CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Auzim atât de des termenul „har” în predici, discuții, scuze, explicații. Dar cât de bine cunoaștem semnificația acestui cuvânt? Din păcate mulți creștini pe care i-am întrebat cum ar defini harul, n-au prea știut ce să răspundă, sau au dat un răspuns lapidar, departe de profunzimea lui reală.
Dicționarul explicativ al limbii române, explică cuvântul „har” prin: grație, favoare, bunătate, un dar sau binecuvântare adusă oamenilor prin Isus Cristos, mulțumire, recunoștință.
Pentru a înțelege termenul așa cum l-au consemnat autorii Noului Testament, inspirați de Duhul Sfânt, să vedem care este semnificația termenului original, din limba greacă „charis” sau „xaris”.
„Strong's Concordance” definește termenul „charis” tradus prin har, astfel: grație divină, dar, calitate, bunăvoință, favoare, îndurare, milă.
Conform „Strong's Exhaustive Concordance”, termenul original din limba greacă, este mai complex decât cuvântul har din limba noastră și are mai multe sensuri. Unul este cel de „grație”, ceea ce conferă bucurie, plăcere, încântare, farmec, drăgălășenie; un alt sens este cel de: bunăvoință, bunătate, favoare.
Un al treilea sens al termenului „xaris” se referă la bunătatea milostivă prin care Dumnezeu își manifestă influența sfântă asupra sufletelor, întorcându-le către Cristos, păzindu-le, întărindu-le și cauzând creștea lor în credința creștină, în cunoașterea Cuvântului și le aprinde pasiunea pentru a opera în virtuțiile creștine. Alte sensuri ale termenului „charis” sunt: îndurare oferită ca dar, beneficii, recompense; mulțumiri aduse pentru tot ce a făcut Isus pentru omenire.
Ioan 1:14-17 „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui [abundența la superlativ a harului și adevărului Lui] şi har după har [binecuvântare spirituală peste binecuvântare spirituală, și cadou peste cadou]; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul [favoarea nemeritată și necâștigată a lui Dumnezeu] şi adevărul au venit prin Isus Cristos.” (textele din paranteze sunt traducere din Biblia Amplificată)
Isus Cristos, Cuvântul întrupat, Dumnezeu Fiul, Calea, Adevărul și Viața, este sursa păcii, a vieții veșnice, a bucuriei, a dragostei, a tot ce este curat, frumos și pur, precum și a HARULUI. Isus este Adevărul și tot El este Cuvântul, deci Scriptura este de asemenea Adevărul. Cu cât cunoaștem mai profund ce spune Biblia, cu atât vom înțelege mai bine cine este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Apostolul Ioan scrie că „noi toți am primit” abundența maximă a harului și a adevărului lui Isus, a atributelor Sale precum și „har peste har”(conform traducerii BVA - Biblia în versiune actualizată, mai apropiată de sensul termenului din limba greacă), adică binecuvântare spirituală, peste binecuvântare spirituală. Toate acestea arată că Dumnezeu nu oferă fărâme din darurile Sale, ci tot ce ne-a dat prin Isus ne-a dat din abundență. Dacă nu fac parte din viața noastră, problema e la noi, nu la Domnul. Nu putem beneficia de ceea ce nu înțelegem, nu suntem conștienți că ne aparține și nu știm cum să accesăm. Din păcate, nu toți oamenii au vieți binecuvântate și împlinite în Cristos. Pentru a avea ceea ce a câștigat Isus la cruce pentru noi, este esențial să fim născuți din nou, și să avem dorința de a înțelege cine este Isus, cine suntem noi în El și care sunt binecuvântările care ne aparțin în El. Cu ajutorul revelației Duhului Sfânt, prin studiul Bibliei, putem înțelege ce este harul lui Dumnezeu, ca să devină ce a intenționat Dumnezeu să fie, în viețile noastre.
Să privim mai atent la unele din cele aproximativ 200 de versete în care este menționat „harul”.
Faptele Apostolilor 6:8 „Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.
Faptele Apostolilor 11:23 „Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
Faptele Apostolilor 14:3 „Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.”
Harul Lui Dumnezeu încurajează creșterea și binecuvântarea creștinilor, pentru ca la rândul lor să facă bine altora. Minunile și semnele care se manifestă în slujirea copiilor lui Dumnezeu sunt un cadou primit și nu câștigat prin efort personal – sunt daruri ale Duhului Sfânt. Pentru cei care văd puterea Lui Dumnezeu lucrând prin minuni, este mai greu să continue să-L nege pe Isus Cristos. Când Duhul Sfânt lucrează prin noi, devenim mult mai eficienți în răspândirea veștii bune a Evangheliei.
Faptele Apostolilor 15:11 „Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
Romani 5:15-17 „Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. 16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare. 17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Cristos!”
