DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Iertarea rupe gratiile propriei închisori.
Iertarea este un subiect destul de controversat chiar și printre creștini. Unii cred că trebuie să-i ierte doar pe cei care își cer iertare; alții cred că trebuie să ierte doar ofensele minore care nu le-au cauzat mult rău; alții spun pur și simplu că nu trebuie să ierte pe nimeni. Adevărul este unul singur, și anume ceea ce spune Biblia pe subiectul iertării.
Fără iertare nu există mântuire. Dacă nu iertăm, devenim captivii propriei „închisori” a neiertării și nimeni nu ne poate elibera, în afară de noi înșine. Duhul Sfânt ne dă puterea să iertăm, trebuie doar să-i cerem ajutorul.
Marcu 11:25-26 „„Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, NU vă va ierta greşelile voastre.””
Neiertarea îl afectează în primul rând pe cel care nu iartă, nu pe cel care nu este iertat. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au greșit, ne-au ofensat, ne-au rănit sau ne-au făcut să suferim într-un fel sau altul, orice referire la acele persoane, sau la incidentul în cauză, va răsuci din nou „cuțitul în rana” inimii noastre.
Iertarea trebuie să se petreacă în inimile noastre și se va vedea în comportamentul față de acea persoană.
Așa cum noi ne dăm seama când cineva are ceva împotriva unei persoane despre care vorbește, la fel, cei cu care vorbim vor știi ce e în inima noastră într-un context similar.
Domnul Isus, când atârna pe cruce, nu doar că i-a iertat pe cei care L-au schingiuit și l-au ucis, dar Îl roagă și pe Tatăl Ceresc să-i ierte, găsindu-le chiar și scuze.
Luca 23:34 „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!””
Matei 18:21-22 „Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.””
Ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor despre iertare? A ierta pe cineva de 490 de ori, pare incredibil, dar ce vrea Domnul Isus să spună prin acest număr, este că trebuie să iertăm indiferent de cîte ori ne greșește cineva. Cineva care trebuie iertat de atâtea ori, nu poate fi o persoană angelică,, dar să fim sinceri cu noi înșine: de câte ori au trebuit să ne ierte pe noi, cei dragi? Vedem că și Petru se referă la fratele său, în întrebarea din versetele de mai sus.
În același timp, Domnul Isus ne îndeamnă să iertăm oricui ne greșește, așa cum menționează Luca în ultima parte a versetului:
Luca 6:37 „„...iertaţi, şi vi se va ierta.””
Domnul Isus ne-a dat și pilda robului căruia stăpânul i-a iertat o datorie enormă (așa cum prin jertfa Lui Isus, Dumnezeu ne iartă nouă păcatele, care reprezintă o datorie imposibil de plătit de către noi înșine), și ca răspuns el nu are deloc milă de tovarășul lui, care îi datora o sumă infimă (asta facem noi când nu iertăm ce ne-a greșit un semen al nostru).
Matei 18:32-35 „„Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.””
Rugăciunea cea mai des folosită este „Tatăl Nostru”. Din păcate mulți nu se gândesc prea mult la cuvintele acesteia, preferând doar să le rostească, când dau de necaz. Dar în această rugăciune cerem să fim iertați pentru că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc. Deci dacă nu iertăm, să nu ne așteptăm să primim iertarea Domnului.
Luca 11:4a „„şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri,..””
Coloseni 3:13 „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”
Efeseni 4:32 „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.”
De ce spunem altora ce ne-au greșit alții? Pentru că ne dorim să ne mângăie, să fie de acord cu noi, eventual chiar să nu le mai placă nici lor de cei care ne-au greșit și să ne compătimească.
Dacă nu iertăm, rămânem legați în lanțurile neiertării, și ne îndepărtăm de Domnul. Ni se pare că este nedrept să iertăm ceva atât de cumplit; vrem răzbunare, nu dorim binecuvântarea celor pe care nu-i iertăm; de multe ori, mintea admite că trebuie să iertăm, știm ce spune scriptura, dar de câte ori ne reamintim de ce ni s-a întâmplat, ura, mânia, frustrarea revin cu violență și ne întunecă judecata.
De fapt, dacă iertăm persoana care ne-a făcut ceva cumplit, nu înseamnă că persoana respectivă este absolvită de vina ei. Dacă noi iertăm, noi devenim LIBERI! Amărăciunea care ne umplea inima, va dispărea, ura se va topi, frustrarea și gustul amar vor deveni amintire. Ne vom putea bucura din nou de viață, totul devenind mai frumos și zâmbetul va fi din nou „la el acasă” pe fețele noastre.
Dumnezeu nu ne cere să ne înăbușim sentimentele, ci să le tratăm corect, ca să nu păcătuim, așa cum spune Pavel, în:
Efeseni 4:26 „„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră”
Știm că atunci când mergem la culcare supărați și chiar nervoși, speranțele să ne treacă, sunt nule. De ce? Pentru că suntem maeștrii la a întoarce ceea ce ne supără pe toate fețele și la a găsi chiar mai multe motive ca să-i învinuim pe cei care au cauzat mânia, amintindu-ne și ce nu s-a întâmplat... exagerez... dar haideți să recunoaștem că nu prea mult. Dacă este posibil, cel mai ușor de rezolvat o astfel de problemă, este înainte de culcare. Făcând astfel, ne vom recâștiga pacea și vom dormi liniștiți. Am învățat că e chiar ușor să cer eu iertare celor dragi care m-au supărat, rezolvând mult mai rapid orice divergențe. Sunt un om mult mai fericit de când am învățat să cer iertare și să acord iertare.
Iertarea este un proces, care începe cu dorința de a ierta persoana care ne-a greșit, sau ne-a făcut rău, pentru că știm că voia Domnului este să iertăm.
Continuăm acest proces, rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute să iertăm, să ne eliberăm de ură, frustrare, ofensă, victimizare, și apoi Duhul Sfânt să ne umple cu pacea Sa, cu o atitudine corectă față de cei care ne-au greșit, fără să le mai dorim răul. Ne ajută mult să conștientizăm un adevăr esențial, și anume, faptul că diavolul este cel care îi împinge pe oameni să-și rănească semenii. Satan a adus păcatul în lume și de atunci este în spatele oricărui păcat comis, începând cu Adam și Eva. Cădem în capcana lui, dând vina doar pe om în sine... și când facem asta ne este greu să iertăm și în urma neiertării, îi dăm dreptul diavolului pentru mai multe atacuri.
Alt aspect important este să analizăm care ar putea fi cauza a ceea ce a făcut sau a spus acea persoană contra noastră; acțiunea sau cuvintele ne erau adresate nouă sau am ajuns victime din greșeală? N-ați pățit de multe ori să fiți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? Mai grav este când suntem acolo, cu toate că Duhul Sfânt ne-a dat neliniște și a încercat să ne avertizeze de planul dușmanului contra noastră... iar noi l-am ignorat. Dacă ne punem în locul persoanei care ne-a făcut rău, am putea fi surprinși să constatăm, că era posibil să facem ce a făcut acea persoană; în acest caz, iertarea intervine mult mai repede.
Știm că am iertat, dacă nu ne mai pierdem pacea când ne amintim incidentul, nu mai povestim răul care ni s-a făcut, nu mai căutăm să punem acea persoană într-o lumină proastă în fața altora, ajungem chiar să îi dorim binele...
Iertarea NU înseamnă reacordarea încrederii. Nu înseamnă că vom tolera la nesfârșit ca cineva să ne calce în picioare sau chiar să ne facă mai mult rău. Domnul ne-a dat înțelepciune și dacă venim înaintea Lui în rugăciune, ne va arăta cum trebuie să tratăm fiecare caz în parte. Dar recâștigarea păcii și liniștii sufletești este mai valoroasă decât orice dorință de a ni se face dreptate și de a fi răzbunați. Dumnezeu ne spune: „A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti...” (Deuteronomul 32:35)
Pe cei din familie, sau pe alte persoane cu care avem contact zilnic, va fi nevoie să-i iertăm de nenumărate ori, așa cum și ei ne iartă de nenumărate ori. Aceștia fac parte din categoria menționată de Petru, sub numele de „fratele meu”. Mult timp, ascultând predici despre iertare, care citau acest verset, mă revoltam la gândul că Dumnezeu îmi cere să nu am înțelepciune, dacă-mi cere să continui să le acord încredere unor oameni care pot să-mi facă atât de mult rău, încât să fie nevoie să-i iert de atâtea ori. De fapt, Domnul ne cere să iertăm pe toți oamenii care ne greșesc, ca să fim liberi și fericiți, iar cei care trebuie iertați de foarte multe ori, „frații” sunt de fapt cei din imediata apropiere.
Medicii recunosc că neiertarea ne afectează sănătatea, poate cauza artrită, probleme de rinichi, tensiunea arterială mărită sau oscilantă, ulcer, depresie și multe alte boli. Chiar nu se merită să ne lăsăm pradă ofenselor și neiertării, pentru că dacă o facem, plătim un preț mult prea mare, fără ca cei care ne-au făcut rău să fie afectați..
Evrei 12:14-15 „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.”
Noi am primit iertarea pentru păcatele noastre, prin har, adică, fără vreun merit personal, ci doar acceptând că Domnul Isus a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Oare de ce ni se pare prea mult să oferim har la rândul nostru celor care ne-au greșit? Nu am de unde să știu cât de grav vi s-a greșit, cât de adânci vă sunt rănile și cât de grave sunt efectele a ceea ce ați pățit. Nu încerc să minimalizez gravitatea a ceea ce ați pătimit, dar pentru că știu din experiență proprie, cât de bine este să scapi de lanțurile neiertării, ce minunat e să fii din nou liber și pentru că Domnul Isus ne spune că dacă nu iertăm, nici Tatăl Ceresc nu ne iartă păcatele noastre, îmi doresc din toată inima să vă ajut să fiți liberi.
De cele mai multe ori, persoana care ne-a ofensat, nici măcar nu știe că a făcut-o și continuă să trăiască ca și înainte. Dar noi, suferim, ne agităm, ne pierdem pacea, oftăm des și profund, nu mai zâmbim, nu mai râdem, ne răstim la cei de lângă noi, fără ca ei să aibă vreo vină, pentru că neiertarea devine amărăciune, iar amărăciunea dă lăstari, afectându-i și pe cei din jurul nostru. Uneori chiar facem victime colaterale, vorbind de rău persoana care ne-a greșit și făcându-i pe cei care ne ascultă să-i urască la rândul lor pe dușmanii noștri.
De câte ori nu am ajuns să ne displacă o persoană, doar pentru că am ascultat criticile aduse de altcineva la adresa acesteia? Autorul cărții Evrei știa foarte bine ce scrie în versetele citate mai sus. Ofensele nerezolvate au dus la multe sciziuni în familii, biserici, companii, în orice grup de oameni care „au mușcat momeala Satanei” și s-au ofensat, poate chiar din cauze minore, pe care le-au și uitat, fiind prea ocupați cu întreținerea discordiei. Firea umană, condusă de mândrie cade foarte ușor în capcana ofensei.
Când ne-am întors la Dumnezeu și L-am chemat pe Isus să fie Domnul vieții noastre, am fost născuți din nou, prin Duhul Sfânt, în duhul nostru, pe care Pavel îl numește „omul dinăuntru”. Începând de atunci, trecem printr-un proces de schimbare, învățând să trăim conduși de Duhul Sfânt, în ascultare de Dumnezeu și nu de firea noastră.
Romani 8:9a „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi."
2 Corinteni 4:16 „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi ”
2 Corinteni 2:10-11 „Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.”
Ce spune Pavel aici? Dacă nu iertăm, cine câștigă? Noi, în nici un caz... dimpotrivă, neiertarea este o fortăreață a dușmanului, care ne distruge lent, dar sigur. Dușmanul ne atacă și caută să ne fure pacea, liniștea, bucuria, sănătatea și fără să-i dăm ocazia, cu atât mai mult, nu va rata ocaziile pe care noi i le oferim, prin orice păcat pe care îl comitem.
În concluzie, când alegem să eliberăm în iertarea noastră pe cei care ne-au greșit și cerem Domnului ajutorul pentru asta, ne facem nouă înșine o favoare.
Nu degeaba scria Solomon în:
Proverbele 17:22 „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.”
O inimă în care este neiertare, este o inimă tristă, mâhnită, care nu se mai poate bucura. Inima celui care a reușit să ierte, este veselă plină de dragoste și bucurie, ceea ce duce și la o stare generală de bine și sănătate.
Iertăm, pentru că și noi am fost iertați, iubim, pentru că Domnul Isus ne-a iubit întâi și vrem să trăim liberi, pentru că Domnul nostru s-a jertfit, ca noi să-L putem cunoaște, pe El, Adevărul și Adevărul să ne facă liberi!
