În noaptea dinaintea răstignirii Sale, Isus Cristos a luat cina și a instituit practica de a lua pâinea și vinul (numită cel mai frecvent Cina Domnului), în amintirea jertfei Lui. Acea ultimă cină este considerată de unii a fi un Seder de Paște. Pentru a vedea ce s-a întâmplat cu adevărat cu această masă, trebuie să înțelegem istoria și obiceiurile evreiești, în special din acea epocă, altfel avem tendința de a interpreta totul conform vremurilor în care trăim. Apoi, trebuie să privim versetele implicate, în lumina adevăratei perspective, pe care o găsim în înțelegerea corectă a ceea ce s-a întâmplat atunci.
În timp ce facem acest lucru, să remarcăm că unele versete din Biblie luate separat, pot face pe cineva să creadă că a fost cu adevărat o masă de Seder de Paște. Dar pentru a afla adevărul trebuie să luăm în considerare „toate versetele pe acest subiect” și să realizăm că Isus și ucenicii nu s-au dus și nici nu ar fi putut merge înainte de timpul stabilit ca să jertfească mielul care ar fi fost necesar pentru un Seder de Paște. Mieii trebuiau jertfiți la Templu și asta nu s-a făcut decât a doua zi. Isus a fost de fapt jertfit pe cruce tocmai în ziua în care mieii au fost sacrificați pentru Paște (14 Nisan) și a devenit Mielul nostru de Paște.
În primul rând, să înțelegem că era o zi oficială numită „Ziua Pregătirii” înainte de fiecare Paște. În această zi, locul în care se sărbătorea Paștele a fost curățat ceremonial și s-au făcut pregătirile pentru masa de Seder. Cred că de fapt au fost implicate două zile, 13 Nisan, când s-au făcut unele pregătiri preliminare, și următoarea fiind ziua oficială a pregătirii, 14 Nisan, când mieii erau duși la preot la Templu, sacrificați, aduși acasă și gătiți pentru masa care urma să aibă loc. La apusul zilei de 14 Nisan, începe Paștele (15 Nisan), care este un Șabat mare și în acea noapte se mănâncă Sederul, inclusiv mielul jertfit.
În continuare să vedem ce se întâmplă în zilele noastre la o masă de Seder de Paște.
1. Kiduș și primul pahar (din cele 4 pahare de vin) - rugăciunea de sfințire și binecuvântare sunt rostite împreună cu primul pahar de vin, prin care ziua este dedicată Lui Dumnezeu.
2. Urchatz (spălarea mâinilor) - nu se recită nicio binecuvântare. Un membru al familiei duce fiecărei persoane de la masă o carafă cu apă, un castron și un prosop pentru a se spăla pe mâini.
3. Karpas (înseamnă pătrunjel, țelină, ierburi verzi) – se înmoaie legumele verzi într-un vas cu apă sărată și se mănâncă. Leguma verde le amintește evreilor că Paștele este primăvara, iar apa sărată simbolizează lacrimile și durerea sclaviei strămoșilor lor.
4. Yachatz (se rupe matza) – pâinea nedospită, matza din mijlocul celor 3 puse pe masă, se rupe în două, iar bucata cea mai mare se învelește într-un șervețel și se pune deoparte ca afikomen (care este ascuns și se va mânca la sfârșitul masei). Cealaltă bucată se lasă cu celelalte două azimi întregi.
5. Magid afikomen (relatarea exodului din Egipt) – începe cu recitarea unui scurt pasaj despre „pâinea suferinței”, de către cel mai tânăr participant la Seder), continuă cu răspunsul la cele 4 întrebări cheie și se încheie cu al doilea pahar de vin, vinul mâniei. Povestea Exodului este spusă și se toarnă puțin vin pentru fiecare urgie trimisă peste egipteni. Se recită prima jumătate a Halelului (Psalmii 113-118) și apoi se bea al doilea pahar de vin.
6. Rachtzah (a doua spălare a mâinilor, cu o binecuvântare) - curățarea ceremonială.
7. Motzi (binecuvântarea azimilor) – cele două mața întregi și bucata rămasă din cea frântă din mijloc se binecuvântează, se rup și se distribuie mesenilor.
8. Matza (se mănâncă pâinea nedospită) – fiecare mesean mănâncă bucățile de matza primite.
9. Maror (ierburile amare sunt binecuvântate și consumate) – simbolizate de obicei de salată romana și hrean.
10. Korech (mața și ierburile amare sunt mâncate împreună) – se înmoaie matza în hrean și charoset (amestec de mere și nuci) și se mănâncă. În multe mese Seder, pașii 8 la 10 sunt combinați.
11. Shulchan Orech (se mănâncă mielul) -- friptura de miel se servea cu ierburi amare și matza pe vremea Lui Isus, astăzi meniul este mult mai variat și mai somptuos.
12. Tzafun (afikomen-ul este căutat, găsit și mâncat) -- copiii caută bucata de matza ascunsă, „afikomen” iar cel care îl găsește primește o recompensă. Toată lumea primește o bucată mică din afikomen să mănânce.
13. Barech (rugăciunea de mulțumire după masă) – se bea al treilea pahar de vin, care este paharul mântuirii. Încă un pahar de vin este turnat pentru prorocul Ilie. Apoi, un copil merge la uşă căutându-l pe Ilie, pentru a vedea dacă este acolo pentru a anunţa venirea lui Mesia.