Efeseni 2:7,8 „ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Cristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”
Suntem mântuiți prin harul Domnului, pe care-l primim cadou, nu datorită vreunui merit personal. Cuvântul original din limba greacă, tradus prin mântuit, este „sozo” și conform „Strong's Concordance” și „NASB Translation” înseamnă: a salva, a mântui, a vindeca, a restaura starea de sănătate, a păzi, a porteja, a păstra. Rădăcina cuvântului este „sōs” care înseamnă: în condiții de siguranță, salvat de pericole. Termenul apare de peste 300 de ori în Noul Testament și totalitatea sensurilor sale reprezintă tot ce a câștigat Isus la cruce pentru cei care se încred în El, eliberarea de efectele și puterea păcatului și intrarea în siguranța și protecția Domnului.
Romani 6:14-16 „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
Vom domni în viață, dacă înțelegem ce este harul ca să-l putem primi pe deplin, împreună cu neprihănirea Lui Cristos. (Romani 5:17). Putem domni, doar prin Isus, când El domnește în noi. Dar pentru asta trebuie să rămânem în El și cuvintele Lui să rămână în noi, să trăim vieți curate, fără păcat, ca să „nu dăm prilej diavolului”, adică să nu-i dăm dreptul legal să ne atace și să ne facă rău, prin păcatul comis. Când păcătuim suntem robii celui de care ascultăm și cu siguranță, nu domnim, ci suntem sub dominația celui rău.
Odată ce am primit harul Lui Dumnezeu, prin credința în Isus Cristos, păcatul nu mai are autoritate peste noi (Romani 6:14). Adevărul biblic este foarte clar. Dumnezeu nu ne forțează să-l acceptăm, nici să-l aplicăm. Dar dacă ne dorim să înțelegem voia Lui și să trăim în ascultare de El, Duhul Sfânt ne deschide ochii spirituali, ca să înțelegem ce citim și Cuvântul să devină viu și lucrător în inimile noastre.
Harul Lui Dumnezeu nu ne dă libertatea de a păcătui. Dimpotrivă!
Pavel, condus de Duhul Sfânt, avertiza prin epistolele sale către bisericile din Corint și Galatia că există pericolul să cădem din har.
Să analizăm câteva din aceste versete:
Galateni 2:20-21 „ Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos.”
Ca să putem fi urmașii Lui Cristos ne-am răstignit firea, și continuăm s-o crucificăm zilnic, pentru că atâta timp cât trăim în aceste trupuri de carne, firea va continua să încerce să preia din nou conducerea. Cum? Prin pofte, mofturi, lipsă de dorința de a se supune conducerii Duhului Sfânt. Suntem într-un război continuu cu natura firească, căzută. Trebuie să fim hotărâți să ducem acest război. Isus l-a câștigat deja pentru noi, dar intrarea în posesia victoriei de la capătul drumului, depinde de determinarea noastră de a asculta de Duhul Sfânt și nu de îndemnurile firii. Dacă putem spune ca și Pavel, că trăim prin „credinţa în Fiul lui Dumnezeu care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine însuși pentru noi”, vom avea certitudinea că ne vom sfârși alergarea în brațele Domnului.
Pavel era categoric în lupta contra păcatului și trăia ce predica: „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. - 1 Corinteni 9:27
Galateni 5:13-25 „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. 14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 15 Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. 16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. 18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. 19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. "
„22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24 Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”
Pavel a fost printre cei care au pus bazele bisericilor din provincia romană Galatia, în prima lui călătorie misionară în Asia Mică. Relația apostolului cu sfinții din Galatia, era apropiată, ceea ce explică tonul dur al epistolei și fermitatea avertismentului transmis, pentru amestecarea mântuirii prin harul Lui Isus cu circumcizia și păzirea Legii mozaice. În versetul 4 le scrie: „Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har...” Despărțiți de Isus nu mai beneficiem de harul Lui. Dacă neprihănirea noastră nu e prin Cristos, atunci n-o avem deloc. Neprihănirea care poate veni prin lege, e condiționată de împlinirea fără nici o greșeală a întregii Legi. Nici o ființă umană n-a reușit să împlinească complet Legea, cu excepția lui Isus Cristos. Doar în Isus nu s-a găsit nici un păcat! Dacă omul putea ajunge mântuit prin păzirea Legii, nu mai era nevoie de jertfa Lui Isus. Sângele jertfelor de animale, doar acoperea păcatul celui care aducea jertfa. Pentru ca păcatul să fie iertat și uitat, era nevoie de sângele Fiului Omului, Cel care nu a păcătuit nici o dată, nici nu s-a născut în păcat, dar care a luat asupra Lui păcatele întregii omeniri și s-a adus pe sine însuși jertfă, o singură dată, pentru toate păcatele trecute, prezente și viitoare.
Iuda 1:4 „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.
Apostolul Iuda avertiza de acum 2000 de ani că în biserică se infiltrează „așa-ziși” creștini, care pretind că sunt născuți din nou, dar care predică păcatul ca fiind permis, schimbând sensul real al harului Lui Dumnezeu, făcând să pară că Dumnezeu permite păcatul, în marea Sa dragoste pentru oameni. Prin acceptarea ideii că Dumnezeu tolerează păcatul, se neagă domnia Lui Isus Cristos. De ce? Pentru că așa cum spunea Pavel, „suntem robii celui de care ascultăm”. Domnia păcatului aduce moartea, pe când domnia ascultării, aduce neprihănirea și implicit viața.
