MULȚI CHEMAȚI, DAR PUȚINI ALEȘI
Ce vroia Isus de fapt, să spună prin: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Matei 22:14)? Sunt multe pasaje din scriptură, care par puțin misterioase, până când luăm în considerare toate implicațiile și contextul, ca să găsim semnificația lor adâncă și corectă. Așa este și în cazul de față. Haideți să citim și să luăm în considerare pilda pe care Isus o încheie cu această afirmație. (chiar dacă ați mai citit această pildă, vă rog s-o recitiți, ca să fie proaspătă în mintea și în inima dumneavoastră.)
Pilda nunţii fiului de împărat
Destul de uimior, nu-i așa? Au fost invitați la nunta fiului de Împărat și au neglijat această invitație. Erau ocupați. Aveau „lucruri de făcut”. În realitate, Dumnezeu Însuși și-a dat propriul Fiu , ca noi să putem fi mântuiți iar oamenilor nu le pasă. Însuși Dumnezeu s-a întrupat și a locuit printre noi; și oamenilor nu le pasă. În Texas (n. tr. - la fel și în Romania) oamenii ar zice: „Vai, dar am treabă, sunt ocupat. Ar trebui să mă și distrez puțin, dar nu am timp... vă urez distracție plăcută, să fie o nuntă reușită...” Pe urmă, mai sunt cei răutăcioși care zic: „Nu ne pasă că ești regele nostru și cu atât mai puțin ne pasă nouă de fiul tău.” Unii resping invitația cu vehemență, alții îi persecută pe mesageri, iar unii îi chiar ucid...
Să analizăm prima parte a pildei:
Să nu uităm că aici e vorba despre o nuntă evreiască. Isus nu a vorbit din perspectivă hindusă, budistă sau a oricărei alte religii. El era Mesia Evreilor, și le vorbea evreilor. Celebrarea nunții evreiești, servirea meniului, era o parte intrinsecă a căsătoririi mirilor în tradiția Iudaică. După ce tatăl și fiul său, mirele, cădeau de acord cu privire la căsătorie, precum și tatăl și fiica sa, mireasa, era de datoria tatălui mirelui să hotărască data nunții. Fiul urmează să pregătească casa în care să locuiască cu viitoarea soție, și aceasta trebuie să îl onoreze pe tatăl său. Mireasa și ea are partea ei de pregătiri și trebuie să ajute cu pregătirile de nuntă. Doar după ce tatăl mirelui e mulțumit de pregătirile făcute de viitorii miri și consideră că totul îi face cinste lui și numelui său, va face invitațiile la nuntă. Apoi, când tatăl dă undă verde, încep pregătirile pentru meniul mesei de nuntă, se taie animalele, se pregătesc mâncărurile, și nu mai e timp de pierdut.
După ce Prietenul mirelui (n.tr. domnișorul de onoare, am spune noi românii) împreună cu rude și prieteni merg să invite nuntașii, în numele tatălui mirelu, aceștia abia așteaptă să vină la celebrare. În cazul de față, tatăl era rege și și-a trimis slujitorii să invite participanții la nuntă. Apoi, vine momentul în care mirele merge să-și aducă mireasa! Unde are loc nunta, trebuie să fie și o „cameră a miresei”, unde, în timp ce nuntașii mănâncă și se bucură, mirele și mireasa „consumă” căsătoria și după acea, „ketubah” sau acordul de căsătorie este considerat încheiat și se continuă celebrarea nunții, și cu participarea mirilor.
Prima invitație la nuntă, a fost făcută evreilor, poporul ales la început de Dumnezeu. Prin Avraam și urmașii lui, mai concret, prin nepotul lui Avraam, Iacov, s-au născut cei 12 fii, din care au descins cele 12 seminții ale lui israel și ai căror descendenți au devenit „națiunea lui Israel”.
A doua secțiune a pildei:
La un moment dat, Dumnezeu Îl trimite pe Mesia, să se întrupeze prin evrei. Dar evreii vremii, doreau un Mesia care să-i elibereze de sub stăpânirea și opresiunea romană. Mesia pe care L-a trimis Tatăl ceresc a venit să-i elibereze de sub robia cea mai cumplită, și anume robia păcatului și consecințele acestuia. Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu. Pentru că ei nu l-au primit pe Fiul Lui Dumnezeu, care a venit pentru răscumpărarea lor, și-au ratat vremea cercetării. Au refuzat invitația.
