INSCRIPȚIA DE PE CRUCEA LUI ISUS
INRI în Latină, YHWH sau, JHVH în Ebraică
Deseori, când auzim sau citim ce s-a întâmplat în trecut, nu ne facem timp să analizăm, ci doar acceptăm totul ca ceva de la sine înțeles. Dar dacă vom analiza informația mai profund, vom putea învăța multe, vom înțelege lucruri importante și uneori vom descoperi lucruri noi, care ne pot schimba viața. Informațiile corecte și adevărate, merită să le stocăm la nivelul minții pentru a le putea folosi ulterior când vom afla date noi pe același subiect. Acest principiu este valabil și în cazul „inscripției” („însemnării”, conform traducerii Cornilescu) care a fost pusă deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Aceasta este mult mai mult decât o simplă inscripție.
Să privim ce scrie apostolul Ioan în Evanghelia sa, despre asta:
Pentru mulți, această inscripție este doar un fapt istoric, menționat în Evanghelia după Ioan, care i-a displăcut total marelui preot și nu numai. La o analiză mai atentă a relatărilor din Biblie, aflăm că această inscripție, scrisă din ordinul lui Pilat și țintuită pe cruce, a produs mult stres și anxietate fariseilor și saducheilor vremii. Să încercăm să dezbatem dilema lor și poate reușim să înțelegem mai bine evenimentele acelor zile.
În primul rând, să vedem de ce au pus romanii o inscripție pe cruce.
Era un obicei roman, să atârne o inscripție, numită de ei „titulus”, la gâtul celui condamnat la moarte prin crucificare, ca s-o poarte pe drumul spre locul răstignirii. Acest „titulus”, era o placă de lemn acoperită cu ghips pe care scria cu negru, motivul condamnării celui în cauză. Când condamnatul ajungea la locul crucificării, inscripția era luată de la gâtul acestuia și bătută în cuie pe cruce, deasupra capului celui crucificat, ca toți s-o poată vedea. Scopul ei principal era să descurajeze orice act de nesupunere față de legea și autoritățile romane.
Și acum, să privim puțin la obiceiurile evreilor legate de „mielul de Paști”.
În cartea Exodul 12:1-10, citim că Dumnezeu le-a poruncit să sacrifice mieii pe data de 14 Nissan. Cu patru zile înainte de sacrificare, mielul trebuia separat de turmă, și timp în care era examinat cu atenție, ca să nu aibă nici „o pată și nici un cusur”. Sacrificarea unui miel bolnav sau rănit, era o insultă la adresa Lui Dumnezeu. Ei trebuiau să ofere ce aveau mai bun ca jertfă Domnului. (Notă: nu persoana care aducea jertfa trebuia să fie perfectă, ci jertfa trebuia să fie perfectă; noi nu suntem perfecți, dar Isus, salvatorul nostru a fost și este. Tocmai pentru că nu suntem perfecți ne face să avem nevoie de un mântuitor, care să ne salveze.)
Când familiile evreiești ajungeau în Ierusalim cu mieii pentru Paște, aduceau cu ei, sau cumpărau din cetate, o „etichetă”, care avea inscripționat numele familiei, și pe care o legau la gâtul mielului. Era o metodă foarte bună de identificare a mielului atunci când se pierdea în mulțimea de miei aduși în Ierusalim în acea zi. Fiecare cap de familie, își dorea ca Dumnezeu să știe că familia lui serbează Paștele și respectă poruncile Lui, și că mielul care le purta numele, a fost jertfit pentru ei.
Este uimitor cum toate aspectele sărbătoririi Paștelui prefigurau jertfa Lui Isus Cristos, ca Mielul de Paște pentru întreaga lume, cu mult înainte de venirea Lui în trup. Deci, care este semnificația reală a „titulus”-ului și a plăcuței cu numele familiei, în formarea imaginii de ansamblu?
Din Ioan 19:19-20, aflăm că Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Inscripția a fost tradusă: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.” și că a fost scrisă în ebraică, greacă și latină.
Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Înseamnă că romanii citeau în limba lor, latină, evrei în limba ebraică iar toți ceilalți puteau citi în cea mai comună limbă a vremii, adică, limba greacă.
Scribii din acea vreme, obișnuiau să ia primele litere ale cuvintelor dintr-o frază și să le pună împreună, ca să vadă dacă nu cumva în acea ordine, aveau un înțeles secret.
Prima menționare istorică a acestui obicei este din perioada captivității Babiloniene a poporului evreu. Și în zilele noastre se mai folosește tehnica formării frazei în așa fel încât primele litere ale cuvintelor să însemne ceva, și este numită „acronim”. Scripturile Vechiului Testament aveau multe acronime și evreii erau obișnuiți cu ele.
Să trecem direct la Biserica Romano - Catolică care folosește literele: INRI.
Biserica Romano - Catolică folosește acest obicei străvechi, inscripționând pe crucifix-urile lor literele „INRI”. Acestea sunt primele litere ale celor patru cuvinte inscripționate pe crucea Lui Isus, în limba latină.
Deseori, când auzim sau citim ce s-a întâmplat în trecut, nu ne facem timp să analizăm, ci doar acceptăm totul ca ceva de la sine înțeles. Dar dacă vom analiza informația mai profund, vom putea învăța multe, vom înțelege lucruri importante și uneori vom descoperi lucruri noi, care ne pot schimba viața. Informațiile corecte și adevărate, merită să le stocăm la nivelul minții pentru a le putea folosi ulterior când vom afla date noi pe același subiect. Acest principiu este valabil și în cazul „inscripției” („însemnării”, conform traducerii Cornilescu) care a fost pusă deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Aceasta este mult mai mult decât o simplă inscripție.
Să privim ce scrie apostolul Ioan în Evanghelia sa, despre asta:
- Ioan 19:17-22 Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „ISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
Pentru mulți, această inscripție este doar un fapt istoric, menționat în Evanghelia după Ioan, care i-a displăcut total marelui preot și nu numai. La o analiză mai atentă a relatărilor din Biblie, aflăm că această inscripție, scrisă din ordinul lui Pilat și țintuită pe cruce, a produs mult stres și anxietate fariseilor și saducheilor vremii. Să încercăm să dezbatem dilema lor și poate reușim să înțelegem mai bine evenimentele acelor zile.
În primul rând, să vedem de ce au pus romanii o inscripție pe cruce.
- Marcu 15:26 Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor”.
Era un obicei roman, să atârne o inscripție, numită de ei „titulus”, la gâtul celui condamnat la moarte prin crucificare, ca s-o poarte pe drumul spre locul răstignirii. Acest „titulus”, era o placă de lemn acoperită cu ghips pe care scria cu negru, motivul condamnării celui în cauză. Când condamnatul ajungea la locul crucificării, inscripția era luată de la gâtul acestuia și bătută în cuie pe cruce, deasupra capului celui crucificat, ca toți s-o poată vedea. Scopul ei principal era să descurajeze orice act de nesupunere față de legea și autoritățile romane.
Și acum, să privim puțin la obiceiurile evreilor legate de „mielul de Paști”.
În cartea Exodul 12:1-10, citim că Dumnezeu le-a poruncit să sacrifice mieii pe data de 14 Nissan. Cu patru zile înainte de sacrificare, mielul trebuia separat de turmă, și timp în care era examinat cu atenție, ca să nu aibă nici „o pată și nici un cusur”. Sacrificarea unui miel bolnav sau rănit, era o insultă la adresa Lui Dumnezeu. Ei trebuiau să ofere ce aveau mai bun ca jertfă Domnului. (Notă: nu persoana care aducea jertfa trebuia să fie perfectă, ci jertfa trebuia să fie perfectă; noi nu suntem perfecți, dar Isus, salvatorul nostru a fost și este. Tocmai pentru că nu suntem perfecți ne face să avem nevoie de un mântuitor, care să ne salveze.)