Iacov 4:4-7 „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. 5 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. 6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” 7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”
O doctrină tot mai des propovăduită în ultimii ani este cea a harului care iartă totul! Probabil că vă este familiară frază: „Dacă păcătuiesc, Dumnezeu mă iartă, pentru că El e dragoste și odată ce l-am primit pe Isus ca Domn, nu mai pot să-mi pierd mântuirea.” sau „Creștinul este un păcătos iertat! Ce să facem, a greși e omenește. De ce mă judeci?” Și alte variațiuni pe aceeași temă, a harului greșit înțeles. În versetul „Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:17), Pavel ne avertizează și pe noi, așa cum i-a avertizat pe galateni, că nu putem face tot ce vrem. Dacă mântuirea nu se putea pierde, însemna că puteam face ce vrem, o dată ce ne-am întors la Domnul. (Puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul „Mântuirea se Poate Pierde sau nu?”) Același avertisment ni-l dă și Iacov în versetele de mai sus. Dacă suntem prieteni cu cei din lume, ca să facem ce fac ei, și ne face plăcere să mergem în locurile lor de distracție, unde nu este nimic curat și sfânt, avem o mare problemă. Dumnezeu ne dorește cu gelozie pentru El, vrea să fim ai Lui. Dar nu ne cere nimic fără să ne dăruiască mult mai mult în schimb. Harul pe care îl toarnă peste noi, este infinit mai valoros, și aici termenul de har are sensul de „grație”, adică este ceea ce conferă bucurie, plăcere, încântare, toate mult mai mari decât am primi prin orice păcat. Minunea a ceea ce ne dăruiește Domnul este că aduce încântare și fericire de durată, care are efecte pentru eternitate. Orice așa-zisă plăcere izvorâtă din păcat, nu doar că este de scurtă durată, dar lasă un gust amar celui care-l practică, va fi urmat de regret și dacă nu este iertat, costurile lui vor fi pentru veșnicie.
Atle atribute ale harului Lui Dumnezeu:
Faptele Apostolilor 15:40 „Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.”
Faptele Apostolilor 20:32 „Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.”
Prin harul Domnului suntem protejați, păziți, ocrotiți. Cuvântul Lui Dumnezeu ne revelează harul Său, care ne ajută să creștem spiritual, să ne întărim în credință ca să putem intra în posesia moștenirii cerești.
Romani 4:13,16 „În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă... 16 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,”
Romani 5:1,2 „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. 2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”
Credința în Isus Cristos ne asigură neprihănirea și face ca harul să opereze și în viața noastră, a celor care nu suntem evrei din naștere. Avraam a fost socotit neprihănit prin credință, înainte să fie circumcis, tocmai ca și noi neamurile, să putem deveni copiii Lui Dumnezeu, moștenind viața veșnică prin credință și nu prin ereditate.
Romani 12:6 „Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.”
Harul include și darurile spirituale, care de asemenea nu se primesc ca urmare a unor merite personale, ci sunt un cadou pe care îl face Duhul Sfânt, „care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. ” (1 Corinteni 12:11)
1 Corinteni 2:12 „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.”
Doar prin Duhul Sfânt putem recunoaște și înțelege ce este harul Lui Dumnezeu și care sunt beneficiile și binecuvântările pe care le include.
1 Petru 1:13 „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Cristos.”
1 Petru 5:10 „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.”
2 Corinteni 12:9 „Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.”
De noi depinde să gândim corect, să avem duhul alert, să nu uităm ce daruri și favoruri minunate ne-a pregătit Dumnezeu pentru această viață precum și ce vom primi după ce vom părăsi acest trup de carne. Noi suntem cei care alegem să nu ne îndoim și să ne punem toată încrederea în viața veșnică care va fi minunată! Chiar dacă trecem prin felurite încercări și suferim, să nu uităm, că suferința cauzată de diavolul este de scurtă durată și Domnul o va folosi spre binele nostru, ca să ne transforme tot mai mult, să ne întărească, să ne dea putere, ca să ajungem neclintiți în credința în El.
2 Corinteni 9:8 „Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,”
Ce ne spune Pavel aici? Că Dumnezeu poate să ne umple cu orice har! Nu are limite în binele care ni-L poate face. Domnul ne dă din abundență pentru ca și noi la rândul nostru să facem bine semenilor noștri. Ce minunat este când poți spune ca și Pavel „este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele Apostolilor 20:35)
Efeseni 4:29 „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud.”
Coloseni 4:6 „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”
Ce mult contează să fim atenți la cuvintele pe care le rostim. Vorbirea care dăruiește și acordă „grație”, adică rostirea cuvintelor care conferă bucurie, plăcere, încântare, bunăvoință, bunătate îi va zidi pe cei care ascultă. Apostolul Iacov face cea mai profundă analiză a puterii cuvintelor. El spune în: Iacov 3:2„Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.”