14. Halel (Psalmii 113-118) -- fiecare seder se termină cu recitarea celei de a doua jumătăți a Halelului și cu sorbirea celui de-al patrulea pahar de vin. Acesta este paharul acceptării sau al laudei.
15. Nirtzah (totul este terminat) – masa de seder se încheie și toți spun "L'shanah haba'a b'irushalayim!", sau "La anul la Ierusalim!”.
Nu vedem nicio însemnare, nici semne că cina pe care a luat-o Isus cu ucenicii în acea noapte, ar fi fost o masă de Seder de Paște. Nu scrie nimic despre carnea de miel în meniul lor, tocmai pentru că nu era încă vremea jertfirii mieilor.
Ca să înțelegem corect poruncile și obiceiurile iudaice trebuie să știm că în acea săptămână au fost două zile de Șabat. Fiecare zi de Paște (15 Nisan) este un Șabat mare. Fiecare săptămână are, de asemenea, un Șabat săptămânal, cea de a 7-a zi. Acestea sunt două Șabate diferite și ambele au avut loc în acea săptămână.
Iată o listă a celor șapte zile sfinte anuale care sunt Șabate mari. Acestea sunt zile care trebuiau ținute ca pentru Domnul și în care nu trebuia făcută nicio lucrare.
15 Nisan, Ziua Paștelui și prima zi din cele șapte zile de azimi.
21 Nisan, Ultima zi a Paștelui și a celor șapte zile de azimi.
6 Sivan, Rusaliile (Sărbătoarea Săptămânilor, Shavuot) la 50 de zile după primul Șabat festiv.
Tishri 1, Ziua trâmbițelor (Yom Teruach) (Rosh Hashana).
Tishri 10, Ziua Ispășirii (Yom Kippur).
Tishri 15, Sărbătoarea Corturilor (Sukkot).
Tishri 22, Ultima zi mare, încheierea Sukkot (Shemini Atzeret).
Și acum să analizăm mai atent unele dintre versetele implicate:
Aceasta arată că momentul crucificării este „înainte” de masa sau Sederul de Paște. Isus nu a mâncat Sederul înainte de ziua în care trebuia mâncat. Isus este Dumnezeu, și Dumnezeu este Cel care a instituit Paștele. Dacă Isus avea de gând să jertfească un miel și să țină Sederul, El ar fi făcut-o în ziua potrivită. Următoarele versete arată că ziua Paștelui urma să vină.
Ziua pregătirii a fost ziua în care s-au jertfit mieii și după apusul soarelui, a început Sederul de Paște pe parcursul căruia s-au mâncat mieii, din care nu trebuia să mai rămână nimic până la răsărit. Amintiți-vă că ziua pregătirii a fost 14 Nisan, iar la apusul soarelui a devenit ziua de Paște, 15 Nisan.
Următoarele versete sunt încă o confirmare a faptului că Isus a fost arestat și răstignit înainte de Paște, în Ziua Pregătirii.
În versetele de mai jos putem vedea că la ultima cină (numită cina cea de taină), ucenicii credeau că Isus l-a trimis pe Iuda să cumpere ceva pentru praznic, adică pentru sărbătoarea Sederului de Paști care urma să aibă loc.
Dacă ar fi ținut sărbătoarea în acea noapte, ucenicii nu ar fi avut niciun motiv să se gândească că Isus îl trimitea pe Iuda să cumpere ceva pentru sărbătoare. În Ioan 13:4 citim că Isus „s-a sculat de la masă”, deci masa se terminase deja când Isus l-a trimis pe Iuda să facă ce avea de făcut. Domnul știa foarte bine că Iuda era pe cale să-l trădeze. De asemenea, rețineți că Iuda nu ar fi putut să meargă să cumpere nimic de Paște. Tarabele urmau să fie închise pentru că era zi de Șabat mare și orice muncă era interzisă.
În continuare, să luăm în considerare ceva foarte important. Ar păcătui Isus? Desigur că nu. Pâinea de la Sederul de Paște trebuie să fie „azimă”. Se numește „matza”. Pâinea folosită de Isus la instituirea ceremoniei pâinii și a vinului a fost „pâine dospită”. Aceasta este o dovadă serioasă că ultima cină a Lui Isus nu a fost o masă Seder. Din anumite motive, unii creștini nu vor să accepte că nu este o masă Seder. Dacă un creștin dorește să aibă o masă Seder, poate să o facă. Dar trebuie să ne amintim că Isus a venit să împlinească Paștele. Încă sărbătorim Paștele de fiecare dată când luăm Cina Domnului, dar ca fiind împlinit de Mielul Lui Dumnezeu, care a venit să îndepărteze păcatele lumii.
Urmează versetele din Vechiul Testament care arată că pe parcursul sărbătorii se puteau mânca numai azimi. Sărbătoarea se numește Cele șapte zile ale azimilor.
Să ne amintim că la apusul zilei în care Isus a fost răstignit, a început ziua a 15-a din luna Nisan, Ziua Paștelui, când se lua masa de Seder de Paște și care era prima zi a celor șapte zile ale azimilor.
Următoarea selecție de versete implică pâinea folosită în noaptea dinaintea răstignirii și în fiecare dintre ele, pâinea folosită era „pâine dospită”. Dacă ar fi fost deja Paștele, nu ar fi existat drojdie în casă, nici nu se mânca pâine dospită, ci doar „pâine nedospită”.
Iată versetele:
În toate aceste versete, pâinea folosită de Isus era pâine dospită. Acest lucru nu s-ar fi putut face la o masă de Paște. Să ne uităm la cuvântul literal folosit în versetele care se referă la pâinea pe care a folosit-o Isus în acea noapte. Cuvântul grecesc folosit în textul original este „ἄρτον” („artos” în latină) înseamnă „pâine sau franzelă” conform „Strong's Exhaustive Concordance”. Cuvântul vine din „airo” care înseamnă pâine (dospită) sau franzelă.
Cuvântul grecesc „ἄρτον”, apare de 97 de ori în Noul Testament și de fiecare dată se referă la „pâine dospită” sau ca o „referire generală la mâncare”, cum ar fi în rugăciunea „Tatăl nostru”.
Acest tip de pâine dospită, „aptov” („ἄρτον”) apare în multe versete, inclusiv în cele prezentate în acest articol: Matei 26:26, Marcu 14:22, Luca 22:19, 24:30, Ioan 6:48, 51, 1 Corinteni 11:23, 26,27.
Să vedem ce spune „Thayer’s Greek Lexicon” despre „pâinea nedospită”. Cuvântul grecesc folosit în Noul Testament pentru aceasta este „azumos”.
1) nefermentat, fără plămădeală sau drojdie
1a) azimele folosite la sărbătoarea pascală a evreilor
1b) metaforic înseamnă lipsit de greșeli sau de „aluatul fărădelegii”.
Acest cuvânt este folosit de 9 ori în Noul Testament, în versetele următoare.
Niciunul dintre scriitorii Noului Testament nu a folosit cuvântul „azumos” pentru pâinea pe care Isus a frânt-o când a instituit Cina Domnului, în noaptea dinaintea răstignirii Sale. Toți au folosit „ἄρτον”.
Mai devreme în acest mesaj am scris despre ce implică o masă modernă de Paște. Să revedem punctele 4, 7 și 8.
4. Yachatz (se frânge matza) – pâinea nedospită (matza) din mijlocul celor 3 azimi puse pe masă se rupe în două, iar bucata cea mai mare se învelește într-un șervețel și se pune deoparte ca afikomen (care este ascuns și se va mânca la sfârșitul masei). Cealaltă bucată se lasă cu celelalte două mațot intregi.
7. Motzi (binecuvântarea azimilor) – cele două mața întregi și bucata rămasă din cea frântă din mijloc se rup și se distribuie mesenilor.
8. Matza (se mănâncă pâinea nedospită) – fiecare mesean frânge și mănâncă bucățile de matza primite.
Vă puteți imagina ca în oricare dintre aceste etape ale Sederului să fie folosită pâine dospită? Ar fi imposibil pentru orice evreu să folosească pâine dospită atunci când li se cere să mănânce numai pâine nedospită. Pe parcursul celor șapte zile nici măcar drojdia nu era permisă în casă, cu atât mai puțin pâinea dospită.
Pentru a fi corect față de acest studiu, trebuie să admitem că există o secțiune de versete care ridică întrebări.
Cred că aceasta nu a fost prima zi „de sărbătoare”, ci mai degrabă prima zi „din cele două zile de pregătire” pentru sărbătoare. Se pare că au luat în considerare zilele de pregătire ca parte a sărbătorii. Cred că cuvintele de la începutul versetului 17, sunt înșelătoare, deoarece în cele care urmează ucenicii întreabă unde să facă pregătirile pentru Sederul de Paște și deja am văzut că aveau două zile de pregătire, în 13 și 14 Nisan, pentru Paștele care urma să fie celebrat în 15 Nisan. Cu această clarificare, putem vedea că 13 Nisan a fost prima zi dintre cele două zile de pregătire.
Este important de știut că luna Nisan este denumită și Abib. De asemenea, rețineți că, atunci când studiați Vechiul Testament, poate părea că Paștele a fost pe 14 Nisan. Dar să observăm că scrie „seara” – care este momentul în care se schimbă data în măsurarea timpului evreiesc. Iată un pasaj interesant de versete din Vechiul Testament care arată ce am menționat deja și care ne ajută să înțelegem de ce au dorit evreii ca Isus să fie ucis și luat de pe cruce repede, ca să poată celebra Paștele.
S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron. Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.” Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului. Şi să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce cu azimi şi ierburi amare. Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui, pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui. Dacă un străin care locuieşte între voi prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin, ca şi pentru băştinaş.’”
Atingerea sau apropierea de un cadavru în iudaism făcea ca oricine să fie pângărit sau spurcat, devenind „necurat”. Cred că preoții evrei erau stresați că urmau să țină Paștele și poporul i-ar fi putut vedea ca fiind „necurați”. Erau prea vizibili. În versetele de mai sus, Dumnezeu a spus că, dacă cineva era spurcat (necurat), nu putea ține Paștele la timpul stabilit, ci trebuia să-l amâne cu o lună.
Liderii evrei nu ar fi intrat în mod public în Pretoriu, ca să nu fie pângăriți și să nu poată sărbători Paștele. Se pare că, intrând într-un loc al celor dintre neamuri, se simțeau necurați.