Să urmărim inima Lui Isus din versetele care urmează:
Cât de mult au frânt evreii, prin acest refuz, inima Tatălui și a Fiului Său.
Și continuarea pildei:
De fapt, mulți profeți trimiși de Dumnezeu nu au fost bine primiți de popor. Isaia a fost retezat în două, Ieremia a fost respins, persecutat, aruncat în groapă, Ioan Botezătorul a fost decapitat și au mai fost mulți alții care n-au fost bine primiți de poporul evreu. Chiar și în zilele ucenicilor lui Isus, mulți dintre ei au șfârșit prin a avea morți cumplite.
În anul 70 d.Hr., s-a împlinit profeția făcută de Isus. Este de remarcat că ultima zi a bătăliei, care a dus la căderea Ierusalimului, a fost pe data de 9 a lunii Av, din calendarul evreiesc, adică „Tisha b' Av”. Cu peste 6 secole în urmă, în aceeași zi, Ierusalimul a fost cucerit de Babilonieni. În ambele cazuri, templul a fost distrus și prădat. Mulți oameni au fost uciși cu brutalitate, iar cei care au supraviețuit, au fost luați captivi și duși în robie.
Planul de mântuire, oferit prin „jertfa Lui Mesia” a fost respins de cei mai mulți. Cu toate acestea, oferta răscumpărării, trebuia să fie făcută Evreilor, prima dată, și doar pe urmă, restului lumii. Prin evrei a venit Isus în trup, prin evrei am primit cărțile Noului Testament și tot evrei au fost și între primii credincioși, prin care a început să se formeze biserica primară.
Deci, nu este greu să întrezărim ce urmează în pildă:
Cu toate că Isus a venit prima dată pentru evrei, pe urmă chemarea la pocăință a fost pentru toate națiunile și continuă să fie răspândită în toată lumea de aproape 2000 de ani.
Mesajul este același și azi:
Isus le spune tuturor celor trudiți și împovărați:
El a venit să ne elibereze de păcat și să nu mai fim separați de Dumnezeu, nici acum și nici pentru veșnicie. El a spus:
Și ultima parte a pildei:
Cum adică, „fără haină de nuntă”? Vedem că pedeapsa celui care nu o are, este condamnarea sa eternă.
Păcatul ne separă de Dumnezeu. Înainte să fim născuți din nou, păcatele noastre sunt între noi și Dumnezeu și ca urmare, acestea ne condamnă pentru veșnicie. Când ne naștem din nou, primim „acoperirea Lui Isus Cristos” peste noi; și atâta timp cât continuăm să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, ne pocăim de câte ori păcătuim și continuăm să căutăm să-I facem pe plac Lui Dumnezeu, rămânem sub acoperirea lui Isus. Biblia numește această acoperire, a fi îmbrăcat „cu haine albe”.
Putem obține haina albă prin a „fi morali”? Nu. Putem s-o obținem prin mersul la biserică sau prin a face fapte bune? Nu.
Mulți încearcă să facă ce a făcut cel din pildă. Acesta „credea” că „hainele lui” erau în regulă, potrivite pentru ocazia respectivă. Dar pentru împărat, erau de neacceptat, Biblia spune
În vremea Lui Isus și chiar și-n zilele noastre, oamenii ar vrea ca Dumnezeu „să-i primească pe toți în Rai”, pe baza „faptelor bune” ale fiecăruia. Acesta este umanism. O imagine falsă a realității; o imagine contorsionată despre cum este Dumnezeu cu adevărat și Împărăția Sa.
A deveni creștin și a ajunge ca păcatele noastre să se facă albe din roșu purpuriu, este un proces spiritual. Este un singur „înălbitor” destul de puternic ca să facă asta. Doar sângele Lui Isus poate albi păcatele.
Este o singură cale pentru a obține „haina albă” și anume prin a fi acoperit de neprihănirea lui Isus Cristos. Deci cum o obținem? Isus a spus „dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu” sau „nu ne naștem din nou”, „nu putem” vedea Împărăția Lui Dumnezeu,
„Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis:
A fi „născut din nou”, înseamnă a fi convertit, adică a fi întors la Dumnezeu, născut din nou în duhul, transformat spiritual. Fără convertire, o persoană nu este eligibilă pentru „haina albă”, de care toți avem nevoie disperată. Fără acoperirea Lui Isus Cristos, sfârșim ca persoana din pildă, care credea că „haina lui veche” era destul de bună ca s-o poarte la nuntă; dar nu a fost acceptată de Împărat și omul a plătit prețul.
