DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Iertarea rupe gratiile propriei închisori.
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?
Iertarea este un subiect destul de controversat chiar și printre creștini. Unii cred că trebuie să-i ierte doar pe cei care își cer iertare; alții cred că trebuie să ierte doar ofensele minore care nu le-au cauzat mult rău; alții spun pur și simplu că nu trebuie să ierte pe nimeni. Adevărul este unul singur, și anume ceea ce spune Biblia pe subiectul iertării.
Fără iertare nu există mântuire. Dacă nu iertăm, devenim captivii propriei „închisori” a neiertării și nimeni nu ne poate elibera, în afară de noi înșine. Duhul Sfânt ne dă puterea să iertăm, trebuie doar să-i cerem ajutorul.
Neiertarea îl afectează în primul rând pe cel care nu iartă, nu pe cel care nu este iertat. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au greșit, ne-au ofensat, ne-au rănit sau ne-au făcut să suferim într-un fel sau altul, orice referire la acele persoane, sau la incidentul în cauză, va răsuci din nou „cuțitul în rana” inimii noastre.
Iertarea trebuie să se petreacă în inimile noastre și se va vedea în comportamentul față de acea persoană.
Așa cum noi ne dăm seama când cineva are ceva împotriva unei persoane despre care vorbește, la fel, cei cu care vorbim vor știi ce e în inima noastră într-un context similar.
Domnul Isus, când atârna pe cruce, nu doar că i-a iertat pe cei care L-au schingiuit și l-au ucis, dar Îl roagă și pe Tatăl Ceresc să-i ierte, găsindu-le chiar și scuze.
Ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor despre iertare? A ierta pe cineva de 490 de ori, pare incredibil, dar ce vrea Domnul Isus să spună prin acest număr, este că trebuie să iertăm indiferent de cîte ori ne greșește cineva. Cineva care trebuie iertat de atâtea ori, nu poate fi o persoană angelică,, dar să fim sinceri cu noi înșine: de câte ori au trebuit să ne ierte pe noi, cei dragi? Vedem că și Petru se referă la fratele său, în întrebarea din versetele de mai sus.
În același timp, Domnul Isus ne îndeamnă să iertăm oricui ne greșește, așa cum menționează Luca în ultima parte a versetului:
Domnul Isus ne-a dat și pilda robului căruia stăpânul i-a iertat o datorie enormă (așa cum prin jertfa Lui Isus, Dumnezeu ne iartă nouă păcatele, care reprezintă o datorie imposibil de plătit de către noi înșine), și ca răspuns el nu are deloc milă de tovarășul lui, care îi datora o sumă infimă (asta facem noi când nu iertăm ce ne-a greșit un semen al nostru).
Rugăciunea cea mai des folosită este „Tatăl Nostru”. Din păcate mulți nu se gândesc prea mult la cuvintele acesteia, preferând doar să le rostească, când dau de necaz. Dar în această rugăciune cerem să fim iertați pentru că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc. Deci dacă nu iertăm, să nu ne așteptăm să primim iertarea Domnului.
De ce spunem altora ce ne-au greșit alții? Pentru că ne dorim să ne mângăie, să fie de acord cu noi, eventual chiar să nu le mai placă nici lor de cei care ne-au greșit și să ne compătimească.
Dacă nu iertăm, rămânem legați în lanțurile neiertării, și ne îndepărtăm de Domnul. Ni se pare că este nedrept să iertăm ceva atât de cumplit; vrem răzbunare, nu dorim binecuvântarea celor pe care nu-i iertăm; de multe ori, mintea admite că trebuie să iertăm, știm ce spune scriptura, dar de câte ori ne reamintim de ce ni s-a întâmplat, ura, mânia, frustrarea revin cu violență și ne întunecă judecata.
De fapt, dacă iertăm persoana care ne-a făcut ceva cumplit, nu înseamnă că persoana respectivă este absolvită de vina ei. Dacă noi iertăm, noi devenim LIBERI! Amărăciunea care ne umplea inima, va dispărea, ura se va topi, frustrarea și gustul amar vor deveni amintire. Ne vom putea bucura din nou de viață, totul devenind mai frumos și zâmbetul va fi din nou „la el acasă” pe fețele noastre.
