RUGĂCIUNEA ȘI SALVAREA LUI LOT

Putem învăța multe din ceea ce spune Biblia despre Lot. Cei mai mulți dintre noi suntem familiari cu povestea lui Lot, nepotul lui Avraam, care i s-a alăturat când a părăsit țara sa de origine, Haran. Lot nu era perfect, așa cum nu suntem nici noi, dar în ciuda problemelor sale, Dumnezeu l-a iubit și l-a ferit de judecata orașului în care a trăit. Există speranță pentru toți creștinii care se luptă cu lucruri din viața lor sau care nu sunt acolo unde vrea Dumnezeu să fie.

2 Petru 2:6-8 Dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, și dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite),

Lot a fost considerat neprihănit.
 
Biblia spune clar acest lucru. Dar cu toate acestea, Lot a trebuit literalmente scos din Sodoma. Și chiar dacă Domnul l-a considerat neprihănit, unele dintre acțiunile lui Lot au fost văzute de mulți ca fiind deplorabile, în special felul în care a interacționat cu îngerii care au venit să-l salveze pe el și familia lui și faptul că mai târziu fiicele lui au reușit să-l îmbete și să-l ademenească în relații sexuale.
 
Anterior, când Avraam și Lot s-au despărțit pentru că turmele și păstorii lor aveau nevoie de mai mult spațiu, Lot a ales să locuiască în câmpia extraordinar de binecuvântată a Iordanului. El a văzut că „toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. […] Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.” (Geneza 13:10).
 
 
Lot a fost asuprit.
 
În 2 Petru 2:7-8, citim că Lot a fost considerat neprihănit și că era „era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi8(căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite), “
 
Terenul era uimitor, dar oamenii erau foarte răi. Biblia spune că Lot stătea la poarta orașului, ceea ce înseamnă că era considerat unul dintre judecătorii, care soluționau disputele celor din cetate. Istoria arată că, cel mai probabil, aceste două cetăți nu erau sate, ci orașe mari, cu un nivel de trai ridicat pentru acele vremuri și cu mulți locuitori. Este uimitor că nu erau nici măcar zece oameni drepți între aceștia, ceea ce ar fi condus la salvarea lor de la distrugere. Pentru că depravarea Sodomei și Gomorei a fost strigătoare la cer și distrugerea lor a fost pe măsură. Ambele cetăți au fost mistuite când „Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de Domnul din cer” (Geneza 19:24).
 
A doua epistolă a lui Petru spune că, Lot „ îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite.” Ce înseamnă asta de fapt? Mediul păcătos în care se afla îl afecta. Cine vede și aude în continuu comportamentul păcătos al celor din jur, ajunge influențat de acesta. Chiar dacă la început, astfel de lucruri sunt șocante, dacă persoana continuă să rămână în acel mediu și se confruntă cu acele lucruri din nou și din nou, cu timpul ajunge să-și piardă sensibilitatea la acestea. Locuitorii din Sodoma și Gomora nu mai doreau să facă ceea ce era drept și pentru că au ales să facă ce este rău, au devenit tot mai răi. Standardele lor rele au devenit normale pentru ei, și Lot a fost afectat din cauza asta.
 
 
Lot era în circumstanțe rele și acestea erau pe cale să devină periculoase pentru el.
 
Lot avea nevoie să fie salvat (2 Petru 2:9). Ispitele de care a fost eliberat îl trăgeau în jos din punct de vedere spiritual. Putem vedea că Lot a fost eliberat de judecata cu foc și pucioasă pe care a trimis-o Dumnezeu peste cei răi, precum și de tulburarea continuă a sufletului său cauzată de trăirea printre ei. S-ar putea spune că eliberarea lui Lot i-a oferit și opțiunea de a-și reveni după anii de supărare și suferință cauzate de trăirea într-un loc atât de nelegiuit și rău.
 
 
Domnul știe cum să aducă judecată asupra celor răi și, cum să-i elibereze pe cei drepți.

2 Petru 2:9 Înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

Capitolul al doilea din 2 Petru, vorbește despre judecata și mila lui Dumnezeu. Acesta arată cât de reală este judecata lui Dumnezeu pentru cei răi, în timp ce îi scapă cei drepți.
 
„Cum și de ce” a făcut Dumnezeu asta? Acestea sunt gânduri importante, dar periculoase. Trebuie să fim întotdeauna atenți când îi judecăm (sau nu-i judecăm) pe ceilalți și mai ales să nu judecăm și nici să nu interpretăm greșit ce face sau decide Domnul. El este Dumnezeu atotputernic și este foarte greșit să credem că avem vreun drept să facem așa ceva. Dar Domnul, prin Petru, a folosit ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei ca să ne avertizeze despre modul în care funcționează judecata Lui dar și cum putem beneficia de mila Lui.
 
 
Domnul a lucrat prin rugăciunile lui Avraam pentru nepotul său. Aceasta este o mare încurajare pentru noi toți.

Geneza 19:29 Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

Lui Lot i-a fost greu să plece.
 
Pentru Lot nu a fost ușor să părăsească acel loc. Soția lui era și mai legată de cetate și nu s-a putut abține să se uite în urmă, ceea ce a dus la moartea ei. Sodoma și Gomora erau orașe foarte frumoase și cu resurse din abundență, dar oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu și de căile Lui atât de mult, încât nu mai aveau cale de întoarcere. Domnul a pus îngerii să-i scoată luându-i literalmente de mâini.
 
 
Cei de care ne pasă se pot afla în situații similare.
 
Nu că Dumnezeu ar fi pe cale să trimită foc și pucioasă peste ei, dar sunt în pericol de a fi trași în jos până la punctul în care să fie în pericol spiritual. Cei mai mulți dintre noi avem persoane dragi și oameni pe care îi cunoaștem sau cu care lucrăm, care au fost afectați în mod similar de răul din jurul lor. Rugăciunile noastre pot face diferența. Dumnezeu a onorat și a folosit rugăciunile lui Avraam pentru a-l ajuta pe Lot și familia lui. Rugăciunile sincere ale unei persoane neprihănite sunt de mare folos. Dar trebuie să recunoaștem nevoia lor, să decidem „să stăm în spărtură” mijlocind pentru ei în suferința lor, luptând cu credință în rugăciune înaintea Domnului.

Iacov 5:16b Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

În concluzie.
 
Se pare că Lot nu a vrut cu adevărat să fie eliberat. Dar cererile și rugăciunile lui Avraam au fost amintite înaintea Domnului. Cei dragi și/sau cei din jurul nostru care au nevoie, s-ar putea să fi ajuns să se simtă confortabil în situațiile în care se află. Dar slavă Domnului că El știe totul și îi conduce în rugăciune pe cei cărora le pasă. Dacă Dumnezeu ne dezvăluie că există o nevoie, așa cum a făcut-o lui Avraam, El vorbește inimilor noastre cu un motiv. Cum ne-a ajutat Dumnezeu pe noi prin rugăciunile altora, să ne rugăm și noi când ne cere Domnul pentru a-i ajuta pe alții. Cine va sta în spărtură? Să nu cedăm atunci când trebuie să ne rugăm mai mult timp pentru cazuri grele. Istoria arată că victoria este a celor care nu renunță la luptă ci se roagă până primesc răspuns. Ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam, poate face pentru noi.

VERSETE BIBLICE DESPRE LOT ȘI SALVAREA LUI

Geneza 13:1-13 Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. 2 Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. 3 Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai, 4 în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului. 5 Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. 6 Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau aşa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. 7 S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi fereziţii locuiau atunci în ţară. 8 Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. 9 Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” 10 Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. 11 Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. 12 Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma. 13 Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
 
 
 
Geneza 18:16-33 Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă. 17 Atunci, Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. 19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.” 20 Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21 De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine şi, dacă nu va fi aşa, voi şti.” 22 Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. 23 Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? 24 Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” 26 Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” 27 Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă. 28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.” 29 Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” 30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” 31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” 32 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” 33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.
 
 
Geneza 19:1-38 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. 2 Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.” 3 Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat. 4 Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. 5 Au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”  6 Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el 7 şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! 8 Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.” 9 Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. 10 Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa. 11 Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa. 12 Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate – scoate-i din locul acesta. 13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” 14 Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte. 15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.” 16 Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate. 17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” 18 Lot le-a zis: „O! nu, Doamne! 19 Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri. 20 Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo…, este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!” 21 Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. 22 Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoara. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24 Atunci, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. 25 A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ. 26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. 27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. 28 Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor. 29 Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa. 30 Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fete ale lui. 31 Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor. 32 Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” 33 Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” 35 Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36 Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. 37 Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El este tatăl moabiţilor din ziua de azi. 38 Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

ARTICOLUL URMĂTOR

     Copyright © 2023 Eli Cockrell. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.

ARTICOLE CORELATE:​

CÂND RĂSPUNSUL LA RUGĂCIUNE NU VINE AȘA CUM AM CERUT
Partea noastră este să ne rugăm, dar Dumnezeu decide cum ne răspunde.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.

ARTICOLE SUGERATE:

CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINULUI
Dacă identificăm din timp pericolele vom putea mai ușor să ne ferim de ele.
​CINA DOMNULUI ISUS
Să înțelegem libertatea, bucuria și beneficiile pe care le aduce actul împărtășirii cu trupul și sângele Lui Isus.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Pe Avraam Dumnezeu L-a văzut curat, datorită credinței lui ferme. Acest adevăr ni se aplică și nouă azi.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe aceste subiect, pentru studiu și meditație.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE -  VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
​GRĂDINA INIMII
Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.

MENIU PRINCIPAL

     Copyright © 2023 Eli Cockrell. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.