Duhul Sfânt ne învață cum și ce să spunem, trebuie doar să-L rugăm s-o facă și apoi să facem ce ne spune. („„căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”” - Luca 12:12 )
Evrei 4:15,16 „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”
Ce plan minunat a conceput Dumnezeu pentru salvarea omenirii! Ne-a trimis pe Fiul Său, într-un trup asemănător cu al nostru, care să fie ispitit „în toate lucrurile ca și noi” dar care nu a căzut pradă ispitei și nu a păcătuit niciodată. Isus ne înțelege cel mai bine. El știe ce înseamnă să trăiești ca și om și să faci față luptelor spirituale. La El găsim toată mila și înțelegerea de care avem nevoie, vrea și poate să ne ofere cel mai calificat ajutor. Nu există nimeni și nimic în care să ne putem încrede mai mult decât în Domnul nostru!
Evrei 12:15 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.”
Aici sensul cuvântului „har” este de îngăduință și bunătate. Dacă realizăm ce ne oferă Dumnezeu nouă, ne va fi mai ușor să dăm și noi mai departe. Dumnezeu, în dragostea Lui de Tată, ne iartă și ne trece cu vederea foarte multe, oferindu-ne șanse peste șanse să devenim mai buni și să greșim mai puțin. Ce ni se dă nouă, trebuie să dăm mai departe, oferind și noi har celor din jur, iertând, iubind, fiind mai îngăduitori și mai buni. Dacă ne supărăm și nu vrem să ne iertăm semenii, la orice greșeală a lor, starea de amărăciune va crește, devenind ură, dispreț, bârfă și chiar cauza unor boli fizice. Când suntem supărați pe cineva, nu ne ies din gură cuvinte de laudă la adresa acelei persoane și suntem foarte tentați să spunem tuturor ce mult ne-a greșit... Dacă doriți, puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul „ Iertarea - De ce ne cere Domnul Isus să iertăm?”
Domnul Isus este foarte categoric, când vine vorba despre iertare, dacă nu iertăm, nu suntem nici noi iertați de Dumnezeu.
Matei 6:15 „Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Iacov 4:6 „Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.””
1 Petru 5:5 „Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har””
Apostolii Iacov și Petru sunt la fel de categorici în ce privește costul mândriei. Când suntem mândri, nu mai domnește Cristos, ci noi. Smerenia recunoaște și apreciază domnia și conducerea Lui Isus și ca urmare este răsplătită cu tot ce are Dumnezeu mai bun!
2 Timotei 2:1 „Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus.”
Evrei 13:9 „Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”
Când înțelegem atributele harului pe care l-am primit prin Isus, ține de noi să ne întărim amintindu-ne ce ne aparține și ce ne este pregătit pentru veșnicie, în ceruri. Să ne întărim pentru că am primit favoarea nemeritată, care ne aparține prin Cristos, nu prin merite sau fapte personale și să respingem orice tradiții și învățături care spun că prin păzirea unor reguli câștigăm favoarea Domnului. Jertfa Lui Isus a fost perfectă, nu-i mai putem adăuga nimic ca s-o „îmbunătățim”. Nu facem faptele bune ca să câștigăm favoarea Lui Dumnezeu, ci pentru că Isus Cristos ne-a transformat inima, nu mai dorim și nu mai găsim plăcere în păcatele de odinioară și nici în altele noi. Schimbarea nu vine din afară, ca urmare a faptelor bune pe care ne impunem să le facem, ci ne schimbăm felul în care interacționăm cu cei din jur și cum reacționăm la ce ni se întâmplă, pentru că inima ne este schimbată.
Dumnezeu nu ne forțează să primim harul mântuirii prin jertfa Lui Isus. Mântuirea este cel mai prețios și minunat dar, și trebuie tratat ca atare. Îl primim gratuit, Isus a plătit prețul integral, dar ca să-l păstrăm e nevoie de pocăință sinceră, răstignirea zilnică a naturii carnale și a poftelor acesteia și trăirea în ascultare de Domnul. Trăind astfel, îndrăgostiți de Isus, nu vom duce lipsă de nici un bine, binecuvântările, pacea, bucuria și tot ce are Domnul mai bun vor fi reale în viețile noastre. Dumnezeu merită adorarea și ascultarea noastră, pentru cine este El și ce a făcut deja prin Isus pentru noi. Viața trăită cu Cristos este cea mai frumoasă și singura care merită cu adevărat trăită!
Dicționarul explicativ al limbii române, explică cuvântul „har” prin: grație, favoare, bunătate, un dar sau binecuvântare adusă oamenilor prin Isus Cristos, mulțumire, recunoștință.
Pentru a înțelege termenul așa cum l-au consemnat autorii Noului Testament, inspirați de Duhul Sfânt, să vedem care este semnificația termenului original, din limba greacă „charis” sau „xaris”.