Deci de ce avem nevoie? Cum obținem experiența convertirii/nașterii din nou? Trebuie să renunțăm „domnia eul-ui propriu”, prin pocăință sinceră și să fim gata să-i dăm totul Lui Dumnezeu, acceptându-l ca Domn personal. Acceptând oferta Tatălui de a pune păcatele noastre asupra Fiului Său, Isus Cristos, vom ajunge liberi de păcat și de consecințele eterne ale acestuia.
De ce nu e suficient să fim morali? Fără acoperirea pe care ne-o oferă Isus Cristos, suntem condamnați de păcatele noastre să ne petrecem veșnicia în iad; ca să primim această acoperire trebuie să fim transformați, convertiți, să învingem firea umană, natura carnală, cu care ne-am născut. Până când o persoană nu este născută din nou, nu este „templul Duhului Sfânt”, adică Dumnezeu nu locuiește în ea. Prin nașterea din nou, omul trece din întunericul spiritual în Lumina spirituală.
Isus a venit să-i caute pe cei care sunt gata să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în inimile lor și să-I dea Lui totul.
A fi cu adevărat convertit, înseamnă a trece de la a-ți fi propriul domn, la pocăință sinceră și apoi la a preda totul Lui Dumnezeu. Nu este doar a „repeta o rugăciune” sau a „încerca să fi mai bun”. O persoană trece de la a fi condamnat de propriile păcate, la a ajunge complet liber în Cristos. Înainte de venirea Lui Isus Cristos, oamenii Lui Dumnezeu se luptau să fie buni, prin păzirea legilor Lui. Dar după ce a venit Isus, putem ajunge născuți din nou și să devenim temple ale Duhului Sfânt (care este prezența Lui Dumnezeu în noi). Având prezența Lui Dumnezeu locuind în noi, vom avea puterea ca să umblăm așa cum El vrea să umblăm. Fiul Lui Dumnezeu a plătit un cel mai mare preț ca acest lucru să fie posibil.
A venit la Isus și un tânăr bogat care căuta viața veșnică. Isus a văzut bunătatea din inima lui. Dar de asemenea, a văzut că inima lui era la „bogățiile” sale. Dacă acel tânăr nu reușea să renunțe la dragostea de avere, nu putea ajunge în Ceruri. Trebuie să „vrem” să renunțăm la tot și să renunțăm cu adevărat, în fapt.
În altă zi, Isus a explicat cât de important este să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc:
După ce renunțăm la „tot ceea ce am crezut că e important”, prin a muri față de vechea noastră natură egoistă, vom vedea că prin această convertire primim o natură nouă. Așa cum sămânța nu poate da lăstari, fără să moară înainte, și firea umană trebuie să moară pentru ca omul să se nască din nou în duh.
Ce minunat este să avem „acoperirea Lui Isus Cristos și neprihănirea Lui”! Să avem păcatele albite, din roșii cum erau și să devenim liberi de sub puterea păcatului, având o relație reală cu Dumnezeu.
Și ultima afirmație făcută de Isus în pildă:
Invitația e foartă largă, mulți sunt chemați, dar numai puțini sunt aleși. Domnul nu este părtinitor în alegerile Sale. Atâta timp cât o persoană se teme de Dumnezeu , este convertită și Îl urmează pe Domnul și legile Lui cu toată inima, persoana este aleasă. Chiar dacă semnificația afirmației că, „mulți sunt chemați, dar puțini aleși” nu este agreată de toți, putem fi siguri de următoarele:
În primul rând, știm că sunt mai mulți cei care mor și ajung în iad, decât în Rai.
În al doilea rând, știm că „nu oricine crede că va ajunge în rai”, va și ajunge. Să urmărim altă pildă dată de Domnul.
Matei relatează ceva similar:
În al treilea rând, nimeni nu poate veni la Dumnezeu, fără ca Dumnezeu să-l atragă la El.
Iar Iacov scrie: în capitolul 4 cu versetul 8 că dacă ne „apropiem de Dumnezeu și El se va apropia” de noi.
Cred că Dumnezeu știe cine este „gata” și când poate să-I „audă vocea”. Cred că Domnul folosește toate circumstanțele din viața fiecăruia dintre noi pentru binele nostru, inclusiv pentru mântuirea noastră. El este Marele Răscumpărător, în toate sensurile.
