Înainte să trecem la Noul Testament, în această a patra parte a seriei, vreau să fac câteva afirmații care consider că sunt de bază și acceptate de toți. Pe urmă voi încerca să le aduc la viață într-un mod relevant. Dacă vă lipsește faptul că nu aveți versetele specifice, nu vă faceți griji,încercați să înțelegeți, că deocamdată trebuie să pun fundamentul acestor adevăruri, fără să fie nevoie să scriu o serie de 15 părți. Vom reveni la fiecare verset, în părțile următoare.
Deci, mai întâi să ne amintim că sunt aproximativ 400 de ani între ultima carte a Vechiului Testament și începutul Noului Testament. Cu alte cuvinte, s-au întâmplat multe evenimente în decursul acestor ani, care nu apar în Biblie. Unii istorici numesc acea perioadă „anii tăcuți”, dar indiferent cum numim acei ani, adevărul este clar, evenimentele Noului Testament au loc la 400 de ani după cele scrise în Maleahi, ultima carte a Vechiului Testament. Motivul pentru care aduc acest lucru în discuție, este importanța de a înțelege că Isus nu a fost născut în aceeași cultură din vremea lui Maleahi, sau a oricărei alte cărți din Vechiul Testament. Bineînțeles că unele lucruri au rămas la fel, dar s-au întâmplat multe pe parcursul celor 400 de ani, și ca urmare, cultura s-a schimbat mult. (De exemplu, v-ați oprit vreodată ca să remarcați că în Vechiul Testament nu erau Farisei și nici Saduchei, dar ei sunt foarte prezenți în Noul Testament?) Chiar dacă în Biblie nu sunt scrieri despre această perioadă de 400 de ani, găsim multe informații scrise în cărțile istorice. (Vă amintiți că ați auzit de Împăratul Alexandru cel Mare și despre Imperiul Roman? Da... fac parte din această perioadă. Vreți să știți ce înseamnă Sărbătoarea Luminilor/Hanuka, la evrei? Da, e tot din această perioadă!)
Mă gândeam la un echivalent modern pentru această situație. Acesta ar putea fi, dacă am citi ceva din ce au scris Pelerinii, când au ajuns pe teritoriul Americii și apoi am trece direct la ceva scris în acest an! (2014). Cred că putem fii de acord cu toții că s-au întâmplat multe în istoria Satelor Unite ale Americii din 1620. În timp ce multe lucruri rămân la fel, cultura noastră este total diferită de cea a acelor ani. Acum avem avioane și autovehicule, computere și internet. Avem pop-corn pentru microunde, semafoare și navete spațiale. Nu mai avem sclavi (ca să nu mă contraziceți, pot reformula... sclavia nu mai este legală), femeile pot vota, pot candida în alegeri, se pot căsători cu cine aleg ele. Este o „altă lume”. Vă rog să aveți asta în minte, când citiți versetele din evanghelii și din epistolele lui Pavel.
În al doilea rând,cele patru evanghelii scriu doar pe scurt istoria Lui Isus și a vieții Lui pe Pământ, de la naștere la moartea și învierea Sa. V-ați întrebat vreodată de ce avem patru evanghelii? Oare de ce avem nevoie de patru scrieri pe aceeași temă? Majoritatea cercetătorilor Bibliei sunt de acord că fiecare evanghelie este scrisă într-un mod particular pentru un anumit grup/o anumită audiență. În timp ce cele patru evanghelii sunt de fapt pentru toată lumea, nuanțele fiecăreia dintre ele par să se adreseze mai mult unuia dinte grupurile dominante ale vremii. Puteți studia acest lucru, ca să fiți siguri că nu e doar „idea lui Eileen” (credeți-mă nu e... dar fiți ca „cei din Berea” și verificați ce vă spun! )
Dintre autorii celor patru evanghelii, Matei pare să se adreseze în special evreilor, Marcu pare să scrie mai ales pentru romani, Luca pentru greci, iar Ioan pare să fie cel mai universal dintre toți, adresându-se tuturor în mod egal. Dați-mi voie să spun foarte clar, că eu cred că toate cele patru evanghelii, precum și restul Bibliei sunt Cuvântul Lui Dumnezeu, de inspirație divină și ne este folositor tuturor. Vreau doar să înțelegeți că erau grupuri diferite de oameni care au fost prima audiență a scrierilor Noului testament. Cele trei grupuri principale erau, evreii, romanii și grecii.
Când vom ajunge la celelalte cărți ale Noului Testament, în special la Epistolele scrise de Pavel, e important să remarcăm că au fost scrise către grupuri specifice de oameni, care locuiau într-o anumită locație, la acel moment. Înseamnă asta că aceste cărți ale Bibliei sunt irelevante pentru noi azi? Nu, nu asta spun. Repet încă odată, cred că TOATĂ Scriptura este relevantă pentru noi azi. Ce vreau să spun, sau să așez ca fundament pentru ce voi spune mai târziu, este că trebuie să înțelegem contextul original al cărții pe care o citim, din Biblie. Principiile exprimate rămân valabile de-a lungul anilor, dacă contextul este același.
Cu alte cuvinte, dacă astăzi vă aflați într-o situație similară cu cea din timpurile scrierii, și circumstanțele sunt aceleași, atunci adevărul spus atunci, va continua să se aplice situației dumneavoastră de azi. Să nu uităm că Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și Cuvântul Lui Dumnezeu acopere mai multe „straturi”. Ce vreau să spun prin „straturi”? Cuvântul Lui Dumnezeu se adresează unor situații specifice, dar de asemenea spune mai multe adevăruri general valabile, care nu sunt atât de specifice.
Să vă explic ce vreau să spun prin asta. Prima dată, un exemplu general pentru acum și apoi mai multe versete, care să confirme ce spun.
Exemplu general: Îi dau unei băiețel câteva fursecuri „nutter butter” (dacă nu știți ce sunt aceste fursecuri, sunt unele care conțin unt de arahide). Mai vin un băiețel și o fetiță, care sunt tare înfometați și nu au nimic de mâncare. L-aș sfătui pe primul băiețel să împartă cu ei fursecurile pe care i le-am dat. L-aș sfătui așa, pentru că dărnicia reflectă inima Lui Dumnezeu. Aceasta este în concordanță cu inima Lui pentru noi, ca noi „să-i punem pe ceilalți înaintea noastră”, pentru că „Dumnezeu îl iubește pe dătătorul voios” și mai sunt mai multe alte adevăruri biblice pe această temă, în toată Biblia.
Oricum, să zicem că circumstanțele se schimbă puțin, chiar dacă situația de ansamblu este aceeași, doar că fetița este atât de alergică la arahide, încât o cantitate infimă o poate ucide. În acest caz, cel mai bun sfat al meu ar fi ca primul băiețel să împartă aceste fursecuri (specifice) doar cu al doilea băiețel, dar sub nici o formă să nu-i dea și fetiței. De fapt, aș fi foarte fermă în acest caz și n-aș accepta altă variantă. Și acest sfat ar reflecta inima Lui Dumnezeu și îl găsim reflectat în multe versete. Cu toate acestea, acest sfat, dacă cel care îl aude nu ia în calcul toate circumstanțele, poate duce la niște concluzii total eronate despre felul în care vrea Dumnezeu să-i tratăm pe ceilalți. Unele concluzii pot fi de genul (a) ni se spune să dăruim doar UNEI singure persoane (b) trebuie să dăruim doar bărbaților nu și femeilor (c) poți fi răutăcios cu unii dar nu cu alții (d) fetele n-ar trebui să mănânce niciodată fursecuri cu unt de alune, etc.
Revenind la comentariul despre „straturi” de mai sus, dacă analizăm toate variantele de circumstanțe ale scenariului de mai sus, putem trage concluzia corectă și adevărată și anume, că nu trebuie să dăruim niciodată vreun aliment care conține arahide, unei persoane care are o alergie la arahide care poate cauza moartea. Dar în același timp vedem clar un alt adevăr general valabil și anume, că „este bine să dăruiești”. În viitor, dacă mă voi afla din nou într-o situație în care să am două fursecuri și doi oameni flămânzi, mă voi putea întreba, „este această situație la fel cu primul exemplu? Al doilea exemplu? Este vreuna dintre aceste persoane alergică la arahide? Oare fursecurile mele conțin arahide?” Prin faptul că-mi pun aceste întrebări, voi putea să discern dacă pot aplica adevărul specific situației sau adevărul general valabil, pentru că circumstanțele specifice sunt diferite de cele originale.
Mergând un pas mai departe, să zicem că primesc trei email-uri în legătură cu această situație specifică.
Unul dintre emailuri relatează despre o fată cu alergie la arahide și un băiat care are fursecuri cu unt de arahide. Am să răspund, sfătuind persoana să nu cumva să dea fetei din fursecuri.
Alt email este de la altcineva și este despre o fată care nu are alergie la arahide și un băiat care are fursecuri cu unt de arahide. Îi răspund, că trebuie să-și împartă fursecurile cu fata.
Al treilea email, este de la cu totul altă persoană și este despre o fată care are fursecuri cu unt de arahide și un băiat care nu este alergic la arahide. Îi răspund de asemenea fetei să-și împartă fursecurile cu băiatul.
Mi-am luat timp să scriu toate acestea (și a fost ceva de scris!), ca să evidențiez cât de important este să cunoaștem contextul original al scrisorilor scrise de Pavel. Pe măsură ce vom avansa în subiect, vom vedea că epistolele lui Pavel au fost scrise către biserici diferite care treceau prin situații foarte diferite. Vom vedea că din toate epistolele scrise de Pavel și toate versetele care se referă la femei, sunt de fapt doar câteva care par să pună unele restricții femeilor. A lua o parte dintr-o epistolă pe care a scris-o Pavel (care de fapt vine în contradicție cu ce a scris în alte epistole!) și a încerca s-o aplici, scoasă din context, ca un adevăr universal valabil, nu este ceva înțelept. Ar fi la fel cu încercarea de a lua exemplul de mai sus, drept o interdicție ca băieții să dea din fursecurile lor fetelor. Problema este, dacă vă uitați mai sus, că eu de fapt am sfătuit băiatul că trebuie să împartă fursecurile lui cu fata, în a doua situație! Hmmm, deci atunci când vedem că este un conflict aparent între sfaturile date de același apostol (Pavel), cel mai corect este să ne luăm timp să analizăm toate versetele pe această temă, și toate circumstanțele ca să căutăm să aflăm care este cu adevărat inima Lui Dumnezeu pentru femei.
Deci, mai întâi să ne amintim că sunt aproximativ 400 de ani între ultima carte a Vechiului Testament și începutul Noului Testament. Cu alte cuvinte, s-au întâmplat multe evenimente în decursul acestor ani, care nu apar în Biblie. Unii istorici numesc acea perioadă „anii tăcuți”, dar indiferent cum numim acei ani, adevărul este clar, evenimentele Noului Testament au loc la 400 de ani după cele scrise în Maleahi, ultima carte a Vechiului Testament. Motivul pentru care aduc acest lucru în discuție, este importanța de a înțelege că Isus nu a fost născut în aceeași cultură din vremea lui Maleahi, sau a oricărei alte cărți din Vechiul Testament. Bineînțeles că unele lucruri au rămas la fel, dar s-au întâmplat multe pe parcursul celor 400 de ani, și ca urmare, cultura s-a schimbat mult. (De exemplu, v-ați oprit vreodată ca să remarcați că în Vechiul Testament nu erau Farisei și nici Saduchei, dar ei sunt foarte prezenți în Noul Testament?) Chiar dacă în Biblie nu sunt scrieri despre această perioadă de 400 de ani, găsim multe informații scrise în cărțile istorice. (Vă amintiți că ați auzit de Împăratul Alexandru cel Mare și despre Imperiul Roman? Da... fac parte din această perioadă. Vreți să știți ce înseamnă Sărbătoarea Luminilor/Hanuka, la evrei? Da, e tot din această perioadă!)
Mă gândeam la un echivalent modern pentru această situație. Acesta ar putea fi, dacă am citi ceva din ce au scris Pelerinii, când au ajuns pe teritoriul Americii și apoi am trece direct la ceva scris în acest an! (2014). Cred că putem fii de acord cu toții că s-au întâmplat multe în istoria Satelor Unite ale Americii din 1620. În timp ce multe lucruri rămân la fel, cultura noastră este total diferită de cea a acelor ani. Acum avem avioane și autovehicule, computere și internet. Avem pop-corn pentru microunde, semafoare și navete spațiale. Nu mai avem sclavi (ca să nu mă contraziceți, pot reformula... sclavia nu mai este legală), femeile pot vota, pot candida în alegeri, se pot căsători cu cine aleg ele. Este o „altă lume”. Vă rog să aveți asta în minte, când citiți versetele din evanghelii și din epistolele lui Pavel.
În al doilea rând,cele patru evanghelii scriu doar pe scurt istoria Lui Isus și a vieții Lui pe Pământ, de la naștere la moartea și învierea Sa. V-ați întrebat vreodată de ce avem patru evanghelii? Oare de ce avem nevoie de patru scrieri pe aceeași temă? Majoritatea cercetătorilor Bibliei sunt de acord că fiecare evanghelie este scrisă într-un mod particular pentru un anumit grup/o anumită audiență. În timp ce cele patru evanghelii sunt de fapt pentru toată lumea, nuanțele fiecăreia dintre ele par să se adreseze mai mult unuia dinte grupurile dominante ale vremii. Puteți studia acest lucru, ca să fiți siguri că nu e doar „idea lui Eileen” (credeți-mă nu e... dar fiți ca „cei din Berea” și verificați ce vă spun! )
Dintre autorii celor patru evanghelii, Matei pare să se adreseze în special evreilor, Marcu pare să scrie mai ales pentru romani, Luca pentru greci, iar Ioan pare să fie cel mai universal dintre toți, adresându-se tuturor în mod egal. Dați-mi voie să spun foarte clar, că eu cred că toate cele patru evanghelii, precum și restul Bibliei sunt Cuvântul Lui Dumnezeu, de inspirație divină și ne este folositor tuturor. Vreau doar să înțelegeți că erau grupuri diferite de oameni care au fost prima audiență a scrierilor Noului testament. Cele trei grupuri principale erau, evreii, romanii și grecii.
Când vom ajunge la celelalte cărți ale Noului Testament, în special la Epistolele scrise de Pavel, e important să remarcăm că au fost scrise către grupuri specifice de oameni, care locuiau într-o anumită locație, la acel moment. Înseamnă asta că aceste cărți ale Bibliei sunt irelevante pentru noi azi? Nu, nu asta spun. Repet încă odată, cred că TOATĂ Scriptura este relevantă pentru noi azi. Ce vreau să spun, sau să așez ca fundament pentru ce voi spune mai târziu, este că trebuie să înțelegem contextul original al cărții pe care o citim, din Biblie. Principiile exprimate rămân valabile de-a lungul anilor, dacă contextul este același.
Cu alte cuvinte, dacă astăzi vă aflați într-o situație similară cu cea din timpurile scrierii, și circumstanțele sunt aceleași, atunci adevărul spus atunci, va continua să se aplice situației dumneavoastră de azi. Să nu uităm că Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și Cuvântul Lui Dumnezeu acopere mai multe „straturi”. Ce vreau să spun prin „straturi”? Cuvântul Lui Dumnezeu se adresează unor situații specifice, dar de asemenea spune mai multe adevăruri general valabile, care nu sunt atât de specifice.
Să vă explic ce vreau să spun prin asta. Prima dată, un exemplu general pentru acum și apoi mai multe versete, care să confirme ce spun.
Exemplu general: Îi dau unei băiețel câteva fursecuri „nutter butter” (dacă nu știți ce sunt aceste fursecuri, sunt unele care conțin unt de arahide). Mai vin un băiețel și o fetiță, care sunt tare înfometați și nu au nimic de mâncare. L-aș sfătui pe primul băiețel să împartă cu ei fursecurile pe care i le-am dat. L-aș sfătui așa, pentru că dărnicia reflectă inima Lui Dumnezeu. Aceasta este în concordanță cu inima Lui pentru noi, ca noi „să-i punem pe ceilalți înaintea noastră”, pentru că „Dumnezeu îl iubește pe dătătorul voios” și mai sunt mai multe alte adevăruri biblice pe această temă, în toată Biblia.
Oricum, să zicem că circumstanțele se schimbă puțin, chiar dacă situația de ansamblu este aceeași, doar că fetița este atât de alergică la arahide, încât o cantitate infimă o poate ucide. În acest caz, cel mai bun sfat al meu ar fi ca primul băiețel să împartă aceste fursecuri (specifice) doar cu al doilea băiețel, dar sub nici o formă să nu-i dea și fetiței. De fapt, aș fi foarte fermă în acest caz și n-aș accepta altă variantă. Și acest sfat ar reflecta inima Lui Dumnezeu și îl găsim reflectat în multe versete. Cu toate acestea, acest sfat, dacă cel care îl aude nu ia în calcul toate circumstanțele, poate duce la niște concluzii total eronate despre felul în care vrea Dumnezeu să-i tratăm pe ceilalți. Unele concluzii pot fi de genul (a) ni se spune să dăruim doar UNEI singure persoane (b) trebuie să dăruim doar bărbaților nu și femeilor (c) poți fi răutăcios cu unii dar nu cu alții (d) fetele n-ar trebui să mănânce niciodată fursecuri cu unt de alune, etc.
Revenind la comentariul despre „straturi” de mai sus, dacă analizăm toate variantele de circumstanțe ale scenariului de mai sus, putem trage concluzia corectă și adevărată și anume, că nu trebuie să dăruim niciodată vreun aliment care conține arahide, unei persoane care are o alergie la arahide care poate cauza moartea. Dar în același timp vedem clar un alt adevăr general valabil și anume, că „este bine să dăruiești”. În viitor, dacă mă voi afla din nou într-o situație în care să am două fursecuri și doi oameni flămânzi, mă voi putea întreba, „este această situație la fel cu primul exemplu? Al doilea exemplu? Este vreuna dintre aceste persoane alergică la arahide? Oare fursecurile mele conțin arahide?” Prin faptul că-mi pun aceste întrebări, voi putea să discern dacă pot aplica adevărul specific situației sau adevărul general valabil, pentru că circumstanțele specifice sunt diferite de cele originale.
Mergând un pas mai departe, să zicem că primesc trei email-uri în legătură cu această situație specifică.
Unul dintre emailuri relatează despre o fată cu alergie la arahide și un băiat care are fursecuri cu unt de arahide. Am să răspund, sfătuind persoana să nu cumva să dea fetei din fursecuri.
Alt email este de la altcineva și este despre o fată care nu are alergie la arahide și un băiat care are fursecuri cu unt de arahide. Îi răspund, că trebuie să-și împartă fursecurile cu fata.
Al treilea email, este de la cu totul altă persoană și este despre o fată care are fursecuri cu unt de arahide și un băiat care nu este alergic la arahide. Îi răspund de asemenea fetei să-și împartă fursecurile cu băiatul.
Mi-am luat timp să scriu toate acestea (și a fost ceva de scris!), ca să evidențiez cât de important este să cunoaștem contextul original al scrisorilor scrise de Pavel. Pe măsură ce vom avansa în subiect, vom vedea că epistolele lui Pavel au fost scrise către biserici diferite care treceau prin situații foarte diferite. Vom vedea că din toate epistolele scrise de Pavel și toate versetele care se referă la femei, sunt de fapt doar câteva care par să pună unele restricții femeilor. A lua o parte dintr-o epistolă pe care a scris-o Pavel (care de fapt vine în contradicție cu ce a scris în alte epistole!) și a încerca s-o aplici, scoasă din context, ca un adevăr universal valabil, nu este ceva înțelept. Ar fi la fel cu încercarea de a lua exemplul de mai sus, drept o interdicție ca băieții să dea din fursecurile lor fetelor. Problema este, dacă vă uitați mai sus, că eu de fapt am sfătuit băiatul că trebuie să împartă fursecurile lui cu fata, în a doua situație! Hmmm, deci atunci când vedem că este un conflict aparent între sfaturile date de același apostol (Pavel), cel mai corect este să ne luăm timp să analizăm toate versetele pe această temă, și toate circumstanțele ca să căutăm să aflăm care este cu adevărat inima Lui Dumnezeu pentru femei.
BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII
de Eileen Slattery Berglund
PRIMA PARTE
Introducere & explicații despre mandatul dat de Dumnezeu omului în Geneza.
PARTEA A DOUA
Să înțelegem mai pe larg planul inițial al Lui Dumnezeu & căderea în păcat.
PARTEA A TREIA
Să înțelegem cum a folosit-o Dumnezeu pe Debora, femeia judecător și proroc.
PARTEA A CINCEA
Să înțelegem cum erau tratate femeile în cultura Evreiască a primului secol în antiteză cu comportamentul Domnului Isus față de femei; Răscumpărarea și restaurarea poziției femeii, este parte din ce a câștigat Domnul Isus la cruce.
PARTEA A ȘASEA
Să înțelegem curgerea Duhului Sfânt raportat la femei.
PARTEA A ȘAPTEA
Să înțelegem ce spune cu adevărat 1 Timotei 2:8-15.
PARTEA A OPTA
Să înțelegem ce spune cu adevărat 1 Corinteni 14:34-35.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © Eileen Slattery Berglund - Scriptural Basis for Legitimacy of Women in Leadership Within the Church. traducere C.Pușcaș