BĂTĂLIA DE LA ARMAGHEDON
SAU
RĂZBOIUL ZILEI CELEI MARI A DUMNEZEULUI CELUI ATOTPUTERNIC
Ce înseamnă „Armaghedon” și ce va fi de fapt „Bătălia de la Armaghedon”? Sunt diferite opinii pe această temă, cum ar fi cea care consideră că este doar o altă denumire pentru al treilea război mondial. Indiferent care sunt părerile nebiblice despre ce înseamnă „Armaghedon”, ceea ce contează cu adevărat este ce spune Biblia pe acest subiect. Să vedem care sunt și ce spun versetele biblice care fac referire la „Armaghedon” și la bătălia care va avea loc acolo.
Apocalipsa 16:12-16 „Al şaselea (înger) a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. – „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” – Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”
Cuvântul „Armaghedon” apare o singură dată în Biblie, în Apocalipsa 16:16, verset citat mai sus. În limba ebraică, cuvântul „Armaghedon” vine din „Har Mageddon”. La finalul acestui veac, înaintea domniei de o mie de ani, va avea loc bătălia dintre Satan, împreună cu demonii și oamenii care-l slujesc, și Domnul care vine în fruntea oștirii Sale cerești. Această bătălie este numită „Bătălia de la Armaghedon”. În Apocalipsa 16:14 această bătălie este numită „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”.
Deci, ce înseamnă „Armaghedon”, conform referinței din Apocalipsa 16:16?
„Har Mageddon” este explicat în majoritatea dicționarelor biblice după cum urmează:
Harmagedōn, este un cuvânt de origine evreiască format din cuvintele: „har” și „Megidon”; Armagedon (sau Har-Megidon), este un nume simbolic - Armagedon.
„Har” este o formă prescurtată a cuvântului „harar”, care înseamnă un lanț muntos sau un șir de dealuri, la propriu sau la figurat; relief muntos sau deluros.
Rădăcina cuvintelor Megido, Megidown sau Megidow este cuvântul „gadad”, care înseamnă loc stabilit în prealabil pentru întâlnire, strângerea trupelor într-o anumită locație sau a cauza o rană adâncă, prin exercitarea unei mari presiuni; Megidon sau Megido este o locație în Israel: Muntele Megido.
Firește, sunt multe păreri despre ceea ce semnificație are de fapt termenul „Armaghedon”, în Apocalipsa 16:16, dar deocamdată avem în vedere viziunea tradițională.
Mai jos, este o imagine a Muntelui Megido, străjuind valea (sau câmpia, cum este deseori numită) Izreel.
Apocalipsa 16:12-16 „Al şaselea (înger) a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. – „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” – Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”
Cuvântul „Armaghedon” apare o singură dată în Biblie, în Apocalipsa 16:16, verset citat mai sus. În limba ebraică, cuvântul „Armaghedon” vine din „Har Mageddon”. La finalul acestui veac, înaintea domniei de o mie de ani, va avea loc bătălia dintre Satan, împreună cu demonii și oamenii care-l slujesc, și Domnul care vine în fruntea oștirii Sale cerești. Această bătălie este numită „Bătălia de la Armaghedon”. În Apocalipsa 16:14 această bătălie este numită „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”.
Deci, ce înseamnă „Armaghedon”, conform referinței din Apocalipsa 16:16?
„Har Mageddon” este explicat în majoritatea dicționarelor biblice după cum urmează:
Harmagedōn, este un cuvânt de origine evreiască format din cuvintele: „har” și „Megidon”; Armagedon (sau Har-Megidon), este un nume simbolic - Armagedon.
„Har” este o formă prescurtată a cuvântului „harar”, care înseamnă un lanț muntos sau un șir de dealuri, la propriu sau la figurat; relief muntos sau deluros.
Rădăcina cuvintelor Megido, Megidown sau Megidow este cuvântul „gadad”, care înseamnă loc stabilit în prealabil pentru întâlnire, strângerea trupelor într-o anumită locație sau a cauza o rană adâncă, prin exercitarea unei mari presiuni; Megidon sau Megido este o locație în Israel: Muntele Megido.
Firește, sunt multe păreri despre ceea ce semnificație are de fapt termenul „Armaghedon”, în Apocalipsa 16:16, dar deocamdată avem în vedere viziunea tradițională.
Mai jos, este o imagine a Muntelui Megido, străjuind valea (sau câmpia, cum este deseori numită) Izreel.
Pare a fi incredibil de potrivit ca „gadadul" să facă parte din cuvântul „Harmageddon" prin semnificațiile de "unire/adunare ca și în cazul trupelor armate" și de „cauzarea unei răni adânci, prin exercitarea unei mari presiuni”, pentru că este „sinucidere" curată să vii să lupți împotriva lui Dumnezeu și tocmai asta se va întâmpla la Armaghedon.
