VREDNIC
Știați că chiar dacă suntem mântuiți prin har, tot trebuie să fim vrednici? Și că, din păcate, unii sunt iar alții nu?
Să ne uităm la ceea ce a spus Isus în:
Matei 10:36-39 „Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”
Isus vrea să ne predăm Lui 100%! El a dat totul pentru noi și ne cere totul!
Să ne uităm la pilda nunții fiului de împărat, prin care Domnul Isus vrea să înțelegem mai bine cum funcționează Împărăția Cerurilor.
Matei 22:2-10 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.”
Primii invitați la nuntă erau evreii, „poporul ales al Lui Dumnezeu”. Dar poporul l-a respins pe Mesia. Chiar dacă liderii religioși și marea majoritate L-au respins pe Isus, au fost mulți care L-au acceptat ca Domn și Mântuitor. Tot din rândul evreilor sunt și aproape toți cei care, sub inspirația Duhului Sfânt au scris Biblia. Și noi, neamurile, am fost „altoiți” ca ramuri în același trunchi cu ei. Dar, dacă nu trăim în ascultare de Dumnezeu, putem ajunge tăiați și separați de trunchi! Învitații la nuntă erau prea ocupați cu treburile lor, ca să poată onora invitația primită. Când Tatăl Mirelui și-a trimis slujitorii să-i anunțe pe invitați că cina e gata, unii dintre ei nu doar au ignorat invitația fără s-o onoreze, ci i-au și ucis pe mesageri. Ce spune Domnul Isus în acestă pildă, devine realitate în anul 70 după Cristos, când ca urmare a neascultării, Ierusalimul a fost distrus și cei mai mulți din locuitorii lui, au fost uciși de armata romană. Tatăl mirelui, care de fapt Îl reprezintă pe Tatăl Ceresc, a zis: „cei poftiţi, n-au fost vrednici”.
Să analizăm puțin măslinul, care reprezintă trunchiul în care noi, neamurile, am fost altoiți.
Romani 11:17-21 ”Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.”
Romani 11:22-23 „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.”
Matei 22:11-14 „Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.’””
Nu e vorba despre o nuntă care să fi costat puțin! Tatăl Mirelui, a plătit Cel mai Mare Preț și anume viața Fiului Lui, care s-a dăruit cu totul miresei Sale, inclusiv cu viața Sa. Cum am putea noi considera că a fost ceva fără valoare?
Trebuie să onorăm invitația la valoarea ei. Se cere o ținută obligatorie! Nu putem veni îmbrăcați în păcatele noastre, ci avem nevoie de hainele spălate în sângele Mirelui! Oricare altă ținută nu e acceptată.
Toți au primit invitație, fără deosebire. Ați merge la o nuntă îmbrăcați în zdrențe sau cu haine murdare? Pentru că doar atât ar valora faptele noastre cele mai bune înaintea Lui Dumnezeu, cât „o haină murdară”. Dacă nu suntem acoperiți cu neprihănirea Domnului Isus, nu avem ce căuta la nunta Sa. Nu ne-a iertat păcatele, pentru ca noi să continuăm să trăim în ele. Am fost salvați pentru a fi eliberați de viața păcătoasă. Mai păcătuim, dar nu atât de ușor cum o făceam înainte; apoi ne pocăim și căutăm să nu mai repetăm acel păcat și cu timpul păcătuim tot mai puțin.
E una să ai o natură păcătoasă și să trăiești condus de păcat și este cu totul alta să fii născut din nou, să recunoști păcatul și să dorești să nu-l mai comiți.
Cel care este născut din nou care-l are pe Isus ca Domn al vieții sale, nu mai vrea să se întoarcă la viața de păcat. Se întâmplă să mai greșească uneori, dar nu cum o făcea înainte de a-și preda viața Lui Isus. Când Îl avem, pe Isus ca Domn (Supraveghetor, Stăpân, Autoritate, etc), renunțăm la căile noastre, în favoarea căilor Lui. Suntem gata să-L onorăm pe Domnul nostru și voia Lui, chiar cu prețul vieții.