După ce o persoană aude Vestea Bună a Evangheliei, va da socoteală pentru răspunsul pe care îl dă acestei vești. Nu vorbesc aici de a „le intra pe o ureche și a le ieși pe cealaltă”. Dacă cineva „aude cu adevărat” chemarea Lui Dumnezeu, prin vestea evangheliei și îl refuză pe Domnul, nu va fi bine.
Cred că ajungerea la punctul unde să fii născut din nou este un proces. Nu ne-am născut cu inimi care să fie gata să primească Vestea Bună. Așa că Dumnezeu lucrează cu noi, fără ca noi să știm, în cea mai mare parte a vieții noastre, dinainte de convertire, până ne duce la punctul unde inimile noastre pot primi Evanghelia. Dumnezeu știe cum să ne protejeze de propria noastră prostie și ne ajută să ajungem acolo unde să începem să auzim și să primim sfaturile Duhului Sfânt. Toate acestea înseamnă că persoana este aleasă.
Cei care vor cu orice preț să păcătuiască și să se conducă singuri, nu pot înțelege acest mesaj și nici să audă Duhul Sfânt. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. El a fost trimis ca să convingă omul de păcat și să-l conducă spre mântuire.
Noi nu ne dăm seama ce se întâmplă, pentru că noi vedem viața firească, cu ochii firești, pe când lucrarea Lui Dumnezeu este spirituală.
Deci, da, mulți sunt chemați și puțini sunt aleși. De ce? Pentru că, atunci când sunt puși să aleagă, câți vor să-I dea voie Lui Dumnezeu să le fie Domn și Mântuitor? Pe cei care o vor face, Domnul îi alege și îi ajută să reușească. Pe cei care nu vor, Dumnezeu îi lasă să facă ce doresc.
Mai este ceva de luat în seamă. Sunt unii oameni care se convertesc și încep bine. Dar apoi sunt ofensați și neiertarea din inima lor la adresa celui care le-a greșit sau i-a rănit, îi face să piardă harul primit pentru viața lor și propria lor mântuire (Matei 6:15). Cineva poate ajunge în circumstanțe nefericite și să-L nege pe Domnul. Când face asta și Domnul Isus va trebui să se lepede de acea persoană, înaintea Tatălui și a îngerilor Săi (Matei 10:33). Este de asemenea posibil ca cineva să înceapă o relație corectă cu Domnul și apoi să fie din nou ademenită de vechile păcate și să ajungă să se lepede de Domnul (Ioan 15:6, Evrei 10:26-27). Toate acestea sunt păcate care se iartă, dacă persoana se pocăiește, dar dacă moare fără să se întoarcă de la căile sale rele, alegând să trăiască în păcat, nu va ajunge în rai. Pe de o parte, suntem aleși pentru a fi mântuiți, dar pe de altă parte, Dumnezeu are ultimul cuvânt, El decide cine intră în odihna Sa. La fel ca cei care vor zice: „Doamne, Doamne”, și aceștia vor fi îndepărtați de la El. Nu trebuie să trăim cu o frică teribilă că ne pierdem mântuirea, dar trebuie să trăim cu teamă sfântă și cu reverență față de Dumnezeu și suveranitatea Lui. Dumnezeu nu este aspru și nici nedrept. El este încet la mânie și grabnic la ascultare. Dumnezue este iubitor și bun, iar mila Lui ține pentru veșnicie.
În încheiere, iată un verset minunat, care descrie esența a ceea ce înseamnă să fii salvat prin Isus Cristos, fiind îmbrăcat de Domnul cu haina mântuirii și care a fost scris profetic cu secole înainte ca Isus să vină!
Toată lauda pentru Isus Cristos, mielul Lui Dumnezeu, care si-a vărsat propriul sânge ca noi să putem trăi. Mulțumim Ție Doamne! Aleluia!!!
Pilda nunţii fiului de împărat
- Matei 22:1-14 „Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:
2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.
4 A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’
5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui.
6 Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.
7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.
9 Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’
10 Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
11 Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12 Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit.
13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.’"
Destul de uimior, nu-i așa? Au fost invitați la nunta fiului de Împărat și au neglijat această invitație. Erau ocupați. Aveau „lucruri de făcut”. În realitate, Dumnezeu Însuși și-a dat propriul Fiu , ca noi să putem fi mântuiți iar oamenilor nu le pasă. Însuși Dumnezeu s-a întrupat și a locuit printre noi; și oamenilor nu le pasă. În Texas (n. tr. - la fel și în Romania) oamenii ar zice: „Vai, dar am treabă, sunt ocupat. Ar trebui să mă și distrez puțin, dar nu am timp... vă urez distracție plăcută, să fie o nuntă reușită...” Pe urmă, mai sunt cei răutăcioși care zic: „Nu ne pasă că ești regele nostru și cu atât mai puțin ne pasă nouă de fiul tău.” Unii resping invitația cu vehemență, alții îi persecută pe mesageri, iar unii îi chiar ucid...
Să analizăm prima parte a pildei:
- Matei 22:2-3 „„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.”
Să nu uităm că aici e vorba despre o nuntă evreiască. Isus nu a vorbit din perspectivă hindusă, budistă sau a oricărei alte religii. El era Mesia Evreilor, și le vorbea evreilor. Celebrarea nunții evreiești, servirea meniului, era o parte intrinsecă a căsătoririi mirilor în tradiția Iudaică. După ce tatăl și fiul său, mirele, cădeau de acord cu privire la căsătorie, precum și tatăl și fiica sa, mireasa, era de datoria tatălui mirelui să hotărască data nunții. Fiul urmează să pregătească casa în care să locuiască cu viitoarea soție, și aceasta trebuie să îl onoreze pe tatăl său. Mireasa și ea are partea ei de pregătiri și trebuie să ajute cu pregătirile de nuntă. Doar după ce tatăl mirelui e mulțumit de pregătirile făcute de viitorii miri și consideră că totul îi face cinste lui și numelui său, va face invitațiile la nuntă. Apoi, când tatăl dă undă verde, încep pregătirile pentru meniul mesei de nuntă, se taie animalele, se pregătesc mâncărurile, și nu mai e timp de pierdut.
După ce Prietenul mirelui (n.tr. domnișorul de onoare, am spune noi românii) împreună cu rude și prieteni merg să invite nuntașii, în numele tatălui mirelu, aceștia abia așteaptă să vină la celebrare. În cazul de față, tatăl era rege și și-a trimis slujitorii să invite participanții la nuntă. Apoi, vine momentul în care mirele merge să-și aducă mireasa! Unde are loc nunta, trebuie să fie și o „cameră a miresei”, unde, în timp ce nuntașii mănâncă și se bucură, mirele și mireasa „consumă” căsătoria și după acea, „ketubah” sau acordul de căsătorie este considerat încheiat și se continuă celebrarea nunții, și cu participarea mirilor.
Prima invitație la nuntă, a fost făcută evreilor, poporul ales la început de Dumnezeu. Prin Avraam și urmașii lui, mai concret, prin nepotul lui Avraam, Iacov, s-au născut cei 12 fii, din care au descins cele 12 seminții ale lui israel și ai căror descendenți au devenit „națiunea lui Israel”.
A doua secțiune a pildei:
- Matei 22:4-5 „A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui.”
La un moment dat, Dumnezeu Îl trimite pe Mesia, să se întrupeze prin evrei. Dar evreii vremii, doreau un Mesia care să-i elibereze de sub stăpânirea și opresiunea romană. Mesia pe care L-a trimis Tatăl ceresc a venit să-i elibereze de sub robia cea mai cumplită, și anume robia păcatului și consecințele acestuia. Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu. Pentru că ei nu l-au primit pe Fiul Lui Dumnezeu, care a venit pentru răscumpărarea lor, și-au ratat vremea cercetării. Au refuzat invitația.
Să urmărim inima Lui Isus din versetele care urmează:
- Luca 19:41-44 „Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”"
Cât de mult au frânt evreii, prin acest refuz, inima Tatălui și a Fiului Său.
Și continuarea pildei:
- Matei 22:6-7 „Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.”
De fapt, mulți profeți trimiși de Dumnezeu nu au fost bine primiți de popor. Isaia a fost retezat în două, Ieremia a fost respins, persecutat, aruncat în groapă, Ioan Botezătorul a fost decapitat și au mai fost mulți alții care n-au fost bine primiți de poporul evreu. Chiar și în zilele ucenicilor lui Isus, mulți dintre ei au șfârșit prin a avea morți cumplite.
În anul 70 d.Hr., s-a împlinit profeția făcută de Isus. Este de remarcat că ultima zi a bătăliei, care a dus la căderea Ierusalimului, a fost pe data de 9 a lunii Av, din calendarul evreiesc, adică „Tisha b' Av”. Cu peste 6 secole în urmă, în aceeași zi, Ierusalimul a fost cucerit de Babilonieni. În ambele cazuri, templul a fost distrus și prădat. Mulți oameni au fost uciși cu brutalitate, iar cei care au supraviețuit, au fost luați captivi și duși în robie.
