CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND MURIM?
Una dintre cele mai universale întrebări este: Ce se întâmplă cu noi când murim? Este ceva cu care ne vom confrunta toți la un moment dat. Poate credeți că toți creștinii au o opinie comună pe această temă. Dar nici măcar cei care spun că „îl urmează pe Cristos”, nu cred toți la fel.
Unii cred că după moarte, oamenii „dorm în mormânt” până în ziua învierii pentru Judecata de Apoi, când toți cei care au trăit vreodată vor apărea înaintea Lui Dumnezeu care va decide dacă vor ajunge în rai sau în iad pentru totdeauna. Alții cred că atunci când mor, soarta lor este decisă numai pe baza faptelor lor, și vor fi trimiși în rai sau iad. Cei mai mulți, cred că în calitate de creștini, singurul mod în care cineva poate ajunge în cer este prin credința în Fiul Lui Dumnezeu și în harul Său mântuitor. Unii cred că iadul nu este real, iar când mor, oamenii dispar ca un abur, pe când alții cred că Dumnezeu nu ar trimite niciodată pe nimeni în iad, pentru că El este dragostea însăși.
S-ar putea să existe mai multe opinii despre acest subiect, decât ne imaginăm. Dezbaterea acestui subiect ar putea merge în două direcții: Aș putea să iau câteva dintre opiniile eronate și să arăt de ce nu se potrivesc cu adevărul Scripturii sau, aș putea scrie ceea ce cred că este adevărul biblic și cum acesta desființează părerile greșite, ceea ce voi și face în continuare.
Când cineva moare, șansa sa de a „alege” s-a încheiat. Cu excepția cazului în care Dumnezeu permite o înviere, care este cu siguranță posibilă, ceea ce a ales fiecare în viață cu privire la Domnul și condițiile Sale pentru eternitate va determina unde își va petrece veșnicia. Cei care resping iertarea Domnului, oferită prin Isus Cristos, nu vor ajunge să-și petreacă veșnicia în ceruri.
Cred că cei care resping iertarea oferită prin Isus Cristos, mor și merg în iad. Gândiți-vă la modul în care Isus a explicat soarta unui cerșetor bolnav pe nume Lazăr și a omului bogat, fără nume, la a cărui poartă cerșea cel dintâi.
Aceasta a fost înainte ca Isus să moară pe cruce și chiar și atunci, unii ajungeau într-un loc bun, iar ceilalți în Locuința morților. Iadul este real și în Biblie este denumit Locuința morților. În ebraică cuvântul original este „Sheol” iar în greacă, „Hades” și este primul loc de chin pentru cei pierduți.
După ce Isus va reveni și va domni pe un pământ restaurat, timp de o mie de ani, diavolul va fi lăsat liber pentru un timp de încercare a celor care vor fi trăit pe perioada mileniului. În cele din urmă, va fi ultimul război dintre bine și rău, iar la final, pământul și cerul lui (Universul) vor arde.
Locuința morților (actualul iad) va ajunge în iazul de foc. Iadul este ca o închisoare temporară. După Ziua Judecății, iadul și toți cei care vor fi fost închiși acolo vor fi aruncați în iazul de foc, care este locul final al celor care vor fi condamnați pentru totdeauna.
De ce trebuie să ajungă oamenii în iazul de foc și nu doar să dispară? Omul este creația Lui Dumnezeu și suntem veșnici așa cum El este veșnic. Nimeni nu poate înceta vreodată să existe. Un Dumnezeu sfânt nu va permite răului să ajungă în raiul sfânt și perfect, care este și locuința îngerilor și a copiilor Săi. În iad și în iazul de foc, vor fi doar cei care au trăit după bunul lor plac. Nu este voia Lui Dumnezeu ca vreun om să piară, dar cei care refuză mântuirea, trebuie să plătească pentru propriile lor păcate. Isus a plătit prețul cu cea mai mare dragoste și sacrificiu din toate timpurile, dar dacă cineva refuză iertarea Lui, va avea ce a ales.
În ceea ce îi privește pe credincioși, deși trupul moare, duhul lor nu va muri și nu va fi niciodată despărțit de Dumnezeu, prin cea de-a doua moarte.