Fără iertare nu există mântuire. Dacă nu iertăm, devenim captivii propriei „închisori” a neiertării și nimeni nu ne poate elibera, în afară de noi înșine. Duhul Sfânt ne dă puterea să iertăm, trebuie doar să-i cerem ajutorul.
Marcu 11:25-26 „„Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, NU vă va ierta greşelile voastre.””
Neiertarea îl afectează în primul rând pe cel care nu iartă, nu pe cel care nu este iertat. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au greșit, ne-au ofensat, ne-au rănit sau ne-au făcut să suferim într-un fel sau altul, orice referire la acele persoane, sau la incidentul în cauză, va răsuci din nou „cuțitul în rana” inimii noastre.
Iertarea trebuie să se petreacă în inimile noastre și se va vedea în comportamentul față de acea persoană.
Așa cum noi ne dăm seama când cineva are ceva împotriva unei persoane despre care vorbește, la fel, cei cu care vorbim vor știi ce e în inima noastră într-un context similar.
Domnul Isus, când atârna pe cruce, nu doar că i-a iertat pe cei care L-au schingiuit și l-au ucis, dar Îl roagă și pe Tatăl Ceresc să-i ierte, găsindu-le chiar și scuze.
Luca 23:34 „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!””
Matei 18:21-22 „Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.””
Ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor despre iertare? A ierta pe cineva de 490 de ori, pare incredibil, dar ce vrea Domnul Isus să spună prin acest număr, este că trebuie să iertăm indiferent de cîte ori ne greșește cineva. Cineva care trebuie iertat de atâtea ori, nu poate fi o persoană angelică,, dar să fim sinceri cu noi înșine: de câte ori au trebuit să ne ierte pe noi, cei dragi? Vedem că și Petru se referă la fratele său, în întrebarea din versetele de mai sus.
În același timp, Domnul Isus ne îndeamnă să iertăm oricui ne greșește, așa cum menționează Luca în ultima parte a versetului:
Luca 6:37 „„...iertaţi, şi vi se va ierta.””
Domnul Isus ne-a dat și pilda robului căruia stăpânul i-a iertat o datorie enormă (așa cum prin jertfa Lui Isus, Dumnezeu ne iartă nouă păcatele, care reprezintă o datorie imposibil de plătit de către noi înșine), și ca răspuns el nu are deloc milă de tovarășul lui, care îi datora o sumă infimă (asta facem noi când nu iertăm ce ne-a greșit un semen al nostru).
Matei 18:32-35 „„Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.””
Rugăciunea cea mai des folosită este „Tatăl Nostru”. Din păcate mulți nu se gândesc prea mult la cuvintele acesteia, preferând doar să le rostească, când dau de necaz. Dar în această rugăciune cerem să fim iertați pentru că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc. Deci dacă nu iertăm, să nu ne așteptăm să primim iertarea Domnului.
Luca 11:4a „„şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri,..””
Coloseni 3:13 „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”
Efeseni 4:32 „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.”
De ce spunem altora ce ne-au greșit alții? Pentru că ne dorim să ne mângăie, să fie de acord cu noi, eventual chiar să nu le mai placă nici lor de cei care ne-au greșit și să ne compătimească.
Dacă nu iertăm, rămânem legați în lanțurile neiertării, și ne îndepărtăm de Domnul. Ni se pare că este nedrept să iertăm ceva atât de cumplit; vrem răzbunare, nu dorim binecuvântarea celor pe care nu-i iertăm; de multe ori, mintea admite că trebuie să iertăm, știm ce spune scriptura, dar de câte ori ne reamintim de ce ni s-a întâmplat, ura, mânia, frustrarea revin cu violență și ne întunecă judecata.
De fapt, dacă iertăm persoana care ne-a făcut ceva cumplit, nu înseamnă că persoana respectivă este absolvită de vina ei. Dacă noi iertăm, noi devenim LIBERI! Amărăciunea care ne umplea inima, va dispărea, ura se va topi, frustrarea și gustul amar vor deveni amintire. Ne vom putea bucura din nou de viață, totul devenind mai frumos și zâmbetul va fi din nou „la el acasă” pe fețele noastre.