Chiar dacă apostolul Matei nu-l numește Paște și nici Prima Zi a Azimilor, el scrie despre această zi, pentru că aceasta urmează după Ziua Pregătirii. Și acum acești „oameni sfinți” nu au nicio problemă să meargă în secret oriunde era Pilat. Este doar o remarcă secundară, dar care arată cât erau de ipocriți. Cu o zi înainte, când ochii publicului erau asupra lor, nu intrau în Pretoriu, dar acum în secret nu aveau nicio problemă să meargă oriunde se afla Pilat, chiar dacă era o zi de Sabat mare.
Acest verset nu doar că a doua zi era Paștele ci și că iudeii doreau ca totul să fie rezolvat până de Paște. A fost în regulă ca toate aceste evenimente să aibă loc cu o zi înainte dar voiau ca Isus sa fie mort și coborât de pe cruce înainte de Paște ca să nu mai trebuiască nici să-L vadă sau să se gândească la El. Le era frică să nu planeze nimic necurat asupra lor în ziua lor cea mare sau le era mai mult frică de strigătele poporului? Au reușit să manipuleze mulțimea cu minciunile și acțiunile lor, dar poporul se putea dezmetici. Cu cât Isus era mai mult timp pe cruce în ochii mulțimii, cu atât creștea riscul ca oamenii să se întoarcă împotriva lor.
Din Ioan 19:31 vedem clar că era Ziua Pregătirii și că a doua zi era Șabatul Paștilor. Acest singur verset este o dovadă suficientă că Isus nu a mâncat masa de Paște la ultima cină. Chiar Cel care a instituit regulile celebrării Paștelui, nu le-ar fi respectat? Desigur că nu.
Isus a împlinit Paștele. I-a creat o nouă fațetă. Încă sărbătorim Paștele, dar ca și credincioși care văd împlinirea lui.
Sângele jertfelor dinainte de venirea lui Isus, doar acoperea păcatele. Când Isus a fost răstignit a spus: „S-a sfârșit”. Pe cruce în ziua aceea, s-a terminat aducerea de jertfe pentru păcat. Sângele Lui a plătit prețul păcatelor noastre ale tuturor.
Când Isus a spus să luăm pâinea și vinul în amintirea Lui și a jertfei Lui pentru noi, a spus de fapt să continuăm să facem asta. Și vedem în Matei 26:29 că Isus nu va mai bea din rodul viței până când nu îl va bea împreună cu noi în Împărăția Tatălui, făcând referire la ospățul nunții Mielului. Ce minunat! Isus a instituit un nou legământ pe cruce. Când și-a vărsat sângele pentru noi, ne-a salvat literalmente de osânda veșnică. Fiecare evreu care a rămas cu adevărat aproape de Dumnezeu până în acel moment și fiecare credincios care Îl alege pe Isus ca Mesia și Mântuitor personal, din acel moment, primește iertarea. Și pe măsură ce Îl cinstim împreună ca o biserică iubitoare, o mireasă iubitoare, până la ospățul nunții Mielului, îi declarăm credincioșia și mulțumirea noastră.
În seara precedentă răstignirii Sale, Isus Cristos a instituit cinstirea Noului Legământ, a sângelui Său vărsat pentru noi și a trupul Său dat de bună voie. A împlinit complet scopul venirii Sale în lume. Pe moment, ucenicii nu au putut înțelege pe deplin ce a făcut Isus. Dar cu trecerea timpului, cu siguranță au înțeles.
Iar cei care l-au ales pe Isus, au continuat să se împărtășească cu trupul și sângele Domnului. Pavel a scris despre Cină în prima scrisoare către Corinteni.
Au mâncat Isus și ucenicii o masă de Seder de Paște în noaptea dinaintea crucificării? Nu. La acel moment era imposibil, pentru că mieii nici măcar nu erau sacrificați la Templu decât în ziua următoare. Și pentru că încă era Ziua Pregătirii, pâinea de la masa lor era „dospită”, ceea ce ar fi fost un păcat la o masă Seder de Paște. Putem vedea că Isus a ținut Paștele, dar nu cu o masă Seder. Însuși Isus a devenit Mielul de Paște din toate timpurile. Un singur sacrificiu pentru toți, pentru totdeauna. Și în ajunul acelei zile fatidice și totuși mântuitoare de suflete, Isus Cristos a instituit cinstirea Noului Legământ cu pâinea și vinul. Și într-o zi, noi, care suntem ai Lui, vom sărbători marea Sa victorie împreună cu El la ospățul nunții Mielului în împărăția Tatălui Său. Noi, toți cei care suntem ai Lui, suntem rodul iubirii și jertfei Sale. Noi suntem răsplata Lui.
În timp ce facem acest lucru, să remarcăm că unele versete din Biblie luate separat, pot face pe cineva să creadă că a fost cu adevărat o masă de Seder de Paște. Dar pentru a afla adevărul trebuie să luăm în considerare „toate versetele pe acest subiect” și să realizăm că Isus și ucenicii nu s-au dus și nici nu ar fi putut merge înainte de timpul stabilit ca să jertfească mielul care ar fi fost necesar pentru un Seder de Paște. Mieii trebuiau jertfiți la Templu și asta nu s-a făcut decât a doua zi. Isus a fost de fapt jertfit pe cruce tocmai în ziua în care mieii au fost sacrificați pentru Paște (14 Nisan) și a devenit Mielul nostru de Paște.