După cum am arătat anterior, înainte ca Isus să vină și să plătească pentru păcatele noastre, cei care au trăit pentru Dumnezeu au ajuns într-un loc numit „sânul lui Avraam”. Omul bogat și rău care murise, îl putea vedea viu pe cerșetorul Lazăr, de acolo de unde era și el viu, într-un anumit sens, în Locuința morților. Trupul său a murit, dar sufletul este etern.
Fostul bogat, a implorat ca Lazăr să fie trimis să-i aducă măcar o picătură de apă. Practic, Avraam i-a amintit că era acolo din cauza alegerilor greșite pe care le-a făcut în viață și i-a explicat că între ei este o prăpastie și nimeni nu poate trece dintr-un loc în altul.
„Sânul lui Avraam” era același loc în care i-a spus Isus tâlharului de pe cruce, care a crezut în El, că va fi cu El în acea zi. Termenul original, din limba greacă, tradus prin „rai” de Cornilescu, este „paradeiso” și înseamnă „paradis”.
Știm că s-au întâmplat multe lucruri după ce Isus și-a dat duhul pe cruce în acea zi și până când a înviat, trei zile mai târziu, chiar dacă nu știm totul. Știm că Isus a luat înapoi cheile Locuinței morților, ne-a purtat păcatele, a plătit pentru ele și a împlinit tot ce trebuia să împlinească pentru mântuirea noastră.
Cred că Isus a eliberat „sânul lui Avraam” și pe poporul Său de acolo. Datorită jertfei Lui Isus, cei de acolo puteau acum să intre în raiul de sus. Sângele jertfelor de animale a fost o soluție temporară pentru păcat, până când Isus a plătit cu sângele Lui, o dată pentru totdeauna. Paradisul s-a dus dintr-un loc de mângâiere, dintr-un tărâm din interiorul pământului, în locul perfect în care trebuie să fie, sus în ceruri. Și când credincioșii își lasă în urmă „corturile pământești” la ceea ce numim „moarte”, duhurile lor merg să fie cu Domnul, sus în rai.
Într-o zi va veni răpirea și Biblia vorbește despre cei care au „adormit” și care vor veni atunci împreună cu Domnul.
Cei care sunt în rai, încă nu au trupurile de slavă, așa cum are Isus Cristos. Dar când va veni Domnul să-și ia poporul la răpire, ei vor veni cu El și vechile lor rămășițe vor fi schimbate „într-o clipeală din ochi”, în noile lor trupuri glorificate. Cei în viață vor fi, de asemenea, schimbați când vor fi ridicați la cer.
Dacă citim cu atenție versetele din Noul Testament, vedem că „cei necredincioși” sunt numiți practic „morți” și „credincioșii”, sunt numiți „adormiți sau morți în Cristos”.
Un principiu de bază al credinței noastre este acela că cei „vii în Cristos” nu sunt deloc despărțiți de Dumnezeu, în duh. Doar trupurile fizice în care trăim aici pe Pământ stau între noi și Domnul. Cei „care nu sunt în Cristos”, sunt „separați de Dumnezeu”. Păcatul este moarte (separarea de Dumnezeu) și toți se nasc în păcat, ca oameni cu o natură căzută. Bineînțeles, bebelușii și copiii, care mor înainte de vârsta la care pot alege, vor ajunge în rai. Doar Dumnezeu știe care este această vârstă pentru fiecare caz în parte. Cei care trăiesc în întunericul păcatului, vor continua să fie în întuneric și după ce vor muri, dar va fi ceva permanent și chinuitor. „Sentința cu moartea” din Ziua Judecății este numită „a doua moarte”, deoarece prima moarte este cea fizică, după care urmează iadul, iar după Judecata de Apoi vine sentința finală numită și „moartea a doua”. Creștinii au parte doar de prima moarte, care este doar a trupului, nu a duhului.
ALT ARTICOL CORELATE CU ACEST MESAJ
Avem un articol întreg despre Ziua Judecății, care explică și de ce judecata creștinilor este complet diferită de a celor necredincioși. Păcatele unui creștin sunt iertate de sângelui Domnului și numai motivația faptelor lor bune va fi judecată dacă se califică pentru a fi răsplătite sau nu.
SECȚIUNI DE VERSETE DESPRE CE SE VA ÂNTÂMPLA CU NOI DUPĂ MOARTE, PENTRU STUDIU ȘI MEDITAȚIE
Luca 16:19-31 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”
Marcu 5:35-42 Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
Și aceeași întâmplare, relatată în Evanghelia după Luca.
Luca 8:48-56 Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.” Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită.” Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te !” Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Să vedem acum cazul lui Lazăr, fratele lui Maria și Marta.
Ioan 11:11-15 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme , dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
1 Tesaloniceni 4:13-18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa Lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
1 Corinteni 15:50-53 Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia Lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
2 Timotei 4:1-2 Te rog fierbinte, înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea lui Cristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
1 Petru 4:5-6 Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.
1 Corinteni 15:12-22 Dar dacă se propovăduieşte că Cristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Cristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai Lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Cristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici Cristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Cristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Cristos.
Apocalipsa 14:12-13 „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile Lui Dumnezeu şi credinţa Lui Isus.” Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Apocalipsa 20:11-15 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
Unii cred că după moarte, oamenii „dorm în mormânt” până în ziua învierii pentru Judecata de Apoi, când toți cei care au trăit vreodată vor apărea înaintea Lui Dumnezeu care va decide dacă vor ajunge în rai sau în iad pentru totdeauna. Alții cred că atunci când mor, soarta lor este decisă numai pe baza faptelor lor, și vor fi trimiși în rai sau iad. Cei mai mulți, cred că în calitate de creștini, singurul mod în care cineva poate ajunge în cer este prin credința în Fiul Lui Dumnezeu și în harul Său mântuitor. Unii cred că iadul nu este real, iar când mor, oamenii dispar ca un abur, pe când alții cred că Dumnezeu nu ar trimite niciodată pe nimeni în iad, pentru că El este dragostea însăși.
S-ar putea să existe mai multe opinii despre acest subiect, decât ne imaginăm. Dezbaterea acestui subiect ar putea merge în două direcții: Aș putea să iau câteva dintre opiniile eronate și să arăt de ce nu se potrivesc cu adevărul Scripturii sau, aș putea scrie ceea ce cred că este adevărul biblic și cum acesta desființează părerile greșite, ceea ce voi și face în continuare.
Când cineva moare, șansa sa de a „alege” s-a încheiat. Cu excepția cazului în care Dumnezeu permite o înviere, care este cu siguranță posibilă, ceea ce a ales fiecare în viață cu privire la Domnul și condițiile Sale pentru eternitate va determina unde își va petrece veșnicia. Cei care resping iertarea Domnului, oferită prin Isus Cristos, nu vor ajunge să-și petreacă veșnicia în ceruri.
- Ioan 3:18 „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al Lui Dumnezeu.”
Cred că cei care resping iertarea oferită prin Isus Cristos, mor și merg în iad. Gândiți-vă la modul în care Isus a explicat soarta unui cerșetor bolnav pe nume Lazăr și a omului bogat, fără nume, la a cărui poartă cerșea cel dintâi.
- Luca 16:22-24 „Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.’”
Aceasta a fost înainte ca Isus să moară pe cruce și chiar și atunci, unii ajungeau într-un loc bun, iar ceilalți în Locuința morților. Iadul este real și în Biblie este denumit Locuința morților. În ebraică cuvântul original este „Sheol” iar în greacă, „Hades” și este primul loc de chin pentru cei pierduți.
După ce Isus va reveni și va domni pe un pământ restaurat, timp de o mie de ani, diavolul va fi lăsat liber pentru un timp de încercare a celor care vor fi trăit pe perioada mileniului. În cele din urmă, va fi ultimul război dintre bine și rău, iar la final, pământul și cerul lui (Universul) vor arde.
- Apocalipsa 20:11-15 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
Locuința morților (actualul iad) va ajunge în iazul de foc. Iadul este ca o închisoare temporară. După Ziua Judecății, iadul și toți cei care vor fi fost închiși acolo vor fi aruncați în iazul de foc, care este locul final al celor care vor fi condamnați pentru totdeauna.