Dumnezeu nu ne cere să ne înăbușim sentimentele, ci să le tratăm corect, ca să nu păcătuim, așa cum spune Pavel, în:
Știm că atunci când mergem la culcare supărați și chiar nervoși, speranțele să ne treacă, sunt nule. De ce? Pentru că suntem maeștrii la a întoarce ceea ce ne supără pe toate fețele și la a găsi chiar mai multe motive ca să-i învinuim pe cei care au cauzat mânia, amintindu-ne și ce nu s-a întâmplat... exagerez... dar haideți să recunoaștem că nu prea mult. Dacă este posibil, cel mai ușor de rezolvat o astfel de problemă, este înainte de culcare. Făcând astfel, ne vom recâștiga pacea și vom dormi liniștiți. Am învățat că e chiar ușor să cer eu iertare celor dragi care m-au supărat, rezolvând mult mai rapid orice divergențe. Sunt un om mult mai fericit de când am învățat să cer iertare și să acord iertare.
Iertarea este un proces, care începe cu dorința de a ierta persoana care ne-a greșit, sau ne-a făcut rău, pentru că știm că voia Domnului este să iertăm.
Continuăm acest proces, rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute să iertăm, să ne eliberăm de ură, frustrare, ofensă, victimizare, și apoi Duhul Sfânt să ne umple cu pacea Sa, cu o atitudine corectă față de cei care ne-au greșit, fără să le mai dorim răul. Ne ajută mult să conștientizăm un adevăr esențial, și anume, faptul că diavolul este cel care îi împinge pe oameni să-și rănească semenii. Satan a adus păcatul în lume și de atunci este în spatele oricărui păcat comis, începând cu Adam și Eva. Cădem în capcana lui, dând vina doar pe om în sine... și când facem asta ne este greu să iertăm și în urma neiertării, îi dăm dreptul diavolului pentru mai multe atacuri.
Alt aspect important este să analizăm care ar putea fi cauza a ceea ce a făcut sau a spus acea persoană contra noastră; acțiunea sau cuvintele ne erau adresate nouă sau am ajuns victime din greșeală? N-ați pățit de multe ori să fiți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? Mai grav este când suntem acolo, cu toate că Duhul Sfânt ne-a dat neliniște și a încercat să ne avertizeze de planul dușmanului contra noastră... iar noi l-am ignorat. Dacă ne punem în locul persoanei care ne-a făcut rău, am putea fi surprinși să constatăm, că era posibil să facem ce a făcut acea persoană; în acest caz, iertarea intervine mult mai repede.
Știm că am iertat, dacă nu ne mai pierdem pacea când ne amintim incidentul, nu mai povestim răul care ni s-a făcut, nu mai căutăm să punem acea persoană într-o lumină proastă în fața altora, ajungem chiar să îi dorim binele...
Iertarea NU înseamnă reacordarea încrederii. Nu înseamnă că vom tolera la nesfârșit ca cineva să ne calce în picioare sau chiar să ne facă mai mult rău. Domnul ne-a dat înțelepciune și dacă venim înaintea Lui în rugăciune, ne va arăta cum trebuie să tratăm fiecare caz în parte. Dar recâștigarea păcii și liniștii sufletești este mai valoroasă decât orice dorință de a ni se face dreptate și de a fi răzbunați. Dumnezeu ne spune: „A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti...” (Deuteronomul 32:35)
Pe cei din familie, sau pe alte persoane cu care avem contact zilnic, va fi nevoie să-i iertăm de nenumărate ori, așa cum și ei ne iartă de nenumărate ori. Aceștia fac parte din categoria menționată de Petru, sub numele de „fratele meu”. Mult timp, ascultând predici despre iertare, care citau acest verset, mă revoltam la gândul că Dumnezeu îmi cere să nu am înțelepciune, dacă-mi cere să continui să le acord încredere unor oameni care pot să-mi facă atât de mult rău, încât să fie nevoie să-i iert de atâtea ori. De fapt, Domnul ne cere să iertăm pe toți oamenii care ne greșesc, ca să fim liberi și fericiți, iar cei care trebuie iertați de foarte multe ori, „frații” sunt de fapt cei din imediata apropiere.
Medicii recunosc că neiertarea ne afectează sănătatea, poate cauza artrită, probleme de rinichi, tensiunea arterială mărită sau oscilantă, ulcer, depresie și multe alte boli. Chiar nu se merită să ne lăsăm pradă ofenselor și neiertării, pentru că dacă o facem, plătim un preț mult prea mare, fără ca cei care ne-au făcut rău să fie afectați.
Noi am primit iertarea pentru păcatele noastre, prin har, adică, fără vreun merit personal, ci doar acceptând că Domnul Isus a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Oare de ce ni se pare prea mult să oferim har la rândul nostru celor care ne-au greșit? Nu am de unde să știu cât de grav vi s-a greșit, cât de adânci vă sunt rănile și cât de grave sunt efectele a ceea ce ați pățit. Nu încerc să minimalizez gravitatea a ceea ce ați pătimit, dar pentru că știu din experiență proprie, cât de bine este să scapi de lanțurile neiertării, ce minunat e să fii din nou liber și pentru că Domnul Isus ne spune că dacă nu iertăm, nici Tatăl Ceresc nu ne iartă păcatele noastre, îmi doresc din toată inima să vă ajut să fiți liberi.
De cele mai multe ori, persoana care ne-a ofensat, nici măcar nu știe că a făcut-o și continuă să trăiască ca și înainte. Dar noi, suferim, ne agităm, ne pierdem pacea, oftăm des și profund, nu mai zâmbim, nu mai râdem, ne răstim la cei de lângă noi, fără ca ei să aibă vreo vină, pentru că neiertarea devine amărăciune, iar amărăciunea dă lăstari, afectându-i și pe cei din jurul nostru. Uneori chiar facem victime colaterale, vorbind de rău persoana care ne-a greșit și făcându-i pe cei care ne ascultă să-i urască la rândul lor pe dușmanii noștri.
De câte ori nu am ajuns să ne displacă o persoană, doar pentru că am ascultat criticile aduse de altcineva la adresa acesteia? Autorul cărții Evrei știa foarte bine ce scrie în versetele citate mai sus. Ofensele nerezolvate au dus la multe sciziuni în familii, biserici, companii, în orice grup de oameni care „au mușcat momeala Satanei” și s-au ofensat, poate chiar din cauze minore, pe care le-au și uitat, fiind prea ocupați cu întreținerea discordiei. Firea umană, condusă de mândrie cade foarte ușor în capcana ofensei.
Când ne-am întors la Dumnezeu și L-am chemat pe Isus să fie Domnul vieții noastre, am fost născuți din nou, prin Duhul Sfânt, în duhul nostru, pe care Pavel îl numește „omul dinăuntru”. Începând de atunci, trecem printr-un proces de schimbare, învățând să trăim conduși de Duhul Sfânt, în ascultare de Dumnezeu și nu de firea noastră.
Ce spune Pavel aici? Dacă nu iertăm, cine câștigă? Noi, în nici un caz... dimpotrivă, neiertarea este o fortăreață a dușmanului, care ne distruge lent, dar sigur. Dușmanul ne atacă și caută să ne fure pacea, liniștea, bucuria, sănătatea și fără să-i dăm ocazia, cu atât mai mult, nu va rata ocaziile pe care noi i le oferim, prin orice păcat pe care îl comitem.
În concluzie, când alegem să eliberăm în iertarea noastră pe cei care ne-au greșit și cerem Domnului ajutorul pentru asta, ne facem nouă înșine o favoare.
Nu degeaba scria Solomon în:
O inimă în care este neiertare, este o inimă tristă, mâhnită, care nu se mai poate bucura. Inima celui care a reușit să ierte, este veselă, plină de dragoste și bucurie, ceea ce duce și la o stare generală de bine și sănătate.
Iertăm, pentru că și noi am fost iertați, iubim, pentru că Domnul Isus ne-a iubit întâi și vrem să trăim liberi, pentru că Domnul nostru s-a jertfit, ca noi să-L putem cunoaște, pe El, Adevărul și Adevărul să ne facă liberi!
Fără iertare nu există mântuire. Dacă nu iertăm, devenim captivii propriei „închisori” a neiertării și nimeni nu ne poate elibera, în afară de noi înșine. Duhul Sfânt ne dă puterea să iertăm, trebuie doar să-i cerem ajutorul.
- Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, NU vă va ierta greşelile voastre.”
Neiertarea îl afectează în primul rând pe cel care nu iartă, nu pe cel care nu este iertat. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au greșit, ne-au ofensat, ne-au rănit sau ne-au făcut să suferim într-un fel sau altul, orice referire la acele persoane, sau la incidentul în cauză, va răsuci din nou „cuțitul în rana” inimii noastre.
Iertarea trebuie să se petreacă în inimile noastre și se va vedea în comportamentul față de acea persoană.
Așa cum noi ne dăm seama când cineva are ceva împotriva unei persoane despre care vorbește, la fel, cei cu care vorbim vor știi ce e în inima noastră într-un context similar.
Domnul Isus, când atârna pe cruce, nu doar că i-a iertat pe cei care L-au schingiuit și l-au ucis, dar Îl roagă și pe Tatăl Ceresc să-i ierte, găsindu-le chiar și scuze.
- Luca 23:34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”
- Matei 18:21-22 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”
Ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor despre iertare? A ierta pe cineva de 490 de ori, pare incredibil, dar ce vrea Domnul Isus să spună prin acest număr, este că trebuie să iertăm indiferent de cîte ori ne greșește cineva. Cineva care trebuie iertat de atâtea ori, nu poate fi o persoană angelică,, dar să fim sinceri cu noi înșine: de câte ori au trebuit să ne ierte pe noi, cei dragi? Vedem că și Petru se referă la fratele său, în întrebarea din versetele de mai sus.
În același timp, Domnul Isus ne îndeamnă să iertăm oricui ne greșește, așa cum menționează Luca în ultima parte a versetului:
- Luca 6:37 „...iertaţi, şi vi se va ierta.”
Domnul Isus ne-a dat și pilda robului căruia stăpânul i-a iertat o datorie enormă (așa cum prin jertfa Lui Isus, Dumnezeu ne iartă nouă păcatele, care reprezintă o datorie imposibil de plătit de către noi înșine), și ca răspuns el nu are deloc milă de tovarășul lui, care îi datora o sumă infimă (asta facem noi când nu iertăm ce ne-a greșit un semen al nostru).
- Matei 18:32-35 „Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Rugăciunea cea mai des folosită este „Tatăl Nostru”. Din păcate mulți nu se gândesc prea mult la cuvintele acesteia, preferând doar să le rostească, când dau de necaz. Dar în această rugăciune cerem să fim iertați pentru că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc. Deci dacă nu iertăm, să nu ne așteptăm să primim iertarea Domnului.
- Luca 11:4a „şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri,..”
- Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
- Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.
De ce spunem altora ce ne-au greșit alții? Pentru că ne dorim să ne mângăie, să fie de acord cu noi, eventual chiar să nu le mai placă nici lor de cei care ne-au greșit și să ne compătimească.
Dacă nu iertăm, rămânem legați în lanțurile neiertării, și ne îndepărtăm de Domnul. Ni se pare că este nedrept să iertăm ceva atât de cumplit; vrem răzbunare, nu dorim binecuvântarea celor pe care nu-i iertăm; de multe ori, mintea admite că trebuie să iertăm, știm ce spune scriptura, dar de câte ori ne reamintim de ce ni s-a întâmplat, ura, mânia, frustrarea revin cu violență și ne întunecă judecata.
De fapt, dacă iertăm persoana care ne-a făcut ceva cumplit, nu înseamnă că persoana respectivă este absolvită de vina ei. Dacă noi iertăm, noi devenim LIBERI! Amărăciunea care ne umplea inima, va dispărea, ura se va topi, frustrarea și gustul amar vor deveni amintire. Ne vom putea bucura din nou de viață, totul devenind mai frumos și zâmbetul va fi din nou „la el acasă” pe fețele noastre.
