BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL, IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ
Dumnezeu vrea să fim fericiți și binecuvântați, să avem inimi curate și atitudini corecte indiferent prin ce trecem
Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm și să fim veseli chiar și când circumstanțele ne sunt potrivnice. Dumnezeu vrea să fim fericiți și binecuvântați, să avem inimi curate și atitudini corecte indiferent prin ce trecem. Când alegem să ne bucurăm în Domnul, îi facem plăcere Lui Dumnezeu, îl alungăm pe dușman și ne întărim pe noi înșine. Probabil și pe dumneavoastră vă deranjează ideea că noi creștinii trebuie să fim veseli tot timpul. Acest mesaj nu spune asta, ci că alegerea de a ne bucura în Domnul este o parte importantă a stilului de viață al celor care-L urmăm pe Isus.
Să analizăm puțin care sunt momentele potrivite și care sunt cele nepotrivite pentru a ne bucura.
Următoarele versete, ne arată că dacă ne alegem să ne „bucurăm în Domnul” facem ceea ce este bine.
Înțeleptul Solomon, ne spune în versetul următor, că este un timp pentru a râde și a dansa de bucurie și altul pentru a plânge și a fi îndurerat.
De asemenea, ni se spune că este corect să plângem cu cei ce plâng. Și Isus a plâns, împreună cu Marta și Maria la moartea fratelui lor, Lazăr, chiar dacă Domnul știa că urma să-l învieze. (Ioan 11:32-35).
Nici adevărata dragoste, pe care o găsim explicată în 1 Corinteni 13, nu se poate bucura de ceea ce este păcat și nelegiuire, ci apreciază și se bucură de ceea ce este bun, corect și adevărat.
De asemenea, Biblia ne învață să nu ne bucurăm când dușmanii noștri dau de greu și sunt în suferință, chiar dacă plătesc pentru răul pe care ni l-au făcut nouă.
Mai mult, Domnul Isus ne învață să nu ne bucurăm nici măcar că avem putere peste dușmanii noștri, în schimb ne îndeamnă să ne bucurăm că suntem mântuiți și pentru că numele noastre sunt scrise în cartea vieții!
În Vechiul Testament, vedem că Dumnezeu dorea ca poporul Lui să fie fericit în zilele de sărbătoare, ca parte a împlinirii poruncilor pentru aducerea jertfelor, a arderilor de tot, a zeciuielilor și celorlalte daruri pentru Domnul.
Să vedem ce spun versetele din 1 Cronici și din alte cărți ale Bibliei despre felul în care trebuie să fie inima copiilor Lui Dumnezeu.
În versetele următoare, vedem că bucuria este a doua menționată în lista roadei Duhului Sfânt, imediat după dragoste. Roada Duhului Sfânt este de fapt manifestarea caracterului Lui Dumnezeu în copiii Lui. Când creștinul se naște din nou, duhul lui devine perfect, așa cum a fost creat să fie de la începutul creației, și anume după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu (cel care a fost născut din nou continuă să aibă natura firească, dar în duh devine ceea ce a vrut Dumnezeu să fie, de la început).
Avem atât de multe motive să fim mulțumitori Lui Dumnezeu și să fim bucuroși, pentru că suntem poporul pe care Dumnezeu și l-a ales.
A fi bucuroși când totul ne merge bine nu este deloc același lucru cu a alege să ne bucurăm în Domnul, în ciuda faptului că circumstanțele ne sunt nefavorabile.
Prima este o „bucurie de moment”, pe când cea de-a doua este „o alegere” care implică determinarea noastră și ar trebui să devină un stil de viață. Poate fi greu de aplicat uneori, dar când reușim ne va fi mult mai bine.
Este imposibil să alegem să ne bucurăm în Domnul, dacă nu avem o inimă mulțumitoare și nu ne încredem în El. Mulțumirea și încrederea în Dumnezeu sunt bazele trăirii creștine și creează premisele adevăratei bucurii. Cei care îi mulțumesc Domnului pentru toate lucrurile și care se încred în El, indiferent prin ce trec, sunt cei care aleg să privească la „partea plină a paharului” și nu la cea goală. Este ușor să vedem doar părțile negative în orice lucru și să fim deprimați. Dar dacă alegem să vedem partea pozitivă a oricărei situații și să fim mulțumitori, atunci Dumnezeu va turna harul, mila și binecuvântările Sale în viețile noastre. Cu cât studiem mai mult Biblia și-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, cu atât suntem mai convinși că Domnul nu i-a părăsit niciodată pe cei care și-au pus încrederea în El. Odată ce ajungem să fim mulțumitori și știm că ne putem încrede în Domnul, orice ar fi, putem alege chiar să ne bucurăm în El. Fiecare ajunge să treacă și prin vremuri grele, indiferent de situația materială, de poziția socială sau de nivelul de educație pe care îl are; nimeni nu este imun la boli, încercări și necazuri în această viață. Dar, pentru noi creștinii, acest mod de gândire centrat pe mulțumire și încredere în Domnul face diferența și îi dă libertatea lui Dumnezeu să lucreze spre binele nostru în situația prin care trecem.
Unul dintre cele mai elocvente exemple biblice, este cel al regelui David, un adevărat titan al credinței în Dumnezeu. David a ales să-L laude pe Domnul și să continue să creadă că Dumnezeu va împlini ce i-a promis, indiferent prin ce a trebuit să treacă de-a lungul vieții. Chiar dacă uneori a trebuit să lupte contra depresiei, nu a cedat în fața circumstanțelor, dimpotrivă a ales să se îmbărbăteze și să-și pună încrederea în Domnul. David Îl cunoștea pe Dumnezeu și credea din toată inima că-l va scoate cu bine din orice încercare. Anii care au trecut de când prorocul Samuel l-a uns ca să devină rege peste poporul lui Israel, până când a ajuns efectiv să fie întronat, au fost ani foarte grei, cu mari încercări. Regele Saul îl căuta peste tot ca să-l ucidă, dar David a refuzat să intre în posesia tronului folosind forța. El era convins ca Dumnezeu îl va îndepărta pe Saul de pe tron și-l va pune pe el, la momentul potrivit. Ca urmare, indiferent cât de greu i-a fost ani la rând, David nu și-a pierdut credința și a rămas ferm, făcând ce era drept înaintea Domnului.
În Noul Testament, găsim exemple de credincioși care au ales să se bucure în mijlocul unei situații foarte grele pentru ei. Pavel și Sila au ajuns în închisoarea din Filipi, pentru predicarea Evangheliei. După ce au fost bătuți cu nuiele până la sânge și aveau picioarele prinse în butuci, în bezna de la miezul nopții (Faptele Apostolilor 16:23-26), ei au ales să se roage și să cânte „cântări de laudă Lui Dumnezeu”. Efectul atitudinii lor corecte, a fost miraculos: „Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” Avem ce învăța din experiența lor. De multe ori în viață, când ne aflăm în situații care par fără ieșire, dacă alegem să-L lăudăm pe Domnul și să ne rugăm Lui cu credință, și „lanțurile noastre se vor rupe” și vom ieși cu bine din încercare.
Apostolul Pavel a trecut prin multe situații limită: a fost de trei ori pe corăbii care au naufragiat, a fost ținta aruncării cu pietre ca să moară, de trei ori a fost bătut cu nuiele și de cinci ori a primit 39 de lovituri, a trecut prin multe închisori, de multe ori a fost „în primejdii de moarte”, tâlhărit, lipsit, flămând (2 Corinteni 11:23-27). Cu toate acestea, a ales să se bucure în Domnul și ne sfătuiește să facem și noi la fel.
Câți dintre noi putem spune că am suferit cât au suferit Petru, Pavel sau Sila? Uneori suntem frustrați și deprimați din cauze cu adevărat grave, dar dacă ne amintim prin ce au trecut acești titani ai credinței, precum și mulți alții din biserica primară, ne dăm seama că ne este mult mai bine decât le-a fost lor. Așa cum ei, când erau în situații foarte grele, au ales să facă ce este drept și plăcut înaintea Domnului, la fel putem face și noi. Putem alege să fim mulțumitori, să ne păstrăm pacea și să ne bucurăm în Domnul, indiferent prin ce trecem.
„A ne bucura în Domnul” nu înseamnă doar să ne bucurăm. Bucuria în Domnul include și o inimă mulțumitoare, plină de credință fermă în El, precum și onorarea și glorificarea Domnului Isus pentru tot ce a făcut pentru noi și a Lui Dumnezeu Tatăl pentru cine este. Toți avem atât de multe motive ca să fim mulțumitori. Să mulțumim că suntem mântuiți, că avem unde locui, că avem apă, căldură, electricitate, sănătate, familie, pe cei dragi, prieteni, servici etc. De-a lungul vieții trecem prin multe situații dificile, ne putem pierde casa sau serviciul, sănătatea sau pe cineva drag; alteori trecem prin perioade foarte stresante și deprimante. Tocmai în astfel de perioade, este mai important decât oricând să luăm deciziile corecte, să-i mulțumim Domnului că este cu noi, chiar și când ne este foarte greu. Noi trebuie să alegem să ne bucurăm că Dumnezeu este în continuare bun cu noi, chiar dacă pentru o perioadă trebuie să suferim. Ne putem bucura că perioada grea în care ne aflăm este doar ceva temporar. Dar chiar dacă nu este ceva temporar și nu primim vindecarea de boala gravă prin care trecem sau situația noastră nu se îmbunătățește și s-ar putea să ne „sfârșim alergarea” în suferință, alegerea de a ne încrede în Domnul și de a ne bucura în El, ne va ajuta să trecem mult mai ușor prin toate, decât dacă suntem supărați, triști, nemulțumitori și ne concentrăm pe tot ce este negativ.
Ultima parte a versetului 10 din Neemia capitolul 8, a fost tradusă în majoritatea Bibliilor prin „bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Dar în versiunea „God's Word Translation” precum și în traducerea evreiască „The New JPS Translation Tanakh” textul este tradus după cum urmează: „“nu vă mâhniţi, căci bucuria pe care o aveți în Domnul este sursa tăriei voastre.” Cât de adevărat și plin de acuratețe este acest adevăr! Bucuria în Domnul este o „adevărată sursă a tăriei” pentru toți copiii Lui Dumnezeu. Poporul lui Israel, se întorsese greu încercat din captivitatea Babiloniană și erau în perioada de reconstruire a Ierusalimului și a zidurilor de apărare ale cetății, când au găsit o parte din cărțile Legii și toți au dorit să împlinească ce le cerea Domnul. Într-o zi de sărbătoare, pe când li se citea din Cuvântul Domnului, poporul s-a întristat sincer, pentru că a înțeles cât de departe erau de ce aștepta Dumnezeu de la ei. Atunci, Domnul le-a vorbit prin prorocul Neemia, mângâindu-i și îndemnându-i să aibă o zi de sărbătoare și bucurie în loc de întristare. „Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase (mâncăruri alese) şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este sfântă, închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria pe care o aveți în Domnul este sursa tăriei voastre.”” Poporul avea mare nevoie de tărie. Erau rămășița din popor care trebuia să reconstruiască cetatea și aveau de înfruntat opoziția dușmanilor din cetățile vecine, care nu vroiau ca Ierusalimul să fie restaurat. Slăvit să fie Domnul, că în ciuda provocărilor, El le-a dat putere și au terminat ce au început.
Uneori nu este vorba doar de a ne bucura în Domnul ci, așa cum citim în Neemia 8:10b, ““Nu vă mâhniți” … căci bucuria pe care o aveți în Domnul este sursa tăriei voastre” . De nenumărate ori trebuie să alegem să nu ne întristăm și să nu cădem în depresie. Dacă ne obișnuim să trăim triști, apăsați, frustrați, nu ne va fi ușor să ieșim din „groapa disperării”. Ca să învingem tristețea cu toate efectele ei negative, este important să înțelegem ce este și cu ce ne luptăm.
Ce este tristețea?
Tristețea are nuanțe diferite. Este una să fim triști, sau îndurerați și cu totul alta să fim într-o stare de depresie și nefericire profundă. Biblia vorbește despre duhul de mâhnire (întristare, îndurerare, amărăciune, supărare). Cei care se luptă cu depresia știu foarte bine ce înseamnă. Duhul mâhnit este perceput ca o greutate fizică, ca o mare povară care conduce la depresie. Pentru că este o problemă spirituală nu poate fi rezolvată cu adevărat decât spiritual. Dacă ne punem încrederea în Domnul, în Cuvântul și în dragostea Lui, căutând ce este bun și pozitiv și refuzând ce este negativ și rău, lăudându-L pe Domnul în ciuda oricăror adversități și probleme, putem învinge și alunga duhul de apăsare. Multe persoane aleg tratamentul medicamentos sau lecturarea unor cărți care-i învață să gândească pozitiv, ca să scape de depresie. Din păcate obțin doar rezultate temporare, tocmai pentru că se luptă cu o problemă spirituală, care are doar soluții spirituale. Putem învinge orice duh rău care ne atacă, doar atunci când alegem cu sinceritate, din toată inima să ne încredem în Domnul, să avem inimi mulțumitoare și să-L lăudăm pe Dumnezeu în ciuda circumstanțelor în care ne aflăm.
Iată câteva versete despre apăsare, tristețe și durere:
În verstele următoare, prorocul Isaia, profețea cu aproximativ 700 de ani înainte de nașterea Lui Isus, despre slujirea Domnului, pe perioada în care urma să trăiască printre oameni.
Este interesant de remarcat că Isus spune că poate să schimbe un „duh mâhnit” cu „o haină de laudă”. În fiecare dimineață, când ne trezim, ne alegem hainele pe care urmează să le îmbrăcăm. Criteriile după care ne alegem îmbrăcămintea sunt bazate pe mai multe motive, cum ar fi să ne protejăm de condițiile meteo, să ne simțim confortabil sau să arătăm bine, dar cel mai important este că hainele ne acoperă trupul. Este important să realizăm că trebuie să facem același lucru și din punct de vedere spiritual. Nu e nevoie de nimic altceva ca „să nu avem o zi bună”, decât să ne trezim și să ne începem ziua conduși de firea noastră carnală și nu de Duhul. Trebuie să ne începem fiecare zi cu rugăciune și închinare, dedicându-ne Domnului, iar îmbrăcarea cu o „haină de laudă” este o parte importantă a acestui proces. Înțelepciunea „omului nostru interior” născut din nou, trebuie să ne conducă natura umană decăzută. Când facem alegerea corectă de a-L sluji sincer pe Domnul, de a-L iubi și lăuda din toată inima, nu doar Domnul este binecuvântat, ci și noi. Dacă suntem o bucurie pentru Domnul, îi vom binecuvânta și pe cei din jurul nostru. Ce avem în duhurile noastre este foarte important. De noi depinde să ne umplem cu Duhul Sfânt și să avem Cuvântul Lui Dumnezeu activ și lucrător în și prin noi, zi de zi, ca să nu fim „mal-nutriți spiritual” și „să cădem de oboseală”. Putem doar supraviețui sau putem prospera. Alegerea ne aparține. Trebuie să trăim zilnic cu adevărat pentru Domnul, având rezervoarele spirituale pline, ca să putem trece cu bine peste multele obstacole ale vieții.
Un „duh mâhnit” poate fi mult mai mult decât o tristețe profundă. Uneori termenul „duh” este folosit ca să descrie „atitudinea” unei persoane, iar alteori este folosit pentru „demoni” (sau duhuri rele). Indiferent la ce face referire termenul duh în acest verset din cartea Isaia, acest duh trebuie învins. Dacă sursa depresiei unei anumite persoane este demonică, știm că trebuie să mustrăm duhul rău în Numele Lui Isus și va trebui să plece. Dar dacă persoana eliberată, nu se schimbă și nu alege să-L laude și să se încreadă în Domnul, când duhul rău revine să vadă dacă poate să-și reocupe vechea „casă”, este foarte posibil să reușească.
Domnul Isus ne spune că demonul care a fost forțat să plece din omul respectiv, revine ulterior, căutând să reocupe locul confortabil pe care l-a avut. Pentru că fosta lui „casă” nu este doar neocupată, dar este și „măturată şi împodobită”, duhul rău este liber să revină și să chinuie persoana în cauză. Nu numai că revine, dar aduce cu el alte „duhuri mai rele decât el”. „Casa” eliberată nu trebuie doar aranjată, ci trebuie umplută cu Duhul Sfânt, cu Cuvântul Lui Dumnezeu, persoana eliberată alegând să-L laude pe Domnul, să se încreadă în El și chiar să se bucure în dragostea și în bunătatea Lui, zi de zi. Când cineva alege să trăiască în acest fel, nici un demon nu va mai vrea și nici nu va mai putea să stea în preajma sa. Creștinul care alege să fie trist și apăsat, în loc să-L laude pe Domnul și să se încreadă în El, deschide ușa depresiei, și dacă persistă în această stare, poate deveni ușor victima unui „duh mâhnit”.
Noi, creștinii, nu vedem în mod normal, ce se întâmplă în lumea spirituală, care este o lume foarte activă și reală. Știm că suntem ființe spirituale care trăim în trupuri fizice. Știința ne învață că creierul fizic este cel care coordonează funcționarea trupului, prin nervi și conexiuni nervoase, care sunt prezente în fiecare parte a trupului și-n fiecare organ intern. Nu ne putem aștepta ca știința seculară să ne învețe despre ceea ce este spiritual. Dar tot ce ține de domeniul spiritual este mult mai important și este o parte vitală a vieții noastre. Din păcate, de multe ori, avem de-a face cu demoni care-i fac pe cei din jur să lupte contra noastră, pentru că nu suportă Lumina Lui Isus din noi. Războiul spiritual nu poate fi purtat cu arme fizice, pentru că acestea nu au nici un efect asupra demonilor. Trebuie să luptăm cu Duhul contra duhurilor. Copiii Lui Dumnezeu devin puternici spiritual, dacă au o relație aproapiată cu Domnul, prin ascultarea de Duhul Sfânt și de Cuvântul Lui Dumnezeu. Cel mai mult creștem și ne maturizăm spiritual, când alegem să ne încredem în Domnul și în credincioșia Lui, având o inimă mulțumitoare care-L laudă sincer, bucurându-ne în El indiferent de circumstanțe. Aceasta este singura cale spre victorie. Dacă doar spunem că-L slujim pe Dumnezeu, nu se schimbă nimic. Trebuie să fim sinceri și inclusiv omul interior al inimii, adică duhul nostru, să fie total predat Domnului ca să fim puternici spiritual. Doar atunci duhul nostru este acceptat de Dumnezeu și cel rău se teme de Isus care este în noi. Poate că este greu de înțeles, dar acesta este adevărul.
Habacuc Îl cunoștea pe Domnul și a experimentat în viața lui ce a scris în versetele de mai sus. Chiar și atunci când totul pare pierdut și nimic nu merge bine, cel mai bine este să alegem să ne bucurăm în Domnul și să fim fericiți în Dumnezeu mântuirii noastre. Trebuie să ne oprim și să ne amintim că Dumnezeu este tăria noastră și că așa cum a făcut pentru Habacuc va face și pentru noi. Și nouă ne va face picioarele ca pe cele ale cerbilor și vom putea urca pe culmile biruinței.
Este foarte de important să realizăm că Isus nu ne-a purtat pe cruce doar păcatele, ci și suferințele și durerile.
Nimeni nu poate obține mântuirea, chiar dacă este disponibilă pentru oricine, decât dacă-și face partea. Tot așa, pentru ca Domnul să ne poarte suferințele, tristețile și durerile, trebuie să ne facem partea, adică:
1. Să alegem sincer să ne opunem tristeții și disperării,
2. Să alegem sincer să ne întărim, punându-ne toată încrederea în Domnul și lăudându-l, indiferent de circumstanțe,
3. Să ne bucurăm în cine este Domnul, pentru că El este același indiferent că suntem „jos în vale” sau „sus pe munte”. Când ne comportăm astfel, Îi facem pe plac Lui Dumnezeu și Îi deschidem ușa să intervină în circumstanțele noastre. Mâhnirea nu mai poate rămâne într-un copil sincer al Domnului, care are inima mulțumitoare și o credință fermă în Dumnezeu. Când facem aceste alegeri corecte, ungerea Duhului Sfânt va rupe jugul care ne apasă.
În Isaia, Domnul a spus că El aduce „un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit,” (Isaia 61:3).
„Undelemnul de bucurie” poate fi pentru noi „ungerea care vine prin Duhul Sfânt”, după ce ne încredem cu toată sinceritatea în Domnul și începem să-L lăudăm.
Următorul verset explică ce înseamnă adevăratul post, dar în același timp ne arată cum este inima Domnului. Atunci când considerăm că este nevoie să postim, este esențial s-o facem corect, așa cum citim în capitolul 58 din Isaia și atunci vom vedea cum puterea Lui Dumnezeu va lucra în situația pentru care postim.
Cel mai minunat exemplu de păstrare a păcii și de acceptare a suferinței, pentru a împlini planul Tatălui Ceresc, este cel al Domnului nostru Isus Cristos. De unde a avut atâta putere ca să treacă peste toate umilințele și suferințele dinaintea și din timpul răstignirii? Știm că s-a rugat mult pe perioada slujirii Sale pe Pământ și chiar și înainte de a fi prins. De asemenea, așa cum ne arată și versetele 2 și 3 din Evrei 12, Isus a fost credincios misiunii Sale până la capăt și știa sigur cu ce scop a venit în trup și prin ce trebuia să treacă ca să-l împlinească. Isus a îndurat toate suferințele, pentru a deveni jertfa perfectă pentru toate păcatele omenirii. Putem spune să este Cel care a vândut tot ce a avut, pentru a putea cumpăra mărgăritarul cel mai prețios. Pentru Isus, a-i face plăcere Tatălui, conta mai mult decât orice. Isus a știut că pe cruce purta în trupul Său, toate suferințele, tristețile, păcatele și bolile noastre, pentru ca noi să putem fi vindecați și restaurați. A considerat că „se merită” să sufere totul pentru noi, să ia asupra Sa pedeapsa pentru toate păcatele noastre, pentru ca noi să nu mai trebuiască să plătim cu moartea pentru ele. Ca să putem fi cu El în ceruri pentru eternitate, Isus a considerat că s-a meritat să sufere totul.
Isus a putut alege, și a făcut-o înainte ca să fim creați. Știa ce urma să facă umanitatea („in corpore”, dar și individual) și ce preț trebuia plătit pentru răscumpărarea noastră. Pentru că aveam o valoare atât de mare înaintea Domnului, a considerat „toată suferința ca o bucurie”. Ne-a învățat prin puterea propriului exemplu, să fim tari, să ne păstrăm privirile ațintite pe ce avem de făcut, să rămânem credincioși Tatălui Ceresc și să ne încheiem „alergarea” cu credincioșie. Isus a îndurat crucea, „pentru bucuria care-i era pusă înainte” și dacă alegem să-L urmăm, putem și noi îndura provocările care ne sunt puse înainte, în aceeași manieră.
Uneori, alegerea de a ne bucura în Domnul, poate părea cel mai dificil lucru de făcut. Sunt situații în care avem nevoie de un timp în care să ne plângem durerea. Dar e spre binele nostru să fie un timp scurt. De noi depinde să alegem să nu fim triști, așa cum i-a spus Dumnezeu lui Neemia. Apoi, trecem la pasul următor, alegând să ne bucurăm în Domnul, încrezându-ne în puterea Lui și știind că Cuvântul Lui este adevărat și că Domnul nu ne părăsește niciodată. Gândirea pozitivă pe care o aclamă lumea, este doar atât, gândire pozitivă, pe când a-L iubi și a-L sluji pe Domnul în duh și în adevăr, ține de domeniul spiritual. Când alegem să ne încredem în Domnul, să-L lăudăm și chiar să ne bucurăm în El, primim o putere pe care n-o putem primi în nici un alt mod. Demonii n-o pot suporta. Credincioșii și cei din preajma lor sunt întăriți și inima Lui Dumnezeu Tatăl și a Lui Isus, se bucură. Ce mare valoare are să ne bucurăm în Domnul! Să facem așa cum ne îndeamnă Pavel:
Să analizăm puțin care sunt momentele potrivite și care sunt cele nepotrivite pentru a ne bucura.
Următoarele versete, ne arată că dacă ne alegem să ne „bucurăm în Domnul” facem ceea ce este bine.
- Filipeni 4:4-7 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.
Înțeleptul Solomon, ne spune în versetul următor, că este un timp pentru a râde și a dansa de bucurie și altul pentru a plânge și a fi îndurerat.
- Eclesiastul 3:4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
De asemenea, ni se spune că este corect să plângem cu cei ce plâng. Și Isus a plâns, împreună cu Marta și Maria la moartea fratelui lor, Lazăr, chiar dacă Domnul știa că urma să-l învieze. (Ioan 11:32-35).
- Romani 12:15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
Nici adevărata dragoste, pe care o găsim explicată în 1 Corinteni 13, nu se poate bucura de ceea ce este păcat și nelegiuire, ci apreciază și se bucură de ceea ce este bun, corect și adevărat.
- 1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
De asemenea, Biblia ne învață să nu ne bucurăm când dușmanii noștri dau de greu și sunt în suferință, chiar dacă plătesc pentru răul pe care ni l-au făcut nouă.
- Proverbele 24:17-18 Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău şi să nu ţi se înveselească inima când se poticneşte el, ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el.
Mai mult, Domnul Isus ne învață să nu ne bucurăm nici măcar că avem putere peste dușmanii noștri, în schimb ne îndeamnă să ne bucurăm că suntem mântuiți și pentru că numele noastre sunt scrise în cartea vieții!
- Luca 10:19-20 „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
În Vechiul Testament, vedem că Dumnezeu dorea ca poporul Lui să fie fericit în zilele de sărbătoare, ca parte a împlinirii poruncilor pentru aducerea jertfelor, a arderilor de tot, a zeciuielilor și celorlalte daruri pentru Domnul.
- Deuteronomul 12:10-12 Dar veţi trece Iordanul şi veţi locui în ţara pe care v-o va da în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, după ce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri care vă înconjoară, şi veţi locui fără frică. Atunci va fi un loc pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile-de-tot, jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre. Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre şi levitul care va fi în locurile voastre, căci el n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.
- Deuteronomul 16:13-14 Să prăznuieşti Sărbătoarea Corturilor şapte zile, după ce îţi vei strânge roadele din arie şi din teasc. Să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta şi levitul, străinul, orfanul şi văduva care vor fi în cetăţile tale.
- Deuteronomul 27:6-7 din pietre întregi să zideşti altarul Domnului Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi-de-tot Domnului Dumnezeului tău; să aduci jertfe de mulţumire şi să mănânci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău.
Să vedem ce spun versetele din 1 Cronici și din alte cărți ale Bibliei despre felul în care trebuie să fie inima copiilor Lui Dumnezeu.
- 1 Cronici 16:8-11 Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui înalte! Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!
- Psalmii 5:11-12 Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor înveseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău. Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.
În versetele următoare, vedem că bucuria este a doua menționată în lista roadei Duhului Sfânt, imediat după dragoste. Roada Duhului Sfânt este de fapt manifestarea caracterului Lui Dumnezeu în copiii Lui. Când creștinul se naște din nou, duhul lui devine perfect, așa cum a fost creat să fie de la începutul creației, și anume după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu (cel care a fost născut din nou continuă să aibă natura firească, dar în duh devine ceea ce a vrut Dumnezeu să fie, de la început).
- Galateni 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Avem atât de multe motive să fim mulțumitori Lui Dumnezeu și să fim bucuroși, pentru că suntem poporul pe care Dumnezeu și l-a ales.
A fi bucuroși când totul ne merge bine nu este deloc același lucru cu a alege să ne bucurăm în Domnul, în ciuda faptului că circumstanțele ne sunt nefavorabile.
Prima este o „bucurie de moment”, pe când cea de-a doua este „o alegere” care implică determinarea noastră și ar trebui să devină un stil de viață. Poate fi greu de aplicat uneori, dar când reușim ne va fi mult mai bine.
Este imposibil să alegem să ne bucurăm în Domnul, dacă nu avem o inimă mulțumitoare și nu ne încredem în El. Mulțumirea și încrederea în Dumnezeu sunt bazele trăirii creștine și creează premisele adevăratei bucurii. Cei care îi mulțumesc Domnului pentru toate lucrurile și care se încred în El, indiferent prin ce trec, sunt cei care aleg să privească la „partea plină a paharului” și nu la cea goală. Este ușor să vedem doar părțile negative în orice lucru și să fim deprimați. Dar dacă alegem să vedem partea pozitivă a oricărei situații și să fim mulțumitori, atunci Dumnezeu va turna harul, mila și binecuvântările Sale în viețile noastre. Cu cât studiem mai mult Biblia și-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, cu atât suntem mai convinși că Domnul nu i-a părăsit niciodată pe cei care și-au pus încrederea în El. Odată ce ajungem să fim mulțumitori și știm că ne putem încrede în Domnul, orice ar fi, putem alege chiar să ne bucurăm în El. Fiecare ajunge să treacă și prin vremuri grele, indiferent de situația materială, de poziția socială sau de nivelul de educație pe care îl are; nimeni nu este imun la boli, încercări și necazuri în această viață. Dar, pentru noi creștinii, acest mod de gândire centrat pe mulțumire și încredere în Domnul face diferența și îi dă libertatea lui Dumnezeu să lucreze spre binele nostru în situația prin care trecem.
Unul dintre cele mai elocvente exemple biblice, este cel al regelui David, un adevărat titan al credinței în Dumnezeu. David a ales să-L laude pe Domnul și să continue să creadă că Dumnezeu va împlini ce i-a promis, indiferent prin ce a trebuit să treacă de-a lungul vieții. Chiar dacă uneori a trebuit să lupte contra depresiei, nu a cedat în fața circumstanțelor, dimpotrivă a ales să se îmbărbăteze și să-și pună încrederea în Domnul. David Îl cunoștea pe Dumnezeu și credea din toată inima că-l va scoate cu bine din orice încercare. Anii care au trecut de când prorocul Samuel l-a uns ca să devină rege peste poporul lui Israel, până când a ajuns efectiv să fie întronat, au fost ani foarte grei, cu mari încercări. Regele Saul îl căuta peste tot ca să-l ucidă, dar David a refuzat să intre în posesia tronului folosind forța. El era convins ca Dumnezeu îl va îndepărta pe Saul de pe tron și-l va pune pe el, la momentul potrivit. Ca urmare, indiferent cât de greu i-a fost ani la rând, David nu și-a pierdut credința și a rămas ferm, făcând ce era drept înaintea Domnului.
În Noul Testament, găsim exemple de credincioși care au ales să se bucure în mijlocul unei situații foarte grele pentru ei. Pavel și Sila au ajuns în închisoarea din Filipi, pentru predicarea Evangheliei. După ce au fost bătuți cu nuiele până la sânge și aveau picioarele prinse în butuci, în bezna de la miezul nopții (Faptele Apostolilor 16:23-26), ei au ales să se roage și să cânte „cântări de laudă Lui Dumnezeu”. Efectul atitudinii lor corecte, a fost miraculos: „Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” Avem ce învăța din experiența lor. De multe ori în viață, când ne aflăm în situații care par fără ieșire, dacă alegem să-L lăudăm pe Domnul și să ne rugăm Lui cu credință, și „lanțurile noastre se vor rupe” și vom ieși cu bine din încercare.
Apostolul Pavel a trecut prin multe situații limită: a fost de trei ori pe corăbii care au naufragiat, a fost ținta aruncării cu pietre ca să moară, de trei ori a fost bătut cu nuiele și de cinci ori a primit 39 de lovituri, a trecut prin multe închisori, de multe ori a fost „în primejdii de moarte”, tâlhărit, lipsit, flămând (2 Corinteni 11:23-27). Cu toate acestea, a ales să se bucure în Domnul și ne sfătuiește să facem și noi la fel.
Câți dintre noi putem spune că am suferit cât au suferit Petru, Pavel sau Sila? Uneori suntem frustrați și deprimați din cauze cu adevărat grave, dar dacă ne amintim prin ce au trecut acești titani ai credinței, precum și mulți alții din biserica primară, ne dăm seama că ne este mult mai bine decât le-a fost lor. Așa cum ei, când erau în situații foarte grele, au ales să facă ce este drept și plăcut înaintea Domnului, la fel putem face și noi. Putem alege să fim mulțumitori, să ne păstrăm pacea și să ne bucurăm în Domnul, indiferent prin ce trecem.
„A ne bucura în Domnul” nu înseamnă doar să ne bucurăm. Bucuria în Domnul include și o inimă mulțumitoare, plină de credință fermă în El, precum și onorarea și glorificarea Domnului Isus pentru tot ce a făcut pentru noi și a Lui Dumnezeu Tatăl pentru cine este. Toți avem atât de multe motive ca să fim mulțumitori. Să mulțumim că suntem mântuiți, că avem unde locui, că avem apă, căldură, electricitate, sănătate, familie, pe cei dragi, prieteni, servici etc. De-a lungul vieții trecem prin multe situații dificile, ne putem pierde casa sau serviciul, sănătatea sau pe cineva drag; alteori trecem prin perioade foarte stresante și deprimante. Tocmai în astfel de perioade, este mai important decât oricând să luăm deciziile corecte, să-i mulțumim Domnului că este cu noi, chiar și când ne este foarte greu. Noi trebuie să alegem să ne bucurăm că Dumnezeu este în continuare bun cu noi, chiar dacă pentru o perioadă trebuie să suferim. Ne putem bucura că perioada grea în care ne aflăm este doar ceva temporar. Dar chiar dacă nu este ceva temporar și nu primim vindecarea de boala gravă prin care trecem sau situația noastră nu se îmbunătățește și s-ar putea să ne „sfârșim alergarea” în suferință, alegerea de a ne încrede în Domnul și de a ne bucura în El, ne va ajuta să trecem mult mai ușor prin toate, decât dacă suntem supărați, triști, nemulțumitori și ne concentrăm pe tot ce este negativ.
Ultima parte a versetului 10 din Neemia capitolul 8, a fost tradusă în majoritatea Bibliilor prin „bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Dar în versiunea „God's Word Translation” precum și în traducerea evreiască „The New JPS Translation Tanakh” textul este tradus după cum urmează: „“nu vă mâhniţi, căci bucuria pe care o aveți în Domnul este sursa tăriei voastre.” Cât de adevărat și plin de acuratețe este acest adevăr! Bucuria în Domnul este o „adevărată sursă a tăriei” pentru toți copiii Lui Dumnezeu. Poporul lui Israel, se întorsese greu încercat din captivitatea Babiloniană și erau în perioada de reconstruire a Ierusalimului și a zidurilor de apărare ale cetății, când au găsit o parte din cărțile Legii și toți au dorit să împlinească ce le cerea Domnul. Într-o zi de sărbătoare, pe când li se citea din Cuvântul Domnului, poporul s-a întristat sincer, pentru că a înțeles cât de departe erau de ce aștepta Dumnezeu de la ei. Atunci, Domnul le-a vorbit prin prorocul Neemia, mângâindu-i și îndemnându-i să aibă o zi de sărbătoare și bucurie în loc de întristare. „Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase (mâncăruri alese) şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este sfântă, închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria pe care o aveți în Domnul este sursa tăriei voastre.”” Poporul avea mare nevoie de tărie. Erau rămășița din popor care trebuia să reconstruiască cetatea și aveau de înfruntat opoziția dușmanilor din cetățile vecine, care nu vroiau ca Ierusalimul să fie restaurat. Slăvit să fie Domnul, că în ciuda provocărilor, El le-a dat putere și au terminat ce au început.
Uneori nu este vorba doar de a ne bucura în Domnul ci, așa cum citim în Neemia 8:10b, ““Nu vă mâhniți” … căci bucuria pe care o aveți în Domnul este sursa tăriei voastre” . De nenumărate ori trebuie să alegem să nu ne întristăm și să nu cădem în depresie. Dacă ne obișnuim să trăim triști, apăsați, frustrați, nu ne va fi ușor să ieșim din „groapa disperării”. Ca să învingem tristețea cu toate efectele ei negative, este important să înțelegem ce este și cu ce ne luptăm.
Ce este tristețea?
Tristețea are nuanțe diferite. Este una să fim triști, sau îndurerați și cu totul alta să fim într-o stare de depresie și nefericire profundă. Biblia vorbește despre duhul de mâhnire (întristare, îndurerare, amărăciune, supărare). Cei care se luptă cu depresia știu foarte bine ce înseamnă. Duhul mâhnit este perceput ca o greutate fizică, ca o mare povară care conduce la depresie. Pentru că este o problemă spirituală nu poate fi rezolvată cu adevărat decât spiritual. Dacă ne punem încrederea în Domnul, în Cuvântul și în dragostea Lui, căutând ce este bun și pozitiv și refuzând ce este negativ și rău, lăudându-L pe Domnul în ciuda oricăror adversități și probleme, putem învinge și alunga duhul de apăsare. Multe persoane aleg tratamentul medicamentos sau lecturarea unor cărți care-i învață să gândească pozitiv, ca să scape de depresie. Din păcate obțin doar rezultate temporare, tocmai pentru că se luptă cu o problemă spirituală, care are doar soluții spirituale. Putem învinge orice duh rău care ne atacă, doar atunci când alegem cu sinceritate, din toată inima să ne încredem în Domnul, să avem inimi mulțumitoare și să-L lăudăm pe Dumnezeu în ciuda circumstanțelor în care ne aflăm.
Iată câteva versete despre apăsare, tristețe și durere:
- Psalmii 69:20 Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul (Până la finalul psalmului, David a ales să se îmbărbăteze singur în Domnul și să se întărească cântându-i laude)
- Psalmii 119:28 Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău
- Proverbele 12:25 Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.
- 1 Samuel 1:10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea!
- 1 Samuel 30:6 David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.
- Iov 3:20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet.
- Iov 7:11 De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu
În verstele următoare, prorocul Isaia, profețea cu aproximativ 700 de ani înainte de nașterea Lui Isus, despre slujirea Domnului, pe perioada în care urma să trăiască printre oameni.
- Isaia 61:1-3 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”
Este interesant de remarcat că Isus spune că poate să schimbe un „duh mâhnit” cu „o haină de laudă”. În fiecare dimineață, când ne trezim, ne alegem hainele pe care urmează să le îmbrăcăm. Criteriile după care ne alegem îmbrăcămintea sunt bazate pe mai multe motive, cum ar fi să ne protejăm de condițiile meteo, să ne simțim confortabil sau să arătăm bine, dar cel mai important este că hainele ne acoperă trupul. Este important să realizăm că trebuie să facem același lucru și din punct de vedere spiritual. Nu e nevoie de nimic altceva ca „să nu avem o zi bună”, decât să ne trezim și să ne începem ziua conduși de firea noastră carnală și nu de Duhul. Trebuie să ne începem fiecare zi cu rugăciune și închinare, dedicându-ne Domnului, iar îmbrăcarea cu o „haină de laudă” este o parte importantă a acestui proces. Înțelepciunea „omului nostru interior” născut din nou, trebuie să ne conducă natura umană decăzută. Când facem alegerea corectă de a-L sluji sincer pe Domnul, de a-L iubi și lăuda din toată inima, nu doar Domnul este binecuvântat, ci și noi. Dacă suntem o bucurie pentru Domnul, îi vom binecuvânta și pe cei din jurul nostru. Ce avem în duhurile noastre este foarte important. De noi depinde să ne umplem cu Duhul Sfânt și să avem Cuvântul Lui Dumnezeu activ și lucrător în și prin noi, zi de zi, ca să nu fim „mal-nutriți spiritual” și „să cădem de oboseală”. Putem doar supraviețui sau putem prospera. Alegerea ne aparține. Trebuie să trăim zilnic cu adevărat pentru Domnul, având rezervoarele spirituale pline, ca să putem trece cu bine peste multele obstacole ale vieții.
Un „duh mâhnit” poate fi mult mai mult decât o tristețe profundă. Uneori termenul „duh” este folosit ca să descrie „atitudinea” unei persoane, iar alteori este folosit pentru „demoni” (sau duhuri rele). Indiferent la ce face referire termenul duh în acest verset din cartea Isaia, acest duh trebuie învins. Dacă sursa depresiei unei anumite persoane este demonică, știm că trebuie să mustrăm duhul rău în Numele Lui Isus și va trebui să plece. Dar dacă persoana eliberată, nu se schimbă și nu alege să-L laude și să se încreadă în Domnul, când duhul rău revine să vadă dacă poate să-și reocupe vechea „casă”, este foarte posibil să reușească.
- Matei 12:43-45 „Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte. Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”
Domnul Isus ne spune că demonul care a fost forțat să plece din omul respectiv, revine ulterior, căutând să reocupe locul confortabil pe care l-a avut. Pentru că fosta lui „casă” nu este doar neocupată, dar este și „măturată şi împodobită”, duhul rău este liber să revină și să chinuie persoana în cauză. Nu numai că revine, dar aduce cu el alte „duhuri mai rele decât el”. „Casa” eliberată nu trebuie doar aranjată, ci trebuie umplută cu Duhul Sfânt, cu Cuvântul Lui Dumnezeu, persoana eliberată alegând să-L laude pe Domnul, să se încreadă în El și chiar să se bucure în dragostea și în bunătatea Lui, zi de zi. Când cineva alege să trăiască în acest fel, nici un demon nu va mai vrea și nici nu va mai putea să stea în preajma sa. Creștinul care alege să fie trist și apăsat, în loc să-L laude pe Domnul și să se încreadă în El, deschide ușa depresiei, și dacă persistă în această stare, poate deveni ușor victima unui „duh mâhnit”.
Noi, creștinii, nu vedem în mod normal, ce se întâmplă în lumea spirituală, care este o lume foarte activă și reală. Știm că suntem ființe spirituale care trăim în trupuri fizice. Știința ne învață că creierul fizic este cel care coordonează funcționarea trupului, prin nervi și conexiuni nervoase, care sunt prezente în fiecare parte a trupului și-n fiecare organ intern. Nu ne putem aștepta ca știința seculară să ne învețe despre ceea ce este spiritual. Dar tot ce ține de domeniul spiritual este mult mai important și este o parte vitală a vieții noastre. Din păcate, de multe ori, avem de-a face cu demoni care-i fac pe cei din jur să lupte contra noastră, pentru că nu suportă Lumina Lui Isus din noi. Războiul spiritual nu poate fi purtat cu arme fizice, pentru că acestea nu au nici un efect asupra demonilor. Trebuie să luptăm cu Duhul contra duhurilor. Copiii Lui Dumnezeu devin puternici spiritual, dacă au o relație aproapiată cu Domnul, prin ascultarea de Duhul Sfânt și de Cuvântul Lui Dumnezeu. Cel mai mult creștem și ne maturizăm spiritual, când alegem să ne încredem în Domnul și în credincioșia Lui, având o inimă mulțumitoare care-L laudă sincer, bucurându-ne în El indiferent de circumstanțe. Aceasta este singura cale spre victorie. Dacă doar spunem că-L slujim pe Dumnezeu, nu se schimbă nimic. Trebuie să fim sinceri și inclusiv omul interior al inimii, adică duhul nostru, să fie total predat Domnului ca să fim puternici spiritual. Doar atunci duhul nostru este acceptat de Dumnezeu și cel rău se teme de Isus care este în noi. Poate că este greu de înțeles, dar acesta este adevărul.
- Habacuc 3:17-19 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele...
Habacuc Îl cunoștea pe Domnul și a experimentat în viața lui ce a scris în versetele de mai sus. Chiar și atunci când totul pare pierdut și nimic nu merge bine, cel mai bine este să alegem să ne bucurăm în Domnul și să fim fericiți în Dumnezeu mântuirii noastre. Trebuie să ne oprim și să ne amintim că Dumnezeu este tăria noastră și că așa cum a făcut pentru Habacuc va face și pentru noi. Și nouă ne va face picioarele ca pe cele ale cerbilor și vom putea urca pe culmile biruinței.
Este foarte de important să realizăm că Isus nu ne-a purtat pe cruce doar păcatele, ci și suferințele și durerile.
- Isaia 53:3-6 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Nimeni nu poate obține mântuirea, chiar dacă este disponibilă pentru oricine, decât dacă-și face partea. Tot așa, pentru ca Domnul să ne poarte suferințele, tristețile și durerile, trebuie să ne facem partea, adică:
1. Să alegem sincer să ne opunem tristeții și disperării,
2. Să alegem sincer să ne întărim, punându-ne toată încrederea în Domnul și lăudându-l, indiferent de circumstanțe,
3. Să ne bucurăm în cine este Domnul, pentru că El este același indiferent că suntem „jos în vale” sau „sus pe munte”. Când ne comportăm astfel, Îi facem pe plac Lui Dumnezeu și Îi deschidem ușa să intervină în circumstanțele noastre. Mâhnirea nu mai poate rămâne într-un copil sincer al Domnului, care are inima mulțumitoare și o credință fermă în Dumnezeu. Când facem aceste alegeri corecte, ungerea Duhului Sfânt va rupe jugul care ne apasă.
În Isaia, Domnul a spus că El aduce „un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit,” (Isaia 61:3).
- Isaia 10:27 În ziua aceea se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui, de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.
„Undelemnul de bucurie” poate fi pentru noi „ungerea care vine prin Duhul Sfânt”, după ce ne încredem cu toată sinceritatea în Domnul și începem să-L lăudăm.
Următorul verset explică ce înseamnă adevăratul post, dar în același timp ne arată cum este inima Domnului. Atunci când considerăm că este nevoie să postim, este esențial s-o facem corect, așa cum citim în capitolul 58 din Isaia și atunci vom vedea cum puterea Lui Dumnezeu va lucra în situația pentru care postim.
- Isaia 58:6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
Cel mai minunat exemplu de păstrare a păcii și de acceptare a suferinței, pentru a împlini planul Tatălui Ceresc, este cel al Domnului nostru Isus Cristos. De unde a avut atâta putere ca să treacă peste toate umilințele și suferințele dinaintea și din timpul răstignirii? Știm că s-a rugat mult pe perioada slujirii Sale pe Pământ și chiar și înainte de a fi prins. De asemenea, așa cum ne arată și versetele 2 și 3 din Evrei 12, Isus a fost credincios misiunii Sale până la capăt și știa sigur cu ce scop a venit în trup și prin ce trebuia să treacă ca să-l împlinească. Isus a îndurat toate suferințele, pentru a deveni jertfa perfectă pentru toate păcatele omenirii. Putem spune să este Cel care a vândut tot ce a avut, pentru a putea cumpăra mărgăritarul cel mai prețios. Pentru Isus, a-i face plăcere Tatălui, conta mai mult decât orice. Isus a știut că pe cruce purta în trupul Său, toate suferințele, tristețile, păcatele și bolile noastre, pentru ca noi să putem fi vindecați și restaurați. A considerat că „se merită” să sufere totul pentru noi, să ia asupra Sa pedeapsa pentru toate păcatele noastre, pentru ca noi să nu mai trebuiască să plătim cu moartea pentru ele. Ca să putem fi cu El în ceruri pentru eternitate, Isus a considerat că s-a meritat să sufere totul.
- Evrei 12:2-3 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
- Evrei 12:2-3 (Traducerea din „Amplified Bible Version”) Să ne uităm ţintă [fără să ne distragă nimic] la Isus, Care este Căpetenia [punându-L pe El primul în care credem] şi Desăvârşirea [aducându-ne la maturitate și perfecțiune] credinţei noastre. El, pentru bucuria [de a obține premiul] care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine [apreciați și luați în considerare toate acestea în comparație cu încercările voastre], pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
Isus a putut alege, și a făcut-o înainte ca să fim creați. Știa ce urma să facă umanitatea („in corpore”, dar și individual) și ce preț trebuia plătit pentru răscumpărarea noastră. Pentru că aveam o valoare atât de mare înaintea Domnului, a considerat „toată suferința ca o bucurie”. Ne-a învățat prin puterea propriului exemplu, să fim tari, să ne păstrăm privirile ațintite pe ce avem de făcut, să rămânem credincioși Tatălui Ceresc și să ne încheiem „alergarea” cu credincioșie. Isus a îndurat crucea, „pentru bucuria care-i era pusă înainte” și dacă alegem să-L urmăm, putem și noi îndura provocările care ne sunt puse înainte, în aceeași manieră.
Uneori, alegerea de a ne bucura în Domnul, poate părea cel mai dificil lucru de făcut. Sunt situații în care avem nevoie de un timp în care să ne plângem durerea. Dar e spre binele nostru să fie un timp scurt. De noi depinde să alegem să nu fim triști, așa cum i-a spus Dumnezeu lui Neemia. Apoi, trecem la pasul următor, alegând să ne bucurăm în Domnul, încrezându-ne în puterea Lui și știind că Cuvântul Lui este adevărat și că Domnul nu ne părăsește niciodată. Gândirea pozitivă pe care o aclamă lumea, este doar atât, gândire pozitivă, pe când a-L iubi și a-L sluji pe Domnul în duh și în adevăr, ține de domeniul spiritual. Când alegem să ne încredem în Domnul, să-L lăudăm și chiar să ne bucurăm în El, primim o putere pe care n-o putem primi în nici un alt mod. Demonii n-o pot suporta. Credincioșii și cei din preajma lor sunt întăriți și inima Lui Dumnezeu Tatăl și a Lui Isus, se bucură. Ce mare valoare are să ne bucurăm în Domnul! Să facem așa cum ne îndeamnă Pavel:
|
Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Filipeni 4:4 |
ALTE ARTICOLE DE ÎNCURAJARE:
ADEVĂRATA FERICIRE
Adevărata pace, bucuria reală și viața din belșug pot fi găsite doar în Domnul și în trăirea pe care o dă viața trăită în El și pentru El.
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ! - VERSETE BIBLICE
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”
Filipeni 4:4
CALEA SPRE FERICIRE
Putem trăi fericiți în această lume sau fericirea este doar o himeră?
COLAJ DE GÂNDURI SCURTE DE ÎNCURAJARE
Biblia este o sursă continuă de învățături despre viață și mântuire.
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI
„Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”
Isaia 26:4
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Ce spune Biblia despre credincioșia Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL
„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.”
Psalmii 62:5
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra”
Psalmii 37:5
ÎNCURAJARE ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ - VERSETE BIBLICE
Domnul „mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.”
Psalmii 27:5
NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA - VERSETE BIBLICE
Versete biblice de încurajare care ne îndeamnă să nu ne temem decât de Dumnezeu.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.
ADEVĂRATA FERICIRE
Adevărata pace, bucuria reală și viața din belșug pot fi găsite doar în Domnul și în trăirea pe care o dă viața trăită în El și pentru El.
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ! - VERSETE BIBLICE
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”
Filipeni 4:4
CALEA SPRE FERICIRE
Putem trăi fericiți în această lume sau fericirea este doar o himeră?
COLAJ DE GÂNDURI SCURTE DE ÎNCURAJARE
Biblia este o sursă continuă de învățături despre viață și mântuire.
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI
„Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”
Isaia 26:4
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Ce spune Biblia despre credincioșia Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL
„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.”
Psalmii 62:5
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra”
Psalmii 37:5
ÎNCURAJARE ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ - VERSETE BIBLICE
Domnul „mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.”
Psalmii 27:5
NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA - VERSETE BIBLICE
Versete biblice de încurajare care ne îndeamnă să nu ne temem decât de Dumnezeu.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.