În primul rând, să înțelegem că era o zi oficială numită „Ziua Pregătirii” înainte de fiecare Paște. În această zi, locul în care se sărbătorea Paștele a fost curățat ceremonial și s-au făcut pregătirile pentru masa de Seder. Cred că de fapt au fost implicate două zile, 13 Nisan, când s-au făcut unele pregătiri preliminare, și următoarea fiind ziua oficială a pregătirii, 14 Nisan, când mieii erau duși la preot la Templu, sacrificați, aduși acasă și gătiți pentru masa care urma să aibă loc. La apusul zilei de 14 Nisan, începe Paștele (15 Nisan), care este un Șabat mare și în acea noapte se mănâncă Sederul, inclusiv mielul jertfit.
În continuare să vedem ce se întâmplă în zilele noastre la o masă de Seder de Paște.
1. Kiduș și primul pahar (din cele 4 pahare de vin) - rugăciunea de sfințire și binecuvântare sunt rostite împreună cu primul pahar de vin, prin care ziua este dedicată Lui Dumnezeu.
2. Urchatz (spălarea mâinilor) - nu se recită nicio binecuvântare. Un membru al familiei duce fiecărei persoane de la masă o carafă cu apă, un castron și un prosop pentru a se spăla pe mâini.
3. Karpas (înseamnă pătrunjel, țelină, ierburi verzi) – se înmoaie legumele verzi într-un vas cu apă sărată și se mănâncă. Leguma verde le amintește evreilor că Paștele este primăvara, iar apa sărată simbolizează lacrimile și durerea sclaviei strămoșilor lor.
4. Yachatz (se rupe matza) – pâinea nedospită, matza din mijlocul celor 3 puse pe masă, se rupe în două, iar bucata cea mai mare se învelește într-un șervețel și se pune deoparte ca afikomen (care este ascuns și se va mânca la sfârșitul masei). Cealaltă bucată se lasă cu celelalte două azimi întregi.
5. Magid afikomen (relatarea exodului din Egipt) – începe cu recitarea unui scurt pasaj despre „pâinea suferinței”, de către cel mai tânăr participant la Seder), continuă cu răspunsul la cele 4 întrebări cheie și se încheie cu al doilea pahar de vin, vinul mâniei. Povestea Exodului este spusă și se toarnă puțin vin pentru fiecare urgie trimisă peste egipteni. Se recită prima jumătate a Halelului (Psalmii 113-118) și apoi se bea al doilea pahar de vin.
6. Rachtzah (a doua spălare a mâinilor, cu o binecuvântare) - curățarea ceremonială.
7. Motzi (binecuvântarea azimilor) – cele două mața întregi și bucata rămasă din cea frântă din mijloc se binecuvântează, se rup și se distribuie mesenilor.
8. Matza (se mănâncă pâinea nedospită) – fiecare mesean mănâncă bucățile de matza primite.
9. Maror (ierburile amare sunt binecuvântate și consumate) – simbolizate de obicei de salată romana și hrean.
10. Korech (mața și ierburile amare sunt mâncate împreună) – se înmoaie matza în hrean și charoset (amestec de mere și nuci) și se mănâncă. În multe mese Seder, pașii 8 la 10 sunt combinați.
11. Shulchan Orech (se mănâncă mielul) -- friptura de miel se servea cu ierburi amare și matza pe vremea Lui Isus, astăzi meniul este mult mai variat și mai somptuos.
12. Tzafun (afikomen-ul este căutat, găsit și mâncat) -- copiii caută bucata de matza ascunsă, „afikomen” iar cel care îl găsește primește o recompensă. Toată lumea primește o bucată mică din afikomen să mănânce.
13. Barech (rugăciunea de mulțumire după masă) – se bea al treilea pahar de vin, care este paharul mântuirii. Încă un pahar de vin este turnat pentru prorocul Ilie. Apoi, un copil merge la uşă căutându-l pe Ilie, pentru a vedea dacă este acolo pentru a anunţa venirea lui Mesia.
14. Halel (Psalmii 113-118) -- fiecare seder se termină cu recitarea celei de a doua jumătăți a Halelului și cu sorbirea celui de-al patrulea pahar de vin. Acesta este paharul acceptării sau al laudei.
15. Nirtzah (totul este terminat) – masa de seder se încheie și toți spun "L'shanah haba'a b'irushalayim!", sau "La anul la Ierusalim!”.
Nu vedem nicio însemnare, nici semne că cina pe care a luat-o Isus cu ucenicii în acea noapte, ar fi fost o masă de Seder de Paște. Nu scrie nimic despre carnea de miel în meniul lor, tocmai pentru că nu era încă vremea jertfirii mieilor.
- Luca 23:52-54 Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii şi începea ziua Șabatului.
- Ioan 19:30-31 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Șabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Șabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Ca să înțelegem corect poruncile și obiceiurile iudaice trebuie să știm că în acea săptămână au fost două zile de Șabat. Fiecare zi de Paște (15 Nisan) este un Șabat mare. Fiecare săptămână are, de asemenea, un Șabat săptămânal, cea de a 7-a zi. Acestea sunt două Șabate diferite și ambele au avut loc în acea săptămână.
Iată o listă a celor șapte zile sfinte anuale care sunt Șabate mari. Acestea sunt zile care trebuiau ținute ca pentru Domnul și în care nu trebuia făcută nicio lucrare.
15 Nisan, Ziua Paștelui și prima zi din cele șapte zile de azimi.
21 Nisan, Ultima zi a Paștelui și a celor șapte zile de azimi.
6 Sivan, Rusaliile (Sărbătoarea Săptămânilor, Shavuot) la 50 de zile după primul Șabat festiv.
Tishri 1, Ziua trâmbițelor (Yom Teruach) (Rosh Hashana).
Tishri 10, Ziua Ispășirii (Yom Kippur).
Tishri 15, Sărbătoarea Corturilor (Sukkot).
Tishri 22, Ultima zi mare, încheierea Sukkot (Shemini Atzeret).
Și acum să analizăm mai atent unele dintre versetele implicate:
- Ioan 18:28 Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.
Aceasta arată că momentul crucificării este „înainte” de masa sau Sederul de Paște. Isus nu a mâncat Sederul înainte de ziua în care trebuia mâncat. Isus este Dumnezeu, și Dumnezeu este Cel care a instituit Paștele. Dacă Isus avea de gând să jertfească un miel și să țină Sederul, El ar fi făcut-o în ziua potrivită. Următoarele versete arată că ziua Paștelui urma să vină.
- Ioan 19:41-42 În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
Ziua pregătirii a fost ziua în care s-au jertfit mieii și după apusul soarelui, a început Sederul de Paște pe parcursul căruia s-au mâncat mieii, din care nu trebuia să mai rămână nimic până la răsărit. Amintiți-vă că ziua pregătirii a fost 14 Nisan, iar la apusul soarelui a devenit ziua de Paște, 15 Nisan.
Următoarele versete sunt încă o confirmare a faptului că Isus a fost arestat și răstignit înainte de Paște, în Ziua Pregătirii.
- Ioan 19:13-16 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”. Era ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” Atunci, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
În versetele de mai jos putem vedea că la ultima cină (numită cina cea de taină), ucenicii credeau că Isus l-a trimis pe Iuda să cumpere ceva pentru praznic, adică pentru sărbătoarea Sederului de Paști care urma să aibă loc.
- Ioan 13:26-30 Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.” Dar nimeni din cei ce şedeau la masă n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.
Dacă ar fi ținut sărbătoarea în acea noapte, ucenicii nu ar fi avut niciun motiv să se gândească că Isus îl trimitea pe Iuda să cumpere ceva pentru sărbătoare. În Ioan 13:4 citim că Isus „s-a sculat de la masă”, deci masa se terminase deja când Isus l-a trimis pe Iuda să facă ce avea de făcut. Domnul știa foarte bine că Iuda era pe cale să-l trădeze. De asemenea, rețineți că Iuda nu ar fi putut să meargă să cumpere nimic de Paște. Tarabele urmau să fie închise pentru că era zi de Șabat mare și orice muncă era interzisă.
În continuare, să luăm în considerare ceva foarte important. Ar păcătui Isus? Desigur că nu. Pâinea de la Sederul de Paște trebuie să fie „azimă”. Se numește „matza”. Pâinea folosită de Isus la instituirea ceremoniei pâinii și a vinului a fost „pâine dospită”. Aceasta este o dovadă serioasă că ultima cină a Lui Isus nu a fost o masă Seder. Din anumite motive, unii creștini nu vor să accepte că nu este o masă Seder. Dacă un creștin dorește să aibă o masă Seder, poate să o facă. Dar trebuie să ne amintim că Isus a venit să împlinească Paștele. Încă sărbătorim Paștele de fiecare dată când luăm Cina Domnului, dar ca fiind împlinit de Mielul Lui Dumnezeu, care a venit să îndepărteze păcatele lumii.
Urmează versetele din Vechiul Testament care arată că pe parcursul sărbătorii se puteau mânca numai azimi. Sărbătoarea se numește Cele șapte zile ale azimilor.
- Numeri 28:17-18 Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azimi. În ziua dintâi, să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea.
Să ne amintim că la apusul zilei în care Isus a fost răstignit, a început ziua a 15-a din luna Nisan, Ziua Paștelui, când se lua masa de Seder de Paște și care era prima zi a celor șapte zile ale azimilor.
Următoarea selecție de versete implică pâinea folosită în noaptea dinaintea răstignirii și în fiecare dintre ele, pâinea folosită era „pâine dospită”. Dacă ar fi fost deja Paștele, nu ar fi existat drojdie în casă, nici nu se mânca pâine dospită, ci doar „pâine nedospită”.
Iată versetele:
- Matei 26:26 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
- Marcu 14:22-26 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în Muntele Măslinilor.
- Luca 22:19 Apoi a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
- 1 Corinteni 11:23 Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
- 1 Corinteni 11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.
În toate aceste versete, pâinea folosită de Isus era pâine dospită. Acest lucru nu s-ar fi putut face la o masă de Paște. Să ne uităm la cuvântul literal folosit în versetele care se referă la pâinea pe care a folosit-o Isus în acea noapte. Cuvântul grecesc folosit în textul original este „ἄρτον” („artos” în latină) înseamnă „pâine sau franzelă” conform „Strong's Exhaustive Concordance”. Cuvântul vine din „airo” care înseamnă pâine (dospită) sau franzelă.
Cuvântul grecesc „ἄρτον”, apare de 97 de ori în Noul Testament și de fiecare dată se referă la „pâine dospită” sau ca o „referire generală la mâncare”, cum ar fi în rugăciunea „Tatăl nostru”.
Acest tip de pâine dospită, „aptov” („ἄρτον”) apare în multe versete, inclusiv în cele prezentate în acest articol: Matei 26:26, Marcu 14:22, Luca 22:19, 24:30, Ioan 6:48, 51, 1 Corinteni 11:23, 26,27.