Exemple de astfel de „erori fatale”, comise de-a lungul istoriei și prezentate în Biblie de cei care au crezut că „pot lupta contra lui Dumnezeu" găsim în: Iosua 10:8-11, Judecători 7:19-22, 1 Samuel 14:20 și 2 Cronici 20:14-24. În toate aceste secțiuni biblice, oamenii (și demonii care erau în ei și îi conduceau de fapt), au făcut aceeași greșeală de a lupta contra Lui Dumnezeu. Toți, au pierdut, mulți din cauză că au ajuns să se „omoare unii pe celorlalți”. Nu există nici o îndoială că dușmanul va fi învins și de această dată, încercând să lupte împotriva lui Dumnezeu la „Bătălia de la Armaghedon”; numai că de data aceasta, totul va fi la o scară mult mai mare decât oricând în istorie.
Muntele Carmel este situat lângă câmpia Izreel, ca și muntele Megido. Pe acest munte i-a chemat la întrecere pe cei 450 de proroci ai lui Baal și pe cei 400 de proroci ai Astarteei care „mâncau la masa Izabelei”, soția lui Ahab, împăratul lui Israel. Biblia nu menționează nimic despre prorocii Astarteei, probabil ca s-au temut de Dumnezeul lui Ilie și n-au răspuns provocării. Bineînțeles că prorocii lui Baal, indiferent cât s-au auto-mutilat și cât au delirat chemându-și dumnezeul, au pierdut în fața lui Ilie, care era acolo în numele singurului Dumnezeu adevărat, care a făcut să coboare focul lui și să ardă „arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ.” Înfrângerea i-a costat viața pe cei 450 de proroci ai lui Baal. Ilie i-a înjunghiat la pârâul Chison, a cărui vale comunică cu valea Izreel (1 Împărați 18:1-40). Această victorie, este una infimă, în comparație cu ce mai dramatică victorie care va fi câștigată la „Bătălia de la Armaghedon”. Așa cum diavolul cu prorocii lui Baal și-au găsit sfârșitul aproape de muntele Megido, tot acolo Satan și toți cei uniți cu el vor fi învinși și uciși, la ultima bătălie a acestui veac.
„Bătălia de la Armaghedon”, va avea loc la sfârșitul celor șapte ani ai Necazului cel Mare (pentru mai multe explicații pe acest subiect, puteți citi articolul „Misterul celor 70 de Săptămâni").
Biblia vorbește despre bătălia mondială care va fi ultima a acestui veac și va avea loc între bine și rău.
Apocalipsa 16:13-14 „Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”
Versetele din Apocalipsa 16:13-14, arată clar cine sunt cei care sunt de partea dușmanului: balaurul (care este Satan), fiara (care este Anticristul), prorocul mincinos, toți împărații, (adică liderii politici ai lumii) și toată lumea se va strânge în același loc pentru războiul final.
Versetele următoare vorbesc de asemenea despre „zece dintre acești împărați” ai lumii. Vă rog să le citiți cu atenție sau să le recitiți chiar dacă le-ați mai citit de multe ori.
Apocalipsa 17:12-16 „Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc.”
Aceste versete din Apocalipsa 17:12-16 sunt deseori interpretate greșit, ca toate făcând referire la „Bătălia de la Armaghedon”. Aceste versete, de fapt, fac referire la două bătălii diferite și spun că acești zece împărați „vor primi putere să împărătească timp de un ceas împreună cu fiara”, care este Anticristul, adică își vor uni forțele ca s-o învingă pe „marea prostituată” în prima bătălie („Cele zece coarne - împărații - pe care le-ai văzut şi fiara – Anticristul - vor urî pe curvă – cetatea -, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc”), și sunt aceeași împărați care vor veni să lupte contra Domnului la Armaghedon (a doua bătălie). Domnul Isus va veni călare însoțit de cei chemați, aleși și credincioși Lui (Apocalipsa 17:14). Dar distrugerea marii prostituate, cetatea nelegiuirilor, pe care până atunci, diavolul o va fi folosit pentru atingerea scopurilor sale murdare, și ai cărei locuitori au ales fiara (Anticristul) ca fiind mesia lor, nu face parte din „Bătălia de la Armaghedon”.
De fapt, Domnul vrea ca cei răi să distrugă cetatea nelegiuită și nu va interveni să-i oprească. Vedem aceste lucruri în două secțiuni de versete care prezintă două circumstanțe diferite. În versetele de mai sus și în cele care urmează, adică în Apocalipsa 17:16-18, unde scrie „Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.”
Este ușor de înțeles de ce se face confuzia dintre distrugerea „Babilonului cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului” cu „Bătălia de la Armaghedon”, dar pentru oricine ia în considerare toate versetele pe această temă (care sunt postate în acest articol), devine clar faptul că sunt două evenimente diferite.
Acum să privim la ce spune Biblia despre Domnul Isus și armata de sub comanda Sa, din această bătălie.
În Apocalipsa 19 citim ce mare bucurie este în cer când cetatea proscrisă a Babilonului este distrusă (Apocalipsa 19:1-3) urmată de bucuria venirii tuturor celor mântuiți, la nunta Mielului (Apocalipsa 19:4-9). După celebrarea nunții, Domnul Isus însoțit de oastea cerească se pregătește pentru „A doua venire”:
Apocalipsa 19:11-16 „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI DOMNUL DOMNILOR.””
Am văzut deja „cine” sunt cei care vor veni cu Domnul ca să lupte împreună cu El în Apocalipsa 17:14b: „...pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui”. Apoi citim în Apocalipsa 19:14, că „Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.” Deci armata care vine să lupte cu Isus este formată din cei chemați, aleși, credincioși, îmbrăcați in subţire, alb şi curat. Toate aceste descrieri arată unul și același lucru, și anume că cavaleria Domnului este formată din creștinii născuți din nou! Aceasta confirmă și ce spune Apocalipsa 20:6 despre cine vor fi cei care vor împărăți cu Cristos pentru domnia de 1000 de ani, care începe la „A doua venire” a Domnului.
Următoarele versete arată cum va veni Isus ca să scape Pământul de cei răi.
Apocalipsa 19:17-21 „Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.”
Versetele din Apocalipsa 19:17-18 și Apocalipsa 19:15 sunt corelate direct cu al doilea seceriș din Apocalipsa 14. Primul seceriș este pentru copiii lui Dumnezeu născuți din nou iar al doilea seceriș este numit de obicei ca fiind „culesul strugurilor mâniei” Lui Dumnezeu.
Apocalipsa 14:17-20 „Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.”
Mulți se gândesc doar la primul seceriș, care este Răpirea bisericii la cer. Dar nu trebuie să uităm că este și un al doilea seceriș, care va aduce moartea celor răi.
Domnul vine să judece și să facă război ca să curețe Pământul de cei răi (Apocalipsa 19:11). Diavolul își va pregăti armata (racolându-i pe toți locuitorii care vor mai fi atunci pe Pământ), în încercarea de a opri venirea Domnului (cea de-a „doua venire”) și de a se salva pe sine.
Putem vedea în versetele următoare, că Dumnezeu va pune pe cel de-al șaselea înger dintre cei care vor vărsa potirele mâniei Lui să pregătească strângerea trupelor pentru luptă.
Apocalipsa 16:12-14 „Al şaselea (înger) a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.”
Unde va avea de fapt loc „Bătălia de la Armaghedon”?
Mulți cred cei răi se vor strânge la muntele Megido și tot acolo va avea loc și lupta. Alții cred că armata diavolului se va strânge acolo, dar lupta va avea de fapt loc în Ierusalim, sau în afara orașului, la muntele Măslinilor, unde se așteaptă să revină Domnul, așa cum citim în Zaharia 14:3-4. Alții sunt de părere că locul unde se vor strânge cei răi si unde se va da bătălia, va fi valea Iosafat, opinie pe care o explica în acest articol. Opinia noastră este că cel mai probabil, dușmanul își va strânge trupele la Megido și apoi va încerca să oprească „A doua venire”, în timp ce Isus va coborî din ceruri pe muntele Măslinilor.
Acum să trecem la unele opinii netradiționale.
Unii cred că numele „Armaghedon” nu a fost tradus chiar corect și că înseamnă doar „muntele adunării” fără să aibă nici o legătură cu muntele Megido, iar termenul „Harmageddon” este doar simbolic. Totuși, semnificația simbolică este de a aduna, a aduce împreună pe toți dușmanii Lui Dumnezeu... Unii dintre cei care gândesc în acest fel, cred că are loc o bătălie, dar în Valea lui Iosafat și se bazează pe următoarele versete:
Ioel 3:12-14 „Să se scoale neamurile şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur. Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci lanurile sunt pline şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! in grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.”
Unde este localizată Valea Iosafat? Unii spun că Iosafat este doar un nume modern pentru Valea pârâului Cherit, care se află între Muntele Măslinilor și Ierusalim. Versetele din Ioel 3:12-14 sunt literale sau alegorice? Numele Iosafat, in original, în ebraică este „Jehoshaphat” și înseamnă „Yahweh (Iehova) judecă”.
Nu vom continua pe idea locației în Valea Iosafat a Bătăliei de la Armaghedon, chiar dacă putem înțelege de ce unii cred în acest fel. Domnul Isus va reveni pe scaunul Său de domnie, așa cum citim în Matei 25:31, Matei 26:63-64, Marcu 14:61-61, Apocalipsa 6:16. Chiar dacă nu toate versetele menționează că vine pe „scaunul de domnie al slavei Sale” (tronul), citim că va veni pe nori, în poziția așezat, și tronul este tocmai pentru a ședea pe el. După cum citim în cartea lui Ezechiel și în cartea Apocalipsa, scaunul de domnie al Domnul nu este fix, cu portabil. Mulți văd Răpirea ca fiind doar o evadare, dar tot ce se va întâmpla înainte de momentul la care va avea loc, va face ca acest eveniment să fie eliberarea și salvarea creștinilor ca un mare seceriș pentru Domnul și începutul revărsării mâniei Lui Dumnezeu peste cei răi.
Din păcate, mulți nu realizează sincronizarea evenimentelor despre care vorbește Isus în Matei 25:31-33 „Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.”
De fapt, majoritatea creștinilor, indiferent că cred în Răpirea pre-, mid- sau post-tribulaționistă, sunt de acord că Dumnezeu „va separa oile de capre”, o singură dată. Răpirea este „secerișul oilor”, Domnul le va ridica la El în văzduh, iar caprele vor rămâne jos. Judecata „caprelor” care vor mai fi în viață, începe la Răpire, dar finalizarea acesteia, cu primirea pedepsei eterne va avea loc doar în ziua Judecății de apoi (puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul „Ziua Judecății de Apoi” și dacă vi se pare greu de înțeles că un singur verset face referire la două evenimente diferite și care nu au loc simultan, vă rugăm să citiți articolul „Considerente în vederea unei adevărate înțelegeri a cărții Apocalipsa”)
Deci, Domnul va începe judecata celor care nu L-au urmat, la Răpire și o va continua pe parcursul evenimentelor anunțate de cele „șapte trâmbițe și cele șapte potire ale mâniei și judecății Lui Dumnezeu”, și care se încheie după „Bătălia de la Armaghedon”, când „strugurii mâniei sunt aruncați și zdrobiți în teascul mâniei Lui Dumnezeu”. Probabil, „cosorul cel ascuțit care culege strugurii viei pământului” (Apocalipsa 14:18) va fi aruncat pe Pământ la Răpire (sau poate „la sau aproape de” Armaghedon) și va continua să-i „culeagă”, (adică să-i ucidă) pe cei răi, până la încheierea bătăliei finale... Ca să înțelegem mai bine imaginea de ansamblu, să analizăm următoarele versete:
Ioel 3:15-18 „Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea. Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. (Răpirea) Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel. (Va pune pecetea pe cei 144.000), Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt, (începe domnia de 1000 de ani) Ierusalimul însă va fi sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.” În vremea aceea, va picura must din munţi şi va curge lapte din dealuri, toate pâraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi, de asemenea, din Casa Domnului şi va uda valea Sitim.”
Uneori oamenii uită sau poate nu realizează faptul că nu este doar Sionul și Ierusalimul de aici de pe Pământ, ci sunt și cele din ceruri, iar când Domnul Isus va veni pe nori la Răpire, vine „ca un leu”, din Sionul și Ierusalimul ceresc. După ce va fi avut loc „A doua venire” a Domnului, Isus va începe să domnească aici, pe muntele Sion, în Ierusalimul răscumpărat de pe Pământ.
Unii sunt de părere că versetele din Ioel 3:15 vorbesc despre Armaghedon sau „A doua venire”, dar noi considerăm că fac referire la ceva mult mai amplu. „Judecata și mânia Lui Dumnezeu” încep la Răpire, stagnează pe perioada „Domniei de 1000 de ani” și vor avea marele final după ultima bătălie, cea de la Armaghedon, când Satan și toți cei care l-au urmat vor fi aruncați în Adânc unde vor plăti veșnic pentru tot ce au făcut (puteți citi mai multe detalii în articolul „Ultimele două mari bătălii”). Atunci va fi sfârșitul păcatului și al puterii răului, când planeta Pământ și întregul univers vor pieri și nu va mai fi nici o judecată și nici un rău, pentru totdeauna! Slavă Domnului pentru noul Univers și Pământ perfect, pe care va coborî Cetatea Sfântă cerească, Noul Ierusalim, așa cum găsim scris în Apocalipsa 21 și 22!
O altă greșeală des întâlnită este considerarea versetelor care vorbesc despre faptul că Soarele și Luna se vor întuneca și stelele nu vor mai străluci ca fiind referințe doar pentru „A doua venire”.Cuvintele Domnului Isus din Matei 24, Marcu 13 și Luca 21 arată foarte clar că la Răpire, Soarele și Luna se vor întuneca și „cerul se va strânge sul”, pentru a face loc slavei Domnului când se va arăta pe scaunul Său de domnie.
Matei 24:29-31 „Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”
Domnul Își va trimite îngerii când va suna trâmbița care va anunța Răpirea ca „să-i adune pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă”. De câte ori Îi adună Domnul pe cei care sunt ai Lui? Este o singură Răpire, iar pe cei 144000 de evrei pecetluiți, nu e nevoie să-i cheme sus în cer la finalul celor 7 ani ai „Necazului cel mare”, pentru că vor rămâne în continuare aici pe Pământ pe perioada „domniei de 1000 de ani”.
Aceste adevăruri sunt confirmate și de alte versete.