Dumnezeu nu ne cere să ne înăbușim sentimentele, ci să le tratăm corect, ca să nu păcătuim, așa cum spune Pavel, în:
- Efeseni 4:26 „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră
Știm că atunci când mergem la culcare supărați și chiar nervoși, speranțele să ne treacă, sunt nule. De ce? Pentru că suntem maeștrii la a întoarce ceea ce ne supără pe toate fețele și la a găsi chiar mai multe motive ca să-i învinuim pe cei care au cauzat mânia, amintindu-ne și ce nu s-a întâmplat... exagerez... dar haideți să recunoaștem că nu prea mult. Dacă este posibil, cel mai ușor de rezolvat o astfel de problemă, este înainte de culcare. Făcând astfel, ne vom recâștiga pacea și vom dormi liniștiți. Am învățat că e chiar ușor să cer eu iertare celor dragi care m-au supărat, rezolvând mult mai rapid orice divergențe. Sunt un om mult mai fericit de când am învățat să cer iertare și să acord iertare.
Iertarea este un proces, care începe cu dorința de a ierta persoana care ne-a greșit, sau ne-a făcut rău, pentru că știm că voia Domnului este să iertăm.
Continuăm acest proces, rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute să iertăm, să ne eliberăm de ură, frustrare, ofensă, victimizare, și apoi Duhul Sfânt să ne umple cu pacea Sa, cu o atitudine corectă față de cei care ne-au greșit, fără să le mai dorim răul. Ne ajută mult să conștientizăm un adevăr esențial, și anume, faptul că diavolul este cel care îi împinge pe oameni să-și rănească semenii. Satan a adus păcatul în lume și de atunci este în spatele oricărui păcat comis, începând cu Adam și Eva. Cădem în capcana lui, dând vina doar pe om în sine... și când facem asta ne este greu să iertăm și în urma neiertării, îi dăm dreptul diavolului pentru mai multe atacuri.
Alt aspect important este să analizăm care ar putea fi cauza a ceea ce a făcut sau a spus acea persoană contra noastră; acțiunea sau cuvintele ne erau adresate nouă sau am ajuns victime din greșeală? N-ați pățit de multe ori să fiți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? Mai grav este când suntem acolo, cu toate că Duhul Sfânt ne-a dat neliniște și a încercat să ne avertizeze de planul dușmanului contra noastră... iar noi l-am ignorat. Dacă ne punem în locul persoanei care ne-a făcut rău, am putea fi surprinși să constatăm, că era posibil să facem ce a făcut acea persoană; în acest caz, iertarea intervine mult mai repede.
Știm că am iertat, dacă nu ne mai pierdem pacea când ne amintim incidentul, nu mai povestim răul care ni s-a făcut, nu mai căutăm să punem acea persoană într-o lumină proastă în fața altora, ajungem chiar să îi dorim binele...
Iertarea NU înseamnă reacordarea încrederii. Nu înseamnă că vom tolera la nesfârșit ca cineva să ne calce în picioare sau chiar să ne facă mai mult rău. Domnul ne-a dat înțelepciune și dacă venim înaintea Lui în rugăciune, ne va arăta cum trebuie să tratăm fiecare caz în parte. Dar recâștigarea păcii și liniștii sufletești este mai valoroasă decât orice dorință de a ni se face dreptate și de a fi răzbunați. Dumnezeu ne spune: „A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti...” (Deuteronomul 32:35)
Pe cei din familie, sau pe alte persoane cu care avem contact zilnic, va fi nevoie să-i iertăm de nenumărate ori, așa cum și ei ne iartă de nenumărate ori. Aceștia fac parte din categoria menționată de Petru, sub numele de „fratele meu”. Mult timp, ascultând predici despre iertare, care citau acest verset, mă revoltam la gândul că Dumnezeu îmi cere să nu am înțelepciune, dacă-mi cere să continui să le acord încredere unor oameni care pot să-mi facă atât de mult rău, încât să fie nevoie să-i iert de atâtea ori. De fapt, Domnul ne cere să iertăm pe toți oamenii care ne greșesc, ca să fim liberi și fericiți, iar cei care trebuie iertați de foarte multe ori, „frații” sunt de fapt cei din imediata apropiere.
Medicii recunosc că neiertarea ne afectează sănătatea, poate cauza artrită, probleme de rinichi, tensiunea arterială mărită sau oscilantă, ulcer, depresie și multe alte boli. Chiar nu se merită să ne lăsăm pradă ofenselor și neiertării, pentru că dacă o facem, plătim un preț mult prea mare, fără ca cei care ne-au făcut rău să fie afectați.
- Evrei 12:14-15 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.
Noi am primit iertarea pentru păcatele noastre, prin har, adică, fără vreun merit personal, ci doar acceptând că Domnul Isus a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Oare de ce ni se pare prea mult să oferim har la rândul nostru celor care ne-au greșit? Nu am de unde să știu cât de grav vi s-a greșit, cât de adânci vă sunt rănile și cât de grave sunt efectele a ceea ce ați pățit. Nu încerc să minimalizez gravitatea a ceea ce ați pătimit, dar pentru că știu din experiență proprie, cât de bine este să scapi de lanțurile neiertării, ce minunat e să fii din nou liber și pentru că Domnul Isus ne spune că dacă nu iertăm, nici Tatăl Ceresc nu ne iartă păcatele noastre, îmi doresc din toată inima să vă ajut să fiți liberi.
De cele mai multe ori, persoana care ne-a ofensat, nici măcar nu știe că a făcut-o și continuă să trăiască ca și înainte. Dar noi, suferim, ne agităm, ne pierdem pacea, oftăm des și profund, nu mai zâmbim, nu mai râdem, ne răstim la cei de lângă noi, fără ca ei să aibă vreo vină, pentru că neiertarea devine amărăciune, iar amărăciunea dă lăstari, afectându-i și pe cei din jurul nostru. Uneori chiar facem victime colaterale, vorbind de rău persoana care ne-a greșit și făcându-i pe cei care ne ascultă să-i urască la rândul lor pe dușmanii noștri.
De câte ori nu am ajuns să ne displacă o persoană, doar pentru că am ascultat criticile aduse de altcineva la adresa acesteia? Autorul cărții Evrei știa foarte bine ce scrie în versetele citate mai sus. Ofensele nerezolvate au dus la multe sciziuni în familii, biserici, companii, în orice grup de oameni care „au mușcat momeala Satanei” și s-au ofensat, poate chiar din cauze minore, pe care le-au și uitat, fiind prea ocupați cu întreținerea discordiei. Firea umană, condusă de mândrie cade foarte ușor în capcana ofensei.
Când ne-am întors la Dumnezeu și L-am chemat pe Isus să fie Domnul vieții noastre, am fost născuți din nou, prin Duhul Sfânt, în duhul nostru, pe care Pavel îl numește „omul dinăuntru”. Începând de atunci, trecem printr-un proces de schimbare, învățând să trăim conduși de Duhul Sfânt, în ascultare de Dumnezeu și nu de firea noastră.
- Romani 8:9a Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.
- 2 Corinteni 4:16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi
- 2 Corinteni 2:10-11 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.
Ce spune Pavel aici? Dacă nu iertăm, cine câștigă? Noi, în nici un caz... dimpotrivă, neiertarea este o fortăreață a dușmanului, care ne distruge lent, dar sigur. Dușmanul ne atacă și caută să ne fure pacea, liniștea, bucuria, sănătatea și fără să-i dăm ocazia, cu atât mai mult, nu va rata ocaziile pe care noi i le oferim, prin orice păcat pe care îl comitem.
În concluzie, când alegem să eliberăm în iertarea noastră pe cei care ne-au greșit și cerem Domnului ajutorul pentru asta, ne facem nouă înșine o favoare.
Nu degeaba scria Solomon în:
- Proverbele 17:22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
O inimă în care este neiertare, este o inimă tristă, mâhnită, care nu se mai poate bucura. Inima celui care a reușit să ierte, este veselă, plină de dragoste și bucurie, ceea ce duce și la o stare generală de bine și sănătate.
Iertăm, pentru că și noi am fost iertați, iubim, pentru că Domnul Isus ne-a iubit întâi și vrem să trăim liberi, pentru că Domnul nostru s-a jertfit, ca noi să-L putem cunoaște, pe El, Adevărul și Adevărul să ne facă liberi!
ALTE VERSETE BIBLICE DESPRE IERTARE
Isaia 55:7 Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.
Ieremia 3:22 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
Daniel 9:9 La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!
Matei 6:12, 14-15 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri... Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Matei 9:2, 5 „Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate” [...] Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îţi sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă’?”
Matei 18:27, 38 „Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria [...] Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.”
Matei 26:28 „căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Marcu 2:5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!”
Marcu 2:9 „Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă’?”
Marcu 3:28,29 „Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta, dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veşnic.”
Marcu 11:25 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre... Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”
Luca 1:76-77 „Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;”
Luca 6:37 „Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.”
Luca 7:42-43 „Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” „Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
Luca 7:47-48 „De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!”
Luca 24:47 „Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor , în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.”
Ioan 20:23 „Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”
Faptele apostolilor 2:38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”
Faptele apostolilor 5:31 „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.”
Faptele apostolilor 10:43 „Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
Faptele apostolilor 13:38 „Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor,
Faptele apostolilor 13:39 „şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
Faptele apostolilor 26:18 „ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.’
Romani 4:7 „Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!”
Romani 5:16 Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.
Romani 5:18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
2 Corinteni 2:7 aşa că acum este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.
2 Corinteni 2:10 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos,
2 Corinteni 12:13 În adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!…
Efeseni 1:7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.
Coloseni 1:14 „în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
Coloseni 2:13 „Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.
Coloseni 3:13 „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
Evrei 8:12 Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.
Evrei 9:22 Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.
Evrei 10:18 Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
Iacov 5:15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
1 Ioan 2:12 Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.
Geneza 50:17 „‘Aşa să vorbiţi lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea.
Exodul 10:17 „Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta şi rugaţi pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!”
Exodul 32:32 „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”
Exodul 34:7 „care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”
Exodul 34:9 El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre şi ia-ne în stăpânirea Ta!”
Numeri 14:18 ‘Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’
Numeri 14:19 „Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
Deuteronomul 21:8 „Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.’ Şi sângele acela nu-i va fi pus în socoteală.
1 Samuel 1:26 „Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului!
1 Samuel 15:25 „Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.”
1 Samuel 25:28 „Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului şi niciodată nu va fi răutate în tine.
2 Samuel 12:13 David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri.
2 Samuel 24:10 David a simţit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”
1 Imparati 8:30 „Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i!”
1 Imparati 8:34 „ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor!”
1 Imparati 8:36 „ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună pe care trebuie să umble şi să trimiţi ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!
1 Imparati 8:39 „ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor,
1 Imparati 8:50 „iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce-i vor ţine robi, ca să se îndure de ei,
1 Cronici 21:8 Şi David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”
2 Cronici 6:21 „Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
2 Cronici 6:25 „ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor.”
2 Cronici 6:27 „ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă şi trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!”
2 Cronici 6:30 „ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor,
2 Cronici 6:39 „ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta!
Psalmii 19:12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
Psalmii 25:11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
Psalmii 25:18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele mele!
Psalmii 78:38 Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.
Psalmii 79:9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
Psalmii 103:3 El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale,
Proverbele 17:15 Cel ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
Daniel 9:19 „Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”
Osea 14:2 „Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre.
Amos 7:2 Şi, după ce au mâncat ele cu desăvârşire toată iarba din ţară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este aşa de slab!”
Matei 6:12 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”
Matei 18:35 „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Luca 7:47 „De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”
Luca 7:49 Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”
Luca 11:4 „şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’”
Luca 14:19 „Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’
Luca 17:3 „Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l ! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
Luca 23:34 Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Copyright © 2015 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ARTICOLE SUGERATE:
IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA
Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.
NEIERTAREA NE COSTĂ SCUMP
Sunteți iertați de păcate, în măsura în care iertăm la rândul nostru.
CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINULUI
Dacă identificăm din timp pericolele vom putea mai ușor să ne ferim de ele.
CINA DOMNULUI ISUS
Să înțelegem libertatea, bucuria și beneficiile pe care le aduce actul împărțășirii cu trupul și sângele Lui Isus
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Pe Avraam Dumnezeu L-a văzut curat, datorită credinței lui ferme. Acest adevăr ni se aplică și nouă azi.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe aceste subiect, pentru studiu și meditație.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
De noi depinde să rămânem copiii Lui, pentru că nimeni altcineva nu ne poate smulge din mâna Domnului.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Versete care demonstrează acest adevăr, pentru studiu și meditație.
GRĂDINA INIMII
Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spune biblia și știința despre creier și minte.
NEPRIHĂNIREA DE SINE - PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN
Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
RUGĂCIUNEA
De ce este important să ne rugăm și de ce depinde să primim răspunsul dorit?
RUGĂCIUNEA - VERSETE BIBLICE
Versete despre rugăciune și efectele ei, pentru studiu și meditație.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2015 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.