Isus a spus că sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu va ajunge în „inima” omului și acolo începe să crească. Credeți că inima dumneavoastră este o „grădină bine udată și roditoare” sau dimpotrivă? Acest articol își propune să încurajeze o auto-examinare a stării inimii, pe baza învățăturilor date de Domnul în pilda semănătorului.
„Din prisosul inimii vorbeşte gura” , sunt cuvinte care se aud des în mediile creștine.
Ulterior, când ucenicii au fost acuzați că mănâncă fără să-și spele mâinile, Isus a spus că nu ceea ce intră în om îl spurcă, ci ceea ce iese din gura lui.
Ucenicii L-au întrebat ce vroia să spună și iată ce le-a răspuns:
Și Solomon, fiul Lui David, a înțeles importanța condiției inimii și a păstrării unei inimi curate.
Să analizăm mai în detaliu subiectul „grădinii inimii”.
Cum este „grădina inimii tale”? Poate părea o întrebare ciudată, dar trebuie să recunoaștem că este descriptivă. Domnul Isus spune în pilda semănătorului că Cuvântul Lui Dumnezeu este sămânța (Marcu 4:14, Luca 8:11) iar inima este solul (Marcu 4:15), adică „grădina” și ne prezintă patru cazuri posibile. Considerăm că aceste comparații sunt valabile doar în cazul primirii Evangheliei. Dar, de fapt sunt foarte reale și în felul în care primim și aplicăm tot ceea ce ne dă Domnul, de-a lungul vieții trăite cu El.
Nimeni nu poate fi mântuit dacă solul inimii nu este un sol fertil, propice creșterii. Dacă inima este împietrită, sămânța nu poate da rădăcini. Acestea sunt primele două scenarii prezentate de Isus, prin sămânța căzută lângă drum și cea căzută în locuri stâncoase. Prima nici nu răsare, pentru că diavolul o fură imediat. În cazul celei de-a doua, solul nu este adânc și nu poate păstra umezeala, de aceea planta nu se poate dezvolta, și când vine căldura zilei, lăstarul se ofilește și moare.
În al treilea scenariu, sămânța dă un lăstar frumos, dar spinii (poftele și grijile acestei lumi), îl sufocă și îl fac să moară. Ultima este prezentată sămânța care ajunge în solul unei inimi fertile. Spinii și căldura acestei lumi nu pot omorî lăstarul care dă din ea. Această sămânță va crește și chiar se va multiplica. Va crește datorită apei vii din ceruri și a nutrienților din Cuvântul Lui Dumnezeu care vor conduce la menținerea unui sol fertil.
Acest lăstar se va dezvolta într-o plantă frumoasă și va produce un rod de același fel cu sămânța din care a răsărit. Nu va fi orice plantă, ci va fi ”un răsad al Domnului (Isaia 61:3), care va fi din Dumnezeu și va produce roade dătătoare de viață, roadele cerului, pentru că vin din Împărăția Cerului. Nu va fi o plantă firavă, demnă de milă, pe care s-o sufoce spinii vieții, ci o plantă viguroasă, puternică, fericită care poate fi identificată ușor. Va produce roada Duhului Sfânt și anume: dragostea, bucuria, pacea, facerea de bine, credincioșia, răbdarea, autocontrolul, blândețea, bunătatea. (Galateni 5:22,23)
Ca urmare, cum crezi că este solul inimii tale?
Dumnezeu este cel mai priceput grădinar. La urma urmelor, El a creat grădinăritul și principiul creșterii. Domnul își lucrează grădina și are mare grijă de plantele sale. El sapă pământul, smulge buruienile, udă cu apa vie și fertilizează solul cu nutrienții din Cuvântul Său.
Pantele prosperă într-un sol afânat! Dumnezeu m-a învățat acest concept prețios și multe altele, în timp ce lucram în gradina de legume. Un sol afânat, îi permite plantei să-și dezvolte rădăcinile, devenind o bază solidă pentru întreaga plantă și va permite smulgerea buruienilor cu ușurință, fără să afecteze planta, mai ales când buruienile sunt mici. Cu cât buruienile sunt lăsate să crească mai mult, cu atât vor fi mai greu de smuls. Sămânța semănată într-un sol tare, uscat, va încolți greu, după mult timp și noii plante îi va fi greu să-și dezvolte rădăcinile și să crească. Solul inimilor noastre, trebuie să fie flexibil și maleabil, fiind udat cu „apa vieții”, care este Duhul Sfânt, printr-o viață de închinare sinceră, de rugăciune și meditație la Cuvântul Lui Dumnezeu.
Este bine cunoscut faptul că buruienile, spinii și mărăcinii nu au nevoie să fie invitați sau semănați în grădinile noastre, ci pot răsări oricând. Ele apar natural pe orice teren. Ca și păcatul, care este ceva natural pentru firea umană. Orice mediu viu nu poate evita buruienile și nici păcatul. și după nașterea din nou, firea trebuie crucificată zilnic. Solul inimii, trebuie să stea moale și afânat, pentru ca buruienile să poată fi înlăturate ușor și planta să poată crește, dezvoltându-și rădăcini puternice.
Ce se întâmplă când buruiana este lăsată să crească nestingherită, mult timp în pământ? Solul bun din jurul ei devine sărac, pentru că buruiana consumă toate substanțele nutritive la care îi ajung rădăcinile. Solul fertil care ar fi putut da o recoltă bogată, se irosește, hrănind buruiana, ale cărei rădăcini se îndesesc și distrug solul. Cu cât stă mai mult, cu atât va fi smulsă mai greu. În timp ce sămânța și răsadul necesită multă muncă, pentru buruieni supraviețuirea e foarte simplă. Cu cât buruiana are o mai mare vechime în sol, cu atât va acapara mai mult din spațiul, apa și nutrienții care ar trebui să fie ale plantelor folositoare. Dacă nu sunt înlăturate, în unele cazuri, buruienile vor conduce la moartea plantelor bune, definitivându-și efectul distrugător.
Iată un adevăr ignorat de larga majoritate. Când vedem un pom sau orice plantă știm din ce provine. S-a înmulțit dintr-o sămânță sau dintr-un butaș. Oricare ar fi cazul, acestea trebuie plantate în sol ca să crească. Substanțele nutritive din solul fertil, vor fi transformate în celulele plantei în ceea ce aceasta are nevoie și să producă creșterea acesteia. Noi și tot ce este viu, am fost de fapt creați din țărâna Pământului!
Ne luăm vitaminele, minerale și substanțele nutritive de care corpul nostru fizic are nevoie ca să rămână în viață, din plantele pe care le consumăm și care la rândul lor le-au asimilat din solul în care au crescut. Hrana noastră este produsul solului în care a crescut. Când solul este sănătos, fertil, organic, plantele sunt cu adevărat nutritive și la fel animalele hrănite cu aceste plante, a căror carne o consumăm. Hrana produsă la fermele care nu lucrează solul în mod corespunzător și care folosesc multe chimicale, nu doar că nu conține nutrienții pe care ar trebui să îi conțină, dar nu are nici gustul pe care ar trebui să îl aibă.
Din păcate, agricultura zilelor noastre, folosește îngrășăminte artificiale care produc legume și fructe foarte mari, aspectuoase, dar puțin hrănitoare. Este similar cu mâncarea de la localurile „fast-food”. Produsele arată minunat, poate au și gust foarte bun, dar nu vor hrăni corect trupul și nici nu-l vor face puternic. Sistemul imunitar și puterea fizică vor avea de suferit, putând conduce la boli și anemie.