Când familiile evreiești ajungeau în Ierusalim cu mieii pentru Paște, aduceau cu ei, sau cumpărau din cetate, o „etichetă”, care avea inscripționat numele familiei, și pe care o legau la gâtul mielului. Era o metodă foarte bună de identificare a mielului atunci când se pierdea în mulțimea de miei aduși în Ierusalim în acea zi. Fiecare cap de familie, își dorea ca Dumnezeu să știe că familia lui serbează Paștele și respectă poruncile Lui, și că mielul care le purta numele, a fost jertfit pentru ei.
Este uimitor cum toate aspectele sărbătoririi Paștelui prefigurau jertfa Lui Isus Cristos, ca Mielul de Paște pentru întreaga lume, cu mult înainte de venirea Lui în trup. Deci, care este semnificația reală a „titulus”-ului și a plăcuței cu numele familiei, în formarea imaginii de ansamblu?
Din Ioan 19:19-20, aflăm că Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Inscripția a fost tradusă: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.” și că a fost scrisă în ebraică, greacă și latină.
Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Înseamnă că romanii citeau în limba lor, latină, evrei în limba ebraică iar toți ceilalți puteau citi în cea mai comună limbă a vremii, adică, limba greacă.
Scribii din acea vreme, obișnuiau să ia primele litere ale cuvintelor dintr-o frază și să le pună împreună, ca să vadă dacă nu cumva în acea ordine, aveau un înțeles secret.
Prima menționare istorică a acestui obicei este din perioada captivității Babiloniene a poporului evreu. Și în zilele noastre se mai folosește tehnica formării frazei în așa fel încât primele litere ale cuvintelor să însemne ceva, și este numită „acronim”. Scripturile Vechiului Testament aveau multe acronime și evreii erau obișnuiți cu ele.
Să trecem direct la Biserica Romano - Catolică care folosește literele: INRI.
Biserica Romano - Catolică folosește acest obicei străvechi, inscripționând pe crucifix-urile lor literele „INRI”. Acestea sunt primele litere ale celor patru cuvinte inscripționate pe crucea Lui Isus, în limba latină.
Numele ”Isus” în latină este „IESVS”, deci prima literă este „I” și reprezintă numele Lui Isus. A doua literă „N” este prima din al doilea cuvânt și reprezintă cuvântul „Nazaret” în latină. Apoi „R”, care este prima literă a cuvântului „Rege” în latină și în final „I”, de la cuvântul „Iudei”. Deci primele litere ale celor 4 cuvinte inscripționate în limba latină sunt „INRI”. În religia Romano-Catolică, slujbele sunt ținute în limba latină, deci nu e de mirare că au ales inițialele din limba latină a inscripționării, pentru a le scrie pe crucifix-urile lor.
I = Isus
N = Nazaret
R = Rege
I = Evrei
Biserica Romano-catolică a aplicat corect obiceiurile religioase evreiești, dar folosind traducerea în limba latină, se pierde imaginea de ansamblu a faptului că Isus este Mielul de Paști. Mai jos vom analiza textul în ebraică, și vom vedea ce mărturie incredibilă este, pentru toți evreii precum și pentru noi astăzi.
Citind cu atenție inscripția în limba ebraică, vom vedea ce i-a ofensat atât de profund pe marele preot și pe cărturari.
Aceștia au citit cu atenție primele litere ale fiecărui cuvânt scris în ebraică, ca să afle dacă textul are vreo semnificație ascunsă. Când au înțeles mesajul, s-au supărat tare, știind că inscripția era publică, o putea citi oricine trecea pe acolo.
Citind ce a scris Ioan, înțelegem că mulți au citit inscripția nu doar au privit-o: “Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate” Ioan 19:20.
Acum să vedem și noi ce au văzut evreii pe crucea Lui Isus:
I = Isus
N = Nazaret
R = Rege
I = Evrei
Biserica Romano-catolică a aplicat corect obiceiurile religioase evreiești, dar folosind traducerea în limba latină, se pierde imaginea de ansamblu a faptului că Isus este Mielul de Paști. Mai jos vom analiza textul în ebraică, și vom vedea ce mărturie incredibilă este, pentru toți evreii precum și pentru noi astăzi.
Citind cu atenție inscripția în limba ebraică, vom vedea ce i-a ofensat atât de profund pe marele preot și pe cărturari.
Aceștia au citit cu atenție primele litere ale fiecărui cuvânt scris în ebraică, ca să afle dacă textul are vreo semnificație ascunsă. Când au înțeles mesajul, s-au supărat tare, știind că inscripția era publică, o putea citi oricine trecea pe acolo.
Citind ce a scris Ioan, înțelegem că mulți au citit inscripția nu doar au privit-o: “Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate” Ioan 19:20.
Acum să vedem și noi ce au văzut evreii pe crucea Lui Isus:
Primele litere ale fiecărui cuvânt de pe inscripție, așa cum le vedem scrise în imaginea de mai sus (în ebraică, se citește de la dreapta la stânga), deci cele 4 litere, puse împreună, sunt:
Yehoshua (Isus)
Hanatzri (din Nazaret)
Vemelech (Regele)
Hayhoodem (Iudeilor)
Deci primele litere ale celor 4 cuvinte în ebraică sunt:
Y H V H
Y – YOD
H -- HE
V – VAV
H – HE
YHVH, numele Lui Dumnezeu în ebraică este o tetragramă (cuvântul “tetragramă” este din limba greacă și înseamnă „cuvânt din 4 litere”).
Pronunțarea originală a acestui nume s-a pierdut, datorită fermei hotărâri a evreilor de a nu-l pronunța niciodată, pentru că este numele sfânt al Lui Dumnezeu. Ei preferau să rostească „Adonai”, când se refereau la Dumnezeu, care este tradus în alte limbi prin „Domnul”. Pronunții cum sunt Iehova, Yahveh sau Yahweh sunt folosite de mulți, fără să existe certitudinea că vreuna dintre aceste forme este cea corectă. Unii cercetători ai Bibliei, preferă să se refere la Numele Lui Dumnezeu simplu, prin YHWH sau JHVH, fără vocale. Acest nume apare de peste 6800 de ori în Biblia în limba ebraică.
Acum putem înțelege de ce se simțeau atât de ofensați liderii religioși iudei, de mesajul secret al inscripției puse pe crucea Domnului Isus.
Când Ponțiu Pilat a pus inscripția pe crucea Lui Isus, nu știa că mesajul secret al textului era „acronimul” pentru „Dumnezeu” - JHVH sau YHWH - și că acum toți evreii puteau să-l vadă.
Dumnezeu a folosit un lider roman, ca să pună numele Său sfânt -YHWH - pe cruce, ca să arate că Isus Cristos a fost Mielul ales de El!
Lui Isus Cristos i s-a pus „titulus”-ul pe care să-l vadă toți cei care veneau acolo pentru Paște. El a fost jertfa finală, atârnată pe acel lemn. De fapt, în timp ce Fiul Lui Dumnezeu, Mielul Lui Dumnezeu, era executat, preoții din templu, se pregăteau pentru ritualul de jertfire a miilor de miei pentru popor. Tocmai acei miei, erau simbolul premergător al Mielului Lui Dumnezeu.
După ce liderii religioși au citit inscripția, s-au dus la Pilat ca să-i ceară s-o modifice. Vroiau să fie scris: „El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’” Dacă Pilat ar fi schimbat textul la cererea lor, pe inscripția de pe cruce, nu s-ar mai fi regăsit numele Lui Dumnezeu. Ei L-au condamnat pe Isus la moarte, pentru „păcatul blasfemiei” de a se fi considerat pe Sine egal cu Dumnezeu, așa că au încercat să-l convingă pe Pilat că dacă înscrisul rămâne cum era scris, acesta spunea tuturor celor care citeau „titulus”-ul că cel atârnat pe cruce era Dumnezeu și tocmai acesta era motivul crucificării.
Dar Pilat a ajuns la limita acceptării cerințelor liderilor religioși iudei.