Planul de mântuire, oferit prin „jertfa Lui Mesia” a fost respins de cei mai mulți. Cu toate acestea, oferta răscumpărării, trebuia să fie făcută Evreilor, prima dată, și doar pe urmă, restului lumii. Prin evrei a venit Isus în trup, prin evrei am primit cărțile Noului Testament și tot evrei au fost și între primii credincioși, prin care a început să se formeze biserica primară.
Deci, nu este greu să întrezărim ce urmează în pildă:
- Matei 22:8-10 „Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.”
Cu toate că Isus a venit prima dată pentru evrei, pe urmă chemarea la pocăință a fost pentru toate națiunile și continuă să fie răspândită în toată lumea de aproape 2000 de ani.
Mesajul este același și azi:
- Matei 4:17 „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”"
Isus le spune tuturor celor trudiți și împovărați:
- Matei 11:28-30 „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
El a venit să ne elibereze de păcat și să nu mai fim separați de Dumnezeu, nici acum și nici pentru veșnicie. El a spus:
- Ioan 10:10-11 „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi."
Și ultima parte a pildei:
- Matei 22:11-14 „Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.’””
Cum adică, „fără haină de nuntă”? Vedem că pedeapsa celui care nu o are, este condamnarea sa eternă.
Păcatul ne separă de Dumnezeu. Înainte să fim născuți din nou, păcatele noastre sunt între noi și Dumnezeu și ca urmare, acestea ne condamnă pentru veșnicie. Când ne naștem din nou, primim „acoperirea Lui Isus Cristos” peste noi; și atâta timp cât continuăm să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, ne pocăim de câte ori păcătuim și continuăm să căutăm să-I facem pe plac Lui Dumnezeu, rămânem sub acoperirea lui Isus. Biblia numește această acoperire, a fi îmbrăcat „cu haine albe”.
Putem obține haina albă prin a „fi morali”? Nu. Putem s-o obținem prin mersul la biserică sau prin a face fapte bune? Nu.
Mulți încearcă să facă ce a făcut cel din pildă. Acesta „credea” că „hainele lui” erau în regulă, potrivite pentru ocazia respectivă. Dar pentru împărat, erau de neacceptat, Biblia spune
- Proverbele 14:12 „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”
În vremea Lui Isus și chiar și-n zilele noastre, oamenii ar vrea ca Dumnezeu „să-i primească pe toți în Rai”, pe baza „faptelor bune” ale fiecăruia. Acesta este umanism. O imagine falsă a realității; o imagine contorsionată despre cum este Dumnezeu cu adevărat și Împărăția Sa.
A deveni creștin și a ajunge ca păcatele noastre să se facă albe din roșu purpuriu, este un proces spiritual. Este un singur „înălbitor” destul de puternic ca să facă asta. Doar sângele Lui Isus poate albi păcatele.
- Isaia 1:18 „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna."
Este o singură cale pentru a obține „haina albă” și anume prin a fi acoperit de neprihănirea lui Isus Cristos. Deci cum o obținem? Isus a spus „dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu” sau „nu ne naștem din nou”, „nu putem” vedea Împărăția Lui Dumnezeu,
- Matei 18:2-3 „Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”
„Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis:
- Ioan 3:2-3 „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”"
A fi „născut din nou”, înseamnă a fi convertit, adică a fi întors la Dumnezeu, născut din nou în duhul, transformat spiritual. Fără convertire, o persoană nu este eligibilă pentru „haina albă”, de care toți avem nevoie disperată. Fără acoperirea Lui Isus Cristos, sfârșim ca persoana din pildă, care credea că „haina lui veche” era destul de bună ca s-o poarte la nuntă; dar nu a fost acceptată de Împărat și omul a plătit prețul.
Deci de ce avem nevoie? Cum obținem experiența convertirii/nașterii din nou? Trebuie să renunțăm „domnia eul-ui propriu”, prin pocăință sinceră și să fim gata să-i dăm totul Lui Dumnezeu, acceptându-l ca Domn personal. Acceptând oferta Tatălui de a pune păcatele noastre asupra Fiului Său, Isus Cristos, vom ajunge liberi de păcat și de consecințele eterne ale acestuia.
De ce nu e suficient să fim morali? Fără acoperirea pe care ne-o oferă Isus Cristos, suntem condamnați de păcatele noastre să ne petrecem veșnicia în iad; ca să primim această acoperire trebuie să fim transformați, convertiți, să învingem firea umană, natura carnală, cu care ne-am născut. Până când o persoană nu este născută din nou, nu este „templul Duhului Sfânt”, adică Dumnezeu nu locuiește în ea. Prin nașterea din nou, omul trece din întunericul spiritual în Lumina spirituală.