Hrana sănătoasă trebuie să conțină doar produse sănătoase! Un sol fertilizat organic va produce hrană bogată în vitamine și nutrienți. Îngrășămintele instant care produc fructe mai repede, nu pot induce în eroare organismul care le consumă, chiar dacă par frumoase și hrănitoare. Organismul hrănit mai mult timp cu astfel de produse, va fi slăbit, fără rezistență la boli, cu reflexe slabe, depresiv, stresat și cu alte probleme. La fel se întâmplă și în lumea spirituală.
Deci, cum suntem? Avem un sol fertil al inimii, afânat, care să lase rădăcinile omului nostru interior, născut din nou să crească și să se înfigă adânc, ca să fim puternici? Ce vedem deasupra solului este rezultatul a ceea ce este în sol. Cum stăm la capitolul buruieni? Îi permitem Domnului să le smulgă de câte ori apar? Oare putem crește buruieni de tip bonsai? Adică acel tip de copăcei, la care li se taie constant doar vârful pentru ca rădăcinile să se îngroașe, să devină puternice. Dacă nu smulgem rădăcinile buruienilor, ci doar le rupem, vom avea buruieni mai puternice!
Asimilăm bogăția Cuvântului Lui Dumnezeu direct, sau încercăm să supraviețuim cu mesaje scurte, digerate de alții? Dacă nu citim și nu medităm la Cuvântul Său din Scriptură, cerând ajutorul Duhului Sfânt care locuiește în noi, nu vom ajunge niciodată ce vrea Domnul să fim. Cât de puternici spiritual vom putea fi, fără tăria care vine din primirea directă a Cuvântului Lui Dumnezeu și aplicarea acestuia în viața de zi cu zi?
Primim roua Cerului și ploaia Duhului Sfânt ca să fim grădina bine udată a Domnului? O plantă ofilită, nu poate fi puternică. De exemplu, am plante de mazăre, pe care încerc să le cultiv de-a lungul gardului grădinii, ghidându-le lăstarii să se agațe de gard, ca să le susțină. Ca să le pot înfășura în jurul sârmelor, trebuie să fie bine hidratate, altfel se rup. O plantă bine udată este flexibilă!
O plantă uscată nu merită să fie culeasă. Aceasta se ofilește rapid și nu e deloc apetisantă. Dar dacă recoltez plantele după ce au fost udate și sunt pline se sevă, fructele vor fi de asemenea minunate. De asemenea, o plantă bine hidratată va face față mult mai bine unei zile toride, pe când una neudată, se va ofili, ceea ce va compromite și roadele sau florile ei și va sfârși prin a se usca, dacă rămâne neudată mai mult timp. Rugăciunea și laudele la adresa Domnului ne hidratează duhul și ne dă putere și flexibilitate ca să facem față încercărilor de peste zi. Hidratarea ne ajută să aducem roade bune, sănătoase care să ne binecuvinteze pe noi și pe alții; care să-L onoreze pe Domnul și să deschidă ușa binecuvântărilor Lui, pentru noi.
Deci, suntem bine hidratați? Ne scufundăm în roua cerului? Îl lăudăm pe Domnul și bem din ploaia Duhului Sfânt?
Suntem flexibili în mâna Grădinarului? Îl lăsăm să prășească solul minților și inimilor noastre, ca să înlăture buruienile? Ne păzim noi ochii, urechile și inimile de răutatea și păcatul acestei lumi în care trăim? Fugim noi de ce nu Îi place Domnului? Îi permitem Duhului Sfânt să ne ajute să ne întărim rădăcinile ca să fim bine înrădăcinați în Cuvântul și în căile Domnului? Ne păstrăm noi inimile deschise la apa vie care vine doar din ceruri, petrecând timp de calitate, ascultând și având comuniune cu Domnul lăudându-l, rugându-ne și meditând la Cuvântul Lui?
„Din prisosul inimii vorbeşte gura” , sunt cuvinte care se aud des în mediile creștine.
- Matei12:34b-35 „...Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.”
Ulterior, când ucenicii au fost acuzați că mănâncă fără să-și spele mâinile, Isus a spus că nu ceea ce intră în om îl spurcă, ci ceea ce iese din gura lui.
