ADEVĂRATA FERICIRE
Cum definiți fericirea? Orice dicționar explică acest cuvânt, dar ce este fericirea pentru dumneavoastră personal? Suntem fericiți când avem toate facturile achitate și copiii sunt cuminți? Suntem fericiți când totul merge bine la servici? Suntem fericiți când avem o mașină nouă, o vacanță de vis, când primim o mărire de salar, când găsim un servici mai bine plătit etc? Este fericirea noastră condiționată de felul în care merg lucrurile în circumstanțele în care ne aflăm?
Toți ne dorim să fim fericiți (adică, aproape toți, unele persoane par că preferă să fie nefericite). Și Domnul ne vrea fericiți. Isus a spus că a venit ca să ne dea „viață și viață din belșug”. Ce de-a doua roadă a Duhului Sfânt enumerată în Epistola către Galateni este „bucuria”. Dar cum poate o viață să devină fericită și îmbelșugată?
Există un anumit fel de bucurie, care vine din obținerea a ceea ce ne dorim. Uneori chiar păcatul poate produce bucurie. Dar acest gen de bucurii sunt de scurtă durată. Bucuria care vine din păcat este costisitoare și pe termen lung costul depășește cu mult bucuria de moment. Chiar dacă pe moment nu pare să fie așa, păcatul este scump, ne desparte de Dumnezeu și de voia Lui, iar urmările lui pot conduce și la ruperea relațiilor cu cei care au fost afectați de păcatul nostru. De aceea va fi nevoie să ne pocăim și să ne cerem iertare.
Ce este viața fericită, plină de bucurie și belșug, pe care dorește Domnul s-o trăim și cum o putem avea?
Ca să putem înțelege ce este bucuria și viața din belșug pe care Domnul vrea s-o avem, să luăm în considerare versetele următoare, care de multe ori sunt trecute cu vederea.
Când Isus a trăit în trup, era fericit. Tatăl L-a uns cu „un untdelemn de bucurie (nespusă) mai presus decât pe tovarăşii” Săi. Domnul ne-a arătat calea spre fericire. Isus „a iubit neprihănirea ” și „a urât nelegiuirea, de aceea” Dumnezeu l-a binecuvântat cu așa o ungere minunată! Este o bucurie pe care ne-o dă Dumnezeu când iubim neprihănirea și urâm nelegiuirea și nedreptatea. Versetul nu face referire la oameni, ci la faptele lor.
Isus nu doar a iubit neprihănirea, El a făcut doar fapte neprihănite. Isus a trăit tot ce a predicat. Dreptatea Lui s-a văzut în tot ce a făcut, fiind totdeauna în totală ascultare de Dumnezeu Tatăl și fără să cadă vreodată în vreun păcat. Isus a urât nedreptatea și nelegiuirea, demonstrând acest adevăr în tot ce a făcut. A luat atitudine contra oricărei nelegiuiri, de câte ori a fost nevoie. I-a eliberat de demoni, pe cei posedați și pe noi ne-a eliberat de blestemul și de robia păcatului.
Nici pe perioada cât a fost întrupat, ca să fie ca noi, Isus nu a întrerupt niciodată relația cu Tatăl. Isus s-a păstrat pe Sine, pur, imaculat, fără pată.
Cei pierduți, ajung limitați de viața de păcat, fără să știe ce pierd pentru că nu sunt în uniune cu Dumnezeu. Este trist că și creștinii care-i întorc spatele Domnului, ajung din nou dependenți de păcat și separați de Dumnezeu.
Viața nu este ușoară, dar dacă căutăm să avem inima curată înainte Domnului, vom avea parte de multe binecuvântări.
A experimentat și Isus durerea? Bineînțeles că da (Isaia/Isaiah 53:3). A suferit uneori pentru alții? Cu certitudine, da (Matei/Matt. 14:3-20, Luca/Luke 10:25-37). A ajuns să fie frustrat? Așa deducem din felul în care i-a mustrat pe cărturari și farisei (Matei/Matt. 23:14-29). Nu cred că era doar supărat pentru cei cărora le vorbea, ci Își și dorea ca ei să se pocăiască. S-a enervat vreodată? Cu siguranță, dar fără să păcătuiască. Când a răsturnat mesele schimbătorilor de bani care au pângărit Templul Lui Dumnezeu, Isus nu s-a enervat, având sentimente de ură, răutate, sau dorință de răzbunare. A fost mânia sfântă, constructivă, ca răspuns la păcatul celor din Casa Domnului. Isus a trebuit să îndure opoziția familiei care nu credea în El? Biblia spune că da (Ioan/John 7:5). A trebuit să facă față ispitelor? Scriptura spune că a fost ispitit în toate, ca și noi (Evrei/Hebrews 4:15, Matei/Matt. 4:1-11). A avut Domnul responsabilitatea plății facturilor și a taxelor? Știm că Iosif a murit între vizita la Templu când Isus a rămas acolo, după plecarea familiei (când avea 12 ani) și răstignirea Sa (când credem că avea treizeci și trei de ani). Pentru că era primul născut, avea responsabilitatea de a avea grijă de mama Lui, iar când era pe cruce, i-a predat această grijă ucenicului Ioan (Ioan/John 19:26-27). În acele zile, viața femeilor era foarte diferită de cea din zilele noastre. Din ceea ce scrie în Biblie, cel mai probabil, următorul fiu născut de Maria, a fost Iacov (nu cel care era între cei 12 apostoli, ci autorul Epistolei lui Iacov) și totuși, Isus l-a ales pe tânărul ucenic Ioan să aibă grijă de Maria. (Nimeni nu știe cu certitudine când a murit Iosif, dar este foarte posibil, ca Isus să fi fost nevoit să susțină financiar întreaga familie, până când cei mai tineri dintre frați și surori au putut să-și poarte singuri de grijă.)
Isus „știa cu adevărat” ce făcea și nu a trăit condus de firea umană cu care toți ne-am născut.
Poate părea surprinzător, dar când Isus a venit ca om, a venit cu o „natură carnală” ca și noi (Evrei/Hebrews 2:18). Din fericire, El și-a ținut firea în stăpânire și nu a lăsat-o să-L conducă în păcat. Isus nu trăia prin propria putere. Dacă El, care era Cristos, depindea de Tatăl Ceresc în toate, cu cât mai mult trebuie și noi să facem același lucru. Avem tendința firească să ne dorim să fim auto-suficienți și să avem încredere în noi înșine. Dar noi suntem limitați. Este cu mult mai minunat să știm că în Dumnezeu avem tot ce avem nevoie și să ne punem toată încrederea în El. Adică, la fel cum a făcut Isus, să căutăm și să depindem total de conducerea Tatălui, prin Duhul Sfânt și să ne cunoaștem valoarea înaintea Domnului. Valoarea Lui Isus nu consta în aspectul Său fizic, nici în poziția socială sau cât de minunat era ca și tâmplar sau ca slujitor al Lui Dumnezeu Tatăl. El știa că Tatăl Îl iubea și L-a format atât de minunat în pântecele Mariei, tot așa cum ne-a făcut și pe noi. Toți suntem creați speciali și iubiți. Isus știa că peste viața Lui era chemarea unică de a împlini planul special al Lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Domnul și-a început viața pe Pământ, fiind îngrijit ca și nou-născut, a ascultat de părinții pământești, a avut frați și rude, a învățat la școală, a învățat tâmplărie și a fost cel mai minunat rabin. În toată viața Lui, nu și-a întrerupt nici măcar o clipă uniunea cu Tatăl prin comiterea vreunui păcat.
Când Adam și Eva au căzut în păcat în grădina Edenului, au pierdut enorm atât pentru ei cât și pentru toți urmașii lor, întreaga omenire
Noi, oamenii, am pierdut unitatea cu Dumnezeu, ca urmare a morții spirituale (Geneza/Genesis 2:17). Într-o fracțiune de secundă, cei doi au fost separați de Dumnezeu, după ce au călcat unica poruncă pe care le-a dat-o. Nu mai suntem născuți în fericirea armoniei perfecte cu Dumnezeu, ci despărțiți de El. Ca să ne putem întoarce din păcat la viața fericită în armonie cu Dumnezeu, trebuie să alegem să facem acest lucru, prin Isus. Vă puteți imagina cât de mare este costul păcatului corporativ și individual? Isus a creat calea pentru ca noi să putem avea viața minunată pe care dorește Tatăl s-o avem, dar trebuie să-L urmăm ca să ajungem acolo!
Principala definiție biblică a cuvântului „binecuvântat” este „fericit”, iar o definiție mai amplă include și „favorizat, prosper și de invidiat”. Cornilescu a tradus de cele mai multe ori cuvântul grecesc original „makários” prin „ferice”. De aceea, pentru o înțelegere mai clară folosim și versete din traducerea BVA (Biblia Varianta Actualizată), precum și explicațiile din Biblia Amplificată.
Să analizăm versetele care urmează, ca să înțelegem mai bine ce este viața din belșug și cum putem avea viața pe care dorește Dumnezeu s-o avem.
Fericit (și nu numai) este cel care nu-L nesocotește pe Dumnezeu, mergând pe calea celor păcătoși și a naturii umane (carnale) decăzute, care nu-i urmează și nici nu se unește cu cei răi, urmându-le exemplul. Ci dimpotrivă, își găsește plăcerea în cunoașterea înțelepciunii și a căilor Lui Dumnezeu, păstrându-L pe Domnul și voia Lui, în centrul vieții sale.
Fiecare dintre noi avem o parte fizică, una mentală și alta spirituală. Toate trei sunt parte intrinsecă a faptului că suntem, în viață și pe toate le putem influența prin acțiunile noastre. Putem crește sau descrește în oricare dintre acestea. De cele mai multe ori, considerăm că cel mai important este trupul fizic, pentru că are cele mai multe nevoi, dar trebuie să ne hrănim și să ne întărim și mintea și duhul. Când ne refugiem în Domnul și în tăria Lui, ne aflăm în cel mai bun loc. El ne hrănește cu pâinea vieții adevărate și cu apa vie care ne satisface „omul interior” mai bine decât orice. Când ne apropiem de Dumnezeu, ne rugăm și petrecem timp doar cu El, ascultăm ce are să ne spună, citim și studiem Cuvântul Lui, Îl lăudăm și ne închinăm Lui, suntem cu adevărat hrăniți și întăriți spiritual.
Majoritatea dintre noi știm din 1 Ioan 4:8 că Dumnezeu este dragoste. Dar El este și înțelepciune. Împăratul Solomon a descris înțelepciunea ca fiind de genul feminin, tocmai pentru că înțelepciunea dă naștere vieții. Cum este posibil ca Dumnezeu să fie de genul feminin? Am fost creați după chipul Lui Dumnezeu, atât femeile și bărbații. Dumnezeu este înțelepciunea, cunoașterea și rațiunea.
Înțelepciunea chiar este un pom al vieții. Ea dă naștere păcii și ordinii. Înțelepciunea aduce cu ea înțelegerea. Beneficiile pe care le produce înțelepciune, sunt nelimitate. Dumnezeu îi face pe oamenii simplii, înțelepți! În El putem învăța și avea înțelepciune. Domnul a adus înțelepciune și ordine în viețile distruse și nefericite, cum a fost viața mea și a altora. Cu înțelepciunea Lui, Domnul ne ia din mocirla păcatului și ne pune pe teren solid. Când ne ținem de Domnul și de înțelepciunea Lui, avem viață din belșug!
Următoarele versete, pot părea ciudate și chiar imposibile pentru cei din lume.
Biblia Amplificată, explică mai amplu cuvintele, de aceea să vedem același verset cu explicațiile traduse din această versiune, cu accentul pe ce înseamnă „ferice”.
Oamenii care sunt cu adevărat victorioși în viață, sunt cei care trăiesc viața din belșug, care sunt prosperi din punct de vedere spiritual, sunt mântuiți și au favoarea Lui Dumnezeu. Aceștia, indiferent cât de bune sau rele par circumstanțele lor la un moment dat, ei sunt săraci în duh, adică smeriți! Cei care „se smeresc” înaintea Domnului și îi pun pe alții mai presus decât pe ei înșiși (care nu sunt plini de ei și mândri), ci dimpotrivă, sunt plini de Duhul Sfânt și de atributele Sale, aceștia au Împărăția cerurilor! Pentru că suntem deja cetățeni ai Împărăției cerurilor, suntem eliberați de blestemul și robia păcatului și beneficiile încep să se vadă de aici, în viețile noastre.
Cei care plâng sunt fericiți? De fapt cred că acest verset spune ce norocoși sunt cei care plâng în Domnul, pentru că se pocăiesc de păcatele și faptele lor rele și descoperă inegalabila milă și harul Lui Dumnezeu! Ca să putem găsi adevărata viață, prima fericire este umilința iar a doua este pocăința. Chiar dacă acest verset este des folosit la înmormântări, nu face de fapt referire la lacrimile vărsate când moare cineva. Prin această „pocăință” când „cineva moare față de sine”, va găsi „adevărata viață”. Când venim la mântuire, ne pocăim și renunțăm la natura carnală și suntem născuți din nou (în duh) primind natura duhovnicească, care a fost pierdută de om, de la primul păcat din grădina Eden. Găsim confortul și pacea Lui Dumnezeu când ne întoarcem de la a trăi sub propria conducere, la a fi conduși de Domnul, ceea ce ne va face viața mult mai ușoară și cea mai minunată posibil!
Va veni ziua când acest Pământ și cer vor trece și vor fi un Pământ și un cer nou. Atunci locul pe care s-a dus Isus să ni-l pregătească, cetatea cerească, Noul Ierusalim, va coborî pe noua planetă și totul va fi minunat! Aceasta poate fi una dintre semnificațiile acestui verset. O altă interpretare, este mai profundă. Când Adam și Eva au păcătuit, au pierdut autoritatea pe care o aveau peste acest Pământ și a ajuns în posesia diavolului, de care au ascultat. Atât Adam cât și Eva au ales să asculte de altă voce, nu de vocea Domnului (Eva a ascultat de Satan, iar Adam de Eva, după ce căzuse în păcat). Dar, slăvit să fie Domnul, Isus a luat înapoi autoritatea de la diavol. La cruce a părut că totul a fost pierdut și diavolul credea că L-a zdrobit pe Domnul, dar realitatea a fost exact opusul. Jertfa Lui Isus a deschis drumul pentru a putea avea din nou autoritatea. Prin Isus, putem să ne naștem din nou, spiritual, să avem o natură nouă, prin Duhul Sfânt în locul celei firești, decăzute. Când Isus a fost crucificat, mulți au încetat să mai creadă în El, pentru că își doreau să fie acel Mesia care să-i elibereze de sub stăpânirea romană, în schimb Isus s-a jertfit pe Sine însuși ca Mielul de Paște al Lui Dumnezeu, blând și răbdător. De multe ori, când nu răspundem cu rău pentru rău, arătăm blânzi ca mieii. Dar tocmai în această blândețe este putere și victorie. Câștigăm când rămânem calmi și nu răspundem cu ură. Putem să ne comportăm cum a făcut Isus pe cruce și chiar să ne rugăm pentru cei care ne-au făcut rău, „Tată, iartă-i că nu știu ce fac.” Cei blânzi în Cristos, câștigă și moștenesc Pământul.
Ce minunat! Oamenii sunt „flămânzi și însetați” de diferite lucruri și tocmai de aceea caută să-și satisfacă acele dorințe. Ca și creștini, suntem flămânzi și însetați după Dumnezeu și bunătatea Lui. Duhul Sfânt ne învață să fim smeriți, să ne pocăim, să murim față de propria fire și să-i iubim pe ceilalți, să-L căutăm pe Dumnezeu și neprihănirea Lui și să fim umpluți și satisfăcuți de El! Uneori, trebuie să ne oprim, și să ne facem timp să realizăm beneficiile care le avem pentru că suntem copiii Lui Dumnezeu. Punându-L pe El pe primul loc în inimile și viețile noastre răsplățile sunt enorme, nu doar în raiul veșnic ci și cât timp vom trăi pe Pământ!
Această milă este harul! Dumnezeu ne arată har și noi trebuie să-l dăm mai departe. Cai care nu acordă har celor din jur, vor ajunge să plătească. Cel care ne-a iertat, ne spune că și noi trebuie să iertăm. Datoria noastră a fost enormă și atunci când noi nu le iertăm altora ce ne-au greșit, ne pierdem iertarea pentru păcatele noastre (Matei/Matthew 18:23-35). Harul este dragostea Lui Dumnezeu în acțiune. Avem datoria să-i iubim pe ceilalți, așa cum ne iubește Isus. Cei miloși primesc milă la rândul lor și o dau mai departe. Aceștia înțeleg ce este adevărata dragoste și ca urmare au parte de toate beneficiile acesteia.
Este tot mai minunat ce spune Domnul! Inima curată, este o reflexie a inimii Tatălui ceresc. Cine are așa o inimă, nu doar că Îl va vedea pe Dumnezeu toată veșnicia, dar va avea cea mai minunată relație cu El! Putem avea această inimă, doar dacă murim față de noi înșine și trăim prin credință. Așa cum am văzut deja, putem fi fericiți dacă: suntem smeriți și ne pocăim, murim față de noi înșine, comportându-ne cu blândețe, suntem flămânzi și însetați după Dumnezeu, după căile și bunătatea Lui și astfel vom putea fi umpluți de El. Nu este suficient să primim mila Domnului, trebuie ca și noi să avem milă de cei din jur, la rândul nostru. Pe măsură ce creștem în Domnul, ajungem să-L cunoaștem mai mult și pe măsură ce inima Domnului se va reflecta tot mai mult prin noi, vom ajunge să avem o inimă curată. Toate aceste atribute sunt roada Duhului Sfânt, dovada credințe vii și aduc o fericire deplină.
Nu este deloc ușor! Ca să fim cei care aduc și păstrează pacea, devenim ținta celor certăreți. Fără maturitate spirituală, aș spune că este imposibil ca cineva să fie cu adevărat împăciuitor. Pentru a putea susține adevărul și ce este drept și a păstra armonia, este mare nevoie de conducerea și puterea Duhului Sfânt. Cine reușește să ajungă la acest nivel spiritual și face totul cu ajutorul Domnului, are multă pace știind că a făcut tot ce era posibil, în orice situație.
Îmi amintesc de apostolul Ștefan (Fatele Apostolilor/Acts 7:54-60). S-a rugat pentru cei care-l persecutau pe nedrept și-l ucideau cu pietre. Mulți creștini sunt persecutați și nu le este ușor, chiar dacă nu ajung omorâți. Dacă cineva ajunge persecutat pentru că susține dreptatea și neprihănirea, se poate mângâia cu gândul că este mai bine să ajungem să fim persecutați pentru neprihănire, decât să renunțăm la aceasta sau să fim lăudați pentru că facem exact opusul. Este o onoare, chiar dacă pe moment cel persecutat nu-și dă seama de acest lucru. Fericiți sunt cei care sunt prigoniți pentru că fac ce este bine, chiar dacă pe moment îi costă. Dumnezeu nu lasă nimic nerăsplătit. Cei care preferă să fie persecutați, decât să renunțe la neprihănirea lor și păstrează o atitudine corectă a inimii, vor fi răsplătiți, după măsura hotărâtă de Domnul! Aceasta este foarte încurajator!
Uneori oamenii citează versetele 10 și 11, ignorând că motivul prigonirii este credința în Isus. Aceste versete nu se aplică oricărui fel de persecuție sau de acuzație pe nedrept. Domnul nu va lăsa suferința din cauza neprihănirii și a numelui Său, fără să dea în schimb o răsplată veșnică. Există, de asemenea, o răsplată deosebită, în această viață, pentru cei care suportă persecuția într-un mod corect, care nu poate fi văzută de ochii omului. Când suferim pentru că suntem ai Domnului, experimentăm o apropiere mai profundă de Domnul și manifestarea prezenței Lui în viețile noastre va crește. Când Domnul ne permite să gustăm mai mult din gloria Lui, știm că este mulțumit de noi și ne onorează într-un fel pe care, cineva care nu a trecut prin aceeași experiență, nu-l poate înțelege.
Nu pare că ne putem bucura când suntem prigoniți, pentru că doare. Dar putem să ne bucurăm că suntem considerați vrednici să fim puși alături de cei care au fost persecutați pentru credința lor, înaintea noastră. Dumnezeu tratează foarte serios aceste lucruri. Răsplata pentru cei care sufere pentru credința în El, este cu adevărat mare. Iar pentru cei care îi persecută pe copiii Domnului, dacă nu se pocăiesc, mare va fi costul pentru faptele lor rele.
Un alt verset corelat conține cuvintele Lui Isus: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:19). Nu toate încercările sunt de scurtă durată. Multe impun multă rugăciune și răbdare. Dar știm că atunci când vom răbda până la sfârșit, cu atitudinea corectă a inimii, Domnul are pregătite răsplăți veșnice pentru noi. Când facem ceea ce este bine, avem motive de bucurie. Nu va fi nevoie să ne pocăim, după și satisfacția pe care o avem este de neegalat.
Cât de minunate și încurajatoare sunt aceste versete. Prima înviere va avea loc la Răpirea bisericii la cer. Copiii Lui Dumnezeu care vor fi murit până la acel moment, vor fi înviați și răpiți împreună cu cei care vor mai fi atunci în viață. Cei care vor fi murit în Cristos, vor veni în duh împreună cu Domnul (1 Tesaloniceni/1 Thes. 3:13) și rămășițele trupurilor lor vor fi schimbate din putrezire în neputrezire simultan cu trupurile celor care vor mai fi în viață în trup în acel moment (1 Tesaloniceni/1 Thes. 4:16-17). A doua înviere va avea loc la marele scaun alb de judecată, la Judecata de Apoi, când cei morți (în păcatele lor, fără Cristos) vor fi judecați. Beneficiile care survin din a fi copilul Lui Dumnezeu, sunt fără egal!
Este o zicală în limba engleză care spune: „dacă ești născut o dată, mori de două ori – dacă ești născut de două ori, mori doar o dată”. Dacă am fost născuți din nou (prin Duhul Sfânt), nu mai moare decât trupul nostru. Pentru cei care insistă să trăiască conduși de ei înșiși și Îl refuză pe Isus, vor muri fizic prima dată, iar apoi, vor trece prin „a doua moarte”. Cea de-a doua moarte este condamnarea eternă, care urmează după Ziua Judecății de Apoi. Cei care îl aleg pe Isus ca Domn, nu vor mai trece prin „a doua moarte”, ci vor domni pentru o mie de ani cu Isus și apoi își vor petrece și veșnicia împreună cu El.
Să vedem ce spun versetele următoare despre costul neascultării de vocea Domnului.
Cei care dau vina pe Dumnezeu, sunt cei mai nefericiți oameni de pe Pământ. Motivul pentru care fac asta este faptul că au o inimă rebelă, care îi distruge. Inimile lor îi conduc la ruină, ceea ce este foarte trist.
Cei care mint nu vor rămâne nepedepsiți. Aceștia vor putea ajunge pedepsiți pentru totdeauna, dacă nu se pocăiesc. Mincinoșii sunt o categorie aparte, care pot ajunge să-și adoarmă conștiința atât de mult, încât să nici nu-i mai deranjeze că fiecare minciună atrage multe altele ca să-și atingă scopul. Iar atunci când scapă fără să fie prinși cu minciuna, se consideră victorioși, dar este o victorie falsă. Nici nu-și dau seama cât de mult pierd prin ce fac și că sfârșitul va fi condamnarea veșnică; mincinoșii nu vor intra în rai, ci vor muri pentru a doua oară (Apocalipsa/Rev. 21:8,27; 22:15).
Regele Solomon, autorul cărții Proverbele, a scris mai multe proverbe despre cei care „se încred în sine”, făcând referire la cei care se încred în ei înșiși, în loc să-și pună încrederea în Domnul. Solomon știa Cine l-a binecuvântat și că Dumnezeu este cea mai minunată sursă. Cel înțelept care are roada Duhului Sfânt a „răbdării” activă în viața sa este opusul celui „pătimaș” care este condus de furie. Cel care este duhovnicesc (condus de Duhul Sfânt) este binecuvântat, pe când cel firesc (condus de propria fire decăzută) este stăpânit de păcat. Ce fericit este cel care nu mai este sub robia păcatului!
Viața condusă de păcat, nu este una fericită. Acel om va comite greșeală după greșeală și toate vor fi costisitoare. Chiar și cel batjocoritor este diferit de ceilalți și evitat.
Un alt verset corelat cu acesta este „Mai bine puţin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbătate.” (Proverbe/Proverbs 16:8). Omul fără Dumnezeu, este posibil să nici nu știe cât de mult pierde. Cel care-L onorează pe Dumnezeu în căile sale, chiar dacă nu are mult, ceea ce are va fi binecuvântat de Dumnezeu. Acesta este dependent de Dumnezeu și știe că Domnul îi poartă de grijă. Și ce pace minunată are un astfel de om!
Este trist când cei care știu adevărul, totuși aleg să caute ce oferă lumea în loc să caute Împărăția cerurilor. Aceștia Îl părăsesc pe Cel care-i iubește și care a dat totul pentru ei, iar ei renunță la tot. Lumea nu poate da nimănui apa vieții, iar „apa lumii” pe care o găsesc, nu le va „potoli setea” cu adevărat. Cel cu adevărat binecuvântat este cel care-L cunoaște pe Domnul și care trăiește sincer pentru El.
Cine nu i-a văzut pe cei răi prosperând și scăpând „basma curată” cu faptele lor rele? Cine nu s-a simțit ca și Asaf când a compus acest psalm despre cât de nedrept pare? Dar să remarcăm că atunci când s-a smerit înaintea Domnului și a cerut ca Domnul să-i arate adevărul, Domnul i l-a arătat: „până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la [am înțeles] soarta de la urmă [care este sfârșitul] a celor răi.” (versetul 17). Cei răi par că prosperă, dar este o prosperitate aparentă. De câte ori nu am auzit despre cei „bogați și faimoși” care s-au sinucis? Adevărata fericire de durată nu poate fi cumpărată cu bogății și nu vine nici din faimă. Doar când avem o relație curată cu Dumnezeu găsim adevărata pace și bucurie.
Ca să înțelegem adevărul, trebuie să privim toată viața celor fără Dumnezeu, nu doar segmentele care par minunate. Când le vom privi viața în ansamblu, vom vedea că nebunia și nelegiuirea sunt costisitoare. Toți cei nelegiuiți fac greșeli care-i costă scump nu doar pe ei, dar și pe urmașii lor. Îi vedem cum cad în capcana minciunilor și a ispitelor celui rău, din nou și din nou. Farmecul care îl au unii dintre ei, nu ține mult și ajunge înlocuit de tristețe și disperare. Dacă vrem să fim cu adevărat înțelepți și binecuvântați, avem nevoie de conducerea și înțelepciunea Lui Dumnezeu. Trebuie să ne încredem în Domnul și nu în noi înșine. Care este sfârșitul unei persoane care se încrede în sine în această lume fără Dumnezeu? Unii dintre ei par să prospere, dar prosperitatea lor nu va ține mult, iar nelegiuirile lor le va aduce sfârșitul. Cei care se încred în Domnul, știu că Dumnezeu le conduce viețile pentru că trăiesc în ascultare de Domnul și se încred în El. De aceea au minunatul beneficiu al păcii interioare, chiar și atunci când totul pare că merge prost.
În concluzie, adevărații creștini sunt binecuvântați. Copiii Domnului, care depindem de Dumnezeu și ne încredem în El, avem pace, bucurie, putere pentru fiecare zi (Domnul ne întărește cât de mult avem nevoie și cerem) precum și roada pe care o produce Duhul Sfânt, care locuiește în noi și ne conduce ca să putem avea o viață minunată. Beneficiile manifestării roadei Duhului Sfânt (caracteristicile Lui Dumnezeu care se găsesc în toți creștinii adevărați) sunt nelimitate. Dragostea vindecă și produce mângâiere și fericire, pe când ura la adresa altora aduce neplăcere, durere și împiedică orice vindecare. Răbdarea aduce pace și putere, pe când nerăbdarea produce frustrare și greșeli. Oamenii mulțumitori nu sunt doar fericiți, dar sunt o bucurie și pentru cei care sunt lângă ei, pe când cei nemulțumitori sunt morocănoși, critici și nimeni nu-i vrea în preajmă. Oamenii sinceri care spun doar adevărul, sunt demni de încrederea tuturor, în schimb pe cei care nu spun adevărul, nici măcar ceilalți mincinoși nu se bazează. Înțelepciunea aduce viață și rațiune, iar nebunia este foarte costisitoare. Blândețea și smerenia deschid ușa harului și sunt plăcute celorlalți, pe când mândria și egoismul îi îndepărtează pe oameni și îi face pe egoiști să fie surzi la nevoile altora și să nu vadă realitatea.
Este important să remarcăm că sunt persoane care au venit la Isus, dar nu au crescut deloc în El și totuși se consideră creștini. Aceștia au puțină pace și bucurie, și au doar o formă de religie, fără a avea o relație sinceră și reală cu Cel pe care mărturisesc că Îl cunosc. Mulți dintre aceștia ajung să cadă pentru că nu oferă iertare și nici har celor din jur. Ca urmare ajung ipocriți plini de amărăciune. Este periculos să primim binecuvântările Domnului și să nu binecuvântăm și noi pe alții.
Ca și creștini, avem tot ce e mai bun la dispoziție! De la prima fericire până la ultima! Și creștinii trec prin încercări și necazuri, dar nu sunt singuri și nici nu trec prin propria lor înțelepciune sau putere. Atunci ne bazăm pe Dumnezeu Tatăl, chiar mai mult decât de obicei. Adevărata pace, bucuria reală și viața din belșug pot fi găsite doar în Domnul și în trăirea pe care o dă viața trăită în El și pentru El. O viață fără Isus este cu totul altceva. Ce au cei răi? Nici nu există termeni de comparație!
Toți ne dorim să fim fericiți (adică, aproape toți, unele persoane par că preferă să fie nefericite). Și Domnul ne vrea fericiți. Isus a spus că a venit ca să ne dea „viață și viață din belșug”. Ce de-a doua roadă a Duhului Sfânt enumerată în Epistola către Galateni este „bucuria”. Dar cum poate o viață să devină fericită și îmbelșugată?
Există un anumit fel de bucurie, care vine din obținerea a ceea ce ne dorim. Uneori chiar păcatul poate produce bucurie. Dar acest gen de bucurii sunt de scurtă durată. Bucuria care vine din păcat este costisitoare și pe termen lung costul depășește cu mult bucuria de moment. Chiar dacă pe moment nu pare să fie așa, păcatul este scump, ne desparte de Dumnezeu și de voia Lui, iar urmările lui pot conduce și la ruperea relațiilor cu cei care au fost afectați de păcatul nostru. De aceea va fi nevoie să ne pocăim și să ne cerem iertare.
Ce este viața fericită, plină de bucurie și belșug, pe care dorește Domnul s-o trăim și cum o putem avea?
Ca să putem înțelege ce este bucuria și viața din belșug pe care Domnul vrea s-o avem, să luăm în considerare versetele următoare, care de multe ori sunt trecute cu vederea.
- Evrei 1:8-9 Pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci (pentru totdeauna); toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate (de neprihănire și cinste); Tu ai iubit neprihănirea [Ți-ai găsit plăcerea în integritate, virtute, și dorința de corectitudine atât în gând cât și în faptă] şi ai urât nelegiuirea (nedreptatea și fărădelegea): de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie (nespusă) mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” (între paranteze sunt traduceri din Biblia Amplificată)
Când Isus a trăit în trup, era fericit. Tatăl L-a uns cu „un untdelemn de bucurie (nespusă) mai presus decât pe tovarăşii” Săi. Domnul ne-a arătat calea spre fericire. Isus „a iubit neprihănirea ” și „a urât nelegiuirea, de aceea” Dumnezeu l-a binecuvântat cu așa o ungere minunată! Este o bucurie pe care ne-o dă Dumnezeu când iubim neprihănirea și urâm nelegiuirea și nedreptatea. Versetul nu face referire la oameni, ci la faptele lor.
Isus nu doar a iubit neprihănirea, El a făcut doar fapte neprihănite. Isus a trăit tot ce a predicat. Dreptatea Lui s-a văzut în tot ce a făcut, fiind totdeauna în totală ascultare de Dumnezeu Tatăl și fără să cadă vreodată în vreun păcat. Isus a urât nedreptatea și nelegiuirea, demonstrând acest adevăr în tot ce a făcut. A luat atitudine contra oricărei nelegiuiri, de câte ori a fost nevoie. I-a eliberat de demoni, pe cei posedați și pe noi ne-a eliberat de blestemul și de robia păcatului.
Nici pe perioada cât a fost întrupat, ca să fie ca noi, Isus nu a întrerupt niciodată relația cu Tatăl. Isus s-a păstrat pe Sine, pur, imaculat, fără pată.
Cei pierduți, ajung limitați de viața de păcat, fără să știe ce pierd pentru că nu sunt în uniune cu Dumnezeu. Este trist că și creștinii care-i întorc spatele Domnului, ajung din nou dependenți de păcat și separați de Dumnezeu.
Viața nu este ușoară, dar dacă căutăm să avem inima curată înainte Domnului, vom avea parte de multe binecuvântări.
A experimentat și Isus durerea? Bineînțeles că da (Isaia/Isaiah 53:3). A suferit uneori pentru alții? Cu certitudine, da (Matei/Matt. 14:3-20, Luca/Luke 10:25-37). A ajuns să fie frustrat? Așa deducem din felul în care i-a mustrat pe cărturari și farisei (Matei/Matt. 23:14-29). Nu cred că era doar supărat pentru cei cărora le vorbea, ci Își și dorea ca ei să se pocăiască. S-a enervat vreodată? Cu siguranță, dar fără să păcătuiască. Când a răsturnat mesele schimbătorilor de bani care au pângărit Templul Lui Dumnezeu, Isus nu s-a enervat, având sentimente de ură, răutate, sau dorință de răzbunare. A fost mânia sfântă, constructivă, ca răspuns la păcatul celor din Casa Domnului. Isus a trebuit să îndure opoziția familiei care nu credea în El? Biblia spune că da (Ioan/John 7:5). A trebuit să facă față ispitelor? Scriptura spune că a fost ispitit în toate, ca și noi (Evrei/Hebrews 4:15, Matei/Matt. 4:1-11). A avut Domnul responsabilitatea plății facturilor și a taxelor? Știm că Iosif a murit între vizita la Templu când Isus a rămas acolo, după plecarea familiei (când avea 12 ani) și răstignirea Sa (când credem că avea treizeci și trei de ani). Pentru că era primul născut, avea responsabilitatea de a avea grijă de mama Lui, iar când era pe cruce, i-a predat această grijă ucenicului Ioan (Ioan/John 19:26-27). În acele zile, viața femeilor era foarte diferită de cea din zilele noastre. Din ceea ce scrie în Biblie, cel mai probabil, următorul fiu născut de Maria, a fost Iacov (nu cel care era între cei 12 apostoli, ci autorul Epistolei lui Iacov) și totuși, Isus l-a ales pe tânărul ucenic Ioan să aibă grijă de Maria. (Nimeni nu știe cu certitudine când a murit Iosif, dar este foarte posibil, ca Isus să fi fost nevoit să susțină financiar întreaga familie, până când cei mai tineri dintre frați și surori au putut să-și poarte singuri de grijă.)
Isus „știa cu adevărat” ce făcea și nu a trăit condus de firea umană cu care toți ne-am născut.
Poate părea surprinzător, dar când Isus a venit ca om, a venit cu o „natură carnală” ca și noi (Evrei/Hebrews 2:18). Din fericire, El și-a ținut firea în stăpânire și nu a lăsat-o să-L conducă în păcat. Isus nu trăia prin propria putere. Dacă El, care era Cristos, depindea de Tatăl Ceresc în toate, cu cât mai mult trebuie și noi să facem același lucru. Avem tendința firească să ne dorim să fim auto-suficienți și să avem încredere în noi înșine. Dar noi suntem limitați. Este cu mult mai minunat să știm că în Dumnezeu avem tot ce avem nevoie și să ne punem toată încrederea în El. Adică, la fel cum a făcut Isus, să căutăm și să depindem total de conducerea Tatălui, prin Duhul Sfânt și să ne cunoaștem valoarea înaintea Domnului. Valoarea Lui Isus nu consta în aspectul Său fizic, nici în poziția socială sau cât de minunat era ca și tâmplar sau ca slujitor al Lui Dumnezeu Tatăl. El știa că Tatăl Îl iubea și L-a format atât de minunat în pântecele Mariei, tot așa cum ne-a făcut și pe noi. Toți suntem creați speciali și iubiți. Isus știa că peste viața Lui era chemarea unică de a împlini planul special al Lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Domnul și-a început viața pe Pământ, fiind îngrijit ca și nou-născut, a ascultat de părinții pământești, a avut frați și rude, a învățat la școală, a învățat tâmplărie și a fost cel mai minunat rabin. În toată viața Lui, nu și-a întrerupt nici măcar o clipă uniunea cu Tatăl prin comiterea vreunui păcat.
Când Adam și Eva au căzut în păcat în grădina Edenului, au pierdut enorm atât pentru ei cât și pentru toți urmașii lor, întreaga omenire
Noi, oamenii, am pierdut unitatea cu Dumnezeu, ca urmare a morții spirituale (Geneza/Genesis 2:17). Într-o fracțiune de secundă, cei doi au fost separați de Dumnezeu, după ce au călcat unica poruncă pe care le-a dat-o. Nu mai suntem născuți în fericirea armoniei perfecte cu Dumnezeu, ci despărțiți de El. Ca să ne putem întoarce din păcat la viața fericită în armonie cu Dumnezeu, trebuie să alegem să facem acest lucru, prin Isus. Vă puteți imagina cât de mare este costul păcatului corporativ și individual? Isus a creat calea pentru ca noi să putem avea viața minunată pe care dorește Tatăl s-o avem, dar trebuie să-L urmăm ca să ajungem acolo!
Principala definiție biblică a cuvântului „binecuvântat” este „fericit”, iar o definiție mai amplă include și „favorizat, prosper și de invidiat”. Cornilescu a tradus de cele mai multe ori cuvântul grecesc original „makários” prin „ferice”. De aceea, pentru o înțelegere mai clară folosim și versete din traducerea BVA (Biblia Varianta Actualizată), precum și explicațiile din Biblia Amplificată.
Să analizăm versetele care urmează, ca să înțelegem mai bine ce este viața din belșug și cum putem avea viața pe care dorește Dumnezeu s-o avem.
- Psalmii 1:1-2 (BVA – cu traduceri din AMP Bible între paranteze) Omul care nu se duce (să participe) la discuţiile şi deciziile celor răi, care nu se opreşte [supus și inactiv] pe drumul celor păcătoşi [să le urmeze sfaturile și scopurile] şi care nu se aşază [ca să se relaxeze și să se odihnească] pe scaunul celor aroganţi [și batjocoritori], este fericit (binecuvântat, favorizat, prosper și de invidiat). 2 Satisfacţia lui este legea lui Iahve (Domnului); şi atât ziua cât şi noaptea se gândeşte la ea (meditează şi o studiază).
Fericit (și nu numai) este cel care nu-L nesocotește pe Dumnezeu, mergând pe calea celor păcătoși și a naturii umane (carnale) decăzute, care nu-i urmează și nici nu se unește cu cei răi, urmându-le exemplul. Ci dimpotrivă, își găsește plăcerea în cunoașterea înțelepciunii și a căilor Lui Dumnezeu, păstrându-L pe Domnul și voia Lui, în centrul vieții sale.
- Psalmii 34:8 (BVA – cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Iahve (Dumnezeul nostru)! Acela care se încrede în El, este un om fericit (binecuvântat, favorizat, prosper și de invidiat)!
Fiecare dintre noi avem o parte fizică, una mentală și alta spirituală. Toate trei sunt parte intrinsecă a faptului că suntem, în viață și pe toate le putem influența prin acțiunile noastre. Putem crește sau descrește în oricare dintre acestea. De cele mai multe ori, considerăm că cel mai important este trupul fizic, pentru că are cele mai multe nevoi, dar trebuie să ne hrănim și să ne întărim și mintea și duhul. Când ne refugiem în Domnul și în tăria Lui, ne aflăm în cel mai bun loc. El ne hrănește cu pâinea vieții adevărate și cu apa vie care ne satisface „omul interior” mai bine decât orice. Când ne apropiem de Dumnezeu, ne rugăm și petrecem timp doar cu El, ascultăm ce are să ne spună, citim și studiem Cuvântul Lui, Îl lăudăm și ne închinăm Lui, suntem cu adevărat hrăniți și întăriți spiritual.
- Proverbele 3:18 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Ea (Înțelepciunea) este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi (binecuvântați, favorizați, prosperi și de invidiat).
Majoritatea dintre noi știm din 1 Ioan 4:8 că Dumnezeu este dragoste. Dar El este și înțelepciune. Împăratul Solomon a descris înțelepciunea ca fiind de genul feminin, tocmai pentru că înțelepciunea dă naștere vieții. Cum este posibil ca Dumnezeu să fie de genul feminin? Am fost creați după chipul Lui Dumnezeu, atât femeile și bărbații. Dumnezeu este înțelepciunea, cunoașterea și rațiunea.
Înțelepciunea chiar este un pom al vieții. Ea dă naștere păcii și ordinii. Înțelepciunea aduce cu ea înțelegerea. Beneficiile pe care le produce înțelepciune, sunt nelimitate. Dumnezeu îi face pe oamenii simplii, înțelepți! În El putem învăța și avea înțelepciune. Domnul a adus înțelepciune și ordine în viețile distruse și nefericite, cum a fost viața mea și a altora. Cu înțelepciunea Lui, Domnul ne ia din mocirla păcatului și ne pune pe teren solid. Când ne ținem de Domnul și de înțelepciunea Lui, avem viață din belșug!
Următoarele versete, pot părea ciudate și chiar imposibile pentru cei din lume.
- Matei 5:3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”
Biblia Amplificată, explică mai amplu cuvintele, de aceea să vedem același verset cu explicațiile traduse din această versiune, cu accentul pe ce înseamnă „ferice”.
- Matei 5:3 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Ferice (binecuvântați, fericiți, prosperi și de invidiat— cu bucuria vieții și a satisfacției care vine din mântuirea și harul lui Dumnezeu, indiferent care sunt circumstanțele exterioare) sunt cei săraci în duh (smeriții, care se consideră fără însemnătate), căci a lor este Împărăția cerurilor!”
Oamenii care sunt cu adevărat victorioși în viață, sunt cei care trăiesc viața din belșug, care sunt prosperi din punct de vedere spiritual, sunt mântuiți și au favoarea Lui Dumnezeu. Aceștia, indiferent cât de bune sau rele par circumstanțele lor la un moment dat, ei sunt săraci în duh, adică smeriți! Cei care „se smeresc” înaintea Domnului și îi pun pe alții mai presus decât pe ei înșiși (care nu sunt plini de ei și mândri), ci dimpotrivă, sunt plini de Duhul Sfânt și de atributele Sale, aceștia au Împărăția cerurilor! Pentru că suntem deja cetățeni ai Împărăției cerurilor, suntem eliberați de blestemul și robia păcatului și beneficiile încep să se vadă de aici, în viețile noastre.
- Matei 5:4 (BVA) „Cei care plâng, sunt şi ei nişte oameni fericiţi; pentru că Dumnezeu îi va consola.”
- Matei 5:4 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Binecuvântați și fericiți de invidiat [cu o fericire produsă de experimentarea favorii Lui Dumnezeu și condiționată în mod special de revelația harului Lui fără egal] sunt cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați.”
Cei care plâng sunt fericiți? De fapt cred că acest verset spune ce norocoși sunt cei care plâng în Domnul, pentru că se pocăiesc de păcatele și faptele lor rele și descoperă inegalabila milă și harul Lui Dumnezeu! Ca să putem găsi adevărata viață, prima fericire este umilința iar a doua este pocăința. Chiar dacă acest verset este des folosit la înmormântări, nu face de fapt referire la lacrimile vărsate când moare cineva. Prin această „pocăință” când „cineva moare față de sine”, va găsi „adevărata viață”. Când venim la mântuire, ne pocăim și renunțăm la natura carnală și suntem născuți din nou (în duh) primind natura duhovnicească, care a fost pierdută de om, de la primul păcat din grădina Eden. Găsim confortul și pacea Lui Dumnezeu când ne întoarcem de la a trăi sub propria conducere, la a fi conduși de Domnul, ceea ce ne va face viața mult mai ușoară și cea mai minunată posibil!
- Matei 5:5 (BVA) „Fericiţi sunt şi cei blânzi. Pământul va fi al lor.”
- Matei 5:5 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (fericiți, veseli, bucuroși, prosperi spiritual - cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) sunt cei blânzi (cei calmi, răbdători și îndelung răbdători), pentru că ei vor moșteni Pământul.”
Va veni ziua când acest Pământ și cer vor trece și vor fi un Pământ și un cer nou. Atunci locul pe care s-a dus Isus să ni-l pregătească, cetatea cerească, Noul Ierusalim, va coborî pe noua planetă și totul va fi minunat! Aceasta poate fi una dintre semnificațiile acestui verset. O altă interpretare, este mai profundă. Când Adam și Eva au păcătuit, au pierdut autoritatea pe care o aveau peste acest Pământ și a ajuns în posesia diavolului, de care au ascultat. Atât Adam cât și Eva au ales să asculte de altă voce, nu de vocea Domnului (Eva a ascultat de Satan, iar Adam de Eva, după ce căzuse în păcat). Dar, slăvit să fie Domnul, Isus a luat înapoi autoritatea de la diavol. La cruce a părut că totul a fost pierdut și diavolul credea că L-a zdrobit pe Domnul, dar realitatea a fost exact opusul. Jertfa Lui Isus a deschis drumul pentru a putea avea din nou autoritatea. Prin Isus, putem să ne naștem din nou, spiritual, să avem o natură nouă, prin Duhul Sfânt în locul celei firești, decăzute. Când Isus a fost crucificat, mulți au încetat să mai creadă în El, pentru că își doreau să fie acel Mesia care să-i elibereze de sub stăpânirea romană, în schimb Isus s-a jertfit pe Sine însuși ca Mielul de Paște al Lui Dumnezeu, blând și răbdător. De multe ori, când nu răspundem cu rău pentru rău, arătăm blânzi ca mieii. Dar tocmai în această blândețe este putere și victorie. Câștigăm când rămânem calmi și nu răspundem cu ură. Putem să ne comportăm cum a făcut Isus pe cruce și chiar să ne rugăm pentru cei care ne-au făcut rău, „Tată, iartă-i că nu știu ce fac.” Cei blânzi în Cristos, câștigă și moștenesc Pământul.
- Matei 5:6 (BVA) „Mai există apoi categoria celor flămânzi şi însetaţi de dreptate. Şi ei sunt fericiţi, pentru că Dumnezeu le va satisface această nevoie.”
- Matei 5:6 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Binecuvântați, favorizați, fericiți și prosperi spiritual (la nivelul la care copilul Lui Dumnezeu născut din nou se bucură de favoarea și mântuirea Domnului) sunt cei flămânzi și însetați după neprihănire (credincioșie și curat înaintea Lui Dumnezeu), pentru că Dumnezeu le va satisface această nevoie!”
Ce minunat! Oamenii sunt „flămânzi și însetați” de diferite lucruri și tocmai de aceea caută să-și satisfacă acele dorințe. Ca și creștini, suntem flămânzi și însetați după Dumnezeu și bunătatea Lui. Duhul Sfânt ne învață să fim smeriți, să ne pocăim, să murim față de propria fire și să-i iubim pe ceilalți, să-L căutăm pe Dumnezeu și neprihănirea Lui și să fim umpluți și satisfăcuți de El! Uneori, trebuie să ne oprim, și să ne facem timp să realizăm beneficiile care le avem pentru că suntem copiii Lui Dumnezeu. Punându-L pe El pe primul loc în inimile și viețile noastre răsplățile sunt enorme, nu doar în raiul veșnic ci și cât timp vom trăi pe Pământ!
- Matei 5:7 (BVA)„Alţi oameni fericiţi sunt cei care manifestă milă faţă de semenii lor; pentru că Dumnezeu le va acorda milă şi lor.”
- Matei 5:7 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (binecuvântați, veseli, bucuroși, prosperi spiritual - cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) sunt cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”
Această milă este harul! Dumnezeu ne arată har și noi trebuie să-l dăm mai departe. Cai care nu acordă har celor din jur, vor ajunge să plătească. Cel care ne-a iertat, ne spune că și noi trebuie să iertăm. Datoria noastră a fost enormă și atunci când noi nu le iertăm altora ce ne-au greșit, ne pierdem iertarea pentru păcatele noastre (Matei/Matthew 18:23-35). Harul este dragostea Lui Dumnezeu în acțiune. Avem datoria să-i iubim pe ceilalți, așa cum ne iubește Isus. Cei miloși primesc milă la rândul lor și o dau mai departe. Aceștia înțeleg ce este adevărata dragoste și ca urmare au parte de toate beneficiile acesteia.
- Matei 5:8 (BVA) „Fericiţi sunt şi cei care au o inimă curată; pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu”
- Matei 5:8 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (veseli, favorizați de invidiat și prosperi spirituali-- posesori ai fericirii produse de experimentarea harului Lui Dumnezeu, și în special condiționat de revelația harului Său, indiferent care sunt circumstanțele exterioare) sunt cei cu inima curată , pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu!”
Este tot mai minunat ce spune Domnul! Inima curată, este o reflexie a inimii Tatălui ceresc. Cine are așa o inimă, nu doar că Îl va vedea pe Dumnezeu toată veșnicia, dar va avea cea mai minunată relație cu El! Putem avea această inimă, doar dacă murim față de noi înșine și trăim prin credință. Așa cum am văzut deja, putem fi fericiți dacă: suntem smeriți și ne pocăim, murim față de noi înșine, comportându-ne cu blândețe, suntem flămânzi și însetați după Dumnezeu, după căile și bunătatea Lui și astfel vom putea fi umpluți de El. Nu este suficient să primim mila Domnului, trebuie ca și noi să avem milă de cei din jur, la rândul nostru. Pe măsură ce creștem în Domnul, ajungem să-L cunoaștem mai mult și pe măsură ce inima Domnului se va reflecta tot mai mult prin noi, vom ajunge să avem o inimă curată. Toate aceste atribute sunt roada Duhului Sfânt, dovada credințe vii și aduc o fericire deplină.
- Matei 5:9 „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”
- Matei 5:9 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (se bucură de o fericire de invidiat, prosperi spiritual — cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”
Nu este deloc ușor! Ca să fim cei care aduc și păstrează pacea, devenim ținta celor certăreți. Fără maturitate spirituală, aș spune că este imposibil ca cineva să fie cu adevărat împăciuitor. Pentru a putea susține adevărul și ce este drept și a păstra armonia, este mare nevoie de conducerea și puterea Duhului Sfânt. Cine reușește să ajungă la acest nivel spiritual și face totul cu ajutorul Domnului, are multă pace știind că a făcut tot ce era posibil, în orice situație.
- Matei 5:10 „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”
- Matei 5:10 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți, binecuvântați, veseli, favorizați de invidiat și prosperi spiritual (așa este copilul Lui Dumnezeu, născut din nou, care se bucură și își găseste împlinirea în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) prigoniţi din pricina neprihănirii, (pentru că sunt drepți și fac ce este drept), căci a lor este Împărăţia cerurilor!”
Îmi amintesc de apostolul Ștefan (Fatele Apostolilor/Acts 7:54-60). S-a rugat pentru cei care-l persecutau pe nedrept și-l ucideau cu pietre. Mulți creștini sunt persecutați și nu le este ușor, chiar dacă nu ajung omorâți. Dacă cineva ajunge persecutat pentru că susține dreptatea și neprihănirea, se poate mângâia cu gândul că este mai bine să ajungem să fim persecutați pentru neprihănire, decât să renunțăm la aceasta sau să fim lăudați pentru că facem exact opusul. Este o onoare, chiar dacă pe moment cel persecutat nu-și dă seama de acest lucru. Fericiți sunt cei care sunt prigoniți pentru că fac ce este bine, chiar dacă pe moment îi costă. Dumnezeu nu lasă nimic nerăsplătit. Cei care preferă să fie persecutați, decât să renunțe la neprihănirea lor și păstrează o atitudine corectă a inimii, vor fi răsplătiți, după măsura hotărâtă de Domnul! Aceasta este foarte încurajator!
- Matei 5:11 „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”
- Matei 5:11 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Ferice (binecuvântați, fericiți, prosperi și de invidiat — cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”
Uneori oamenii citează versetele 10 și 11, ignorând că motivul prigonirii este credința în Isus. Aceste versete nu se aplică oricărui fel de persecuție sau de acuzație pe nedrept. Domnul nu va lăsa suferința din cauza neprihănirii și a numelui Său, fără să dea în schimb o răsplată veșnică. Există, de asemenea, o răsplată deosebită, în această viață, pentru cei care suportă persecuția într-un mod corect, care nu poate fi văzută de ochii omului. Când suferim pentru că suntem ai Domnului, experimentăm o apropiere mai profundă de Domnul și manifestarea prezenței Lui în viețile noastre va crește. Când Domnul ne permite să gustăm mai mult din gloria Lui, știm că este mulțumit de noi și ne onorează într-un fel pe care, cineva care nu a trecut prin aceeași experiență, nu-l poate înțelege.
- Matei 5:12 „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”
- Matei 5:12 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă (tare și intens), pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”
Nu pare că ne putem bucura când suntem prigoniți, pentru că doare. Dar putem să ne bucurăm că suntem considerați vrednici să fim puși alături de cei care au fost persecutați pentru credința lor, înaintea noastră. Dumnezeu tratează foarte serios aceste lucruri. Răsplata pentru cei care sufere pentru credința în El, este cu adevărat mare. Iar pentru cei care îi persecută pe copiii Domnului, dacă nu se pocăiesc, mare va fi costul pentru faptele lor rele.
- Iacov 1:12 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Ferice (binecuvântat, de invidiat) de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa [învingătorului] vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”
Un alt verset corelat conține cuvintele Lui Isus: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:19). Nu toate încercările sunt de scurtă durată. Multe impun multă rugăciune și răbdare. Dar știm că atunci când vom răbda până la sfârșit, cu atitudinea corectă a inimii, Domnul are pregătite răsplăți veșnice pentru noi. Când facem ceea ce este bine, avem motive de bucurie. Nu va fi nevoie să ne pocăim, după și satisfacția pe care o avem este de neegalat.
- Revelation 20:6 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Fericiţi (binecuvântați, de invidiat) şi sfinţi (complet spiritual, de o puritate intactă și de o virtute dovedită) sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos (Mesia) şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Cât de minunate și încurajatoare sunt aceste versete. Prima înviere va avea loc la Răpirea bisericii la cer. Copiii Lui Dumnezeu care vor fi murit până la acel moment, vor fi înviați și răpiți împreună cu cei care vor mai fi atunci în viață. Cei care vor fi murit în Cristos, vor veni în duh împreună cu Domnul (1 Tesaloniceni/1 Thes. 3:13) și rămășițele trupurilor lor vor fi schimbate din putrezire în neputrezire simultan cu trupurile celor care vor mai fi în viață în trup în acel moment (1 Tesaloniceni/1 Thes. 4:16-17). A doua înviere va avea loc la marele scaun alb de judecată, la Judecata de Apoi, când cei morți (în păcatele lor, fără Cristos) vor fi judecați. Beneficiile care survin din a fi copilul Lui Dumnezeu, sunt fără egal!
Este o zicală în limba engleză care spune: „dacă ești născut o dată, mori de două ori – dacă ești născut de două ori, mori doar o dată”. Dacă am fost născuți din nou (prin Duhul Sfânt), nu mai moare decât trupul nostru. Pentru cei care insistă să trăiască conduși de ei înșiși și Îl refuză pe Isus, vor muri fizic prima dată, iar apoi, vor trece prin „a doua moarte”. Cea de-a doua moarte este condamnarea eternă, care urmează după Ziua Judecății de Apoi. Cei care îl aleg pe Isus ca Domn, nu vor mai trece prin „a doua moarte”, ci vor domni pentru o mie de ani cu Isus și apoi își vor petrece și veșnicia împreună cu El.
Să vedem ce spun versetele următoare despre costul neascultării de vocea Domnului.
- Proverbe 19:3 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Nebunia omului îi suceşte calea [îi ruinează afacerile], şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui.
Cei care dau vina pe Dumnezeu, sunt cei mai nefericiți oameni de pe Pământ. Motivul pentru care fac asta este faptul că au o inimă rebelă, care îi distruge. Inimile lor îi conduc la ruină, ceea ce este foarte trist.
- Proverbe 19:8-9 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. – Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri.
Cei care mint nu vor rămâne nepedepsiți. Aceștia vor putea ajunge pedepsiți pentru totdeauna, dacă nu se pocăiesc. Mincinoșii sunt o categorie aparte, care pot ajunge să-și adoarmă conștiința atât de mult, încât să nici nu-i mai deranjeze că fiecare minciună atrage multe altele ca să-și atingă scopul. Iar atunci când scapă fără să fie prinși cu minciuna, se consideră victorioși, dar este o victorie falsă. Nici nu-și dau seama cât de mult pierd prin ce fac și că sfârșitul va fi condamnarea veșnică; mincinoșii nu vor intra în rai, ci vor muri pentru a doua oară (Apocalipsa/Rev. 21:8,27; 22:15).
- Proverbe 29:11 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Nebunul [care se încrede în sine] îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.
Regele Solomon, autorul cărții Proverbele, a scris mai multe proverbe despre cei care „se încred în sine”, făcând referire la cei care se încred în ei înșiși, în loc să-și pună încrederea în Domnul. Solomon știa Cine l-a binecuvântat și că Dumnezeu este cea mai minunată sursă. Cel înțelept care are roada Duhului Sfânt a „răbdării” activă în viața sa este opusul celui „pătimaș” care este condus de furie. Cel care este duhovnicesc (condus de Duhul Sfânt) este binecuvântat, pe când cel firesc (condus de propria fire decăzută) este stăpânit de păcat. Ce fericit este cel care nu mai este sub robia păcatului!
- Proverbe 24:9 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Gândul celui nebun nu este decât păcat, şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.
Viața condusă de păcat, nu este una fericită. Acel om va comite greșeală după greșeală și toate vor fi costisitoare. Chiar și cel batjocoritor este diferit de ceilalți și evitat.
- Hagai 1:5-7 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre (comportamentul vostru din trecut și din prezent)!
Un alt verset corelat cu acesta este „Mai bine puţin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbătate.” (Proverbe/Proverbs 16:8). Omul fără Dumnezeu, este posibil să nici nu știe cât de mult pierde. Cel care-L onorează pe Dumnezeu în căile sale, chiar dacă nu are mult, ceea ce are va fi binecuvântat de Dumnezeu. Acesta este dependent de Dumnezeu și știe că Domnul îi poartă de grijă. Și ce pace minunată are un astfel de om!
- Ieremia 2:11b-13 „... Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor! Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.”
Este trist când cei care știu adevărul, totuși aleg să caute ce oferă lumea în loc să caute Împărăția cerurilor. Aceștia Îl părăsesc pe Cel care-i iubește și care a dat totul pentru ei, iar ei renunță la tot. Lumea nu poate da nimănui apa vieții, iar „apa lumii” pe care o găsesc, nu le va „potoli setea” cu adevărat. Cel cu adevărat binecuvântat este cel care-L cunoaște pe Domnul și care trăiește sincer pentru El.
- Psalmii 73:12-28 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile. 13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie, 14 căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit. 15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi. 16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, 17 până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la [am înțeles] soarta de la urmă [care este sfârșitul] a celor răi. 18 Da,[la sfârșit] Tu-i pui [pe cei răi] în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd. 19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic. 20 Ca un vis [care pare real până] la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta [când îi iei în considerare pe cei răi]! 21 Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie [ca de colții ascuțiți ai unei vipere], 22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. 23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; 24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. 25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. 26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire. 27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi. 28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Cine nu i-a văzut pe cei răi prosperând și scăpând „basma curată” cu faptele lor rele? Cine nu s-a simțit ca și Asaf când a compus acest psalm despre cât de nedrept pare? Dar să remarcăm că atunci când s-a smerit înaintea Domnului și a cerut ca Domnul să-i arate adevărul, Domnul i l-a arătat: „până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la [am înțeles] soarta de la urmă [care este sfârșitul] a celor răi.” (versetul 17). Cei răi par că prosperă, dar este o prosperitate aparentă. De câte ori nu am auzit despre cei „bogați și faimoși” care s-au sinucis? Adevărata fericire de durată nu poate fi cumpărată cu bogății și nu vine nici din faimă. Doar când avem o relație curată cu Dumnezeu găsim adevărata pace și bucurie.
- Proverbe 14:7-9 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) Depărtează-te de nebun (și de cel care se încrede în sine), căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa! 8 Înţelepciunea [înțelepciunea duhovnicească care vine din căile și scopurile Lui Dumnezeu] omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi [cere se-ncred în sine] îi înşală pe ei înşişi. 9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul [care sunt victimele păcatului, o jertfă de ispășire făcută de ei îi batjocorește, dându-le dezamăgire și nedreptate], dar între cei fără prihană este bunăvoinţă [harul Lui Dumnezeu].
Ca să înțelegem adevărul, trebuie să privim toată viața celor fără Dumnezeu, nu doar segmentele care par minunate. Când le vom privi viața în ansamblu, vom vedea că nebunia și nelegiuirea sunt costisitoare. Toți cei nelegiuiți fac greșeli care-i costă scump nu doar pe ei, dar și pe urmașii lor. Îi vedem cum cad în capcana minciunilor și a ispitelor celui rău, din nou și din nou. Farmecul care îl au unii dintre ei, nu ține mult și ajunge înlocuit de tristețe și disperare. Dacă vrem să fim cu adevărat înțelepți și binecuvântați, avem nevoie de conducerea și înțelepciunea Lui Dumnezeu. Trebuie să ne încredem în Domnul și nu în noi înșine. Care este sfârșitul unei persoane care se încrede în sine în această lume fără Dumnezeu? Unii dintre ei par să prospere, dar prosperitatea lor nu va ține mult, iar nelegiuirile lor le va aduce sfârșitul. Cei care se încred în Domnul, știu că Dumnezeu le conduce viețile pentru că trăiesc în ascultare de Domnul și se încred în El. De aceea au minunatul beneficiu al păcii interioare, chiar și atunci când totul pare că merge prost.
În concluzie, adevărații creștini sunt binecuvântați. Copiii Domnului, care depindem de Dumnezeu și ne încredem în El, avem pace, bucurie, putere pentru fiecare zi (Domnul ne întărește cât de mult avem nevoie și cerem) precum și roada pe care o produce Duhul Sfânt, care locuiește în noi și ne conduce ca să putem avea o viață minunată. Beneficiile manifestării roadei Duhului Sfânt (caracteristicile Lui Dumnezeu care se găsesc în toți creștinii adevărați) sunt nelimitate. Dragostea vindecă și produce mângâiere și fericire, pe când ura la adresa altora aduce neplăcere, durere și împiedică orice vindecare. Răbdarea aduce pace și putere, pe când nerăbdarea produce frustrare și greșeli. Oamenii mulțumitori nu sunt doar fericiți, dar sunt o bucurie și pentru cei care sunt lângă ei, pe când cei nemulțumitori sunt morocănoși, critici și nimeni nu-i vrea în preajmă. Oamenii sinceri care spun doar adevărul, sunt demni de încrederea tuturor, în schimb pe cei care nu spun adevărul, nici măcar ceilalți mincinoși nu se bazează. Înțelepciunea aduce viață și rațiune, iar nebunia este foarte costisitoare. Blândețea și smerenia deschid ușa harului și sunt plăcute celorlalți, pe când mândria și egoismul îi îndepărtează pe oameni și îi face pe egoiști să fie surzi la nevoile altora și să nu vadă realitatea.
Este important să remarcăm că sunt persoane care au venit la Isus, dar nu au crescut deloc în El și totuși se consideră creștini. Aceștia au puțină pace și bucurie, și au doar o formă de religie, fără a avea o relație sinceră și reală cu Cel pe care mărturisesc că Îl cunosc. Mulți dintre aceștia ajung să cadă pentru că nu oferă iertare și nici har celor din jur. Ca urmare ajung ipocriți plini de amărăciune. Este periculos să primim binecuvântările Domnului și să nu binecuvântăm și noi pe alții.
Ca și creștini, avem tot ce e mai bun la dispoziție! De la prima fericire până la ultima! Și creștinii trec prin încercări și necazuri, dar nu sunt singuri și nici nu trec prin propria lor înțelepciune sau putere. Atunci ne bazăm pe Dumnezeu Tatăl, chiar mai mult decât de obicei. Adevărata pace, bucuria reală și viața din belșug pot fi găsite doar în Domnul și în trăirea pe care o dă viața trăită în El și pentru El. O viață fără Isus este cu totul altceva. Ce au cei răi? Nici nu există termeni de comparație!
Copyright © 2017 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.
ALTE ARTICOLE DE ÎNCURAJARE:
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ! - VERSETE BIBLICE
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”
Filipeni 4:4
CALEA SPRE FERICIRE
Putem trăi fericiți în această lume sau fericirea este doar o himeră?
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI
„Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”
Isaia 26:4
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE - VERSETE BIBLICE
Ce spune Biblia despre credincioșia Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL
„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.”
Psalmii 62:5
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra”
Psalmii 37:5
ÎNCURAJARE ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ - VERSETE BIBLICE
Domnul „mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.”
Psalmii 27:5
NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA - VERSETE BIBLICE
Versete biblice de încurajare care ne îndeamnă să nu ne temem decât de Dumnezeu.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.