Isus a venit să-i caute pe cei care sunt gata să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în inimile lor și să-I dea Lui totul.
- Marcu 12:29-31 „Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’ şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”"
A fi cu adevărat convertit, înseamnă a trece de la a-ți fi propriul domn, la pocăință sinceră și apoi la a preda totul Lui Dumnezeu. Nu este doar a „repeta o rugăciune” sau a „încerca să fi mai bun”. O persoană trece de la a fi condamnat de propriile păcate, la a ajunge complet liber în Cristos. Înainte de venirea Lui Isus Cristos, oamenii Lui Dumnezeu se luptau să fie buni, prin păzirea legilor Lui. Dar după ce a venit Isus, putem ajunge născuți din nou și să devenim temple ale Duhului Sfânt (care este prezența Lui Dumnezeu în noi). Având prezența Lui Dumnezeu locuind în noi, vom avea puterea ca să umblăm așa cum El vrea să umblăm. Fiul Lui Dumnezeu a plătit un cel mai mare preț ca acest lucru să fie posibil.
A venit la Isus și un tânăr bogat care căuta viața veșnică. Isus a văzut bunătatea din inima lui. Dar de asemenea, a văzut că inima lui era la „bogățiile” sale. Dacă acel tânăr nu reușea să renunțe la dragostea de avere, nu putea ajunge în Ceruri. Trebuie să „vrem” să renunțăm la tot și să renunțăm cu adevărat, în fapt.
- Marcu 10:21 „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”"
În altă zi, Isus a explicat cât de important este să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc:
- Matei 10:37-39 „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”
După ce renunțăm la „tot ceea ce am crezut că e important”, prin a muri față de vechea noastră natură egoistă, vom vedea că prin această convertire primim o natură nouă. Așa cum sămânța nu poate da lăstari, fără să moară înainte, și firea umană trebuie să moară pentru ca omul să se nască din nou în duh.
Ce minunat este să avem „acoperirea Lui Isus Cristos și neprihănirea Lui”! Să avem păcatele albite, din roșii cum erau și să devenim liberi de sub puterea păcatului, având o relație reală cu Dumnezeu.
- Romani 4:7-8 „„Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!”"
- Apocalipsa 3:5 „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Și ultima afirmație făcută de Isus în pildă:
- Matei 22:14 „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Invitația e foartă largă, mulți sunt chemați, dar numai puțini sunt aleși. Domnul nu este părtinitor în alegerile Sale. Atâta timp cât o persoană se teme de Dumnezeu , este convertită și Îl urmează pe Domnul și legile Lui cu toată inima, persoana este aleasă. Chiar dacă semnificația afirmației că, „mulți sunt chemați, dar puțini aleși” nu este agreată de toți, putem fi siguri de următoarele:
În primul rând, știm că sunt mai mulți cei care mor și ajung în iad, decât în Rai.
- Matei 7:13-14 „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află."
În al doilea rând, știm că „nu oricine crede că va ajunge în rai”, va și ajunge. Să urmărim altă pildă dată de Domnul.
- Luca 13:22-28 „Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu ştiu de unde sunteţi.’ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.’ Şi El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.’ Vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară."
Matei relatează ceva similar:
- Matei 7:21-23 „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’”
În al treilea rând, nimeni nu poate veni la Dumnezeu, fără ca Dumnezeu să-l atragă la El.
- Ioan 6:44 „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."
Iar Iacov scrie: în capitolul 4 cu versetul 8 că dacă ne „apropiem de Dumnezeu și El se va apropia” de noi.
Cred că Dumnezeu știe cine este „gata” și când poate să-I „audă vocea”. Cred că Domnul folosește toate circumstanțele din viața fiecăruia dintre noi pentru binele nostru, inclusiv pentru mântuirea noastră. El este Marele Răscumpărător, în toate sensurile.
După ce o persoană aude Vestea Bună a Evangheliei, va da socoteală pentru răspunsul pe care îl dă acestei vești. Nu vorbesc aici de a „le intra pe o ureche și a le ieși pe cealaltă”. Dacă cineva „aude cu adevărat” chemarea Lui Dumnezeu, prin vestea evangheliei și îl refuză pe Domnul, nu va fi bine.