Ucenicii L-au întrebat ce vroia să spună și iată ce le-a răspuns:
- Matei 15:16-20 Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară, în hazna? Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.””
Și Solomon, fiul Lui David, a înțeles importanța condiției inimii și a păstrării unei inimi curate.
- Proverbe 4:23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!
- Proverbe 23:7 căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet! „Mănâncă şi bea”, îţi va zice el, dar inima lui nu este cu tine.
Să analizăm mai în detaliu subiectul „grădinii inimii”.
Cum este „grădina inimii tale”? Poate părea o întrebare ciudată, dar trebuie să recunoaștem că este descriptivă. Domnul Isus spune în pilda semănătorului că Cuvântul Lui Dumnezeu este sămânța (Marcu 4:14, Luca 8:11) iar inima este solul (Marcu 4:15), adică „grădina” și ne prezintă patru cazuri posibile. Considerăm că aceste comparații sunt valabile doar în cazul primirii Evangheliei. Dar, de fapt sunt foarte reale și în felul în care primim și aplicăm tot ceea ce ne dă Domnul, de-a lungul vieții trăite cu El.
Nimeni nu poate fi mântuit dacă solul inimii nu este un sol fertil, propice creșterii. Dacă inima este împietrită, sămânța nu poate da rădăcini. Acestea sunt primele două scenarii prezentate de Isus, prin sămânța căzută lângă drum și cea căzută în locuri stâncoase. Prima nici nu răsare, pentru că diavolul o fură imediat. În cazul celei de-a doua, solul nu este adânc și nu poate păstra umezeala, de aceea planta nu se poate dezvolta, și când vine căldura zilei, lăstarul se ofilește și moare.
În al treilea scenariu, sămânța dă un lăstar frumos, dar spinii (poftele și grijile acestei lumi), îl sufocă și îl fac să moară. Ultima este prezentată sămânța care ajunge în solul unei inimi fertile. Spinii și căldura acestei lumi nu pot omorî lăstarul care dă din ea. Această sămânță va crește și chiar se va multiplica. Va crește datorită apei vii din ceruri și a nutrienților din Cuvântul Lui Dumnezeu care vor conduce la menținerea unui sol fertil.
Acest lăstar se va dezvolta într-o plantă frumoasă și va produce un rod de același fel cu sămânța din care a răsărit. Nu va fi orice plantă, ci va fi ”un răsad al Domnului (Isaia 61:3), care va fi din Dumnezeu și va produce roade dătătoare de viață, roadele cerului, pentru că vin din Împărăția Cerului. Nu va fi o plantă firavă, demnă de milă, pe care s-o sufoce spinii vieții, ci o plantă viguroasă, puternică, fericită care poate fi identificată ușor. Va produce roada Duhului Sfânt și anume: dragostea, bucuria, pacea, facerea de bine, credincioșia, răbdarea, autocontrolul, blândețea, bunătatea. (Galateni 5:22,23)
Ca urmare, cum crezi că este solul inimii tale?
Dumnezeu este cel mai priceput grădinar. La urma urmelor, El a creat grădinăritul și principiul creșterii. Domnul își lucrează grădina și are mare grijă de plantele sale. El sapă pământul, smulge buruienile, udă cu apa vie și fertilizează solul cu nutrienții din Cuvântul Său.
Pantele prosperă într-un sol afânat! Dumnezeu m-a învățat acest concept prețios și multe altele, în timp ce lucram în gradina de legume. Un sol afânat, îi permite plantei să-și dezvolte rădăcinile, devenind o bază solidă pentru întreaga plantă și va permite smulgerea buruienilor cu ușurință, fără să afecteze planta, mai ales când buruienile sunt mici. Cu cât buruienile sunt lăsate să crească mai mult, cu atât vor fi mai greu de smuls. Sămânța semănată într-un sol tare, uscat, va încolți greu, după mult timp și noii plante îi va fi greu să-și dezvolte rădăcinile și să crească. Solul inimilor noastre, trebuie să fie flexibil și maleabil, fiind udat cu „apa vieții”, care este Duhul Sfânt, printr-o viață de închinare sinceră, de rugăciune și meditație la Cuvântul Lui Dumnezeu.
Este bine cunoscut faptul că buruienile, spinii și mărăcinii nu au nevoie să fie invitați sau semănați în grădinile noastre, ci pot răsări oricând. Ele apar natural pe orice teren. Ca și păcatul, care este ceva natural pentru firea umană. Orice mediu viu nu poate evita buruienile și nici păcatul. și după nașterea din nou, firea trebuie crucificată zilnic. Solul inimii, trebuie să stea moale și afânat, pentru ca buruienile să poată fi înlăturate ușor și planta să poată crește, dezvoltându-și rădăcini puternice.
Ce se întâmplă când buruiana este lăsată să crească nestingherită, mult timp în pământ? Solul bun din jurul ei devine sărac, pentru că buruiana consumă toate substanțele nutritive la care îi ajung rădăcinile. Solul fertil care ar fi putut da o recoltă bogată, se irosește, hrănind buruiana, ale cărei rădăcini se îndesesc și distrug solul. Cu cât stă mai mult, cu atât va fi smulsă mai greu. În timp ce sămânța și răsadul necesită multă muncă, pentru buruieni supraviețuirea e foarte simplă. Cu cât buruiana are o mai mare vechime în sol, cu atât va acapara mai mult din spațiul, apa și nutrienții care ar trebui să fie ale plantelor folositoare. Dacă nu sunt înlăturate, în unele cazuri, buruienile vor conduce la moartea plantelor bune, definitivându-și efectul distrugător.
Iată un adevăr ignorat de larga majoritate. Când vedem un pom sau orice plantă știm din ce provine. S-a înmulțit dintr-o sămânță sau dintr-un butaș. Oricare ar fi cazul, acestea trebuie plantate în sol ca să crească. Substanțele nutritive din solul fertil, vor fi transformate în celulele plantei în ceea ce aceasta are nevoie și să producă creșterea acesteia. Noi și tot ce este viu, am fost de fapt creați din țărâna Pământului!
Ne luăm vitaminele, minerale și substanțele nutritive de care corpul nostru fizic are nevoie ca să rămână în viață, din plantele pe care le consumăm și care la rândul lor le-au asimilat din solul în care au crescut. Hrana noastră este produsul solului în care a crescut. Când solul este sănătos, fertil, organic, plantele sunt cu adevărat nutritive și la fel animalele hrănite cu aceste plante, a căror carne o consumăm. Hrana produsă la fermele care nu lucrează solul în mod corespunzător și care folosesc multe chimicale, nu doar că nu conține nutrienții pe care ar trebui să îi conțină, dar nu are nici gustul pe care ar trebui să îl aibă.
Din păcate, agricultura zilelor noastre, folosește îngrășăminte artificiale care produc legume și fructe foarte mari, aspectuoase, dar puțin hrănitoare. Este similar cu mâncarea de la localurile „fast-food”. Produsele arată minunat, poate au și gust foarte bun, dar nu vor hrăni corect trupul și nici nu-l vor face puternic. Sistemul imunitar și puterea fizică vor avea de suferit, putând conduce la boli și anemie.
Hrana sănătoasă trebuie să conțină doar produse sănătoase! Un sol fertilizat organic va produce hrană bogată în vitamine și nutrienți. Îngrășămintele instant care produc fructe mai repede, nu pot induce în eroare organismul care le consumă, chiar dacă par frumoase și hrănitoare. Organismul hrănit mai mult timp cu astfel de produse, va fi slăbit, fără rezistență la boli, cu reflexe slabe, depresiv, stresat și cu alte probleme. La fel se întâmplă și în lumea spirituală.
