc și vor să continue în același mod. Dumnezeu iubește fiecare om, cu o dragoste imparțială, fără părtinire, dar cei care se tem de El și Îl iubesc, sunt cei în care-și găsește plăcerea. Cine n-ar vrea să facă parte din această categorie?
Dumnezeu „ascultă rugăciunile” celor care au „frică de Domnul”.
- 2 Cronici 7:13-15 „Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu: dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.”
- Psalmii 34:11-15 „Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica de Domnul. Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare! Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea! Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.”
- 1 Petru 3:12 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”
- Evrei 5:5-8 „Tot aşa, şi Hristos nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.”
Pe cei care au „frică de Domnul”, El îi ajută la vreme de nevoie.
- Psalmii 25:12-15 „Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara. Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură. Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.”
- Psalmii 31:19-20 „O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.”
- Psalmii 33:18-19 „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.”
- Psalmii 34:7-10 „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.”
- Psalmii 115:11-15 „Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron, va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!”
- Psalmii 145:19 „El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă."
- Proverbe 14:26 „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.”
Cei care au „frică de Domnul”, nu duc lipsă de hrană, nici de cele necesare, pentru că Dumnezeu le poartă de grijă.
- Psalmii 33:18-19 „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.“
- Psalmii 34:7-10 „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.”
- Psalmii 111:5-6 „El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururi aminte de legământul Lui. El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea neamurilor.”
- Matei 6:33 „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Dumnezeu are milă de cei care au „frică de Domnul”.
- Psalmii 103:11-13 „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.”
- Psalmii 103:17-18 „Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.”
- Proverbe 16:6 „Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.”
Favoarea prosperității divine este pentru cei care au „frică de Domnul”.
- Psalmii 112:1-3 „Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuie în veci."
- Psalmii 115:11-15 „Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron, va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!”
- Psalmii 145:19 „El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”
- Proverbe 15:16 „Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!”
- Proverbe 22:4 „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.”
„Lucrările mâinilor” celor ce se tem de Domnul sunt binecuvântate.
- Psalmii 128:1-4 „Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine. Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.”
Cei care au „frică de Domnul” nu sunt doar iubiți de Domnul ci și plăcuți Lui.
- Psalmii 147:11 „Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”
Cei care au „frică de Domnul” sunt binecuvântați, au adevărata viață și au parte de favoarea Lui Dumnezeu.
- Psalmii 115:11-15 „Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron, va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!”
- Proverbe 28:14 „Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.”
- Proverbe 14:27 „Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.”
- Psalmii 128:1-4 „Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine. Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.”
- Proverbe 8:35-36 „Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului. Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea."
Cel care are „Frica de Domnul” va avea parte de zile multe.
- Proverbe 10:27-29 „Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul.”
- Proverbe 14:27 „Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.”
Cei care au „frică de Domnul” găsesc înțelepciunea, cunoașterea și priceperea.
- Iov 28:27-28 „Atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare. Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”"
- Psalmii 111:10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.”
- Proverbe 15:29-33 „Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. – O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. – Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. – Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei.”
- Isaia 33:6 „Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.”
Cei care au „frică de Domnul” sunt binecuvântați pentru că Duhul Sfânt le revelează adevărul Scripturii.
- Psalmii 25:12-14 „Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara. Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.”
Celor care au „frică de Domnul”, Dumnezeu le va împlini dorințele inimii.
- Psalmii 145:19 „El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”
Cei care au „frică de Domnul” vor fi mântuiți și vor avea viața veșnică prin Isus Cristos.
- Faptele Apostolilor 9:31 „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.”
- Apocalipsa 19:5-7 „Şi, din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!” Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.”
- Maleahi 3:16-17 „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”
- Proverbe 23:17-18 „Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.”
În concluzie, este imposibil ca cineva să aibă „frica de Domnul” fără să fie născut din nou. Nașterea din nou este vitală și esențială pentru viața de creștin. Dacă noi, ca și creștini îl vom respecta și onora pe Duhul Sfânt, evitând să-L întristăm, El ne va conduce viețile prin „frica de Domnul” (care este venerația reverențială, iubitoare a Lui Dumnezeu prin care vrem să-i facem pe plac și să fim în permanență în unitate cu El). Trăirea pe placul Domnului, este benefică atât pentru Dumnezeu cât și pentru cel care o practică. În schimb, dacă noi ca și creștini născuți din nou continuăm să-L întristăm pe Duhul Sfânt, ignorând vocea și conducerea Lui, ne vom îndepărta tot mai mult de Domnul și nu vom mai putea fi în unitate cu El. Dacă viața cu grijile și frustrările de zi cu zi au stins dragostea și auzirea vocii Duhului Sfânt în inima noastră, știm că mila și bunătatea Domnului se reînnoiesc în fiecare zi și nu doar în fiecare zi, ci în fiecare clipă! Haideți să acceptăm această ofertă de dragoste pe care ne-o face Dumnezeul Atotputernic, ca să avem legământul și relația intimă pe care o dorește cu noi. Astfel vom deveni o bucurie și o binecuvântare pentru Domnul și vom beneficia de uimitoarele și incredibilele binecuvântări care decurg dintr-o astfel de uniune.
„Frica de Domnul” conduce la cea mai profundă motivație pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și de a nu dori cu nici un chip contrariul.
ALTE ARTICOLE DESPRE „DUMNEZEU TATĂL, FIUL ȘI DUHUL SFÂNT”:
ADEVĂRUL DESPRE CINE ESTE DUMNEZEU
Ce spune Biblia despre atributele și caracteristicile de netăgăduit ale Lui Dumnezeu.
CINE ESTE ȘI CE FACE DUHUL SFÂNT
Ce spune Biblia despre atributele și caracteristicile de netăgăduit ale Lui Dumnezeu Duhul Sfânt.
DARURILE SPIRITUALE
Studiu aprofundat pe tema darurilor Duhului Sfânt.
DARURILE SPIRITUALE - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre darurile Duhului Sfânt și implicațiile acestora în biserică.
DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU
Dragostea perfectă, nelimitată, necondiționată pe care Dumnezeu o are pentru noi.
IEHOVA IRE- DUMNEZEU CARE POARTĂ DE GRIJĂ
Dumnezeu se îngrijește de noi, copiii Săi, pentru că ne iubește și ne vrea doar binele.
IEHOVA IRE - DUMNEZEU VA POARTA DE GRIJĂ - VERSETE BIBLICE
Versete pe aceste subiect, care ne ajută să ne întărim credința în ceea ce face Dumnezeu pentru noi.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2016 C. Pușcaș. Acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar.