Neiertarea poate costa enorm atât acum cât și întreaga eternitate. În neiertarea pentru o altă persoană, începe să crească rădăcina amărăciunii. Odată cu trecerea timpului, rădăcina continuă să crească, „să dea lăstari” și va cauza mai mult rău vasului în care crește decât persoanei față de care se nutrește sentimentul de amărăciune. Efectele vor fi negative atât de plan fizic cât și mental.
În ce privește relația cu Dumnezeu, lucrurile stau și mai grav. În rugăciunea „Tatăl nostru”, ne rugăm Domnului să ne ierte, așa cum și noi iertăm greșiților noștri, ceea ce tocmai asta înseamnă: suntem iertați în măsura în care iertăm la rândul nostru. Mulți creștini, se roagă această rugăciune, automat, fără să se gândească la ceea ce se roagă. Nu realizează că atunci când au neiertare în inima lor, nici ei nu sunt iertați de Dumnezeu. I-am auzit pe mulți semeni (chiar și pe unii creștini) că dacă cineva le-a greșit grav și nu-și cere iertare de la ei, nu sunt obligați să-i ierte. Dacă veți continua să citiți acest mesaj, veți vedea că sunt mai multe versete în care Domnul ne poruncește să iertăm necondiționat pe cei care ne-au greșit, indiferent dacă ne cer iertare sau nu. Când nu iertăm, păcătuim și ne periclităm propria relație cu Dumnezeu. Când refuzăm să ne supunem Domnului, indiferent în ce arie a vieții noastre, Îl întristăm pe Duhul Sfânt, ca urmare a neascultării de legile și principiile Lui Dumnezeu. Când continuăm să ignorăm ce ne cere Domnul și nu ne pocăim, începem „să ridicăm un zid” între noi și Dumnezeu, fie că ne dăm seama, fie că nu. Încet, încet, pe măsură ce zidul e tot mai mare, chiar dacă avem o „formă de religie” și pentru cei din jur părem în regulă, relația reală cu Dumnezeu (trăirea sub conducerea Duhului Sfânt), continuă să se deterioreze până acolo unde suntem în pericolul de a ne pierde mântuirea. Versetele următoare, adeveresc cele spuse mai sus.
Mesajul este clar. Trebuie să iertăm. În nici unul dintre versetele de mai sus nu ni se spune că iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți depinde de faptul că și-au cerut iertare și regretă ce ne-au făcut. Sunt alte versete care ne spun să-i iertăm pe cei care ne cer iertare, dar asta nu ne absolvă de a-i ierta și pe cei care nu recunosc că ne-au greșit.
Nici aici, Isus nu ne spune să iertăm pe cei cărora le pare rău. Noi trebuie să-i eliberăm pe cei care ne-au greșit, în inimile noastre și înaintea Lui Dumnezeu. Când facem asta, Domnul poate lucra și rezolva situația. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă și nu trece peste voința noastră, deci nu ne forțează să iertăm. Când insistăm să nu iertăm, dăm putere diavolului să ne atace și să ne facă rău, pentru că are dreptul legal s-o facă, atunci când alegem cu bună știință să nu ne supunem Lui Dumnezeu. Când nu ascultăm de Dumnezeu, suntem pe teritoriul dușmanului.
Isus s-a folosit de multe parabole ca să ne învețe care sunt principiile Împărăției Cerești. Robului din parabola următoare, stăpânul i-a iertat o datorie imensă, după ce acesta a implorat milă și iertare. După ce a primit mult mai mult decât a implorat, și anume ștergerea completă a datoriei, devine intransigent cu cel care-i datora lui infinit mai puțin. Pentru că a refuzat să acorde milă și iertare la rândul lui, după ce el deja le primise din plin, a ajuns să piardă iertarea care-i fusese acordată.
Sunt multe lecții valoroase în această pildă. Dintre toate, cea mai importantă este că dacă primim harul Lui Dumnezeu și noi trebuie să acordăm har celor din jur. Domnul ne iartă toate păcatele pe care le-am comis, cine suntem noi să nu le iertăm celorlalți semeni ai noștri ofensele care ni le aduc? Este ceva similar practicii juridice numite „amânarea sentinței”. În sistemul juridic american și chiar și românesc, când se judecă o persoană care a încălcat legea, sentința poate fi de „condamnare cu suspendare”. Aceasta înseamnă că inculpatul va fi scutit de pedeapsa pentru fapta comisă, cu condiția să n-o mai repete și nici să nu mai încalce legea în vreun fel. Dacă nu respectă condițiile sentinței, va ajunge să execute pedeapsa de care a fost scutit inițial precum și condamnarea pentru noua culpă, dacă este cazul. Chiar dacă Dumnezeu nu se comportă identic, există suficiente similitudini pentru ca acest exemplu să fie elocvent. Iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți, face parte din condițiile primirii iertării noastre de păcate. Prețul pentru vina păcatelor noastre a fost plătit de Isus și ni l-a acordat gratuit, dar „iertarea” noastră este revocată când refuzăm să iertăm pe cei care ne greșesc. În pilda de mai sus, Isus spune că celui căruia i s-a iertat mult, a refuzat să ierte o datorie mică tovarășului lui. Ca urmare, a ajuns dat pe „mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora”. La fel va face Domnul cu noi, dacă nu iertăm din toată inima greșelile semenilor noștri. Este o problemă foarte serioasă cu implicații pentru prezent dar și pentru veșnicie.
Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele. Nici în versetul de mai sus nu ni se spune să iertăm doar pe cei care ne cer iertare.
A fi creștini înseamnă și a întoarce celălalt obraz și a-i iubi pe ceilalți, chiar pe cei răi și pe cei care ne-au greșit. Nu este partea cea mai ușoară a vieții de creștin. Slavă Domnului, că pe măsură ce exersăm aplicarea acestor principii, devine normal să trăim iubind și iertând și nu mai vrem să ne întoarcem la neiertarea și ura din trecut. Nu putem trăi altfel dacă suntem predați complet și total Domnului Isus. Renunțarea la „dreptul” de a lovi când suntem loviți sau de a-i iubi doar pe cei care ne plac, este posibilă doar cu ajutorul Duhului Sfânt și dacă dorim mai mult decât orice, să-i facem Domnului pe plac. Tuturor ni s-a părut dificil de împlinit aceste porunci, la început. Dar, nu după mult timp nu mai puteam concepe să revenim la „ură pentru ură”, iar pacea și bucuria care însoțesc „domnia dragostei agape” în inimile noastre merită orice efort.
Versetele următoare au același mesaj:
Isus i-a iubit pe ucenici (la fel ne iubește și pe noi) cu dragostea agape, care este cea mai înaltă formă de dragoste. Dragostea Lui nu se sfârșește niciodată și nu putem face nimic ca să ne iubească mai mult sau mai puțin, pentru simplul motiv că este independentă de noi, dacă suntem buni sau răi și nu ține cont de cât suntem de vrednici. Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți cum a iubit, și continuă să iubească, Isus. Este o dragoste puternică și o poruncă fermă.
Să analizăm puțin cât de puternică și nelimitată este dragostea Lui Isus. El l-a iubit pe marele preot, pe liderii religioși iudei, pe soldații romani, pe toți cei care l-au judecat, condamnat și ucis pe nedrept. Isus n-a încetat nici o clipă să-i iubească. A venit să moară pentru ei la fel de mult ca și pentru noi. A făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcate. Ce s-a rugat Isus pe cruce?
Isus ne-a dat cea mai măreață lecție de dragoste și iertare a tuturor timpurilor: Dumnezeu întrupat în trup uman, n-a venit să-i judece (la acel moment) ci a venit ca să arate dragostea și iertarea Tatălui Ceresc. Când Isus s-a rugat această rugăciune, i-a iertat de toți și pe de altă parte Îl ruga pe Dumnezeu Tatăl să nu le țină în seamă acel păcat. Isus i-a iertat și i-a eliberat de ofensa contra Sa, rugându-se Tatălui să acorde milă celor care i-au greșit. Și a făcut aceeași rugăciune pentru noi toți care credem în El, dar care în trecut L-am rănit, trăind în păcat.
Tocmai de aceea trebuie să iertăm pe cei care ne greșesc și să-L rugăm pe Dumnezeu să-i ierte. Făcând așa, vom gusta adevărata pace.
Mulți se folosesc de următorul verset ca să-și justifice comportamentul.
Eu cred că dacă cineva își dorește să ajungă să fie judecat de Dumnezeu, atunci poate să ceară ca cei care i-au greșit să fie judecați. Dumnezeu îi va judeca cu dreptate, pentru că este dreptatea însăși, iar verdictul Lui Dumnezeu precum și relația Sa cu acea persoană, nu va fi influențat de amărăciunea și dorința de răzbunare a celui care dorește „dreptate” cu orice preț. În schimb neiertarea și efectele ei vor afecta negativ relația cu Dumnezeu a celui care nu iartă și dorește răzbunare. Dacă „ținem păcatele”, acestea vor fi ținute... dar pentru cine? Dacă cineva vrea cu orice preț ca Dumnezeu să judece pe cel care i-a greșit, atunci și păcatele lui vor fi judecate. Dacă dorim milă, trebuie să acordăm milă. Dacă vrem judecată, atunci vom avea și noi parte de ea. Nu poate fi milă pentru unul și judecată pentru ceilalți.
Trebuie să iertăm și să ne rugăm pentru milă pentru ceilalți, așa cum a făcut Isus. Domnul Isus nu avea nevoie de milă, pentru că nu a păcătuit niciodată, în schimb noi avem mare nevoie!
Isus avea tot dreptul să-i judece. El era Dumnezeu întrupat. În El nu era păcat, dar a venit ca să ne arate dragostea Tatălui. Doar prin Isus putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să fim cu El pentru eternitate.
Sunt multe predici și mesaje bazate pe versetele de mai jos, dar să încercăm să vedem în ele inima Domnului și motivul venirii Lui în trup. Noi trebuie să-L urmăm pe Isus și să ascultăm de conducerea Lui, pentru că El ne arată cum vrea Tatăl să trăim și care este calea spre Rai.
Dacă are cineva dreptul să judece pe oricine nu crede în El și nu i se supune, atunci Isus este acela. Dar pentru timpul cât a venit să fie la fel cu noi oamenii, a renunțat la dreptul de a judeca și a lăsat „Cuvântul” pe care l-a „rostit” să fie judecătorul. Avea tot dreptul să fie Judecătorul și totuși a ales să vină „să caute oile pierdute” și să le mântuiască. Isus a renunțat la tot pentru a face posibilă mântuirea noastră. Tot așa a făcut cel care a vândut tot ce avea pentru a putea cumpăra terenul pe care a găsit comoara (care simboliza Împărăția Lui Dumnezeu Matei 13:44) sau cum tatăl fiului risipitor n-a încetat să-l iubească și să se roage pentru el ca să se pocăiască și să se întoarcă acasă.
Oare de ce a spus Isus ceea ce găsim consemnat în versetele următoare?
După care a continuat spunând că ni se va măsura cu aceeași măsură pe care o avem în inimile noastre și pe care o folosim în raport cu ceilalți.
Versiunea Biblia Amplificată este mult mai detaliată și iată cum apar acolo primele versete din Matei capitolul 7:
Domnul ne-a spus toate acestea pentru că ne iubește. Vrea să-L cunoaștem pe Tatăl și să rămânem în El, așa cum a făcut și face El. Noi nu putem fi „judecătorul” nimănui în ce privește destinația veșnică. Acesta este dreptul și rolul Lui Dumnezeu. Când credem că putem da sentința finală pentru cineva, de fapt ni se pare că știm mai bine decât Dumnezeu. Suntem într-un loc periculos și ar trebui să oprim și să ne cerem iertare de la Dumnezeu.
Dacă îi dăm Domnului ceea ce ne-a rănit sau ofensat și chiar legiuitorilor legitimi, ne păstrăm inimile curate și libere. Când cerem ca Domnul să aibă milă de persoana care ne-a făcut rău, deschidem ușa Duhului Sfânt să lucreze în inima lor și implicit, deschidem drumul reconcilierii și al păcii. Nu putem găsi pace în dorința ca Dumnezeu sau justiția să ne răzbune.
Suntem chemați nu doar să-i iertăm pe ceilalți, dar și să ne pocăim de propriile noastre greșeli și ofense aduse altora.
Domnul ne cheamă să trăim în pace unii cu alții. Dar pentru a face asta, trebuie să lăsăm pacea să conducă. Dacă am rănit pe cineva (Isus nu ne spune dacă n-am avut dreptate în ce le-am spus și i-a ofensat, spune doar dacă are cineva ceva împotriva noastră) atunci ar trebui să ne pese că suferă și să căutăm să reparăm lucrurile. Este destul de rușinos că Domnul trebuie să ne spună să facem asta, dar din păcate, este necesar.
Pavel a scris că: „dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi” . Ne putem face doar partea noastră. Întotdeauna vor fi oameni încăpățânați, nemiloși și neiertători. Nu putem trăi în locul nimănui și nici nu putem schimba inima nimănui. Suntem chemați „să facem tot ce este posibil ca să trăim în pace...” Isus este Domn al păcii (Isaia 9:6), suntem mântuiți de Evanghelia păcii (Efeseni 6:15), Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii (Filipeni 4:9). Pacea este atât de valoroasă încât nimeni nu i-a putut calcula prețul.
Diavolul este un ucigaș și un mincinos.
Diavolul nu are în el nici o urmă de adevăr, de dragoste, de pace și de nimic bun. Începând din grădina Edenului, a făcut tot ce a putut pentru a-L blasfemia pe Dumnezeu și pentru a cauza suferință, urâțenie și amărăciune de câte ori oamenii i-au permis s-o facă. A fost sincer în a-și arăta intențiile și motivele vreodată? Nici vorbă, atacurile lui vin camuflate sub forma propriilor noastre gânduri sau prin ce ne spun sau cum se comportă cu noi unii profesori, colegi de scoală sau servici, cunoștințe, prieteni, rude sau chiar persoane din biserică.
Dacă ascultăm minciunile diavolului, indiferent prin ce canal ajung la noi, nu avem nimic de câștigat, dimpotrivă putem pierde totul. Recunoaștem minciunile lui, pentru că sunt contrare la ceea ce spune Scriptura. Pot fi ceva de genul: „dar uite ce mult rău ne-au făcut... sau trebuie să plătească pentru ce au făcut... sau este un loc special de chin pentru oameni de acest gen... sau nu-i pot ierta, orice ar fi, pentru că dacă-i iert, nu vor plăti pentru ce mi-au făcut”. Dumnezeu este drept și nimeni nu rămâne nepedepsit pentru păcatele sale, dacă nu se pocăiește sincer. Răul pe care-l pot cauza diavolul și demonii lui este enorm și poate avea implicații veșnice.
Diavolul și slujitorii lui sunt condamnați la iad și au reușit să păcălească pe mulți să nu ierte ca să ajungă acolo unde vor ajunge ei. Este foarte trist pentru că nici un rău pe care ni-l poate face cineva, nu merită să ne facă să ne pierdem relația cu Dumnezeu și să ne petrecem veșnicia în iad.
În concluzie, haideți să lăsăm pacea și dragostea Lui Dumnezeu să ne conducă inimile ca să putem rămâne în Domnul acum și pentru veșnicie. Haideți să-L urmăm pe Isus și exemplele pe care ni le-a dat. Pentru că suntem iertați cu măsura cu care iertăm, haideți să iertăm așa cum ne cere Isus. Noi creștinii am primit harul, favoarea nemeritată a Lui Dumnezeu,. El ne-a iubit înainte ca noi să-L iubim și înainte să ne întoarcem la El.
În ce privește relația cu Dumnezeu, lucrurile stau și mai grav. În rugăciunea „Tatăl nostru”, ne rugăm Domnului să ne ierte, așa cum și noi iertăm greșiților noștri, ceea ce tocmai asta înseamnă: suntem iertați în măsura în care iertăm la rândul nostru. Mulți creștini, se roagă această rugăciune, automat, fără să se gândească la ceea ce se roagă. Nu realizează că atunci când au neiertare în inima lor, nici ei nu sunt iertați de Dumnezeu. I-am auzit pe mulți semeni (chiar și pe unii creștini) că dacă cineva le-a greșit grav și nu-și cere iertare de la ei, nu sunt obligați să-i ierte. Dacă veți continua să citiți acest mesaj, veți vedea că sunt mai multe versete în care Domnul ne poruncește să iertăm necondiționat pe cei care ne-au greșit, indiferent dacă ne cer iertare sau nu. Când nu iertăm, păcătuim și ne periclităm propria relație cu Dumnezeu. Când refuzăm să ne supunem Domnului, indiferent în ce arie a vieții noastre, Îl întristăm pe Duhul Sfânt, ca urmare a neascultării de legile și principiile Lui Dumnezeu. Când continuăm să ignorăm ce ne cere Domnul și nu ne pocăim, începem „să ridicăm un zid” între noi și Dumnezeu, fie că ne dăm seama, fie că nu. Încet, încet, pe măsură ce zidul e tot mai mare, chiar dacă avem o „formă de religie” și pentru cei din jur părem în regulă, relația reală cu Dumnezeu (trăirea sub conducerea Duhului Sfânt), continuă să se deterioreze până acolo unde suntem în pericolul de a ne pierde mântuirea. Versetele următoare, adeveresc cele spuse mai sus.
- Matei 6:12-15 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Mesajul este clar. Trebuie să iertăm. În nici unul dintre versetele de mai sus nu ni se spune că iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți depinde de faptul că și-au cerut iertare și regretă ce ne-au făcut. Sunt alte versete care ne spun să-i iertăm pe cei care ne cer iertare, dar asta nu ne absolvă de a-i ierta și pe cei care nu recunosc că ne-au greșit.
- Matei 18:21-22 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”
Nici aici, Isus nu ne spune să iertăm pe cei cărora le pare rău. Noi trebuie să-i eliberăm pe cei care ne-au greșit, în inimile noastre și înaintea Lui Dumnezeu. Când facem asta, Domnul poate lucra și rezolva situația. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă și nu trece peste voința noastră, deci nu ne forțează să iertăm. Când insistăm să nu iertăm, dăm putere diavolului să ne atace și să ne facă rău, pentru că are dreptul legal s-o facă, atunci când alegem cu bună știință să nu ne supunem Lui Dumnezeu. Când nu ascultăm de Dumnezeu, suntem pe teritoriul dușmanului.
Isus s-a folosit de multe parabole ca să ne învețe care sunt principiile Împărăției Cerești. Robului din parabola următoare, stăpânul i-a iertat o datorie imensă, după ce acesta a implorat milă și iertare. După ce a primit mult mai mult decât a implorat, și anume ștergerea completă a datoriei, devine intransigent cu cel care-i datora lui infinit mai puțin. Pentru că a refuzat să acorde milă și iertare la rândul lui, după ce el deja le primise din plin, a ajuns să piardă iertarea care-i fusese acordată.
- Matei 18:23-35 „De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Sunt multe lecții valoroase în această pildă. Dintre toate, cea mai importantă este că dacă primim harul Lui Dumnezeu și noi trebuie să acordăm har celor din jur. Domnul ne iartă toate păcatele pe care le-am comis, cine suntem noi să nu le iertăm celorlalți semeni ai noștri ofensele care ni le aduc? Este ceva similar practicii juridice numite „amânarea sentinței”. În sistemul juridic american și chiar și românesc, când se judecă o persoană care a încălcat legea, sentința poate fi de „condamnare cu suspendare”. Aceasta înseamnă că inculpatul va fi scutit de pedeapsa pentru fapta comisă, cu condiția să n-o mai repete și nici să nu mai încalce legea în vreun fel. Dacă nu respectă condițiile sentinței, va ajunge să execute pedeapsa de care a fost scutit inițial precum și condamnarea pentru noua culpă, dacă este cazul. Chiar dacă Dumnezeu nu se comportă identic, există suficiente similitudini pentru ca acest exemplu să fie elocvent. Iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți, face parte din condițiile primirii iertării noastre de păcate. Prețul pentru vina păcatelor noastre a fost plătit de Isus și ni l-a acordat gratuit, dar „iertarea” noastră este revocată când refuzăm să iertăm pe cei care ne greșesc. În pilda de mai sus, Isus spune că celui căruia i s-a iertat mult, a refuzat să ierte o datorie mică tovarășului lui. Ca urmare, a ajuns dat pe „mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora”. La fel va face Domnul cu noi, dacă nu iertăm din toată inima greșelile semenilor noștri. Este o problemă foarte serioasă cu implicații pentru prezent dar și pentru veșnicie.
- Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre."
Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele. Nici în versetul de mai sus nu ni se spune să iertăm doar pe cei care ne cer iertare.
A fi creștini înseamnă și a întoarce celălalt obraz și a-i iubi pe ceilalți, chiar pe cei răi și pe cei care ne-au greșit. Nu este partea cea mai ușoară a vieții de creștin. Slavă Domnului, că pe măsură ce exersăm aplicarea acestor principii, devine normal să trăim iubind și iertând și nu mai vrem să ne întoarcem la neiertarea și ura din trecut. Nu putem trăi altfel dacă suntem predați complet și total Domnului Isus. Renunțarea la „dreptul” de a lovi când suntem loviți sau de a-i iubi doar pe cei care ne plac, este posibilă doar cu ajutorul Duhului Sfânt și dacă dorim mai mult decât orice, să-i facem Domnului pe plac. Tuturor ni s-a părut dificil de împlinit aceste porunci, la început. Dar, nu după mult timp nu mai puteam concepe să revenim la „ură pentru ură”, iar pacea și bucuria care însoțesc „domnia dragostei agape” în inimile noastre merită orice efort.
Versetele următoare au același mesaj:
- Ioan 13:34 „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.”
- Ioan 15:12 „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.”
Isus i-a iubit pe ucenici (la fel ne iubește și pe noi) cu dragostea agape, care este cea mai înaltă formă de dragoste. Dragostea Lui nu se sfârșește niciodată și nu putem face nimic ca să ne iubească mai mult sau mai puțin, pentru simplul motiv că este independentă de noi, dacă suntem buni sau răi și nu ține cont de cât suntem de vrednici. Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți cum a iubit, și continuă să iubească, Isus. Este o dragoste puternică și o poruncă fermă.
Să analizăm puțin cât de puternică și nelimitată este dragostea Lui Isus. El l-a iubit pe marele preot, pe liderii religioși iudei, pe soldații romani, pe toți cei care l-au judecat, condamnat și ucis pe nedrept. Isus n-a încetat nici o clipă să-i iubească. A venit să moară pentru ei la fel de mult ca și pentru noi. A făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcate. Ce s-a rugat Isus pe cruce?
- Luca 23:34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Isus ne-a dat cea mai măreață lecție de dragoste și iertare a tuturor timpurilor: Dumnezeu întrupat în trup uman, n-a venit să-i judece (la acel moment) ci a venit ca să arate dragostea și iertarea Tatălui Ceresc. Când Isus s-a rugat această rugăciune, i-a iertat de toți și pe de altă parte Îl ruga pe Dumnezeu Tatăl să nu le țină în seamă acel păcat. Isus i-a iertat și i-a eliberat de ofensa contra Sa, rugându-se Tatălui să acorde milă celor care i-au greșit. Și a făcut aceeași rugăciune pentru noi toți care credem în El, dar care în trecut L-am rănit, trăind în păcat.
Tocmai de aceea trebuie să iertăm pe cei care ne greșesc și să-L rugăm pe Dumnezeu să-i ierte. Făcând așa, vom gusta adevărata pace.
Mulți se folosesc de următorul verset ca să-și justifice comportamentul.
- Ioan 20:23 „Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”
Eu cred că dacă cineva își dorește să ajungă să fie judecat de Dumnezeu, atunci poate să ceară ca cei care i-au greșit să fie judecați. Dumnezeu îi va judeca cu dreptate, pentru că este dreptatea însăși, iar verdictul Lui Dumnezeu precum și relația Sa cu acea persoană, nu va fi influențat de amărăciunea și dorința de răzbunare a celui care dorește „dreptate” cu orice preț. În schimb neiertarea și efectele ei vor afecta negativ relația cu Dumnezeu a celui care nu iartă și dorește răzbunare. Dacă „ținem păcatele”, acestea vor fi ținute... dar pentru cine? Dacă cineva vrea cu orice preț ca Dumnezeu să judece pe cel care i-a greșit, atunci și păcatele lui vor fi judecate. Dacă dorim milă, trebuie să acordăm milă. Dacă vrem judecată, atunci vom avea și noi parte de ea. Nu poate fi milă pentru unul și judecată pentru ceilalți.
Trebuie să iertăm și să ne rugăm pentru milă pentru ceilalți, așa cum a făcut Isus. Domnul Isus nu avea nevoie de milă, pentru că nu a păcătuit niciodată, în schimb noi avem mare nevoie!
Isus avea tot dreptul să-i judece. El era Dumnezeu întrupat. În El nu era păcat, dar a venit ca să ne arate dragostea Tatălui. Doar prin Isus putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să fim cu El pentru eternitate.
Sunt multe predici și mesaje bazate pe versetele de mai jos, dar să încercăm să vedem în ele inima Domnului și motivul venirii Lui în trup. Noi trebuie să-L urmăm pe Isus și să ascultăm de conducerea Lui, pentru că El ne arată cum vrea Tatăl să trăim și care este calea spre Rai.
- Ioan 12:46-48 „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.”
Dacă are cineva dreptul să judece pe oricine nu crede în El și nu i se supune, atunci Isus este acela. Dar pentru timpul cât a venit să fie la fel cu noi oamenii, a renunțat la dreptul de a judeca și a lăsat „Cuvântul” pe care l-a „rostit” să fie judecătorul. Avea tot dreptul să fie Judecătorul și totuși a ales să vină „să caute oile pierdute” și să le mântuiască. Isus a renunțat la tot pentru a face posibilă mântuirea noastră. Tot așa a făcut cel care a vândut tot ce avea pentru a putea cumpăra terenul pe care a găsit comoara (care simboliza Împărăția Lui Dumnezeu Matei 13:44) sau cum tatăl fiului risipitor n-a încetat să-l iubească și să se roage pentru el ca să se pocăiască și să se întoarcă acasă.
Oare de ce a spus Isus ceea ce găsim consemnat în versetele următoare?
- Luca 6:36 „Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.”
După care a continuat spunând că ni se va măsura cu aceeași măsură pe care o avem în inimile noastre și pe care o folosim în raport cu ceilalți.
- Luca 6:38 „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura."
Versiunea Biblia Amplificată este mult mai detaliată și iată cum apar acolo primele versete din Matei capitolul 7:
- Matei 7:1-2 „Nu judecaţi și nu criticați pe nimeni, ca să nu fiţi criticați și judecaţi. Căci cu ce judecată, critică și condamnare judecaţi pe alții veţi fi și voi criticați, judecaţi și condamnați; şi cu măsura pe care o folosiți pentru ceilalți, vi se va măsura și vouă.”
Domnul ne-a spus toate acestea pentru că ne iubește. Vrea să-L cunoaștem pe Tatăl și să rămânem în El, așa cum a făcut și face El. Noi nu putem fi „judecătorul” nimănui în ce privește destinația veșnică. Acesta este dreptul și rolul Lui Dumnezeu. Când credem că putem da sentința finală pentru cineva, de fapt ni se pare că știm mai bine decât Dumnezeu. Suntem într-un loc periculos și ar trebui să oprim și să ne cerem iertare de la Dumnezeu.
Dacă îi dăm Domnului ceea ce ne-a rănit sau ofensat și chiar legiuitorilor legitimi, ne păstrăm inimile curate și libere. Când cerem ca Domnul să aibă milă de persoana care ne-a făcut rău, deschidem ușa Duhului Sfânt să lucreze în inima lor și implicit, deschidem drumul reconcilierii și al păcii. Nu putem găsi pace în dorința ca Dumnezeu sau justiția să ne răzbune.
Suntem chemați nu doar să-i iertăm pe ceilalți, dar și să ne pocăim de propriile noastre greșeli și ofense aduse altora.
- Matei 5:23-24 „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”
Domnul ne cheamă să trăim în pace unii cu alții. Dar pentru a face asta, trebuie să lăsăm pacea să conducă. Dacă am rănit pe cineva (Isus nu ne spune dacă n-am avut dreptate în ce le-am spus și i-a ofensat, spune doar dacă are cineva ceva împotriva noastră) atunci ar trebui să ne pese că suferă și să căutăm să reparăm lucrurile. Este destul de rușinos că Domnul trebuie să ne spună să facem asta, dar din păcate, este necesar.
- Coloseni 3:15 Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
- Romani 12:18-21 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.
Pavel a scris că: „dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi” . Ne putem face doar partea noastră. Întotdeauna vor fi oameni încăpățânați, nemiloși și neiertători. Nu putem trăi în locul nimănui și nici nu putem schimba inima nimănui. Suntem chemați „să facem tot ce este posibil ca să trăim în pace...” Isus este Domn al păcii (Isaia 9:6), suntem mântuiți de Evanghelia păcii (Efeseni 6:15), Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii (Filipeni 4:9). Pacea este atât de valoroasă încât nimeni nu i-a putut calcula prețul.
- Evrei 12:14-17 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
- Iacov 3:17-18 Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.
Diavolul este un ucigaș și un mincinos.
- Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
Diavolul nu are în el nici o urmă de adevăr, de dragoste, de pace și de nimic bun. Începând din grădina Edenului, a făcut tot ce a putut pentru a-L blasfemia pe Dumnezeu și pentru a cauza suferință, urâțenie și amărăciune de câte ori oamenii i-au permis s-o facă. A fost sincer în a-și arăta intențiile și motivele vreodată? Nici vorbă, atacurile lui vin camuflate sub forma propriilor noastre gânduri sau prin ce ne spun sau cum se comportă cu noi unii profesori, colegi de scoală sau servici, cunoștințe, prieteni, rude sau chiar persoane din biserică.
Dacă ascultăm minciunile diavolului, indiferent prin ce canal ajung la noi, nu avem nimic de câștigat, dimpotrivă putem pierde totul. Recunoaștem minciunile lui, pentru că sunt contrare la ceea ce spune Scriptura. Pot fi ceva de genul: „dar uite ce mult rău ne-au făcut... sau trebuie să plătească pentru ce au făcut... sau este un loc special de chin pentru oameni de acest gen... sau nu-i pot ierta, orice ar fi, pentru că dacă-i iert, nu vor plăti pentru ce mi-au făcut”. Dumnezeu este drept și nimeni nu rămâne nepedepsit pentru păcatele sale, dacă nu se pocăiește sincer. Răul pe care-l pot cauza diavolul și demonii lui este enorm și poate avea implicații veșnice.
Diavolul și slujitorii lui sunt condamnați la iad și au reușit să păcălească pe mulți să nu ierte ca să ajungă acolo unde vor ajunge ei. Este foarte trist pentru că nici un rău pe care ni-l poate face cineva, nu merită să ne facă să ne pierdem relația cu Dumnezeu și să ne petrecem veșnicia în iad.
În concluzie, haideți să lăsăm pacea și dragostea Lui Dumnezeu să ne conducă inimile ca să putem rămâne în Domnul acum și pentru veșnicie. Haideți să-L urmăm pe Isus și exemplele pe care ni le-a dat. Pentru că suntem iertați cu măsura cu care iertăm, haideți să iertăm așa cum ne cere Isus. Noi creștinii am primit harul, favoarea nemeritată a Lui Dumnezeu,. El ne-a iubit înainte ca noi să-L iubim și înainte să ne întoarcem la El.
Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Cristos.
Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Cristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi.
Efeseni 3:14-21
Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Cristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi.
Efeseni 3:14-21
ALTE ARTICOLE DESPRE IERTARE:
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA
Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.
ALTE ARTICOLE:
CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINULUI
Dacă identificăm din timp pericolele vom putea mai ușor să ne ferim de ele.
CINA DOMNULUI ISUS
Să înțelegem libertatea, bucuria și beneficiile pe care le aduce actul împărțășirii cu trupul și sângele Lui Isus.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
GRĂDINA INIMII
Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2016 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA
Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.
ALTE ARTICOLE:
CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINULUI
Dacă identificăm din timp pericolele vom putea mai ușor să ne ferim de ele.
CINA DOMNULUI ISUS
Să înțelegem libertatea, bucuria și beneficiile pe care le aduce actul împărțășirii cu trupul și sângele Lui Isus.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
GRĂDINA INIMII
Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2016 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.