„Strong's Concordance” definește termenul „charis” tradus prin har, astfel: grație divină, dar, calitate, bunăvoință, favoare, îndurare, milă.
Conform „Strong's Exhaustive Concordance”, termenul original din limba greacă, este mai complex decât cuvântul har din limba noastră și are mai multe sensuri. Unul este cel de „grație”, ceea ce conferă bucurie, plăcere, încântare, farmec, drăgălășenie; un alt sens este cel de: bunăvoință, bunătate, favoare.
Un al treilea sens al termenului „xaris” se referă la bunătatea milostivă prin care Dumnezeu își manifestă influența sfântă asupra sufletelor, întorcându-le către Cristos, păzindu-le, întărindu-le și cauzând creștea lor în credința creștină, în cunoașterea Cuvântului și le aprinde pasiunea pentru a opera în virtuțiile creștine. Alte sensuri ale termenului „charis” sunt: îndurare oferită ca dar, beneficii, recompense; mulțumiri aduse pentru tot ce a făcut Isus pentru omenire.
Ioan 1:14-17 „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui [abundența la superlativ a harului și adevărului Lui] şi har după har [binecuvântare spirituală peste binecuvântare spirituală, și cadou peste cadou]; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul [favoarea nemeritată și necâștigată a lui Dumnezeu] şi adevărul au venit prin Isus Cristos.” (textele din paranteze sunt traducere din Biblia Amplificată)
Isus Cristos, Cuvântul întrupat, Dumnezeu Fiul, Calea, Adevărul și Viața, este sursa păcii, a vieții veșnice, a bucuriei, a dragostei, a tot ce este curat, frumos și pur, precum și a HARULUI. Isus este Adevărul și tot El este Cuvântul, deci Scriptura este de asemenea Adevărul. Cu cât cunoaștem mai profund ce spune Biblia, cu atât vom înțelege mai bine cine este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Apostolul Ioan scrie că „noi toți am primit” abundența maximă a harului și a adevărului lui Isus, a atributelor Sale precum și „har peste har”(conform traducerii BVA - Biblia în versiune actualizată, mai apropiată de sensul termenului din limba greacă), adică binecuvântare spirituală, peste binecuvântare spirituală. Toate acestea arată că Dumnezeu nu oferă fărâme din darurile Sale, ci tot ce ne-a dat prin Isus ne-a dat din abundență. Dacă nu fac parte din viața noastră, problema e la noi, nu la Domnul. Nu putem beneficia de ceea ce nu înțelegem, nu suntem conștienți că ne aparține și nu știm cum să accesăm. Din păcate, nu toți oamenii au vieți binecuvântate și împlinite în Cristos. Pentru a avea ceea ce a câștigat Isus la cruce pentru noi, este esențial să fim născuți din nou, și să avem dorința de a înțelege cine este Isus, cine suntem noi în El și care sunt binecuvântările care ne aparțin în El. Cu ajutorul revelației Duhului Sfânt, prin studiul Bibliei, putem înțelege ce este harul lui Dumnezeu, ca să devină ce a intenționat Dumnezeu să fie, în viețile noastre.
Să privim mai atent la unele din cele aproximativ 200 de versete în care este menționat „harul”.
Faptele Apostolilor 6:8 „Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.
Faptele Apostolilor 11:23 „Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
Faptele Apostolilor 14:3 „Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.”
Harul Lui Dumnezeu încurajează creșterea și binecuvântarea creștinilor, pentru ca la rândul lor să facă bine altora. Minunile și semnele care se manifestă în slujirea copiilor lui Dumnezeu sunt un cadou primit și nu câștigat prin efort personal – sunt daruri ale Duhului Sfânt. Pentru cei care văd puterea Lui Dumnezeu lucrând prin minuni, este mai greu să continue să-L nege pe Isus Cristos. Când Duhul Sfânt lucrează prin noi, devenim mult mai eficienți în răspândirea veștii bune a Evangheliei.
Faptele Apostolilor 15:11 „Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
Romani 5:15-17 „Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. 16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare. 17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Cristos!”
Efeseni 2:7,8 „ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Cristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”
Suntem mântuiți prin harul Domnului, pe care-l primim cadou, nu datorită vreunui merit personal. Cuvântul original din limba greacă, tradus prin mântuit, este „sozo” și conform „Strong's Concordance” și „NASB Translation” înseamnă: a salva, a mântui, a vindeca, a restaura starea de sănătate, a păzi, a porteja, a păstra. Rădăcina cuvântului este „sōs” care înseamnă: în condiții de siguranță, salvat de pericole. Termenul apare de peste 300 de ori în Noul Testament și totalitatea sensurilor sale reprezintă tot ce a câștigat Isus la cruce pentru cei care se încred în El, eliberarea de efectele și puterea păcatului și intrarea în siguranța și protecția Domnului.
Romani 6:14-16 „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
Vom domni în viață, dacă înțelegem ce este harul ca să-l putem primi pe deplin, împreună cu neprihănirea Lui Cristos. (Romani 5:17). Putem domni, doar prin Isus, când El domnește în noi. Dar pentru asta trebuie să rămânem în El și cuvintele Lui să rămână în noi, să trăim vieți curate, fără păcat, ca să „nu dăm prilej diavolului”, adică să nu-i dăm dreptul legal să ne atace și să ne facă rău, prin păcatul comis. Când păcătuim suntem robii celui de care ascultăm și cu siguranță, nu domnim, ci suntem sub dominația celui rău.
Odată ce am primit harul Lui Dumnezeu, prin credința în Isus Cristos, păcatul nu mai are autoritate peste noi (Romani 6:14). Adevărul biblic este foarte clar. Dumnezeu nu ne forțează să-l acceptăm, nici să-l aplicăm. Dar dacă ne dorim să înțelegem voia Lui și să trăim în ascultare de El, Duhul Sfânt ne deschide ochii spirituali, ca să înțelegem ce citim și Cuvântul să devină viu și lucrător în inimile noastre.
Harul Lui Dumnezeu nu ne dă libertatea de a păcătui. Dimpotrivă!
Pavel, condus de Duhul Sfânt, avertiza prin epistolele sale către bisericile din Corint și Galatia că există pericolul să cădem din har.
Să analizăm câteva din aceste versete:
Galateni 2:20-21 „ Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos.”
Ca să putem fi urmașii Lui Cristos ne-am răstignit firea, și continuăm s-o crucificăm zilnic, pentru că atâta timp cât trăim în aceste trupuri de carne, firea va continua să încerce să preia din nou conducerea. Cum? Prin pofte, mofturi, lipsă de dorința de a se supune conducerii Duhului Sfânt. Suntem într-un război continuu cu natura firească, căzută. Trebuie să fim hotărâți să ducem acest război. Isus l-a câștigat deja pentru noi, dar intrarea în posesia victoriei de la capătul drumului, depinde de determinarea noastră de a asculta de Duhul Sfânt și nu de îndemnurile firii. Dacă putem spune ca și Pavel, că trăim prin „credinţa în Fiul lui Dumnezeu care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine însuși pentru noi”, vom avea certitudinea că ne vom sfârși alergarea în brațele Domnului.
Pavel era categoric în lupta contra păcatului și trăia ce predica: „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. - 1 Corinteni 9:27
Galateni 5:13-25 „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. 14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 15 Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. 16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. 18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. 19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. "
„22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24 Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”
Pavel a fost printre cei care au pus bazele bisericilor din provincia romană Galatia, în prima lui călătorie misionară în Asia Mică. Relația apostolului cu sfinții din Galatia, era apropiată, ceea ce explică tonul dur al epistolei și fermitatea avertismentului transmis, pentru amestecarea mântuirii prin harul Lui Isus cu circumcizia și păzirea Legii mozaice. În versetul 4 le scrie: „Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har...” Despărțiți de Isus nu mai beneficiem de harul Lui. Dacă neprihănirea noastră nu e prin Cristos, atunci n-o avem deloc. Neprihănirea care poate veni prin lege, e condiționată de împlinirea fără nici o greșeală a întregii Legi. Nici o ființă umană n-a reușit să împlinească complet Legea, cu excepția lui Isus Cristos. Doar în Isus nu s-a găsit nici un păcat! Dacă omul putea ajunge mântuit prin păzirea Legii, nu mai era nevoie de jertfa Lui Isus. Sângele jertfelor de animale, doar acoperea păcatul celui care aducea jertfa. Pentru ca păcatul să fie iertat și uitat, era nevoie de sângele Fiului Omului, Cel care nu a păcătuit nici o dată, nici nu s-a născut în păcat, dar care a luat asupra Lui păcatele întregii omeniri și s-a adus pe sine însuși jertfă, o singură dată, pentru toate păcatele trecute, prezente și viitoare.
Iuda 1:4 „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.
Apostolul Iuda avertiza de acum 2000 de ani că în biserică se infiltrează „așa-ziși” creștini, care pretind că sunt născuți din nou, dar care predică păcatul ca fiind permis, schimbând sensul real al harului Lui Dumnezeu, făcând să pară că Dumnezeu permite păcatul, în marea Sa dragoste pentru oameni. Prin acceptarea ideii că Dumnezeu tolerează păcatul, se neagă domnia Lui Isus Cristos. De ce? Pentru că așa cum spunea Pavel, „suntem robii celui de care ascultăm”. Domnia păcatului aduce moartea, pe când domnia ascultării, aduce neprihănirea și implicit viața.
Iacov 4:4-7 „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. 5 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. 6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” 7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”
O doctrină tot mai des propovăduită în ultimii ani este cea a harului care iartă totul! Probabil că vă este familiară frază: „Dacă păcătuiesc, Dumnezeu mă iartă, pentru că El e dragoste și odată ce l-am primit pe Isus ca Domn, nu mai pot să-mi pierd mântuirea.” sau „Creștinul este un păcătos iertat! Ce să facem, a greși e omenește. De ce mă judeci?” Și alte variațiuni pe aceeași temă, a harului greșit înțeles. În versetul „Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:17), Pavel ne avertizează și pe noi, așa cum i-a avertizat pe galateni, că nu putem face tot ce vrem. Dacă mântuirea nu se putea pierde, însemna că puteam face ce vrem, o dată ce ne-am întors la Domnul. (Puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul „Mântuirea se Poate Pierde sau nu?”) Același avertisment ni-l dă și Iacov în versetele de mai sus. Dacă suntem prieteni cu cei din lume, ca să facem ce fac ei, și ne face plăcere să mergem în locurile lor de distracție, unde nu este nimic curat și sfânt, avem o mare problemă. Dumnezeu ne dorește cu gelozie pentru El, vrea să fim ai Lui. Dar nu ne cere nimic fără să ne dăruiască mult mai mult în schimb. Harul pe care îl toarnă peste noi, este infinit mai valoros, și aici termenul de har are sensul de „grație”, adică este ceea ce conferă bucurie, plăcere, încântare, toate mult mai mari decât am primi prin orice păcat. Minunea a ceea ce ne dăruiește Domnul este că aduce încântare și fericire de durată, care are efecte pentru eternitate. Orice așa-zisă plăcere izvorâtă din păcat, nu doar că este de scurtă durată, dar lasă un gust amar celui care-l practică, va fi urmat de regret și dacă nu este iertat, costurile lui vor fi pentru veșnicie.
Atle atribute ale harului Lui Dumnezeu:
Faptele Apostolilor 15:40 „Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.”
Faptele Apostolilor 20:32 „Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.”
Prin harul Domnului suntem protejați, păziți, ocrotiți. Cuvântul Lui Dumnezeu ne revelează harul Său, care ne ajută să creștem spiritual, să ne întărim în credință ca să putem intra în posesia moștenirii cerești.
Romani 4:13,16 „În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă... 16 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,”
Romani 5:1,2 „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. 2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”
Credința în Isus Cristos ne asigură neprihănirea și face ca harul să opereze și în viața noastră, a celor care nu suntem evrei din naștere. Avraam a fost socotit neprihănit prin credință, înainte să fie circumcis, tocmai ca și noi neamurile, să putem deveni copiii Lui Dumnezeu, moștenind viața veșnică prin credință și nu prin ereditate.
Romani 12:6 „Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.”
Harul include și darurile spirituale, care de asemenea nu se primesc ca urmare a unor merite personale, ci sunt un cadou pe care îl face Duhul Sfânt, „care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. ” (1 Corinteni 12:11)
1 Corinteni 2:12 „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.”
Doar prin Duhul Sfânt putem recunoaște și înțelege ce este harul Lui Dumnezeu și care sunt beneficiile și binecuvântările pe care le include.
1 Petru 1:13 „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Cristos.”
1 Petru 5:10 „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.”
2 Corinteni 12:9 „Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.”
De noi depinde să gândim corect, să avem duhul alert, să nu uităm ce daruri și favoruri minunate ne-a pregătit Dumnezeu pentru această viață precum și ce vom primi după ce vom părăsi acest trup de carne. Noi suntem cei care alegem să nu ne îndoim și să ne punem toată încrederea în viața veșnică care va fi minunată! Chiar dacă trecem prin felurite încercări și suferim, să nu uităm, că suferința cauzată de diavolul este de scurtă durată și Domnul o va folosi spre binele nostru, ca să ne transforme tot mai mult, să ne întărească, să ne dea putere, ca să ajungem neclintiți în credința în El.
2 Corinteni 9:8 „Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,”
Ce ne spune Pavel aici? Că Dumnezeu poate să ne umple cu orice har! Nu are limite în binele care ni-L poate face. Domnul ne dă din abundență pentru ca și noi la rândul nostru să facem bine semenilor noștri. Ce minunat este când poți spune ca și Pavel „este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele Apostolilor 20:35)
Efeseni 4:29 „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud.”
Coloseni 4:6 „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”
Ce mult contează să fim atenți la cuvintele pe care le rostim. Vorbirea care dăruiește și acordă „grație”, adică rostirea cuvintelor care conferă bucurie, plăcere, încântare, bunăvoință, bunătate îi va zidi pe cei care ascultă. Apostolul Iacov face cea mai profundă analiză a puterii cuvintelor. El spune în: Iacov 3:2„Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.”
Duhul Sfânt ne învață cum și ce să spunem, trebuie doar să-L rugăm s-o facă și apoi să facem ce ne spune. („„căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”” - Luca 12:12 )
Evrei 4:15,16 „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”
Ce plan minunat a conceput Dumnezeu pentru salvarea omenirii! Ne-a trimis pe Fiul Său, într-un trup asemănător cu al nostru, care să fie ispitit „în toate lucrurile ca și noi” dar care nu a căzut pradă ispitei și nu a păcătuit niciodată. Isus ne înțelege cel mai bine. El știe ce înseamnă să trăiești ca și om și să faci față luptelor spirituale. La El găsim toată mila și înțelegerea de care avem nevoie, vrea și poate să ne ofere cel mai calificat ajutor. Nu există nimeni și nimic în care să ne putem încrede mai mult decât în Domnul nostru!
Evrei 12:15 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.”
Aici sensul cuvântului „har” este de îngăduință și bunătate. Dacă realizăm ce ne oferă Dumnezeu nouă, ne va fi mai ușor să dăm și noi mai departe. Dumnezeu, în dragostea Lui de Tată, ne iartă și ne trece cu vederea foarte multe, oferindu-ne șanse peste șanse să devenim mai buni și să greșim mai puțin. Ce ni se dă nouă, trebuie să dăm mai departe, oferind și noi har celor din jur, iertând, iubind, fiind mai îngăduitori și mai buni. Dacă ne supărăm și nu vrem să ne iertăm semenii, la orice greșeală a lor, starea de amărăciune va crește, devenind ură, dispreț, bârfă și chiar cauza unor boli fizice. Când suntem supărați pe cineva, nu ne ies din gură cuvinte de laudă la adresa acelei persoane și suntem foarte tentați să spunem tuturor ce mult ne-a greșit... Dacă doriți, puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul „ Iertarea - De ce ne cere Domnul Isus să iertăm?”
Domnul Isus este foarte categoric, când vine vorba despre iertare, dacă nu iertăm, nu suntem nici noi iertați de Dumnezeu.
Matei 6:15 „Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Iacov 4:6 „Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.””
1 Petru 5:5 „Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har””
Apostolii Iacov și Petru sunt la fel de categorici în ce privește costul mândriei. Când suntem mândri, nu mai domnește Cristos, ci noi. Smerenia recunoaște și apreciază domnia și conducerea Lui Isus și ca urmare este răsplătită cu tot ce are Dumnezeu mai bun!
2 Timotei 2:1 „Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus.”
Evrei 13:9 „Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”
Când înțelegem atributele harului pe care l-am primit prin Isus, ține de noi să ne întărim amintindu-ne ce ne aparține și ce ne este pregătit pentru veșnicie, în ceruri. Să ne întărim pentru că am primit favoarea nemeritată, care ne aparține prin Cristos, nu prin merite sau fapte personale și să respingem orice tradiții și învățături care spun că prin păzirea unor reguli câștigăm favoarea Domnului. Jertfa Lui Isus a fost perfectă, nu-i mai putem adăuga nimic ca s-o „îmbunătățim”. Nu facem faptele bune ca să câștigăm favoarea Lui Dumnezeu, ci pentru că Isus Cristos ne-a transformat inima, nu mai dorim și nu mai găsim plăcere în păcatele de odinioară și nici în altele noi. Schimbarea nu vine din afară, ca urmare a faptelor bune pe care ne impunem să le facem, ci ne schimbăm felul în care interacționăm cu cei din jur și cum reacționăm la ce ni se întâmplă, pentru că inima ne este schimbată.
Dumnezeu nu ne forțează să primim harul mântuirii prin jertfa Lui Isus. Mântuirea este cel mai prețios și minunat dar, și trebuie tratat ca atare. Îl primim gratuit, Isus a plătit prețul integral, dar ca să-l păstrăm e nevoie de pocăință sinceră, răstignirea zilnică a naturii carnale și a poftelor acesteia și trăirea în ascultare de Domnul. Trăind astfel, îndrăgostiți de Isus, nu vom duce lipsă de nici un bine, binecuvântările, pacea, bucuria și tot ce are Domnul mai bun vor fi reale în viețile noastre. Dumnezeu merită adorarea și ascultarea noastră, pentru cine este El și ce a făcut deja prin Isus pentru noi. Viața trăită cu Cristos este cea mai frumoasă și singura care merită cu adevărat trăită!
ALTE ARTICOLE DESPRE MÂNTUIRE:
A FI SALVAT CU ADEVĂRAT
Nu este suficient să repetăm rugăciunea păcătosului după altcineva, pentru a ajunge la mântuire.
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL
Mâna Domnului e tot întinsă pentru cei pierduți sau care au rătăcit Calea Lui.
MÂNTUIREA
Care sunt bazele biblice ale întoarcerii la Dumnezeu.
MULȚI CHEMAȚI, DAR PUȚINI ALEȘI
Să înțelegem ce spune de fapt acest verset din Evanghelia după Matei.
ODATĂ MÂNTUIT, VEȘNIC MÂNTUIT?
O abordare pe baze biblice a acestei doctrine controversate.
ODATĂ MÂNTUIT, DEMASCAREA UNEI IMPOSIBILITĂȚI
Cum explicăm multe versete biblice, dacă este adevărată doctrina că „o dată mântuit ești veșnic mântuit”?
MENIU PRINCIPAL
Copyright 2017 C. Pușcaș. Acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar.