Să vedem ce spune „Thayer’s Greek Lexicon” despre „pâinea nedospită”. Cuvântul grecesc folosit în Noul Testament pentru aceasta este „azumos”.
1) nefermentat, fără plămădeală sau drojdie
1a) azimele folosite la sărbătoarea pascală a evreilor
1b) metaforic înseamnă lipsit de greșeli sau de „aluatul fărădelegii”.
Acest cuvânt este folosit de 9 ori în Noul Testament, în versetele următoare.
- Matei 26:17 În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?”
- Marcu 14:1 După două zile era Praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
- Marcu 14:12 În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”
- Luca 22:1 Praznicul Azimilor, numit Paştele, se apropia.
- Luca 22:7 Ziua Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
- Faptele Apostolilor 12:3: … (Erau zilele Praznicului Azimilor.)
- Faptele Apostolilor 20:6 Iar noi, după zilele Praznicului Azimilor,…
- 1 Corinteni 5:7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Cristos, Paştele noastre, a fost jertfit.
- 1 Corinteni 5:8 Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.
Niciunul dintre scriitorii Noului Testament nu a folosit cuvântul „azumos” pentru pâinea pe care Isus a frânt-o când a instituit Cina Domnului, în noaptea dinaintea răstignirii Sale. Toți au folosit „ἄρτον”.
Mai devreme în acest mesaj am scris despre ce implică o masă modernă de Paște. Să revedem punctele 4, 7 și 8.
4. Yachatz (se frânge matza) – pâinea nedospită (matza) din mijlocul celor 3 azimi puse pe masă se rupe în două, iar bucata cea mai mare se învelește într-un șervețel și se pune deoparte ca afikomen (care este ascuns și se va mânca la sfârșitul masei). Cealaltă bucată se lasă cu celelalte două mațot intregi.
7. Motzi (binecuvântarea azimilor) – cele două mața întregi și bucata rămasă din cea frântă din mijloc se rup și se distribuie mesenilor.
8. Matza (se mănâncă pâinea nedospită) – fiecare mesean frânge și mănâncă bucățile de matza primite.
Vă puteți imagina ca în oricare dintre aceste etape ale Sederului să fie folosită pâine dospită? Ar fi imposibil pentru orice evreu să folosească pâine dospită atunci când li se cere să mănânce numai pâine nedospită. Pe parcursul celor șapte zile nici măcar drojdia nu era permisă în casă, cu atât mai puțin pâinea dospită.
Pentru a fi corect față de acest studiu, trebuie să admitem că există o secțiune de versete care ridică întrebări.
- Matei 26:17-20 În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?” El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: ‘Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.»’” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
Cred că aceasta nu a fost prima zi „de sărbătoare”, ci mai degrabă prima zi „din cele două zile de pregătire” pentru sărbătoare. Se pare că au luat în considerare zilele de pregătire ca parte a sărbătorii. Cred că cuvintele de la începutul versetului 17, sunt înșelătoare, deoarece în cele care urmează ucenicii întreabă unde să facă pregătirile pentru Sederul de Paște și deja am văzut că aveau două zile de pregătire, în 13 și 14 Nisan, pentru Paștele care urma să fie celebrat în 15 Nisan. Cu această clarificare, putem vedea că 13 Nisan a fost prima zi dintre cele două zile de pregătire.
Este important de știut că luna Nisan este denumită și Abib. De asemenea, rețineți că, atunci când studiați Vechiul Testament, poate părea că Paștele a fost pe 14 Nisan. Dar să observăm că scrie „seara” – care este momentul în care se schimbă data în măsurarea timpului evreiesc. Iată un pasaj interesant de versete din Vechiul Testament care arată ce am menționat deja și care ne ajută să înțelegem de ce au dorit evreii ca Isus să fie ucis și luat de pe cruce repede, ca să poată celebra Paștele.
- Numeri 9:1-14 Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis: „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea hotărâtă. Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la ele.” Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştele. Şi au prăznuit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron. Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.” Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului. Şi să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce cu azimi şi ierburi amare. Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui, pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui. Dacă un străin care locuieşte între voi prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin, ca şi pentru băştinaş.’”
Atingerea sau apropierea de un cadavru în iudaism făcea ca oricine să fie pângărit sau spurcat, devenind „necurat”. Cred că preoții evrei erau stresați că urmau să țină Paștele și poporul i-ar fi putut vedea ca fiind „necurați”. Erau prea vizibili. În versetele de mai sus, Dumnezeu a spus că, dacă cineva era spurcat (necurat), nu putea ține Paștele la timpul stabilit, ci trebuia să-l amâne cu o lună.
- Ioan 18:28 Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.
Liderii evrei nu ar fi intrat în mod public în Pretoriu, ca să nu fie pângăriți și să nu poată sărbători Paștele. Se pare că, intrând într-un loc al celor dintre neamuri, se simțeau necurați.
- Matei 27:62-66 A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ‘După trei zile voi învia.’ Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: ‘A înviat din morţi!’ Atunci, înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.
Chiar dacă apostolul Matei nu-l numește Paște și nici Prima Zi a Azimilor, el scrie despre această zi, pentru că aceasta urmează după Ziua Pregătirii. Și acum acești „oameni sfinți” nu au nicio problemă să meargă în secret oriunde era Pilat. Este doar o remarcă secundară, dar care arată cât erau de ipocriți. Cu o zi înainte, când ochii publicului erau asupra lor, nu intrau în Pretoriu, dar acum în secret nu aveau nicio problemă să meargă oriunde se afla Pilat, chiar dacă era o zi de Sabat mare.
- Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Șabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Șabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Acest verset nu doar că a doua zi era Paștele ci și că iudeii doreau ca totul să fie rezolvat până de Paște. A fost în regulă ca toate aceste evenimente să aibă loc cu o zi înainte dar voiau ca Isus sa fie mort și coborât de pe cruce înainte de Paște ca să nu mai trebuiască nici să-L vadă sau să se gândească la El. Le era frică să nu planeze nimic necurat asupra lor în ziua lor cea mare sau le era mai mult frică de strigătele poporului? Au reușit să manipuleze mulțimea cu minciunile și acțiunile lor, dar poporul se putea dezmetici. Cu cât Isus era mai mult timp pe cruce în ochii mulțimii, cu atât creștea riscul ca oamenii să se întoarcă împotriva lor.
Din Ioan 19:31 vedem clar că era Ziua Pregătirii și că a doua zi era Șabatul Paștilor. Acest singur verset este o dovadă suficientă că Isus nu a mâncat masa de Paște la ultima cină. Chiar Cel care a instituit regulile celebrării Paștelui, nu le-ar fi respectat? Desigur că nu.
Isus a împlinit Paștele. I-a creat o nouă fațetă. Încă sărbătorim Paștele, dar ca și credincioși care văd împlinirea lui.
- Luca 22:20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”
- Matei 26:26-29 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
Sângele jertfelor dinainte de venirea lui Isus, doar acoperea păcatele. Când Isus a fost răstignit a spus: „S-a sfârșit”. Pe cruce în ziua aceea, s-a terminat aducerea de jertfe pentru păcat. Sângele Lui a plătit prețul păcatelor noastre ale tuturor.
Când Isus a spus să luăm pâinea și vinul în amintirea Lui și a jertfei Lui pentru noi, a spus de fapt să continuăm să facem asta. Și vedem în Matei 26:29 că Isus nu va mai bea din rodul viței până când nu îl va bea împreună cu noi în Împărăția Tatălui, făcând referire la ospățul nunții Mielului. Ce minunat! Isus a instituit un nou legământ pe cruce. Când și-a vărsat sângele pentru noi, ne-a salvat literalmente de osânda veșnică. Fiecare evreu care a rămas cu adevărat aproape de Dumnezeu până în acel moment și fiecare credincios care Îl alege pe Isus ca Mesia și Mântuitor personal, din acel moment, primește iertarea. Și pe măsură ce Îl cinstim împreună ca o biserică iubitoare, o mireasă iubitoare, până la ospățul nunții Mielului, îi declarăm credincioșia și mulțumirea noastră.
În seara precedentă răstignirii Sale, Isus Cristos a instituit cinstirea Noului Legământ, a sângelui Său vărsat pentru noi și a trupul Său dat de bună voie. A împlinit complet scopul venirii Sale în lume. Pe moment, ucenicii nu au putut înțelege pe deplin ce a făcut Isus. Dar cu trecerea timpului, cu siguranță au înțeles.
Iar cei care l-au ales pe Isus, au continuat să se împărtășească cu trupul și sângele Domnului. Pavel a scris despre Cină în prima scrisoare către Corinteni.
- 1 Corinteni 11:23-26 Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.
Au mâncat Isus și ucenicii o masă de Seder de Paște în noaptea dinaintea crucificării? Nu. La acel moment era imposibil, pentru că mieii nici măcar nu erau sacrificați la Templu decât în ziua următoare. Și pentru că încă era Ziua Pregătirii, pâinea de la masa lor era „dospită”, ceea ce ar fi fost un păcat la o masă Seder de Paște. Putem vedea că Isus a ținut Paștele, dar nu cu o masă Seder. Însuși Isus a devenit Mielul de Paște din toate timpurile. Un singur sacrificiu pentru toți, pentru totdeauna. Și în ajunul acelei zile fatidice și totuși mântuitoare de suflete, Isus Cristos a instituit cinstirea Noului Legământ cu pâinea și vinul. Și într-o zi, noi, care suntem ai Lui, vom sărbători marea Sa victorie împreună cu El la ospățul nunții Mielului în împărăția Tatălui Său. Noi, toți cei care suntem ai Lui, suntem rodul iubirii și jertfei Sale. Noi suntem răsplata Lui.
ALTE ARTICOLE DESPRE „SUBIECTE DIFICILE”:
ESTE DIFERENȚĂ ÎNTRE PĂCATE SAU TOATE SUNT EGALE?
Acest articol răspunde cu franchețe la această întrebare.
O DATĂ MÂNTUIT, VEȘNIC MÂNTUIT?
O abordare pe baze biblice a acestei doctrine controversate.
„O DATĂ MÂNTUIT VEȘNIC MÂNTUIT”, DEMASCAREA UNEI IMPOSIBILITĂȚI
Cum explicăm multe versete biblice, dacă este adevărată doctrina că „o dată mântuit ești veșnic mântuit”?
TREI ZILE ȘI TREI NOPȚI
Adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu, arată că Isus a fost răstignit într-o zi de Miercuri, nu de Vineri, și că Isus a stat în inima Pământului trei zile și trei nopți, așa cum a spus mai dinainte.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2022 E. Cockrell. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.