Marcu 13:14-27 „Când veţi vedea „urâciunea pustiirii” stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea. Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată. Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. Dacă vă va zice cineva atunci: „Iată, Cristosul este aici” sau: „Iată-L acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Păziţi-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte. Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”
Domnul Îi va strânge pe copiii Săi, care mai sunt în viață și Îi va aduce cu El, pe creștinii care au murit deja și toți vor primi noile trupuri de slavă, în același timp, așa cum citim în:
1 Tesaloniceni 4:13-17 „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”
Luca 21:25-28 „„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”"
Aceste versete fac referire la toți creștinii care vor fi ridicați la cer ca să fie cu Domnul, la Răpire. La Armaghedon și la „A doua venire”, creștinii vor reveni cu Isus, nu vor fi adunați la El. Înțelegerea adevărului pe care-l spun aceste versete aduce eliberarea oricui a crezut învățăturile eronate cu care a înfiltrat diavolul biserica, pe acest subiect. Pentru mai multe versete biblice care arată adevărul acestor concepte, vă rugăm să citiți articolele: „Isus va reveni ca un hoț noaptea” și „Orice ochi Îl va vedea”
Și acum o mențiune despre conceptul care susține că cartea Apocalipsa este scrisă complet în ordine cronologică. Aceste versete despre „Bătălia de la Armaghedon” sunt un excelent exemplu despre cât de greșit este acest concept. Este suficient să privim în câte capitole disparate găsim versete care vorbesc despre acest subiect și cât de multe alte evenimente sunt scrise între acestea. Apostolul Ioan a fost întrerupt în timp ce scria cartea Apocalipsei, de mai multe ori de către îngerii trimiși de Dumnezeu și de viziuni pe care le-a primit. De asemenea la anumite momente și-a întrerupt relatarea profeției pe care o scria, pentru a da mai multe explicații sau detalii pe anumite subiecte.
În concluzie, sunt multe versete care sunt greu de înțeles pentru noi toți. Și așa cum am mai scris în repetate rânduri, este important să menționăm din nou, „ceea ce nu știm, nu știm, dar ceea ce Biblia arată clar, putem știi cu certitudine”. Noi toți cunoaștem doar „în parte” și putem cunoaște adevărul doar în măsura în care Domnul ni-l revelează. Va fi o bătălie la „șfârșitul acestui veac”, când Domnul va veni ca să-i zdrobească pe dușmanii Împărăției Lui Dumnezeu și să ia înapoi stăpânirea Pământului din mâna diavolului, la „A doua Venire”. În acest articol am scris opiniile noastre pe acest subiect, dar fiecare dintre noi trebuie să caute și să găsească adevărul, potrivit cu ceea ce spune Biblia. Vă rog să luați în considerare următoarele versete și să-L lăsați pe Duhul Sfânt să vă conducă în tot adevărul.
„BĂTĂLIA DE LA ARMAGHEDON” - VERSETE BIBLICE
(COMENTARIILE SUNT ADĂUGATE CU ALBASTRU).
Apocalipsa 16:12-16 „Al şaselea (înger) a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. – „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” – Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”
Să remarcăm avertismentul din partea Domnului, pe care ni-l dă apostolul Ioan aici. El ne spune să nu avem nimic de a face cu cel rău, pentru că vom avea aceeași soartă ca și el. Ne spune să facem alegerile corecte și să ne păstrăm curați înaintea Domnului, fără să avem nimic în comun cu diavolul.
Apocalipsa 17:12-16 „Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui. Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc”
Mielul nu este singur, El va veni însoțit de oastea cerească, formată din cei chemați aleși și credincioși.
Apocalipsa 19:11-18 „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”"
La Răpire, Isus va veni pe scaunul Său de domnie, pe nori. Fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va mărturisi atunci, că Isus Cristos este Domn. Atunci va fi începutul Judecății. Tot atunci vor fi pecetluiți cei 144.000 de evrei, ca să fie protejați de judecata și mânia Lui Dumnezeu care vine prin evenimentele care însoțesc cele 7 trâmbițe și potire ale mâniei. Cine citește Apocalipsa 19:1-10, poate vedea că „nunta Mielului” s-a derulat și se încheie cu plecarea Lui Isus însoțit de oștirea cerească. Ei vin ca să-i învingă pe balaur (Satan), pe fiară (Anticrist), pe prorocul mincinos, pe împărații și pe toți cei răi de pe Pământ care s-au aliat să lupte contra Domnului.
Apocalipsa 19:19-21 „Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor."
Ultimele versete de mai sus, fac parte din relatarea despre culesul strugurilor mâniei Lui Dumnezeu, așa cum vedem și în versetele următoare:
Apocalipsa 14:17-20 „Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.”
Să remarcăm că scrie „afară din cetate”. Oricare ar fi acea cetate (oraș), nu poate fi la Muntele Megido, care este doar un deal sau un munte mic, pe care sunt doar ruine arheologice, și tocmai pentru că este considerat un sit istoric, este foarte puțin probabil că acolo se va construi vreodată un oraș. Oricum, datorită altor versete și considerente, mulți cred că chiar dacă cei răi „se vor strânge la Megido” (Armaghedon), lupta nu se va da acolo, ci vor înainta spre Ierusalim. Această bătălie, va fi foarte probabil, o încercare a lui Satan de a opri „A doua venire” a Domnului Isus Cristos și începutul domniei de 1000 de ani, pe parcursul căreia urmează să fie legat în Adânc (Apocalipsa 20:2).