Pilat știa că Isus era nevinovat, nu găsise nici o vină în El și totuși a acceptat cerea lor de a-L răstignii. Dar acum a hotărât că a cedat destul. În tot procesul judecării, condamnării, pedepsirii și crucificării, a fost singura dată când Pilat a rămas ferm și le-a replicat scurt: „Ce am scris, am scris...” (Ioan 19:22a)
Cu această nouă înțelegere a ce s-a întâmplat atunci, putem vedea o altă dimensiune a celui mai mare sacrificiu adus din dragoste, din toate timpurile.
În timp ce evreii își aduceau mieii de Paște să fie jertfiți la Templu, având legate tăblițele pe care era scris, parafrazat „Uită-te Doamne la numele nostru; acest miel e pentru familia noastră”, Domnul avea numele Său - „YHWH” - pus pe „Mielul Lui”, ca să poată vedea toată lumea.
În timp ce mieii de Paște erau sacrificați în Templu, și sângele lor curgea pentru iertarea păcatelor celor care i-au adus pentru jertfă, pe dealul Golgotei, sângele fără păcat al Lui Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, curgea pentru răscumpărarea noastră, iar deasupra capului Său, ca toți să poată vedea era scris:„YHWH”, Numele Tatălui Său.
Yehoshua (Isus)
Hanatzri (din Nazaret)
Vemelech (Regele)
Hayhoodem (Iudeilor)
Deci primele litere ale celor 4 cuvinte în ebraică sunt:
Y H V H
Y – YOD
H -- HE
V – VAV
H – HE
YHVH, numele Lui Dumnezeu în ebraică este o tetragramă (cuvântul “tetragramă” este din limba greacă și înseamnă „cuvânt din 4 litere”).
Pronunțarea originală a acestui nume s-a pierdut, datorită fermei hotărâri a evreilor de a nu-l pronunța niciodată, pentru că este numele sfânt al Lui Dumnezeu. Ei preferau să rostească „Adonai”, când se refereau la Dumnezeu, care este tradus în alte limbi prin „Domnul”. Pronunții cum sunt Iehova, Yahveh sau Yahweh sunt folosite de mulți, fără să existe certitudinea că vreuna dintre aceste forme este cea corectă. Unii cercetători ai Bibliei, preferă să se refere la Numele Lui Dumnezeu simplu, prin YHWH sau JHVH, fără vocale. Acest nume apare de peste 6800 de ori în Biblia în limba ebraică.
Acum putem înțelege de ce se simțeau atât de ofensați liderii religioși iudei, de mesajul secret al inscripției puse pe crucea Domnului Isus.
Când Ponțiu Pilat a pus inscripția pe crucea Lui Isus, nu știa că mesajul secret al textului era „acronimul” pentru „Dumnezeu” - JHVH sau YHWH - și că acum toți evreii puteau să-l vadă.
Dumnezeu a folosit un lider roman, ca să pună numele Său sfânt -YHWH - pe cruce, ca să arate că Isus Cristos a fost Mielul ales de El!
Lui Isus Cristos i s-a pus „titulus”-ul pe care să-l vadă toți cei care veneau acolo pentru Paște. El a fost jertfa finală, atârnată pe acel lemn. De fapt, în timp ce Fiul Lui Dumnezeu, Mielul Lui Dumnezeu, era executat, preoții din templu, se pregăteau pentru ritualul de jertfire a miilor de miei pentru popor. Tocmai acei miei, erau simbolul premergător al Mielului Lui Dumnezeu.
După ce liderii religioși au citit inscripția, s-au dus la Pilat ca să-i ceară s-o modifice. Vroiau să fie scris: „El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’” Dacă Pilat ar fi schimbat textul la cererea lor, pe inscripția de pe cruce, nu s-ar mai fi regăsit numele Lui Dumnezeu. Ei L-au condamnat pe Isus la moarte, pentru „păcatul blasfemiei” de a se fi considerat pe Sine egal cu Dumnezeu, așa că au încercat să-l convingă pe Pilat că dacă înscrisul rămâne cum era scris, acesta spunea tuturor celor care citeau „titulus”-ul că cel atârnat pe cruce era Dumnezeu și tocmai acesta era motivul crucificării.