Dumnezeu nu ne cere să ne înăbușim sentimentele, ci să le tratăm corect, ca să nu păcătuim, așa cum spune Pavel, în:
Efeseni 4:26 „„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră”
Știm că atunci când mergem la culcare supărați și chiar nervoși, speranțele să ne treacă, sunt nule. De ce? Pentru că suntem maeștrii la a întoarce ceea ce ne supără pe toate fețele și la a găsi chiar mai multe motive ca să-i învinuim pe cei care au cauzat mânia, amintindu-ne și ce nu s-a întâmplat... exagerez... dar haideți să recunoaștem că nu prea mult. Dacă este posibil, cel mai ușor de rezolvat o astfel de problemă, este înainte de culcare. Făcând astfel, ne vom recâștiga pacea și vom dormi liniștiți. Am învățat că e chiar ușor să cer eu iertare celor dragi care m-au supărat, rezolvând mult mai rapid orice divergențe. Sunt un om mult mai fericit de când am învățat să cer iertare și să acord iertare.
Iertarea este un proces, care începe cu dorința de a ierta persoana care ne-a greșit, sau ne-a făcut rău, pentru că știm că voia Domnului este să iertăm.
Continuăm acest proces, rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute să iertăm, să ne eliberăm de ură, frustrare, ofensă, victimizare, și apoi Duhul Sfânt să ne umple cu pacea Sa, cu o atitudine corectă față de cei care ne-au greșit, fără să le mai dorim răul. Ne ajută mult să conștientizăm un adevăr esențial, și anume, faptul că diavolul este cel care îi împinge pe oameni să-și rănească semenii. Satan a adus păcatul în lume și de atunci este în spatele oricărui păcat comis, începând cu Adam și Eva. Cădem în capcana lui, dând vina doar pe om în sine... și când facem asta ne este greu să iertăm și în urma neiertării, îi dăm dreptul diavolului pentru mai multe atacuri.
Alt aspect important este să analizăm care ar putea fi cauza a ceea ce a făcut sau a spus acea persoană contra noastră; acțiunea sau cuvintele ne erau adresate nouă sau am ajuns victime din greșeală? N-ați pățit de multe ori să fiți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? Mai grav este când suntem acolo, cu toate că Duhul Sfânt ne-a dat neliniște și a încercat să ne avertizeze de planul dușmanului contra noastră... iar noi l-am ignorat. Dacă ne punem în locul persoanei care ne-a făcut rău, am putea fi surprinși să constatăm, că era posibil să facem ce a făcut acea persoană; în acest caz, iertarea intervine mult mai repede.
Știm că am iertat, dacă nu ne mai pierdem pacea când ne amintim incidentul, nu mai povestim răul care ni s-a făcut, nu mai căutăm să punem acea persoană într-o lumină proastă în fața altora, ajungem chiar să îi dorim binele...
Iertarea NU înseamnă reacordarea încrederii. Nu înseamnă că vom tolera la nesfârșit ca cineva să ne calce în picioare sau chiar să ne facă mai mult rău. Domnul ne-a dat înțelepciune și dacă venim înaintea Lui în rugăciune, ne va arăta cum trebuie să tratăm fiecare caz în parte. Dar recâștigarea păcii și liniștii sufletești este mai valoroasă decât orice dorință de a ni se face dreptate și de a fi răzbunați. Dumnezeu ne spune: „A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti...” (Deuteronomul 32:35)
Pe cei din familie, sau pe alte persoane cu care avem contact zilnic, va fi nevoie să-i iertăm de nenumărate ori, așa cum și ei ne iartă de nenumărate ori. Aceștia fac parte din categoria menționată de Petru, sub numele de „fratele meu”. Mult timp, ascultând predici despre iertare, care citau acest verset, mă revoltam la gândul că Dumnezeu îmi cere să nu am înțelepciune, dacă-mi cere să continui să le acord încredere unor oameni care pot să-mi facă atât de mult rău, încât să fie nevoie să-i iert de atâtea ori. De fapt, Domnul ne cere să iertăm pe toți oamenii care ne greșesc, ca să fim liberi și fericiți, iar cei care trebuie iertați de foarte multe ori, „frații” sunt de fapt cei din imediata apropiere.
Medicii recunosc că neiertarea ne afectează sănătatea, poate cauza artrită, probleme de rinichi, tensiunea arterială mărită sau oscilantă, ulcer, depresie și multe alte boli. Chiar nu se merită să ne lăsăm pradă ofenselor și neiertării, pentru că dacă o facem, plătim un preț mult prea mare, fără ca cei care ne-au făcut rău să fie afectați..
Evrei 12:14-15 „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.”
Noi am primit iertarea pentru păcatele noastre, prin har, adică, fără vreun merit personal, ci doar acceptând că Domnul Isus a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Oare de ce ni se pare prea mult să oferim har la rândul nostru celor care ne-au greșit? Nu am de unde să știu cât de grav vi s-a greșit, cât de adânci vă sunt rănile și cât de grave sunt efectele a ceea ce ați pățit. Nu încerc să minimalizez gravitatea a ceea ce ați pătimit, dar pentru că știu din experiență proprie, cât de bine este să scapi de lanțurile neiertării, ce minunat e să fii din nou liber și pentru că Domnul Isus ne spune că dacă nu iertăm, nici Tatăl Ceresc nu ne iartă păcatele noastre, îmi doresc din toată inima să vă ajut să fiți liberi.
De cele mai multe ori, persoana care ne-a ofensat, nici măcar nu știe că a făcut-o și continuă să trăiască ca și înainte. Dar noi, suferim, ne agităm, ne pierdem pacea, oftăm des și profund, nu mai zâmbim, nu mai râdem, ne răstim la cei de lângă noi, fără ca ei să aibă vreo vină, pentru că neiertarea devine amărăciune, iar amărăciunea dă lăstari, afectându-i și pe cei din jurul nostru. Uneori chiar facem victime colaterale, vorbind de rău persoana care ne-a greșit și făcându-i pe cei care ne ascultă să-i urască la rândul lor pe dușmanii noștri.
De câte ori nu am ajuns să ne displacă o persoană, doar pentru că am ascultat criticile aduse de altcineva la adresa acesteia? Autorul cărții Evrei știa foarte bine ce scrie în versetele citate mai sus. Ofensele nerezolvate au dus la multe sciziuni în familii, biserici, companii, în orice grup de oameni care „au mușcat momeala Satanei” și s-au ofensat, poate chiar din cauze minore, pe care le-au și uitat, fiind prea ocupați cu întreținerea discordiei. Firea umană, condusă de mândrie cade foarte ușor în capcana ofensei.
Când ne-am întors la Dumnezeu și L-am chemat pe Isus să fie Domnul vieții noastre, am fost născuți din nou, prin Duhul Sfânt, în duhul nostru, pe care Pavel îl numește „omul dinăuntru”. Începând de atunci, trecem printr-un proces de schimbare, învățând să trăim conduși de Duhul Sfânt, în ascultare de Dumnezeu și nu de firea noastră.
Romani 8:9a „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi."
2 Corinteni 4:16 „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi ”
2 Corinteni 2:10-11 „Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.”
Ce spune Pavel aici? Dacă nu iertăm, cine câștigă? Noi, în nici un caz... dimpotrivă, neiertarea este o fortăreață a dușmanului, care ne distruge lent, dar sigur. Dușmanul ne atacă și caută să ne fure pacea, liniștea, bucuria, sănătatea și fără să-i dăm ocazia, cu atât mai mult, nu va rata ocaziile pe care noi i le oferim, prin orice păcat pe care îl comitem.
În concluzie, când alegem să eliberăm în iertarea noastră pe cei care ne-au greșit și cerem Domnului ajutorul pentru asta, ne facem nouă înșine o favoare.
Nu degeaba scria Solomon în:
Proverbele 17:22 „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.”
O inimă în care este neiertare, este o inimă tristă, mâhnită, care nu se mai poate bucura. Inima celui care a reușit să ierte, este veselă plină de dragoste și bucurie, ceea ce duce și la o stare generală de bine și sănătate.
Iertăm, pentru că și noi am fost iertați, iubim, pentru că Domnul Isus ne-a iubit întâi și vrem să trăim liberi, pentru că Domnul nostru s-a jertfit, ca noi să-L putem cunoaște, pe El, Adevărul și Adevărul să ne facă liberi!
ARTICOLE SUGERATE:
IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA
Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.
CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINULUI
Dacă identificăm din timp pericolele vom putea mai ușor să ne ferim de ele.
CINA DOMNULUI ISUS
Să înțelegem libertatea, bucuria și beneficiile pe care le aduce actul împărțășirii cu trupul și sângele Lui Isus
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Pe Avraam Dumnezeu L-a văzut curat, datorită credinței lui ferme. Acest adevăr ni se aplică și nouă azi.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe aceste subiect, pentru studiu și meditație.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
GRĂDINA INIMII
Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2015 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.