Deci, cum suntem? Avem un sol fertil al inimii, afânat, care să lase rădăcinile omului nostru interior, născut din nou să crească și să se înfigă adânc, ca să fim puternici? Ce vedem deasupra solului este rezultatul a ceea ce este în sol. Cum stăm la capitolul buruieni? Îi permitem Domnului să le smulgă de câte ori apar? Oare putem crește buruieni de tip bonsai? Adică acel tip de copăcei, la care li se taie constant doar vârful pentru ca rădăcinile să se îngroașe, să devină puternice. Dacă nu smulgem rădăcinile buruienilor, ci doar le rupem, vom avea buruieni mai puternice!
Asimilăm bogăția Cuvântului Lui Dumnezeu direct, sau încercăm să supraviețuim cu mesaje scurte, digerate de alții? Dacă nu citim și nu medităm la Cuvântul Său din Scriptură, cerând ajutorul Duhului Sfânt care locuiește în noi, nu vom ajunge niciodată ce vrea Domnul să fim. Cât de puternici spiritual vom putea fi, fără tăria care vine din primirea directă a Cuvântului Lui Dumnezeu și aplicarea acestuia în viața de zi cu zi?
Primim roua Cerului și ploaia Duhului Sfânt ca să fim grădina bine udată a Domnului? O plantă ofilită, nu poate fi puternică. De exemplu, am plante de mazăre, pe care încerc să le cultiv de-a lungul gardului grădinii, ghidându-le lăstarii să se agațe de gard, ca să le susțină. Ca să le pot înfășura în jurul sârmelor, trebuie să fie bine hidratate, altfel se rup. O plantă bine udată este flexibilă!
O plantă uscată nu merită să fie culeasă. Aceasta se ofilește rapid și nu e deloc apetisantă. Dar dacă recoltez plantele după ce au fost udate și sunt pline se sevă, fructele vor fi de asemenea minunate. De asemenea, o plantă bine hidratată va face față mult mai bine unei zile toride, pe când una neudată, se va ofili, ceea ce va compromite și roadele sau florile ei și va sfârși prin a se usca, dacă rămâne neudată mai mult timp. Rugăciunea și laudele la adresa Domnului ne hidratează duhul și ne dă putere și flexibilitate ca să facem față încercărilor de peste zi. Hidratarea ne ajută să aducem roade bune, sănătoase care să ne binecuvinteze pe noi și pe alții; care să-L onoreze pe Domnul și să deschidă ușa binecuvântărilor Lui, pentru noi.
Deci, suntem bine hidratați? Ne scufundăm în roua cerului? Îl lăudăm pe Domnul și bem din ploaia Duhului Sfânt?
Suntem flexibili în mâna Grădinarului? Îl lăsăm să prășească solul minților și inimilor noastre, ca să înlăture buruienile? Ne păzim noi ochii, urechile și inimile de răutatea și păcatul acestei lumi în care trăim? Fugim noi de ce nu Îi place Domnului? Îi permitem Duhului Sfânt să ne ajute să ne întărim rădăcinile ca să fim bine înrădăcinați în Cuvântul și în căile Domnului? Ne păstrăm noi inimile deschise la apa vie care vine doar din ceruri, petrecând timp de calitate, ascultând și având comuniune cu Domnul lăudându-l, rugându-ne și meditând la Cuvântul Lui?
ARTICOL CORELAT:
CE NE SPUNE ISUS PRIN PILDA SEMĂNĂTORULUI
Un studiu mai profund bazat pe cele trei relatări ale pildei și a explicațiilor date de Isus în cele trei Evanghelii
ALTE ARTICOLE DESPRE „DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ”:
SUNTEM CEEA CE AM MÂNCAT
Chiar dacă sunt multe de spus pe acest subiect în ce privește corpul uman, acest articol face referire doar la aspectele spirituale și mentale ale conceptului
CINA DOMNULUI ISUS
Să înțelegem libertatea, bucuria și beneficiile pe care le aduce actul împărțășirii cu trupul și sângele Lui Isus.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2014 E. Cockrell, poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau partial.