De ce trebuie să ajungă oamenii în iazul de foc și nu doar să dispară? Omul este creația Lui Dumnezeu și suntem veșnici așa cum El este veșnic. Nimeni nu poate înceta vreodată să existe. Un Dumnezeu sfânt nu va permite răului să ajungă în raiul sfânt și perfect, care este și locuința îngerilor și a copiilor Săi. În iad și în iazul de foc, vor fi doar cei care au trăit după bunul lor plac. Nu este voia Lui Dumnezeu ca vreun om să piară, dar cei care refuză mântuirea, trebuie să plătească pentru propriile lor păcate. Isus a plătit prețul cu cea mai mare dragoste și sacrificiu din toate timpurile, dar dacă cineva refuză iertarea Lui, va avea ce a ales.
În ceea ce îi privește pe credincioși, deși trupul moare, duhul lor nu va muri și nu va fi niciodată despărțit de Dumnezeu, prin cea de-a doua moarte.
- Ioan 11:25-26 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
- 2 Corinteni 5:5-8 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.
După cum am arătat anterior, înainte ca Isus să vină și să plătească pentru păcatele noastre, cei care au trăit pentru Dumnezeu au ajuns într-un loc numit „sânul lui Avraam”. Omul bogat și rău care murise, îl putea vedea viu pe cerșetorul Lazăr, de acolo de unde era și el viu, într-un anumit sens, în Locuința morților. Trupul său a murit, dar sufletul este etern.
- Luca 16:22-24 „Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.’”
Fostul bogat, a implorat ca Lazăr să fie trimis să-i aducă măcar o picătură de apă. Practic, Avraam i-a amintit că era acolo din cauza alegerilor greșite pe care le-a făcut în viață și i-a explicat că între ei este o prăpastie și nimeni nu poate trece dintr-un loc în altul.
„Sânul lui Avraam” era același loc în care i-a spus Isus tâlharului de pe cruce, care a crezut în El, că va fi cu El în acea zi. Termenul original, din limba greacă, tradus prin „rai” de Cornilescu, este „paradeiso” și înseamnă „paradis”.
- Luca 23:43 Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Știm că s-au întâmplat multe lucruri după ce Isus și-a dat duhul pe cruce în acea zi și până când a înviat, trei zile mai târziu, chiar dacă nu știm totul. Știm că Isus a luat înapoi cheile Locuinței morților, ne-a purtat păcatele, a plătit pentru ele și a împlinit tot ce trebuia să împlinească pentru mântuirea noastră.
Cred că Isus a eliberat „sânul lui Avraam” și pe poporul Său de acolo. Datorită jertfei Lui Isus, cei de acolo puteau acum să intre în raiul de sus. Sângele jertfelor de animale a fost o soluție temporară pentru păcat, până când Isus a plătit cu sângele Lui, o dată pentru totdeauna. Paradisul s-a dus dintr-un loc de mângâiere, dintr-un tărâm din interiorul pământului, în locul perfect în care trebuie să fie, sus în ceruri. Și când credincioșii își lasă în urmă „corturile pământești” la ceea ce numim „moarte”, duhurile lor merg să fie cu Domnul, sus în rai.
Într-o zi va veni răpirea și Biblia vorbește despre cei care au „adormit” și care vor veni atunci împreună cu Domnul.
- 1 Tesaloniceni 4:13-18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa Lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Cei care sunt în rai, încă nu au trupurile de slavă, așa cum are Isus Cristos. Dar când va veni Domnul să-și ia poporul la răpire, ei vor veni cu El și vechile lor rămășițe vor fi schimbate „într-o clipeală din ochi”, în noile lor trupuri glorificate. Cei în viață vor fi, de asemenea, schimbați când vor fi ridicați la cer.
Dacă citim cu atenție versetele din Noul Testament, vedem că „cei necredincioși” sunt numiți practic „morți” și „credincioșii”, sunt numiți „adormiți sau morți în Cristos”.
- Matei 22:32 „‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”
Un principiu de bază al credinței noastre este acela că cei „vii în Cristos” nu sunt deloc despărțiți de Dumnezeu, în duh. Doar trupurile fizice în care trăim aici pe Pământ stau între noi și Domnul. Cei „care nu sunt în Cristos”, sunt „separați de Dumnezeu”. Păcatul este moarte (separarea de Dumnezeu) și toți se nasc în păcat, ca oameni cu o natură căzută. Bineînțeles, bebelușii și copiii, care mor înainte de vârsta la care pot alege, vor ajunge în rai. Doar Dumnezeu știe care este această vârstă pentru fiecare caz în parte. Cei care trăiesc în întunericul păcatului, vor continua să fie în întuneric și după ce vor muri, dar va fi ceva permanent și chinuitor. „Sentința cu moartea” din Ziua Judecății este numită „a doua moarte”, deoarece prima moarte este cea fizică, după care urmează iadul, iar după Judecata de Apoi vine sentința finală numită și „moartea a doua”. Creștinii au parte doar de prima moarte, care este doar a trupului, nu a duhului.
ALT ARTICOL CORELATE CU ACEST MESAJ
Avem un articol întreg despre Ziua Judecății, care explică și de ce judecata creștinilor este complet diferită de a celor necredincioși. Păcatele unui creștin sunt iertate de sângelui Domnului și numai motivația faptelor lor bune va fi judecată dacă se califică pentru a fi răsplătite sau nu.
SECȚIUNI DE VERSETE DESPRE CE SE VA ÂNTÂMPLA CU NOI DUPĂ MOARTE, PENTRU STUDIU ȘI MEDITAȚIE
Luca 16:19-31 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”
Marcu 5:35-42 Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
Și aceeași întâmplare, relatată în Evanghelia după Luca.
Luca 8:48-56 Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.” Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită.” Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te !” Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Să vedem acum cazul lui Lazăr, fratele lui Maria și Marta.
Ioan 11:11-15 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme , dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
1 Tesaloniceni 4:13-18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa Lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
1 Corinteni 15:50-53 Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia Lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
2 Timotei 4:1-2 Te rog fierbinte, înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea lui Cristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
1 Petru 4:5-6 Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.
1 Corinteni 15:12-22 Dar dacă se propovăduieşte că Cristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Cristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai Lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Cristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici Cristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Cristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Cristos.
Apocalipsa 14:12-13 „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile Lui Dumnezeu şi credinţa Lui Isus.” Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Apocalipsa 20:11-15 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
Copyright © 2020 E. Cockrell, Poate fi folosit pentru studiu biblic, dar nu poate fi copiat în întregime și folosit pentru a obține profit financiar.
În încheiere, dacă nu sunteți siguri că sunteți copilul Lui Dumnezeu și aveți nevoie să fiți eliberați de păcat, vă rugăm să citiți mesajele:
A FI SALVAT CU ADEVĂRAT
Nu este suficient să repetăm rugăciunea păcătosului după altcineva, pentru a ajunge la mântuire.
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL
Mâna Domnului e tot întinsă pentru cei pierduți sau care au rătăcit Calea Lui.
MÂNTUIREA
Care sunt bazele biblice ale întoarcerii la Dumnezeu.
MULȚI CHEMAȚI, DAR PUȚINI ALEȘI
Să înțelegem ce spune de fapt acest verset din Evanghelia după Matei.
O DATĂ MÂNTUIT, VEȘNIC MÂNTUIT?
O abordare pe baze biblice a acestei doctrine controversate.
„O DATĂ MÂNTUIT VEȘNIC MÂNTUIT”, DEMASCAREA UNEI IMPOSIBILITĂȚI
Cum explicăm multe versete biblice, dacă este adevărată doctrina că „o dată mântuit ești veșnic mântuit”?
VREDNIC
„Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.” Să înțelegem cât de serios este avertismentul dat de Isus în Matei 10:38.
ALTE ARTICOLE DESPRE „RAI ȘI IAD”:
IADUL ȘI FOCUL LUI SUNT REALE AȘA CUM SPUNE BIBLIA
Iadul este un loc real de pedeapsă, unde focul arde veșnic, așa cum arată Biblia.
IADUL - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre iad și pedeapsa pentru respingerea mântuirii oferită de Isus.
LAZĂR ȘI BOGATUL FĂRĂ NUME
Domnul ne învață multe lecții importante în această povestire.
PORȚILE DE MĂRGĂRITAR
De ce a ales Dumnezeu să facă porțile Noului Ierusalim din perle (mărgăritare)
RAIUL - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre rai, tronul Lui Dumnezeu și multe altele.
ZIUA JUDECĂȚII
Oare va fi cu adevărat o zi în care toți cei care au trăit vreodată pe Pământ vor da socoteală de faptele lor?
MENIU PRINCIPAL