De unde știm că avem hainele potrivite pentru nuntă? Am primit o invitație deschisă și primul pas pentru a o onora, este pocăința sinceră (recunoașterea păcatului, regretul și dorința de a nu-l mai repeta).
Isus a spus că două porunci sunt cele mai importante, pentru că celelalte decurg din acestea.
Matei 22:36-40 „„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.””
Dacă nu-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, atunci nu El domnește pe tronul inimii noastre și deci implicit, nu suntem vrednici. El ne spune că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce suntem, adică total, complet, 100%. Dacă este așa, se va vedea din tot ceea ce facem.
Apoi ni se cere mai mult, pe măsură ce-L urmăm mai îndeaproape și Îl cunoaștem mai bine. Ni se cere să iertăm pe cei care ne-au greșit, pentru ca iertarea noastră să fie asigurată! Imediat după rugăciunea „Tatăl nostru”, Isus a spus:
Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.”” Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Dacă avem dragostea Lui Dumnezeu în noi, îi vom iubi pe ceilalți. Bineînțeles că nu prin puterile noastre, ci doar prin puterea Lui, îi vom putea pe semenii noștri. Pentru că măsura de har pe care o primim și apoi o oferim altora e de fapt, măsura de har cu care vom fi și noi tratați.
Isus a plătit „costul inițial”, care este și „costul etern”. Mântuirea noastră este asigurată „în” Isus Cristos.
Matei 10:38 „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.”
Ați renunțat la „vechiul stăpân”, păcatul? Ați devenit un „om nou” în Isus Cristos? Ați primit „dragostea Tatălui și Harul Lui”? „Dați mai departe” ce ați primit? Vă „luați crucea zilnic” și „călcați pe urmele Lui Isus”? Dacă DA, atunci sunteți vrednic! Dacă-L păstrăm pe ”Isus ca Domn” pe tronul vieții noastre și urmăm exemplul Lui, de a păstra voia Tatălui ca prima prioritate în toate aspectele vieții noastre, atunci nu ne putem pierde mântuirea!
Să ne uităm pilda „Slujitorului credincios”.
Luca 12:35-48 „Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”
„Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. Dar, dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.”
Filipeni 1:27-29 „Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu. Căci cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”
Coloseni 1:9-10 „De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,”
1 Corinteni 10:17-18 „Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul”. Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.”
În cartea Evrei, autorul vorbește despre cei care cad de la credință și care tocmai pentru că au aflat adevărul și știu ce a făcut Isus pentru ei, aleg să nesocotească jertfa Domnului, și să trăiască din nou în păcat.
Evrei 10:29 „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?”
Fiecare persoană este robul celui de care alege să asculte.
Romani 6:16 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
Ioan 19:4 „Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.””
Pilat L-a găsit nevinovat pe Isus; preoții cei mai de seamă și cohortele lor au fost cei care L-au condamnat. Marcu scrie următoarele despre marele preot și liderii religioși ai vremii:
Marcu 14:65 „Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Proroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.”
Mesia, Cel care nu greșise cu nimic, care era vrednic înaintea Tatălui Ceresc și era „fără păcat”, a fost considerat vrednic să moară în locul nostru, pentru ca noi cei nevrednici să putem fi socotiți vrednici să fim mântuiți.
Un preț enorm, care e sută la sută izvorât din dragoste curată, a fost plătit pentru ca noi să putem trăi pentru veșnicie cu Domnul nostru. Putem noi răspunde unei astfel de iubiri cu mai puțin decât a-I fi credincioși sută la sută?
Domnul spune în Matei 10, după pilda „Slujitorului Credincios”,
Matei 10:32 „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri”
Trebuie să fim credincioși zi de zi, până la sfârșit!
Referindu-se la zilele din urmă, Domnul a zis:
Matei 24:12-13 „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”
Trebuie să răbdăm și să rămânem tari în credință, pănă la sfârșit!
Apocalipsa 3:1-6 „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: «Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.» Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.’”
Nu ne mântuiește neprihănirea de sine, ci neprihănirea Lui Isus Cristos e singura care ne salvează de moartea veșnică. Isus s-a dăruit cu totul, până la ultima picătură de sânge, pentru noi. Dacă nu vrem să facem la fel, atunci, nu suntem vrednici.
Cine realizează ce a făcut Isus pentru noi și cât de mult ne iubește, nu mai poate rămâne departe de El, ci își dorește să-i răspundă cu aceeași dragoste, fără să se simtă ofensat! Dar pentru cei care se iubesc pe sine mai mult decât pe Isus, e o mare ofensă! Creștinismul nu este o ideologie care să-l facă pe om să se simtă bine și care să-i împlinească toate poftele.
Matei 16:24-27 „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.””
Dumnezeul Cel Sfânt care așteaptă să fim sfinți la rândul nostru L-a dăruit pe propriul Său Fiu, care este „Calea, Adevărul și Viața”, pentru ca urmându-l, să putem împlini acest scop. Ne iubește și când suntem slabi și ne ridică când cădem. Nu este un Domn aspru, dar ne cere să-L iubim cu TOATĂ inima, TOT sufletul, TOT cugetul, TOATĂ puterea și cu TOT ce avem. Dacă facem asta, nu contează cât suntem de umani și de slabi, VOM FI VREDNICI!
Să ne uităm la ceea ce a spus Isus în:
Matei 10:36-39 „Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”
Isus vrea să ne predăm Lui 100%! El a dat totul pentru noi și ne cere totul!
Să ne uităm la pilda nunții fiului de împărat, prin care Domnul Isus vrea să înțelegem mai bine cum funcționează Împărăția Cerurilor.
Matei 22:2-10 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.”
Primii invitați la nuntă erau evreii, „poporul ales al Lui Dumnezeu”. Dar poporul l-a respins pe Mesia. Chiar dacă liderii religioși și marea majoritate L-au respins pe Isus, au fost mulți care L-au acceptat ca Domn și Mântuitor. Tot din rândul evreilor sunt și aproape toți cei care, sub inspirația Duhului Sfânt au scris Biblia. Și noi, neamurile, am fost „altoiți” ca ramuri în același trunchi cu ei. Dar, dacă nu trăim în ascultare de Dumnezeu, putem ajunge tăiați și separați de trunchi! Învitații la nuntă erau prea ocupați cu treburile lor, ca să poată onora invitația primită. Când Tatăl Mirelui și-a trimis slujitorii să-i anunțe pe invitați că cina e gata, unii dintre ei nu doar au ignorat invitația fără s-o onoreze, ci i-au și ucis pe mesageri. Ce spune Domnul Isus în acestă pildă, devine realitate în anul 70 după Cristos, când ca urmare a neascultării, Ierusalimul a fost distrus și cei mai mulți din locuitorii lui, au fost uciși de armata romană. Tatăl mirelui, care de fapt Îl reprezintă pe Tatăl Ceresc, a zis: „cei poftiţi, n-au fost vrednici”.
Să analizăm puțin măslinul, care reprezintă trunchiul în care noi, neamurile, am fost altoiți.
Romani 11:17-21 ”Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.”
Romani 11:22-23 „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.”
Matei 22:11-14 „Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.’””
Nu e vorba despre o nuntă care să fi costat puțin! Tatăl Mirelui, a plătit Cel mai Mare Preț și anume viața Fiului Lui, care s-a dăruit cu totul miresei Sale, inclusiv cu viața Sa. Cum am putea noi considera că a fost ceva fără valoare?
Trebuie să onorăm invitația la valoarea ei. Se cere o ținută obligatorie! Nu putem veni îmbrăcați în păcatele noastre, ci avem nevoie de hainele spălate în sângele Mirelui! Oricare altă ținută nu e acceptată.
Toți au primit invitație, fără deosebire. Ați merge la o nuntă îmbrăcați în zdrențe sau cu haine murdare? Pentru că doar atât ar valora faptele noastre cele mai bune înaintea Lui Dumnezeu, cât „o haină murdară”. Dacă nu suntem acoperiți cu neprihănirea Domnului Isus, nu avem ce căuta la nunta Sa. Nu ne-a iertat păcatele, pentru ca noi să continuăm să trăim în ele. Am fost salvați pentru a fi eliberați de viața păcătoasă. Mai păcătuim, dar nu atât de ușor cum o făceam înainte; apoi ne pocăim și căutăm să nu mai repetăm acel păcat și cu timpul păcătuim tot mai puțin.
E una să ai o natură păcătoasă și să trăiești condus de păcat și este cu totul alta să fii născut din nou, să recunoști păcatul și să dorești să nu-l mai comiți.
Cel care este născut din nou care-l are pe Isus ca Domn al vieții sale, nu mai vrea să se întoarcă la viața de păcat. Se întâmplă să mai greșească uneori, dar nu cum o făcea înainte de a-și preda viața Lui Isus. Când Îl avem, pe Isus ca Domn (Supraveghetor, Stăpân, Autoritate, etc), renunțăm la căile noastre, în favoarea căilor Lui. Suntem gata să-L onorăm pe Domnul nostru și voia Lui, chiar cu prețul vieții.
De unde știm că avem hainele potrivite pentru nuntă? Am primit o invitație deschisă și primul pas pentru a o onora, este pocăința sinceră (recunoașterea păcatului, regretul și dorința de a nu-l mai repeta).
Isus a spus că două porunci sunt cele mai importante, pentru că celelalte decurg din acestea.
Matei 22:36-40 „„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.””
Dacă nu-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, atunci nu El domnește pe tronul inimii noastre și deci implicit, nu suntem vrednici. El ne spune că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce suntem, adică total, complet, 100%. Dacă este așa, se va vedea din tot ceea ce facem.
Apoi ni se cere mai mult, pe măsură ce-L urmăm mai îndeaproape și Îl cunoaștem mai bine. Ni se cere să iertăm pe cei care ne-au greșit, pentru ca iertarea noastră să fie asigurată! Imediat după rugăciunea „Tatăl nostru”, Isus a spus:
Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.”” Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Dacă avem dragostea Lui Dumnezeu în noi, îi vom iubi pe ceilalți. Bineînțeles că nu prin puterile noastre, ci doar prin puterea Lui, îi vom putea pe semenii noștri. Pentru că măsura de har pe care o primim și apoi o oferim altora e de fapt, măsura de har cu care vom fi și noi tratați.
Isus a plătit „costul inițial”, care este și „costul etern”. Mântuirea noastră este asigurată „în” Isus Cristos.
Matei 10:38 „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.”
Ați renunțat la „vechiul stăpân”, păcatul? Ați devenit un „om nou” în Isus Cristos? Ați primit „dragostea Tatălui și Harul Lui”? „Dați mai departe” ce ați primit? Vă „luați crucea zilnic” și „călcați pe urmele Lui Isus”? Dacă DA, atunci sunteți vrednic! Dacă-L păstrăm pe ”Isus ca Domn” pe tronul vieții noastre și urmăm exemplul Lui, de a păstra voia Tatălui ca prima prioritate în toate aspectele vieții noastre, atunci nu ne putem pierde mântuirea!
Să ne uităm pilda „Slujitorului credincios”.
Luca 12:35-48 „Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”
„Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. Dar, dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.”
Filipeni 1:27-29 „Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu. Căci cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”
Coloseni 1:9-10 „De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,”
1 Corinteni 10:17-18 „Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul”. Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.”
În cartea Evrei, autorul vorbește despre cei care cad de la credință și care tocmai pentru că au aflat adevărul și știu ce a făcut Isus pentru ei, aleg să nesocotească jertfa Domnului, și să trăiască din nou în păcat.
Evrei 10:29 „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?”
Fiecare persoană este robul celui de care alege să asculte.
Romani 6:16 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
Ioan 19:4 „Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.””
Pilat L-a găsit nevinovat pe Isus; preoții cei mai de seamă și cohortele lor au fost cei care L-au condamnat. Marcu scrie următoarele despre marele preot și liderii religioși ai vremii:
Marcu 14:65 „Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Proroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.”
Mesia, Cel care nu greșise cu nimic, care era vrednic înaintea Tatălui Ceresc și era „fără păcat”, a fost considerat vrednic să moară în locul nostru, pentru ca noi cei nevrednici să putem fi socotiți vrednici să fim mântuiți.
Un preț enorm, care e sută la sută izvorât din dragoste curată, a fost plătit pentru ca noi să putem trăi pentru veșnicie cu Domnul nostru. Putem noi răspunde unei astfel de iubiri cu mai puțin decât a-I fi credincioși sută la sută?
Domnul spune în Matei 10, după pilda „Slujitorului Credincios”,
Matei 10:32 „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri”
Trebuie să fim credincioși zi de zi, până la sfârșit!
Referindu-se la zilele din urmă, Domnul a zis:
Matei 24:12-13 „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”
Trebuie să răbdăm și să rămânem tari în credință, pănă la sfârșit!
Apocalipsa 3:1-6 „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: «Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.» Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.’”
Nu ne mântuiește neprihănirea de sine, ci neprihănirea Lui Isus Cristos e singura care ne salvează de moartea veșnică. Isus s-a dăruit cu totul, până la ultima picătură de sânge, pentru noi. Dacă nu vrem să facem la fel, atunci, nu suntem vrednici.
Cine realizează ce a făcut Isus pentru noi și cât de mult ne iubește, nu mai poate rămâne departe de El, ci își dorește să-i răspundă cu aceeași dragoste, fără să se simtă ofensat! Dar pentru cei care se iubesc pe sine mai mult decât pe Isus, e o mare ofensă! Creștinismul nu este o ideologie care să-l facă pe om să se simtă bine și care să-i împlinească toate poftele.
Matei 16:24-27 „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.””
Dumnezeul Cel Sfânt care așteaptă să fim sfinți la rândul nostru L-a dăruit pe propriul Său Fiu, care este „Calea, Adevărul și Viața”, pentru ca urmându-l, să putem împlini acest scop. Ne iubește și când suntem slabi și ne ridică când cădem. Nu este un Domn aspru, dar ne cere să-L iubim cu TOATĂ inima, TOT sufletul, TOT cugetul, TOATĂ puterea și cu TOT ce avem. Dacă facem asta, nu contează cât suntem de umani și de slabi, VOM FI VREDNICI!
ALTE ARTICOLE DESPRE MÂNTUIRE:
A FI SALVAT CU ADEVĂRAT
Nu este suficient să repetăm rugăciunea păcătosului după altcineva, pentru a ajunge la mântuire.
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
HARUL LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL
Mâna Domnului e tot întinsă pentru cei pierduți sau care au rătăcit Calea Lui.
MÂNTUIREA
Care sunt bazele biblice ale întoarcerii la Dumnezeu.
MULȚI CHEMAȚI, DAR PUȚINI ALEȘI
Să înțelegem ce spune de fapt acest verset din Evanghelia după Matei.
ODATĂ MÂNTUIT, VEȘNIC MÂNTUIT?
O abordare pe baze biblice a acestei doctrine controversate.
„O DATĂ MÂNTUIT VEȘNIC MÂNTUIT”, DEMASCAREA UNEI IMPOSIBILITĂȚI
Cum explicăm multe versete biblice, dacă este adevărată doctrina că „o dată mântuit ești veșnic mântuit”?
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2014 E. Cockrell, acest material poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu va fi retipărit sau folosit integral sau parțial pentru a obţine profit financiar.