Alte versete care fac referire la învingerea celor răi la Armaghedon, pe care apostolul Ioan îl numește „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.”
2 Tesaloniceni 2:7-8 „Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.”
Daniel 8:25 „Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.”
Daniel 2:40-45 „Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică.”
Psalmii 2:1-12 „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând: „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!”
Zaharia 14:3-4 „Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi”
Aceste versete fac clar referire la bătălia cu cei răi de la Armaghedon și la ce se va întâmpla la „A doua venire” a Lui Isus Cristos.
Să remarcăm avertismentul din partea Domnului, pe care ni-l dă apostolul Ioan aici. El ne spune să nu avem nimic de a face cu cel rău, pentru că vom avea aceeași soartă ca și el. Ne spune să facem alegerile corecte și să ne păstrăm curați înaintea Domnului, fără să avem nimic în comun cu diavolul.
Apocalipsa 17:12-16 „Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui. Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc”
Mielul nu este singur, El va veni însoțit de oastea cerească, formată din cei chemați aleși și credincioși.
Apocalipsa 19:11-18 „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”"
La Răpire, Isus va veni pe scaunul Său de domnie, pe nori. Fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va mărturisi atunci, că Isus Cristos este Domn. Atunci va fi începutul Judecății. Tot atunci vor fi pecetluiți cei 144.000 de evrei, ca să fie protejați de judecata și mânia Lui Dumnezeu care vine prin evenimentele care însoțesc cele 7 trâmbițe și potire ale mâniei. Cine citește Apocalipsa 19:1-10, poate vedea că „nunta Mielului” s-a derulat și se încheie cu plecarea Lui Isus însoțit de oștirea cerească. Ei vin ca să-i învingă pe balaur (Satan), pe fiară (Anticrist), pe prorocul mincinos, pe împărații și pe toți cei răi de pe Pământ care s-au aliat să lupte contra Domnului.
Apocalipsa 19:19-21 „Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor."
Ultimele versete de mai sus, fac parte din relatarea despre culesul strugurilor mâniei Lui Dumnezeu, așa cum vedem și în versetele următoare:
Apocalipsa 14:17-20 „Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.”
Să remarcăm că scrie „afară din cetate”. Oricare ar fi acea cetate (oraș), nu poate fi la Muntele Megido, care este doar un deal sau un munte mic, pe care sunt doar ruine arheologice, și tocmai pentru că este considerat un sit istoric, este foarte puțin probabil că acolo se va construi vreodată un oraș. Oricum, datorită altor versete și considerente, mulți cred că chiar dacă cei răi „se vor strânge la Megido” (Armaghedon), lupta nu se va da acolo, ci vor înainta spre Ierusalim. Această bătălie, va fi foarte probabil, o încercare a lui Satan de a opri „A doua venire” a Domnului Isus Cristos și începutul domniei de 1000 de ani, pe parcursul căreia urmează să fie legat în Adânc (Apocalipsa 20:2).
Alte versete care fac referire la învingerea celor răi la Armaghedon, pe care apostolul Ioan îl numește „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.”
2 Tesaloniceni 2:7-8 „Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.”
Daniel 8:25 „Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.”
Daniel 2:40-45 „Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică.”
Psalmii 2:1-12 „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând: „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!”
Zaharia 14:3-4 „Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi”
Aceste versete fac clar referire la bătălia cu cei răi de la Armaghedon și la ce se va întâmpla la „A doua venire” a Lui Isus Cristos.
DOMNUL VA CÂRMUI CU UN TOIAG DE FIER
(APOCALIPSA 19:15, 12:5, 2:26-28, PSALMII 2:7-9 CITAT ÎN ISAIA 11:4)
Domnul Isus va conduce cu adevărat, cu un toiag de fier, așa cum citim în mai multe secțiuni de versete citate în acest articol. Această afirmație îi face pe mulți să-L vadă pe Domnul ca fiind aspru, înțelegând greșit despre ce este vorba. În zilele noastre, ne vine greu să înțelegem rolul unui toiag, a unei nuiele sau prăjini, care au fost folosite mult de predecesorii noștri de-a lungul istoriei. Unul din scopurile unei prăjini, era ca unitate de măsură pentru lungimi. Toiagul era mai mult un simbol al autorității care avea puterea să corecteze și să pedepsească și mai era numit și sceptru de domnie. În același timp, păstorii foloseau toiagul ca să conducă și să ajute oile din turmele lor.