Cred că ajungerea la punctul unde să fii născut din nou este un proces. Nu ne-am născut cu inimi care să fie gata să primească Vestea Bună. Așa că Dumnezeu lucrează cu noi, fără ca noi să știm, în cea mai mare parte a vieții noastre, dinainte de convertire, până ne duce la punctul unde inimile noastre pot primi Evanghelia. Dumnezeu știe cum să ne protejeze de propria noastră prostie și ne ajută să ajungem acolo unde să începem să auzim și să primim sfaturile Duhului Sfânt. Toate acestea înseamnă că persoana este aleasă.
Cei care vor cu orice preț să păcătuiască și să se conducă singuri, nu pot înțelege acest mesaj și nici să audă Duhul Sfânt. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. El a fost trimis ca să convingă omul de păcat și să-l conducă spre mântuire.
Noi nu ne dăm seama ce se întâmplă, pentru că noi vedem viața firească, cu ochii firești, pe când lucrarea Lui Dumnezeu este spirituală.
Deci, da, mulți sunt chemați și puțini sunt aleși. De ce? Pentru că, atunci când sunt puși să aleagă, câți vor să-I dea voie Lui Dumnezeu să le fie Domn și Mântuitor? Pe cei care o vor face, Domnul îi alege și îi ajută să reușească. Pe cei care nu vor, Dumnezeu îi lasă să facă ce doresc.
Mai este ceva de luat în seamă. Sunt unii oameni care se convertesc și încep bine. Dar apoi sunt ofensați și neiertarea din inima lor la adresa celui care le-a greșit sau i-a rănit, îi face să piardă harul primit pentru viața lor și propria lor mântuire (Matei 6:15). Cineva poate ajunge în circumstanțe nefericite și să-L nege pe Domnul. Când face asta și Domnul Isus va trebui să se lepede de acea persoană, înaintea Tatălui și a îngerilor Săi (Matei 10:33). Este de asemenea posibil ca cineva să înceapă o relație corectă cu Domnul și apoi să fie din nou ademenită de vechile păcate și să ajungă să se lepede de Domnul (Ioan 15:6, Evrei 10:26-27). Toate acestea sunt păcate care se iartă, dacă persoana se pocăiește, dar dacă moare fără să se întoarcă de la căile sale rele, alegând să trăiască în păcat, nu va ajunge în rai. Pe de o parte, suntem aleși pentru a fi mântuiți, dar pe de altă parte, Dumnezeu are ultimul cuvânt, El decide cine intră în odihna Sa. La fel ca cei care vor zice: „Doamne, Doamne”, și aceștia vor fi îndepărtați de la El. Nu trebuie să trăim cu o frică teribilă că ne pierdem mântuirea, dar trebuie să trăim cu teamă sfântă și cu reverență față de Dumnezeu și suveranitatea Lui. Dumnezeu nu este aspru și nici nedrept. El este încet la mânie și grabnic la ascultare. Dumnezue este iubitor și bun, iar mila Lui ține pentru veșnicie.
În încheiere, iată un verset minunat, care descrie esența a ceea ce înseamnă să fii salvat prin Isus Cristos, fiind îmbrăcat de Domnul cu haina mântuirii și care a fost scris profetic cu secole înainte ca Isus să vină!
Toată lauda pentru Isus Cristos, mielul Lui Dumnezeu, care si-a vărsat propriul sânge ca noi să putem trăi. Mulțumim Ție Doamne! Aleluia!!!
„Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei.”
Isaia 61:10
Isaia 61:10
ALTE ARTICOLE DESPRE MÂNTUIRE:
A FI SALVAT CU ADEVĂRAT
Nu este suficient să repetăm rugăciunea păcătosului după altcineva, pentru a ajunge la mântuire.
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL
Mâna Domnului e tot întinsă pentru cei pierduți sau care au rătăcit Calea Lui.
MÂNTUIREA
Care sunt bazele biblice ale întoarcerii la Dumnezeu.
O DATĂ MÂNTUIT, VEȘNIC MÂNTUIT?
O abordare pe baze biblice a acestei doctrine controversate.
„O DATĂ MÂNTUIT VEȘNIC MÂNTUIT”, DEMASCAREA UNEI IMPOSIBILITĂȚI
Cum explicăm multe versete biblice, dacă este adevărată doctrina că „o dată mântuit ești veșnic mântuit”?
VREDNIC
„Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.” Să înțelegem cât de serios este avertismentul dat de Isus în Matei 10:38
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2014 E. Cockrell, acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar.