Am văzut un înger mare, alb și un demon negru, nerăbdător, ambii cu aripi mari. Am mai văzut și un grup de oameni, demni de toată mila care se purtau ca și o turmă.
Toți erau bătrâni; nici unul dintre ei, nu părea să fie tânăr. Toți erau albi și îmbrăcați în alb. Se mișcau încet în jurul unui teren care părea să fie un patinoar, de formă ovală. Unii se deplasau atât de încet, încât părea că le va lua un an să înconjoare patinoarul. Alții se mișcau de parcă erau șocați. Alții păreau că stau pe loc. Toți erau handicapați sau infirmi. În afara culorii lor albe, a palorii albe a tenului lor, a părului lor alb, singura altă culoare a acestei scene, era argintiul cadrelor lor de mers și a cărucioarelor unora dintre ei.
Era un tablou patetic. Mă uitam uimită la ei și mă întrebam ce vrea să însemne ceea ce văd. Părea că urma să fie dați în mâna acelui demon pe care îl vedeam acolo. Îmi doream atât de mult să nu fie așa. Când mi-am ațintit privirea pe demon, am văzut că era tot mai nerăbdător, să-i fie permis să-i ia cu el.
Privind mai atent la grupul de oameni, am înțeles că erau înconjurați de o împrejmuire invizibilă, care îi ocrotea. Demonul aștepta. Am fost surprinsă când mi-am dat seama că de fapt nu părea fericit că urma să se ocupe de ei.
Împrejmuirea a dispărut și demonul a zburat la ei, i-a înconjurat și a început să-i facă să se miște, ca pe o turmă de animale. Îngerul cel bun, stătea doar și se uita la ce se întâmpla.
Oamenii pe care i-am văzut, erau toți oameni care au fost născuți din nou și erau creștini de mult timp. Dar au ales să sufere sau să fie învinși din nou și din nou, în loc să se creadă în Dumnezeu și în ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt a încercat din nou și din nou să-i ajute să fie liberi. Dar pentru că au continuat să respingă Bunătatea Domnului, alegând disperarea și plângerea de milă, de fiecare dată, au ajuns să fie total disperați.
Dacă raportăm la lumea fizică ce am văzut, acești oameni puteau fi învățători de școală duminicală, pastori, diaconi sau credincioși care au mers la biserică poate treizeci de ani, fără să lipsească. Puteau fi oameni de afaceri, de succes sau vip-uri, Puteau fi albi, negri, asiatici, indieni americani. Oameni diferiți dar care au făcut aceleași alegeri greșite, împotriva Domnului, în felul în care și-au condus viețile. Au fost odată născuți din nou, dar au ajuns tot mai slabi spiritual până aproape au leșinat, ajungând mai mult morți decât vii.
Domnul a avut răbdare, până nu mai putea face decât un singur lucru, să-i lase să facă ce au ales. Au ales să creadă minciunile lumii și ale diavolului, în loc să-și pună încrederea în Domnul. Au fost dați pe mâna răului pe care l-au ales. Mai aveau o singură speranță acum, să-și dea seama că acea împrejmuire care-i proteja, a dispărut. În acest stadiu, nu erau dați definitiv celui rău, fără scăpare, ca în cazul celor care au murit și au ajuns în iad, dar erau lăsați „pradă la ceea ce au ales din nou și din nou”, ca să se îndrepte.
E ceva foarte serios și merită toată atenția. Să ne uităm la ce le spune Domnul Isus celor șapte biserici ale Sale, din Apocalipsa. Isus este un Păstor adevărat. Oamenii pe care i-am văzut în această viziune mi-au amintit de cei din biserica din Sardes.
- Apocalipsa 3:1-6 „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:«Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.» Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.’”
În încheiere, vreau să accentuez un mare adevăr, și anume: cine încă mai e în viață, nu trebuie să renunțe să-și pună viața în ordine cu Dumnezeu, pentru că, cu Dumnezeu totul este cu putință. Dacă ceva a ajuns să fie mai important decât Domnul în viața unei persoane, sau au fost alte cauze care au dus la ruperea relației cu El, să se pocăiască și să înceapă o relație nouă, curată cu Domnul. Dumnezeu deschide totdeauna o ușă pentru noi, ca să putem intra în Împărăția Sa și să biruim. Dumnezeu nu minte și Cuvântul Lui este adevărul. Pe de altă parte, diavolul este tatăl minciunii și îndoiala pe care o strecoară în mințile oamenilor, cu siguranță nu reprezintă adevărul. Pe cine alegem să credem?
- Evrei 12:7-17 Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea. Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
ALTE ARTICOLE CU VIZIUNI, VISE, ÎNCURAJĂRI ȘI CUVINTE DE CUNOȘTINȚĂ:
ALEGEREA
Când Domnul este scutul nostru, nimic nu ne poate atinge.
CUVÂNT DE DESCOPERIRE - O COROANĂ, UN REGE ȘI UN INEL CU SIGILIU
Un cuvânt de descoperire de la Dumnezeu primit de Tracy Anne Loosle.
DRAGOSTEA FĂRĂ LIMITE A LUI DUMNEZEU
Un vis primit care explică dragostea uimitoare a Lui Dumnezeu pentru noi oamenii.
FII ÎNCURAJAT
Un cuvânt de încurajare, primit de Corey Austin Shulze.
ISUS M-A ELIBERAT... DIN NOU - MĂRTURIE
Puterea cuvintelor Lui Isus: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”
Luca 21:19
RIDICĂ-TE
Despre biruința împotriva depresiei pentru a putea deveni un adevărat soldat în armata Domnului.
VIS SAU VIZIUNE DESPRE VREMEA SFÂRȘITULUI
Din culisele apariției pe scena lumii a Anti-cristului.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2015 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.