Contează mult să înțelegem ce vrea să spună un anumit cuvânt, mai ales când este în legătură cu Domnul. Nuiele și toiegele despre care citim în versetele următoare, sunt folosite pentru a distruge, a lovi, a zdrobi vase de lut. Domnul va lovi națiunile, ca efect al mâniei Lui Dumnezeu contra celor care s-au aliat împotriva Lui. Toiagul menționat în majoritatea versetelor următoare este de fier, nu doar din lemn, cum ne gândim că ar trebui să fie. Toți știm că Isus nu este un Domn aspru. El este „grabnic la ascultare, încet la mânie și îndurarea Lui ține pe vecie”. De aceea este important să înțelegem că aceste versete care arată că Isus va conduce cu un toiag de fier, spun de fapt că va fi ferm în pedepsirea și distrugerea celor răi, care au refuzat jertfa lui mântuitoare.
Din păcate, mulți înțeleg greșit aceste versete și cred că Isus va fi un Domn foarte aspru, foarte dur pe parcursul „domniei de 1000 de ani”, ceea ce este total fals. Dumnezeul nostru este „același ieri, azi și în veci”. Dar din cauza celor răi de pe Pământ, va trebui să folosească „toiagul de fier” ca să le pedepsească faptele.
Apocalipsa 19:11-15 „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu..”
Apocalipsa 12:5 „Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.”
Apocalipsa 2:25-29 „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
Isaia 11:4 „ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”
Psalmii 2:7-9 „„Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”"
În cartea Exodul, vedem în mod repetat cum Domnul a ales să folosească toiagul lui Moise și Aron, ca să facă minuni înaintea lui Faraon, și ca să aducă cele zece urgii peste țara Egiptului.
De-a lungul cărților Psalmilor și Proverbelor, citim cum toiagul și nuiaua sunt folosite pentru disciplinare, pedeapsă sau mânie.
În Isaia 10: 5-6a, Dumnezeu Însuși spune „„Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat...””
Profetul Ieremia, după ce a fost persecutat pentru prorocirea adevărului în ascultare de Dumnezeu și a văzut cumplita suferință a poporului său ca urmare a neascultării și a păcatelor comise, care au condus la distrugerea multora dintre ei și doar o rămășiță a supraviețuit, a scris în Plângerile lui Ieremia 3:1, „Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.”
În Mica 5:1 este scris: „Acum, strângeţi rândurile în cetate, ceata Sionului, căci suntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz!”
Chiar și apostolul Pavel a folosit posibilitatea folosirii nuielei în scop de corecție:
1 Corinteni 4:20-21 „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?”
În concluzie, cei care trăim curat, în ascultare de Domnul și căutăm să-i facem plăcere prin ceea ce facem, spunem, simțim sau gândim, nu avem de ce să ne temem de pedeapsa și nici de „toiagul de fier” din mâna Domnului Isus, pentru că nu-l va folosi împotriva noastră.
Contează mult să înțelegem ce vrea să spună un anumit cuvânt, mai ales când este în legătură cu Domnul. Nuiele și toiegele despre care citim în versetele următoare, sunt folosite pentru a distruge, a lovi, a zdrobi vase de lut. Domnul va lovi națiunile, ca efect al mâniei Lui Dumnezeu contra celor care s-au aliat împotriva Lui. Toiagul menționat în majoritatea versetelor următoare este de fier, nu doar din lemn, cum ne gândim că ar trebui să fie. Toți știm că Isus nu este un Domn aspru. El este „grabnic la ascultare, încet la mânie și îndurarea Lui ține pe vecie”. De aceea este important să înțelegem că aceste versete care arată că Isus va conduce cu un toiag de fier, spun de fapt că va fi ferm în pedepsirea și distrugerea celor răi, care au refuzat jertfa lui mântuitoare.
Din păcate, mulți înțeleg greșit aceste versete și cred că Isus va fi un Domn foarte aspru, foarte dur pe parcursul „domniei de 1000 de ani”, ceea ce este total fals. Dumnezeul nostru este „același ieri, azi și în veci”. Dar din cauza celor răi de pe Pământ, va trebui să folosească „toiagul de fier” ca să le pedepsească faptele.
Apocalipsa 19:11-15 „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu..”
Apocalipsa 12:5 „Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.”
Apocalipsa 2:25-29 „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
Isaia 11:4 „ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”
Psalmii 2:7-9 „„Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”"
În cartea Exodul, vedem în mod repetat cum Domnul a ales să folosească toiagul lui Moise și Aron, ca să facă minuni înaintea lui Faraon, și ca să aducă cele zece urgii peste țara Egiptului.
De-a lungul cărților Psalmilor și Proverbelor, citim cum toiagul și nuiaua sunt folosite pentru disciplinare, pedeapsă sau mânie.
În Isaia 10: 5-6a, Dumnezeu Însuși spune „„Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat...””
Profetul Ieremia, după ce a fost persecutat pentru prorocirea adevărului în ascultare de Dumnezeu și a văzut cumplita suferință a poporului său ca urmare a neascultării și a păcatelor comise, care au condus la distrugerea multora dintre ei și doar o rămășiță a supraviețuit, a scris în Plângerile lui Ieremia 3:1, „Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.”
În Mica 5:1 este scris: „Acum, strângeţi rândurile în cetate, ceata Sionului, căci suntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz!”
Chiar și apostolul Pavel a folosit posibilitatea folosirii nuielei în scop de corecție:
1 Corinteni 4:20-21 „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?”
În concluzie, cei care trăim curat, în ascultare de Domnul și căutăm să-i facem plăcere prin ceea ce facem, spunem, simțim sau gândim, nu avem de ce să ne temem de pedeapsa și nici de „toiagul de fier” din mâna Domnului Isus, pentru că nu-l va folosi împotriva noastră.
ALTE ARTICOLE POST-RĂPIRE:
CEI 144.000 DE EVREI PECETLUIȚI DIN CARTEA APOCALIPSEI
„Slujitorii Dumnezeului nostru”care sunt pecetluiți pentru protecția lor.
CEI 144.000 DE EVREI PECETLUIȚI DIN CARTEA APOCALIPSEI -VERSETE BIBLICE
Versetele care arată cine sunt cei care vor fi primul rod pentru Dumnezeu și pentru Miel.
SĂRBĂTOAREA NUNȚII MIELULUI
„Ferice de cei chemați la festinul nunții mielului” - Apocalipsa 19:9
ULTIMELE DOUĂ MARI BĂTĂLII
Armaghedon și bătălia de la sfârșitul domniei de 1000 de ani.
DOMNUL VA CÂRMUI CU UN TOIAG DE FIER
Isus este dragoste, va folosi toiagul doar pentru pedepsirea celor care l-au renegat.
MILENIUL
Toți cei care au trăit pentru Domnul vor împărăți „cu Cristos o mie de ani”, pe parcursul celui mai glorios mileniu din istoria omenirii.
ZIUA JUDECĂȚII
Va fi cu adevărat o zi a Judecății, când toți vom sta în fața tronului de judecată și vom răspunde pentru felul în care ne-am trăit viețile?
ALTE „ARTICOLE DESPRE RĂPIRE ÎN GENERAL”:
APOSTAZIA - MAREA LEPĂDARE DE CREDINȚĂ
Profețiile biblice arată că mulți creștini vor renunța la Isus în evenimentele zilelor din urmă.
CÂTEVA COMPONENTE CHEIE ALE CĂRȚII APOCALIPSA
O privire de ansamblu care cuprinde principalele subiecte prezentate în cartea Apocalipsa.
CONSIDERENTE ÎN VEDEREA UNEI REALE ÎNȚELEGERI A CĂRȚII APOCALIPSA
Cum să studiem această carte ca să o putem înțelege mai bine.
CUM S-A ÎNTÂMPLAT ȘI ÎN ZILELE LUI NOE
Ce spune Biblia despre starea de păcat a omenirii din vremea lui Noe în corelare cu vremea sfârșitului.
DOI CAI ALBI, DOI CĂLĂREȚI DIFERIȚI LA MOMENTE DIFERITE
Isus este călărețul calului alb la Armaghedon, iar călărețul calului alb la prima pecete este Anticristul, Falsul Mesia.
ISUS VA REVENI CA UN HOȚ NOAPTEA
Ce vrea să spună acest „idiom” evreiesc, ce spune Biblia despre apariția Lui Isus.
ÎNTR-O CLIPEALĂ DIN OCHI
Ce spune de fapt acest verset nu se referă la durata evenimentului răpirii ci la cât de neașteptat va fii. Alte dovezi biblice în acest sens.
O IMAGINE DE ANSAMBLU
Analizând imaginea de ansamblu a ceea ce va urma să se întâmple în vremurile din urmă, ne putem dezvolta starea de spirit și atitudinea corecte, care ne vor ajuta să trecem cu bine prin acele timpuri grele, dacă vom mai fi aici când vor avea loc.
OBICEIURILE DE NUNTĂ EVREIASCĂ DIN VECHIME & ISUS CRISTOS ȘI MIREASA LUI BISERICA
Articol despre corelarea distinctă a etapelor nunții evreiești cu Răpirea bisericii.
ORICE OCHI ÎL VA VEDEA
Când Isus se va arăta pe nori, va fi un eveniment global, vizibil pentru oricine.
ORICE GENUNCHI SE VA PLECA
Dumnezeu Tatăl va face ca Fiul Său să primească respectul și onoarea cuvenită din partea fiecărui om.
SE POATE CA RĂPIREA SĂ AIBĂ LOC AZI?
Ce evenimente profețite mai trebuie să aibă loc înaintea bisericii al Cer.
„ȘANSA MÂNTUIRII”- NU VA DURA VEȘNIC
După evenimentul răpirii, Duhul Sfânt va pleca cu sfinții și va urma doar mânia Lui Dumnezeu; nimeni nu va mai putea să se întoarcă la Cristos.
ULTIMA TRÂMBIȚĂ
Sunt mai multe trâmbițe menționate în Biblie. Care este cea care va suna la Răpire?
ARTICOLE DESPRE RĂPIRE
ARTICOLE EDIFICATOARE
Copyright © 2014 E. Cockrell, acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar.