Dar Pilat a ajuns la limita acceptării cerințelor liderilor religioși iudei.
Pilat știa că Isus era nevinovat, nu găsise nici o vină în El și totuși a acceptat cerea lor de a-L răstignii. Dar acum a hotărât că a cedat destul. În tot procesul judecării, condamnării, pedepsirii și crucificării, a fost singura dată când Pilat a rămas ferm și le-a replicat scurt: „Ce am scris, am scris...” (Ioan 19:22a)
Cu această nouă înțelegere a ce s-a întâmplat atunci, putem vedea o altă dimensiune a celui mai mare sacrificiu adus din dragoste, din toate timpurile.
În timp ce evreii își aduceau mieii de Paște să fie jertfiți la Templu, având legate tăblițele pe care era scris, parafrazat „Uită-te Doamne la numele nostru; acest miel e pentru familia noastră”, Domnul avea numele Său - „YHWH” - pus pe „Mielul Lui”, ca să poată vedea toată lumea.
În timp ce mieii de Paște erau sacrificați în Templu, și sângele lor curgea pentru iertarea păcatelor celor care i-au adus pentru jertfă, pe dealul Golgotei, sângele fără păcat al Lui Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, curgea pentru răscumpărarea noastră, iar deasupra capului Său, ca toți să poată vedea era scris:„YHWH”, Numele Tatălui Său.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16
ALTE ARTICOLE PE „TEME DIVERSE”:
CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”?
Găsim undeva în epistolele sale vreo menționare a unei boli fizice? Sau erau doar persecuții foarte dure?
CE NE SPUNE ISUS PRIN PILDA SEMĂNĂTORULUI
Un studiu mai profund bazat pe cele trei relatări ale pildei și a explicațiilor date de Isus în cele trei Evanghelii
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
CINE POATE AUZI VOCEA DOMNULUI?
Să înțelegem cum ajungem să auzim vocea Domnului. Ascultarea de vocea Domnului aduce înțelepciune și luarea deciziilor bune.
ESTE POSIBIL CA IUDA SĂ SE FI POCĂIT ȘI SĂ FI AJUNS ÎN RAI?
Pentru că doar Dumnezeu decide cine ajunge sau nu ajunge în Rai, putem încă lua în considerare această posibilitate.
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Ce ne învață scriptura despre trăirea în ascultare și predare totală lui Dumnezeu.
FELURITE ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Cum ne învață Biblia să răspundem diferitelor încercări ale vieții. Ce spune de fapt Iacov 1:2-8?
NU DĂM ÎNAPOI!
„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul, devenit Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
OAMENII SUNT BUNI SAU RĂI ÎN ESENȚA LOR?
Să înțelegem modul în care omenirea a trecut de la a fi creată după chipul Lui Dumnezeu la natura firească și egoistă
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
RECUNOSCÂND STRATEGIILE DIAVOLULUI
Dacă știm care sunt capcanele și minciunile diavolului, ne vom putea feri de ele.
ROADA DUHULUI SFÂNT VERSUS LUCRĂRILE FIRII, EVOLUȚII, BENEFICII ȘI COSTURI
Să analizăm puterea benefică a roadei Duhului Sfânt versus puterea distrugătoare a firii.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
SUNT TOATE PĂCATELE ȘI PEDEPSELE PENTRU ACESTEA EGALE?
Articol inspirat de ceea ce auzim des: păcatul e păcat, nu este păcat mic sau mare.
ȘASE MINCIUNI PE CARE DIAVOLUL LE SPUNE ADOLESCENȚILOR
Identificarea minciunilor și cunoașterea adevărului biblic pe aceste teme este esențială pentru fiecare tânăr creștin, ca să nu cadă victimă celui rău.
MENIU PRINCIPAL
E Cockrell © 2016 acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar