IADUL ȘI FOCUL LUI SUNT REALE AȘA CUM SPUNE BIBLIA
Sunt mulți contemporani de-ai noștri, chiar creștini, care pretind că iadul nu este real, iar mențiunile biblice ale acestuia, sunt figurative sau termeni alegorici. Să citim ce spune Biblia:
Vor fi chinuiți în foc și pucioasă și fumul chinului lor se va ridica toată eternitatea. Chiar dacă nu ne place, aceste versete spun ce va fi în iad, literă, cu literă, nu este nimic figurativ și va fi pentru totdeauna, deci nu va avea sfârșit.
Aceste versete arată că va fi un loc cu foc și pucioasă. Cuvântul folosit aici în originalul din limba greacă, pentru „foc”, este „pyr”, care înseamnă „foc, fulger, înfocat, arzător”. Cuvântul original pentru „pucioasă”, este „theion”, și înseamnă „care fumegă, pietre aprinse care ard; sulfuros, nume primit în urma mirosului pregnant, produs în urma arderii pucioasei.
Chiar dacă o parte din ce spune Domnul Isus aici, este „alegoric” și anume partea frazei care spune că unii „vor fi tăiați ca mlădițele neroditoare” - ceea ce urmează și spune ce se va întâmpla cu mlădițele tăiate, este prezentat exact așa cum va fi. Toți cei care Îl refuză pe Dumnezeu și iertarea prin Isus Cristos, sunt în mod literar adunați și aruncați în foc și ard. Și nu este vorba despre orice foc, ci despre „iazul de foc veșnic”.
Sfârșitul veacului va avea loc. Îngerii sunt reali, Separarea celor care vor ajunge în iazul care arde cu foc și pucioasă va avea loc. În versetele de mai sus, nu este vorba de nimic imaginar.
Să remarcăm că și Isaia scrie despre cărbuni, foc, pucioasă și un vânt dogoritor. Orice a stat măcar odată în apropierea unui foc deschis, știe că acesta produce propriul vânt, cauzat de diferența de temperatură dintre gazele de ardere și aerul înconjurător. Dicționarul Webster definește "vântul de foc" ca fiind "vântul provocat de o furtună de foc". În întreaga Biblie suntem avertizați că focul veșnic îi va arde pe cei care au refuzat mântuirea prin Isus.
Pe lângă iazul de foc, mai apare și „adâncul” care arde tot cu foc.
În concluzie, iadul este un loc real, chiar există. Fie că se face referire la el ca fiind „iazul de foc”, fie „adâncul” în care arde focul, sau „locul unde va fi plânsul și scrâșnitul dinților”, îl găsim menționat de multe ori în Biblie. Este locul pedepsei veșnice, pentru cei care au murit refuzând iertarea pentru păcatele pe care le-au comis. Isus a deschis calea mântuirii, a salvării eterne, prin jertfa Sa, dar depinde de fiecare dintre noi să ne pocăim de păcate, să acceptăm jertfa Lui Isus și să trăim vieți curate pentru Dumnezeu. După ce cineva devine creștin, renunță la vechiul stil de viață și când păcătuiește își cere sincer iertare și caută să facă tot ce poate pentru a-i face pe plac Lui Dumnezeu. Pedeapsa pentru neascultare este reală. Isus și-a dat viața pentru ca nici unul dintre noi să nu piară și să nu ajungă în iad. Dar alegerea ne aparține.
- Apocalipsa 14:9-11 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”
Vor fi chinuiți în foc și pucioasă și fumul chinului lor se va ridica toată eternitatea. Chiar dacă nu ne place, aceste versete spun ce va fi în iad, literă, cu literă, nu este nimic figurativ și va fi pentru totdeauna, deci nu va avea sfârșit.
- Apocalipsa 21:8 Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.
Aceste versete arată că va fi un loc cu foc și pucioasă. Cuvântul folosit aici în originalul din limba greacă, pentru „foc”, este „pyr”, care înseamnă „foc, fulger, înfocat, arzător”. Cuvântul original pentru „pucioasă”, este „theion”, și înseamnă „care fumegă, pietre aprinse care ard; sulfuros, nume primit în urma mirosului pregnant, produs în urma arderii pucioasei.
- Ioan 15:6 „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.”
Chiar dacă o parte din ce spune Domnul Isus aici, este „alegoric” și anume partea frazei care spune că unii „vor fi tăiați ca mlădițele neroditoare” - ceea ce urmează și spune ce se va întâmpla cu mlădițele tăiate, este prezentat exact așa cum va fi. Toți cei care Îl refuză pe Dumnezeu și iertarea prin Isus Cristos, sunt în mod literar adunați și aruncați în foc și ard. Și nu este vorba despre orice foc, ci despre „iazul de foc veșnic”.
- Matei 13:49-50 „Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
Sfârșitul veacului va avea loc. Îngerii sunt reali, Separarea celor care vor ajunge în iazul care arde cu foc și pucioasă va avea loc. În versetele de mai sus, nu este vorba de nimic imaginar.
- Psalmii 11:6 Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
Să remarcăm că și Isaia scrie despre cărbuni, foc, pucioasă și un vânt dogoritor. Orice a stat măcar odată în apropierea unui foc deschis, știe că acesta produce propriul vânt, cauzat de diferența de temperatură dintre gazele de ardere și aerul înconjurător. Dicționarul Webster definește "vântul de foc" ca fiind "vântul provocat de o furtună de foc". În întreaga Biblie suntem avertizați că focul veșnic îi va arde pe cei care au refuzat mântuirea prin Isus.
- Psalmii 140:10 Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
Pe lângă iazul de foc, mai apare și „adâncul” care arde tot cu foc.
- Isaia 33:12 Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard în foc.
În concluzie, iadul este un loc real, chiar există. Fie că se face referire la el ca fiind „iazul de foc”, fie „adâncul” în care arde focul, sau „locul unde va fi plânsul și scrâșnitul dinților”, îl găsim menționat de multe ori în Biblie. Este locul pedepsei veșnice, pentru cei care au murit refuzând iertarea pentru păcatele pe care le-au comis. Isus a deschis calea mântuirii, a salvării eterne, prin jertfa Sa, dar depinde de fiecare dintre noi să ne pocăim de păcate, să acceptăm jertfa Lui Isus și să trăim vieți curate pentru Dumnezeu. După ce cineva devine creștin, renunță la vechiul stil de viață și când păcătuiește își cere sincer iertare și caută să facă tot ce poate pentru a-i face pe plac Lui Dumnezeu. Pedeapsa pentru neascultare este reală. Isus și-a dat viața pentru ca nici unul dintre noi să nu piară și să nu ajungă în iad. Dar alegerea ne aparține.
ALTE ARTICOLE DESPRE „RAI ȘI IAD”:
RAIUL - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre rai, tronul Lui Dumnezeu și multe altele.
PORȚILE DE MĂRGĂRITAR
De ce a ales Dumnezeu să facă porțile Noului Ierusalim din perle (mărgăritare)
RECOMPENSE CEREȘTI
Recompensele Cerești, veșnice, vor fi toate al fel pentru toți creștinii?
ZIUA JUDECĂȚII
Oare va fi cu adevărat o zi în care toți cei care au trăit vreodată pe Pământ vor da socoteală de faptele lor?
MENIU PRINCIPAL
E Cockrell © 2015 E. Cockrell, acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar