Pe măsură ce studiem versetele din Noul Testament, intrăm imediat în cultura primului secol. Avem mărturia celor patru Evanghelii care ne învață despre cine și cum era Isus, timpul petrecut de El aici pe Pământ, moartea Lui și învierea trupului Său fizic și întoarcerea Lui în Ceruri. Presupun că majoritatea cititorilor mei sunt familiarizați cu conținutul evangheliilor, dar dacă nu e așa, vă rog să citiți măcar una dacă nu mai multe dintre acestea!
Parcurgând aceste scrieri istorice, aflăm că sunt câteva grupuri menționate frecvent: fariseii, saducheii, Grecii, Romanii, neamurile, Evreii, robii, femeile... și mai erau și alte grupuri. Toate acestea ne arată că timpurile s-au schimbat puțin față de Vechiul Testament (așa cum menționam în partea a patra). Au trecut 400 de ani de la sfârșitul Vechiului Testament până la începutul Noului Testament. Unul dintre principalele lucruri istorice care s-au întâmplat în Palestina/Israel și o mare zonă în jurul lor a fost domnia lui Alexandru cel Mare. Era grec și a început să cucerească teritorii după teritorii și a început elenizarea zonei. Aceasta înseamnă că cultura grecilor a început să ia locul celor autohtone. Așa s-a întâmplat și în Israel. Unii evrei au ajuns să fie foarte deschiși, acceptând relaxați cultura elenă, chiar dacă continuau să se identifice cu Legea Mozaică, și acest grup (din aceste motive, precum și din altele) era cunoscut sub numele de saduchei. Un alt grup, se opunea total oricăror influențe grecești și doreau să se țină doar de Legea Mozaică. Acest grup a ajuns să fie cunoscut sub numele de farisei.(Erau mai multe diferențe între saduchei și farisei, nu doar cele legate de ținerea Legii Mozaice)
Ambele grupuri, atât fariseii cât și saducheii, credeau în Legea Mozaică – care conține poruncile date de Dumnezeu lui Moise, dar fariseii au început să adauge la acestea ceea ce ei numeau „Legea orală”, adică instrucțiuni care credeau ei că Dumnezeu le-ar fi dat Lui Moise, verbal, pe lângă legea scrisă. Ei considerau ambele legi ca având aceași valoare, chiar dacă Legea orală era total creată de om, ca să ajute la explicarea Legii scrise, prin adăugarea de restricții. Intenția fariseilor, a fost nobilă, dar prin ceea ce au făcut au creat mai multe legi (care să ajute la păzirea Legii Mozaice), ajungând să rateze care era cu adevărat inima Lui Dumnezeu și să fie criticați cu fermitate de Domnul Isus.
Deci, în cultura vremii, erau un grup mare de evrei (fariseii nu erau doar un grup religios, ci și politic) care au supradimensionat Legea scrisă a Lui Dumnezeu (toate cele 613 reguli), cu multe adăugiri de reguli și cerințe, precum și cu explicații despre ce însemnau cu adevărat aceste legi. Acest pachet al Legii Orale este scris în această perioadă, sub numele de Talmud, în Iudaism, în caz că doriți să faceți un studiu mai profund. Deși se spune că Talmudul are 2711 pagini, în realitate, dacă este să fie tipărit într-un format standard, ajunge de fapt la peste 6000 de pagini. Deci, vă dați seama că este vorba despre multe explicații și adăugiri la Legea Mozaică, și de aceea Isus îi critica! Vă rog să nu uitați că Isus nu a păcătuit niciodată și totuși, potrivit fariseilor, a încălcat unele din legile lor. Dar aceste legi erau făcute de oameni, nu erau legile date de Dumnezeu.
Să citim ce spune capitolul 23 din Matei, ca să vedem ce a crezut Isus despre practicile fariseilor. Este un capitol întreg despre „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici!” Veți vedea că începe cu Isus spunându-le ucenicilor Săi și mulțimilor (versetele 1 și 2) că „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.” și continuă cu fraze pline de putere, criticându-i foarte clar.
Dumnezeu i-a dat poruncile lui Moise, dar nu le-a spus niciodată fariseilor să inventeze toate acele legi adiționale și să fie atât de mândri în auto-neprihănirea lor falsă, pentru că le păzesc. Vă rog să vă luați Biblia, sau să căutați în Biblia de pe computer, și să citiți acest capitol. Vreau să vedeți cât de imens era acest sistem religios făcut de om, și cât de mult îl ura Isus. (Isus continua să-i iubească pe farisei și mulți s-au pocăit și au crezut în El, dar Isus ura „duhul” fariseilor, care NU era Duhul Lui Dumnezeu și care conducea „legea” lor. )
Isus a enumerat multe din regulile făcute de om, ale fariseilor , dar haideți să privim mai atent doar la UNELE dintre acestea, referitoare la femei. (Nu sunt cărturar evreu, și nu pretind că înțeleg profunzimea Talmud-ului, dar citatele de mai jos le scriu așa cum le-am găsit și le puteți căuta dacă doriți să fiți siguri că sunt așa.)
Mai bine să fie arse cuvintele Torei, decât să fie date unei femei. Sotah, 10a
Oricine își învață fiica Tora, o învață obscenități. Sotah, 21b
Nu are nimeni de ce să salute o femeie. (Talmud Berakhot 43b)
Poate o altă ilustrare elocventă ar fi dacă comparăm cum în Leviticul (carte din Legea Mozaică dată de Dumnezeu prin Moise) vorbește despre faptul că o femeie este considerată necurată timp de 7 zile de la începerea ciclului menstrual lunar, iar în Talmud , datorită numeroaselor adăugiri făcute de om, această perioadă se extinde la 14 zile, după care femeia trebuie să facă o baie ceremonială de curățire.
Alt exemplu vine sub forma unei rugăciuni de dimineață. Această rugăciune mai este și azi rostită de mulți (nu de toți) evrei din diferite țări ale lumii.
„Binecuvântat ești Tu, o Doamne, că nu m-ai făcut să fiu parte dintre neamuri.
Binecuvântat ești Tu, o Doamne, că nu m-ai făcut sclav.
Binecuvântat ești Tu, o Doamne, că nu m-ai făcut femeie.”
(O mică ironie: Să ne amintim cele de mai sus, când citim ce le scrie Pavel Galatenilor și anume: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”)
Cred că începeți să înțelegeți că Iudaismul nu mai este același lucru cu Legea Mozaică care cuprindea poruncile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise, pentru poporul evreu.
Așa deci, într-o astfel de perioadă s-a născut Isus și și-a început lucrarea publică după 30 de ani.
Să ne reamintim ce spuneam mai devreme și ceea ce este un principiu cheie al Creștinismului, și anume, faptul că Isus nu a păcătuit niciodată. El a umblat pe Pământ ca om, a fost și este Dumnezeu. Cât timp a fost pe Pământ a făcut totul perfect, conform inimii Lui Dumnezeu. Cea mai bună cale pentru noi, ca să vedem inima Lui Dumnezeu, același Dumnezeu care a vorbit bărbatului și femeii în Geneza 1... este să ne uităm la Isus. Să urmărim cum s-a purtat, ce a făcut, ce nu a făcut și să ascultăm ce a avut de spus.
Ca să reducem totul la esență, oamenii care trăiau pe Pământ la începutul slujirii Lui Isus, erau sau evrei sau dintre neamuri. Cei care erau evrei, făceau tot posibilul ca să păzească ceea ce ei credeau că era credința lor Iudaică. Oricum, așa cum am spus deja, Fariseii au adăugat propria lor lege, la Legea Lui Dumnezeu și monitorizau respectarea ei, destul de agresiv de către concetățenii lor, și ca urmare un număr mare de evrei vocali și puternici au ajuns doar să urmeze această religie numită Iudaism. De aceea urmează să vedem o schimbare radicală, pentru că Isus nu a venit pe Pământ ca să propovăduiască inima Iudaismului... El era pe Pământ ca să propovăduiască inima Lui Dumnezeu și să împace omenirea (care include bărbații și femeile) cu Dumnezeu și să restaureze mandatul original pe care omul l-a primit de le El.
Să vedem acum, cum trata Isus femeile. Pentru economie de timp, presupun că majoritatea sunteți familiarizați cu ce urmează, dar în caz contrar, la fiecare exemplu am să anexez măcar o referință biblică. (notă: sunt multe alte versete decât cele pe care le menționez, referitoare la cele ce urmează.)
Isus se adresa femeilor în mod direct. (Ioan 11- Marta, după moartea lui Lazăr; Ioan 4:7-26, femeia de la fântână.)
Isus a vindecat femei. (Matei 7:14-15, vindecarea de febră a soacrei lui Petru)
Isus le-a lăsat pe femei să învețe și să asculte învățăturile Lui. (Luca 10:38-42, Maria și Marta conversau cu Isus și-L ascultau. )
Isus le dădea voie femeilor să vorbească cu El , le asculta și le răspundea. (Matei 15:21-28, credința femeii cananite.)
Isus le permitea femeilor să se atingă de El. (Matei 9: 20-22, femeia cu scurgerea de sânge.)
Isus apăra femeile. (Ioan 8:1-11, femeia acuzată de adulter, pe care vroiau s-o ucidă cu pietre)
Isus a inclus femei în pildele pe care le dădea (Luca 15:8-10, femeia și banul pierdut)
Isus a ales femeile și a avut încredere în ele ca să fie primii martori ai învierii Sale. (Ioan 20:10-18)
Isus a trimis o femeie ca să fie primul evanghelist/mesager/purtător al mesajului Evangheliei. (Ioan 20:17)
(Cu excepția ultimului exemplu listat mai sus, celelalte nu se referă direct la rolul de conducere. Nu vă faceți griji, aici doar pun fundația pentru ceea ce urmează și este important să vedem inima Lui Dumnezeu față de femei în contradicție cu regulile făcute de oameni, care limitau și degradau femeile, în acea vreme). Isus nu avea nici o problemă să vorbească cu femeile și să le asculte. Nu s-a temut să le atingă și le lăsa să șadă lângă El și să învețe de la El. Isus a arătat toată inima Lui Dumnezeu și acțiunile Lui erau sută la sută conform caracterului Lui Dumnezeu. E important să ne amintim toate acestea când începem să studiem unele dintre epistolele scrise de Pavel.
Ne dorim să păstrăm inima lui Dumnezeu intactă, pe măsură ce evaluăm cuvintele scrise în epistole. Dacă trebuie să alegem, vrem să ne asigurăm că interpretarea noastră a ceea ce a scris Pavel este conformă cu caracterul Lui Dumnezeu și nu cu cel al fariseilor și a culturii bisericii lor.
Înainte să închei această secțiune, vreau să mai adaug că mulți au folosit faptul că Isus a ales 12 bărbați care să devină ucenicii/apostolii Săi (apostol înseamnă „cel trimis”, așa că au început ca ucenici și au devenit apostoli), ca să concludă că femeile nu pot fi în slujire. Pentru mine, această idee este chiar ridicolă și total irelevantă (doar pentru că Isus a ales bărbați, asta nu înseamnă că femeile nu pot fi în slujba Lui) dar, din moment ce sunt atâția care agrează această idee, voi spune doar atât: într-adevăr, Isus a ales bărbați, ÎNAINTE de cruce și ÎNAINTE de răscumpărarea omenirii. Când era pe Pământ, a acționat conform tradițiilor, cât de mult a fost posibil, fără să contrazică inima Lui Dumnezeu. Oricum, după CE S-A ȘFÂRȘIT lucrarea Sa de la cruce, răscumpărarea a putut să înceapă. După ce a murit, prima persoană căreia a ales să I se arate și pe care s-o TRIMITĂ să ducă vestea învierii Sale, a fost o femeie! (Acest fapt a fost o schimbare radicală și o „mișcare riscantă”, pentru că cultura vremii încă nu considera că o femeie putea fi un martor credibil.) Dar Dumnezeu nu e așa.
Isus a venit pe Pământ, a murit pe cruce în locul nostru pentru toate păcatele noastre trecute, prezente și viitoare, a înviat din nou, a învins moartea și s-a întors în Ceruri. Prin ceea ce a făcut, Isus ne-a împăcat cu Dumnezeu pe toți cei care credem în El și a plătit prețul păcatului de la originea lui, când primul păcat a fost comis în grădina Edenului. Anulând păcatul și blestemul care a urmat păcatul, Isus a făcut posibil ca planul original al Lui Dumnezeu, să revină pe Pământ.
Poate ar fi bine să revenim la Geneza 1 (sau la prima parte a acestei serii) ca să recitim care era planul original al Lui Dumnezeu pentru Pământ și omenire. Cred că Maria, plecând de la mormânt și mergând să spună ucenicilor vestea , arată clar revenirea la mandatele date în Geneza 1, bărbatului și femeii.
Parcurgând aceste scrieri istorice, aflăm că sunt câteva grupuri menționate frecvent: fariseii, saducheii, Grecii, Romanii, neamurile, Evreii, robii, femeile... și mai erau și alte grupuri. Toate acestea ne arată că timpurile s-au schimbat puțin față de Vechiul Testament (așa cum menționam în partea a patra). Au trecut 400 de ani de la sfârșitul Vechiului Testament până la începutul Noului Testament. Unul dintre principalele lucruri istorice care s-au întâmplat în Palestina/Israel și o mare zonă în jurul lor a fost domnia lui Alexandru cel Mare. Era grec și a început să cucerească teritorii după teritorii și a început elenizarea zonei. Aceasta înseamnă că cultura grecilor a început să ia locul celor autohtone. Așa s-a întâmplat și în Israel. Unii evrei au ajuns să fie foarte deschiși, acceptând relaxați cultura elenă, chiar dacă continuau să se identifice cu Legea Mozaică, și acest grup (din aceste motive, precum și din altele) era cunoscut sub numele de saduchei. Un alt grup, se opunea total oricăror influențe grecești și doreau să se țină doar de Legea Mozaică. Acest grup a ajuns să fie cunoscut sub numele de farisei.(Erau mai multe diferențe între saduchei și farisei, nu doar cele legate de ținerea Legii Mozaice)
Ambele grupuri, atât fariseii cât și saducheii, credeau în Legea Mozaică – care conține poruncile date de Dumnezeu lui Moise, dar fariseii au început să adauge la acestea ceea ce ei numeau „Legea orală”, adică instrucțiuni care credeau ei că Dumnezeu le-ar fi dat Lui Moise, verbal, pe lângă legea scrisă. Ei considerau ambele legi ca având aceași valoare, chiar dacă Legea orală era total creată de om, ca să ajute la explicarea Legii scrise, prin adăugarea de restricții. Intenția fariseilor, a fost nobilă, dar prin ceea ce au făcut au creat mai multe legi (care să ajute la păzirea Legii Mozaice), ajungând să rateze care era cu adevărat inima Lui Dumnezeu și să fie criticați cu fermitate de Domnul Isus.
Deci, în cultura vremii, erau un grup mare de evrei (fariseii nu erau doar un grup religios, ci și politic) care au supradimensionat Legea scrisă a Lui Dumnezeu (toate cele 613 reguli), cu multe adăugiri de reguli și cerințe, precum și cu explicații despre ce însemnau cu adevărat aceste legi. Acest pachet al Legii Orale este scris în această perioadă, sub numele de Talmud, în Iudaism, în caz că doriți să faceți un studiu mai profund. Deși se spune că Talmudul are 2711 pagini, în realitate, dacă este să fie tipărit într-un format standard, ajunge de fapt la peste 6000 de pagini. Deci, vă dați seama că este vorba despre multe explicații și adăugiri la Legea Mozaică, și de aceea Isus îi critica! Vă rog să nu uitați că Isus nu a păcătuit niciodată și totuși, potrivit fariseilor, a încălcat unele din legile lor. Dar aceste legi erau făcute de oameni, nu erau legile date de Dumnezeu.
Să citim ce spune capitolul 23 din Matei, ca să vedem ce a crezut Isus despre practicile fariseilor. Este un capitol întreg despre „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici!” Veți vedea că începe cu Isus spunându-le ucenicilor Săi și mulțimilor (versetele 1 și 2) că „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.” și continuă cu fraze pline de putere, criticându-i foarte clar.
Dumnezeu i-a dat poruncile lui Moise, dar nu le-a spus niciodată fariseilor să inventeze toate acele legi adiționale și să fie atât de mândri în auto-neprihănirea lor falsă, pentru că le păzesc. Vă rog să vă luați Biblia, sau să căutați în Biblia de pe computer, și să citiți acest capitol. Vreau să vedeți cât de imens era acest sistem religios făcut de om, și cât de mult îl ura Isus. (Isus continua să-i iubească pe farisei și mulți s-au pocăit și au crezut în El, dar Isus ura „duhul” fariseilor, care NU era Duhul Lui Dumnezeu și care conducea „legea” lor. )
Isus a enumerat multe din regulile făcute de om, ale fariseilor , dar haideți să privim mai atent doar la UNELE dintre acestea, referitoare la femei. (Nu sunt cărturar evreu, și nu pretind că înțeleg profunzimea Talmud-ului, dar citatele de mai jos le scriu așa cum le-am găsit și le puteți căuta dacă doriți să fiți siguri că sunt așa.)
Mai bine să fie arse cuvintele Torei, decât să fie date unei femei. Sotah, 10a
Oricine își învață fiica Tora, o învață obscenități. Sotah, 21b
Nu are nimeni de ce să salute o femeie. (Talmud Berakhot 43b)
Poate o altă ilustrare elocventă ar fi dacă comparăm cum în Leviticul (carte din Legea Mozaică dată de Dumnezeu prin Moise) vorbește despre faptul că o femeie este considerată necurată timp de 7 zile de la începerea ciclului menstrual lunar, iar în Talmud , datorită numeroaselor adăugiri făcute de om, această perioadă se extinde la 14 zile, după care femeia trebuie să facă o baie ceremonială de curățire.
Alt exemplu vine sub forma unei rugăciuni de dimineață. Această rugăciune mai este și azi rostită de mulți (nu de toți) evrei din diferite țări ale lumii.
„Binecuvântat ești Tu, o Doamne, că nu m-ai făcut să fiu parte dintre neamuri.
Binecuvântat ești Tu, o Doamne, că nu m-ai făcut sclav.
Binecuvântat ești Tu, o Doamne, că nu m-ai făcut femeie.”
(O mică ironie: Să ne amintim cele de mai sus, când citim ce le scrie Pavel Galatenilor și anume: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”)
Cred că începeți să înțelegeți că Iudaismul nu mai este același lucru cu Legea Mozaică care cuprindea poruncile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise, pentru poporul evreu.
Așa deci, într-o astfel de perioadă s-a născut Isus și și-a început lucrarea publică după 30 de ani.
Să ne reamintim ce spuneam mai devreme și ceea ce este un principiu cheie al Creștinismului, și anume, faptul că Isus nu a păcătuit niciodată. El a umblat pe Pământ ca om, a fost și este Dumnezeu. Cât timp a fost pe Pământ a făcut totul perfect, conform inimii Lui Dumnezeu. Cea mai bună cale pentru noi, ca să vedem inima Lui Dumnezeu, același Dumnezeu care a vorbit bărbatului și femeii în Geneza 1... este să ne uităm la Isus. Să urmărim cum s-a purtat, ce a făcut, ce nu a făcut și să ascultăm ce a avut de spus.
Ca să reducem totul la esență, oamenii care trăiau pe Pământ la începutul slujirii Lui Isus, erau sau evrei sau dintre neamuri. Cei care erau evrei, făceau tot posibilul ca să păzească ceea ce ei credeau că era credința lor Iudaică. Oricum, așa cum am spus deja, Fariseii au adăugat propria lor lege, la Legea Lui Dumnezeu și monitorizau respectarea ei, destul de agresiv de către concetățenii lor, și ca urmare un număr mare de evrei vocali și puternici au ajuns doar să urmeze această religie numită Iudaism. De aceea urmează să vedem o schimbare radicală, pentru că Isus nu a venit pe Pământ ca să propovăduiască inima Iudaismului... El era pe Pământ ca să propovăduiască inima Lui Dumnezeu și să împace omenirea (care include bărbații și femeile) cu Dumnezeu și să restaureze mandatul original pe care omul l-a primit de le El.
Să vedem acum, cum trata Isus femeile. Pentru economie de timp, presupun că majoritatea sunteți familiarizați cu ce urmează, dar în caz contrar, la fiecare exemplu am să anexez măcar o referință biblică. (notă: sunt multe alte versete decât cele pe care le menționez, referitoare la cele ce urmează.)
Isus se adresa femeilor în mod direct. (Ioan 11- Marta, după moartea lui Lazăr; Ioan 4:7-26, femeia de la fântână.)
Isus a vindecat femei. (Matei 7:14-15, vindecarea de febră a soacrei lui Petru)
Isus le-a lăsat pe femei să învețe și să asculte învățăturile Lui. (Luca 10:38-42, Maria și Marta conversau cu Isus și-L ascultau. )
Isus le dădea voie femeilor să vorbească cu El , le asculta și le răspundea. (Matei 15:21-28, credința femeii cananite.)
Isus le permitea femeilor să se atingă de El. (Matei 9: 20-22, femeia cu scurgerea de sânge.)
Isus apăra femeile. (Ioan 8:1-11, femeia acuzată de adulter, pe care vroiau s-o ucidă cu pietre)
Isus a inclus femei în pildele pe care le dădea (Luca 15:8-10, femeia și banul pierdut)
Isus a ales femeile și a avut încredere în ele ca să fie primii martori ai învierii Sale. (Ioan 20:10-18)
Isus a trimis o femeie ca să fie primul evanghelist/mesager/purtător al mesajului Evangheliei. (Ioan 20:17)
(Cu excepția ultimului exemplu listat mai sus, celelalte nu se referă direct la rolul de conducere. Nu vă faceți griji, aici doar pun fundația pentru ceea ce urmează și este important să vedem inima Lui Dumnezeu față de femei în contradicție cu regulile făcute de oameni, care limitau și degradau femeile, în acea vreme). Isus nu avea nici o problemă să vorbească cu femeile și să le asculte. Nu s-a temut să le atingă și le lăsa să șadă lângă El și să învețe de la El. Isus a arătat toată inima Lui Dumnezeu și acțiunile Lui erau sută la sută conform caracterului Lui Dumnezeu. E important să ne amintim toate acestea când începem să studiem unele dintre epistolele scrise de Pavel.
Ne dorim să păstrăm inima lui Dumnezeu intactă, pe măsură ce evaluăm cuvintele scrise în epistole. Dacă trebuie să alegem, vrem să ne asigurăm că interpretarea noastră a ceea ce a scris Pavel este conformă cu caracterul Lui Dumnezeu și nu cu cel al fariseilor și a culturii bisericii lor.
Înainte să închei această secțiune, vreau să mai adaug că mulți au folosit faptul că Isus a ales 12 bărbați care să devină ucenicii/apostolii Săi (apostol înseamnă „cel trimis”, așa că au început ca ucenici și au devenit apostoli), ca să concludă că femeile nu pot fi în slujire. Pentru mine, această idee este chiar ridicolă și total irelevantă (doar pentru că Isus a ales bărbați, asta nu înseamnă că femeile nu pot fi în slujba Lui) dar, din moment ce sunt atâția care agrează această idee, voi spune doar atât: într-adevăr, Isus a ales bărbați, ÎNAINTE de cruce și ÎNAINTE de răscumpărarea omenirii. Când era pe Pământ, a acționat conform tradițiilor, cât de mult a fost posibil, fără să contrazică inima Lui Dumnezeu. Oricum, după CE S-A ȘFÂRȘIT lucrarea Sa de la cruce, răscumpărarea a putut să înceapă. După ce a murit, prima persoană căreia a ales să I se arate și pe care s-o TRIMITĂ să ducă vestea învierii Sale, a fost o femeie! (Acest fapt a fost o schimbare radicală și o „mișcare riscantă”, pentru că cultura vremii încă nu considera că o femeie putea fi un martor credibil.) Dar Dumnezeu nu e așa.
Isus a venit pe Pământ, a murit pe cruce în locul nostru pentru toate păcatele noastre trecute, prezente și viitoare, a înviat din nou, a învins moartea și s-a întors în Ceruri. Prin ceea ce a făcut, Isus ne-a împăcat cu Dumnezeu pe toți cei care credem în El și a plătit prețul păcatului de la originea lui, când primul păcat a fost comis în grădina Edenului. Anulând păcatul și blestemul care a urmat păcatul, Isus a făcut posibil ca planul original al Lui Dumnezeu, să revină pe Pământ.
Poate ar fi bine să revenim la Geneza 1 (sau la prima parte a acestei serii) ca să recitim care era planul original al Lui Dumnezeu pentru Pământ și omenire. Cred că Maria, plecând de la mormânt și mergând să spună ucenicilor vestea , arată clar revenirea la mandatele date în Geneza 1, bărbatului și femeii.
BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII
de Eileen Slattery Berglund
PRIMA PARTE
Introducere & explicații despre mandatul dat de Dumnezeu omului în Geneza.
PARTEA A DOUA
Să înțelegem mai pe larg planul inițial al Lui Dumnezeu & căderea în păcat.
PARTEA A TREIA
Să înțelegem cum a folosit-o Dumnezeu pe Debora, femeia judecător și proroc.
PARTEA A PATRA
Considerente de bază despre textul Biblic cum a fost scris în original.
PARTEA A ȘASEA
Să înțelegem curgerea Duhului Sfânt raportat la femei.
PARTEA A ȘAPTEA
Să înțelegem ce spune cu adevărat 1 Timotei 2:8-15.
PARTEA A OPTA
Să înțelegem ce spune cu adevărat 1 Corinteni 14:34-35.
MENIU PRINCIPAL
© Eileen Slattery Berglund - Scriptural Basis for Legitimacy of Women in Leadership Within the Church. traducere C.Pușcaș