BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII
de Eileen Slattery Berglund
FEMEI ÎN SLUJIRE - PARTEA A VII-A
BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII
Înainte de a începe cu dovezile care arată că aceste pasaje nu limitează femeile în conducere, dați-mi voie să reamintesc câteva considerente generale.
În primul rând, vreau să spun, că atunci când e vorba de Biblie și de corecta înțelegere a ceea ce intenționează să spună Scriptura, ce e scris „nu este o problemă, decât dacă este o problemă”. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că dacă nu sunteți direct afectată, adică nu sunteți chemată ( sau dacă sunteți bărbat, dacă nu e afectată o persoană apropiată-fiică, soție, rudă) la a sluji ca femeie într-un rol de conducere în biserică, aceste versete care par că limitează femeia (și care sunt folosite de mulți ca argument, în acest scop), nu sunt o „problemă” pentru dumneavoastră. Nu aveți o problemă să credeți învățătura „normală” primită până acum, care pare să spună că femeile sunt egale în valoare cu bărbații dar nu și în rolurile din Împărăția Lui Dumnezeu. Oricum, dacă sunteți chemată să slujiți în conducere, în trupul Lui Cristos și știți că Dumnezeu v-a dat daruri care sunt pentru lucrarea de conducere, atunci, aceste pasaje sunt o problemă importantă.
Așa că, în timp ce mulți oameni sunt mulțumiți să nu cerceteze mai adânc, acesta nu e cazul meu. Cu ani în urmă, ca femeie chemată să slujesc în conducere, în trupul lui Cristos, aveam nevoie să știu că aveam legitimitatea să fac asta. Puteam vedea clar inima Domnului pentru femei, de-a lungul Bibliei. Puteam vedea clar cum Dumnezeu a folosit femei în roluri de conducere. Dar ce puteam face cu aceste două versete (celelalte le dezbat în partea a 8-a) care păreau să fie cele mai deranjante și mai des folosite ca să înlăture femeile din conducerea bisericii, dintr-o singură mișcare?
Răspunsul meu a fost, că trebuia să cercetez mai adânc aceste versete. Și pe urmă, așa cum fac acum, trebuie să îi învăț și pe alții adevărul. Știu că după ce voi termina de scris și dumneavoastră veți termina de citit, s-ar putea să mai fie unii care să mă contrazică. Este în regulă. (Trist, dar ok). Aceasta nu este o temă care implică mântuirea, și nu este nici o temă care să ducă la ruperea unei prietenii.
Dar este o discuție necesară și un „colac de salvare” pentru multe femei care caută de mult adevărul. Chiar dacă nu sunteți cu adevărat interesați de această limitare vreau să vă încurajez să citiți cu atenție ce urmează și să fiți deschiși la ceea ce citiți. În întreaga lume, învățătura izvorâtă din ceea ce cred că este înțelegerea greșită a acestor versete, a făcut și continuă să facă ravagii în rândul femeilor. Limitarea rolului femeilor în slujire, nu este după inima Lui Dumnezeu. Să nu uităm, că este același Dumnezeu Tatăl, același Fiu, Isus și același Duh Sfânt și pentru bărbați și pentru femei.
Nu sunt prima care dezbate această problemă în acest fel, am învățat de la cei care au fost înaintea mea și am continuat să cercetez și eu aceste pasaje. Vreau să scriu ce urmează, cât mai pe înțelesul tuturor, că să puteți vedea de unde s-a putut devia de la adevăr.
Să ne uităm la 1 Timotei 2, acum:
Vom vedea la începutul primei epistole către Timotei, că aceasta este scrisă de Pavel către Timotei, care este în Efes. (Este aceeași cetate, Efes, către care este adresată epistola către Efeseni.) Epistola este scrisă cu scopul de a corecta doctrina falsă și basmele, precum și pe cei care le aduceau în biserică. Versetele 1 la 4 din capitolul 1, sunt versete cheie pentru a înțelege corect ce scrie Pavel în continuare. Sunt atât de multe de descoperit aici, așa că vă rog să aveți răbdare cu mine, pe măsură ce înaintez, punct cu punct. La final, voi sumariza și veți avea o viziune clară a pasajului și despre ce îi avertizează de fapt Pavel, pe cei din biserica din Efes.
Pasajul în cauză este în versetele care urmează, în 1 Timotei 2: 8-15 (mai ales versetele 11-12 scrise îngroșat)
Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli. 9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.
11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere
13 Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva.14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. 15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie”
Puteți vedea în versetele 8-10, că Pavel se adresează atât bărbaților cât și femeilor. Este interesant, că nimeni nu interoghează, nici unul dintre aceste versete, care vorbesc despre practicile în biserică. Am fost în biserici, în care nici un bărbat nu ridica mâini curate spre cer, în timpul laudei și închinării sau în timpul de rugăciune. Și am fost în câteva biserici, unde dacă nu purtai ceva strălucitor, sau de valoare, erai judecat și uneori chiar primeai remarci de genul :„tu nu Îi oferi ce ai mai bun Lui Dumnezeu”. N-am cum să înțeleg de ce nu sunt toți supărați de ceea ce spun versetele 8-10, dar în schimb îi deranjează foarte mult versetele 11 și 12, pe care le văd ca pe un fel de dovadă de netăgăduit că femeile nu pot fi în conducere/autoritate, în biserică. Și ca să fiu sigură că nu mă înțelegeți greșit, vreau să accentuez faptul că eu nu consider că AR TREBUI să punem accentul pe versetele de mai sus. Mai degrabă, vreau să spun că, dacă cineva face o asemenea doctrină exagerată bazată pe versetele 11 și 12, sper ca măcar să facă la fel și cu versetele 8-10 (și cum veți vedea mai jos, și cu versetele 13-15) .
Dar nu fac asta. Deci acesta este primul nostru „steag galben” (n.tr. - de advertisment), că ceva poate fi îndoielnic. Dar credeți-mă, vor mai fi multe semne de îndoială.
Dacă trecem la versetele 11 și 12, scrise înclinat mai sus, apar la fel în NIV și în alte traduceri ale Bibliei din limba engleză (n. tr. toate versetele în traducerea în limba română sunt varianta Cornilescu).
Să analizăm versetul 11. Prima remarcă este faptul că Pavel trece de la plural „femeile” (în versetele 9 și 10), la singular, „femeia” în versetul 11. În limba engleză, varianta NIV (New International Version) a Bibliei, este singura formulare gramaticală care sună a poruncă și spune: „femeia ar trebui să învețe”. Apoi spune cum ar trebui să învețe, dar pentru mine, prima parte e deja ceva radical pentru acele timpuri. În zilele și vremurile acelea, când femeile nu erau stimate, nici respectate în cele mai multe locuri de pe glob, totuși, într-o cultură patriarhală în biserică (n. tr. o lume a bărbaților), declarația lui Pavel că o femeie trebuie să învețe, era foarte pro-femei. (Aceasta are sens, pentru că este exact felul în care Isus le-a tratat pe femei când era pe Pământ. Isus le-a permis femeilor să învețe și să interacționeze cu El, iar Pavel urmează exemplul Lui Isus, în slujirea sa.)
Apoi, continuă spunând ceea ce în majoritatea versiunilor în engleză este tradus prin: „în tăcere și totală supunere.” (n. tr. - Varianta Cornilescu spune: „în tăcere, cu toată supunerea”, iar BVA- Biblia Varianta Actualizată , „liniştită în totală ascultare (faţă de bărbat).”)
Nu văd nici o problemă aici. Tocmai, ca profesor la Universitate, mă aștept ca studenții și studentele, cărora le predau cursurile, să aibă acest tip de comportament. Oricum, să vă dau mai multe informații pentru o înțelegere mai adâncă. Cuvintele folosite aici, în greaca originală, pentru tăcere și supunere sunt:
Tăcere= “hesychia” care înseamnă tocmai asta, tăcere sau liniște.
Supunere= “hypotage” care înseamnă un act de supunere sau ascultare.
De ce au ales traducătorii Bibliei, să traducă cuvântul „hypotage” cu supunere și nu ascultare, este doar un alt exemplu al influenței patriarhale care a continuat și în traducerile din zilele noastre. (Dar acesta este un alt subiect, pentru altă dată, iar aici vreau doar să evidențiez adevăratul sens a ceea ce spune Pavel)
Deci Pavel spune că o femeie ar trebui să învețe, dar ar trebui s-o facă în liniște și ascultare... adică, cu respect.
Până aici, nu e nimic care să permită restricționarea femeii de la a învăța, atâta timp cât învață cu o atitudine de respect (fără să deranjeze) și de ascultare.
Să trecem la versetul 12, unde Pavel scrie (în majoritatea traducerilor): „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (traducerea Cornilescu; în traducerea NIV în engleză scrie: „Nu-i permit unei femei să învețe sau să-și asume autoritatea asupra unui bărbat. Ea trebuie să fie tăcută.”) Alte traduceri spun „să aibă autoritate” și „trebuie să tacă”. Oricare ar fi traducerea, esența pare să fie aceeași. Problema cu aceste traduceri este că sunt eronate într-o oarecare măsură, dacă ne uităm la cuvintele originale din limba greacă (n. tr. în care a fost scris Noul Testament prima dată). Maniera în care erorile au fost comise, a condus la oribila înțelegere greșită a cuvintelor lui Pavel și a inimii Lui Dumnezeu față de femei.
În greaca originală, vom vedea că sunt mai mulți factori care concură la înțelegerea acestui pasaj complicat. În primul rând, să nu uităm că Pavel scrie la singular, se adresează unei femei în acest verset, după ce în versetele precedente se adresa femeilor, la plural, deci în general. Iar după versetele 11 și 12, în capitolul 3, folosește din nou forma de plural , „femeile”. Pentru că această epistolă a fost scrisă ca să corecteze învățături greșite și pe cei care le dădeau, se pare că avea o anumită femeie în minte, despre care Timotei îi scrisese lui Pavel. Dar și dacă nu ar fi așa, să continuăm...
Este clar că Pavel încearcă să-i spună lui Timotei, că nu permite ceva. Dar ce este ceea ce nu permite? În timp ce în versiunile traduse în engleză (n.tr. - și în română) se pare că sunt două lucruri pe care nu le permite: (a) o femeie să dea învățătură și (b) o femeie să aibă autoritate peste un bărbat, când studiem originalul în greacă, vedem că nu este deloc așa.
(Nu încerc să scriu aici o teză de doctorat, încerc doar să scriu adevărul despre un pasaj, într-o manieră mai ușor de înțeles, și corectă, care să vă ajute să vedeți ce vrea Pavel să zică cu adevărat. Vreau să vă dau suficiente dovezi, totuși, așa că, chiar dacă devine complicat, vă rog să aveți răbdare să citiți tot. Pe măsură ce avansăm va deveni tot mai clar.)
De fapt, în loc să interzică două lucruri, Pavel interzice doar unul și am să vă demonstrez asta îndată. Dar prima dată, vreau să vă explic conceptul, ca să nu fiți confuzi când analizăm gramatica frazei. Cel mai bun exemplu pe care l-am auzit (nu este idea mea originală, dar nu sunt sigură cine a inițiat-o), despre acest tip de exprimare gramaticală este ceva de genul:„Nu-i dau voie femeii să alerge și să mestece gumă.” Vedeți, sunt două verbe unite cu o conjuncție, dar care înseamnă cu totul altceva dacă sunt luate separat. Ar fi în regulă ca femeia să alerge. De asemenea, ar fi în regulă ca femeia să mestece gumă. Dar, „să alerge și să mestece gumă”, ar fi periculos. În textul nostru biblic, termenul „să învețe” scris de Pavel , este cuplat direct cu următorul cuvânt care spune „să aibă autoritate”. Deci, este un singur concept.
Pavel nu spune femeile (la plural) nu pot da învățătură, nici nu spune o femeie (singular) nu poate să învețe, ci SPUNE că o femeie (singular) nu poate să învețe „ceva”... să ne uităm la cuvântul tradus prin „autoritate”.
Cuvântul folosit în versetul 12 pentru autoritate este verbul grecesc „ authenteos” (din rădăcina „authentein”). Este interesant că este singurul loc în Biblie, unde este folosit acest cuvânt. Devine interesant, pentru că știm cât de mult vorbește Pavel despre autoritate în celelalte epistole ale sale și de fiecare dată folosește cuvântul grecesc “exousia”. Acest pasaj din 1 Timotei este singura dată când Pavel folosește un alt cuvânt. Credeți că a avut un motiv să facă asta? Întrebarea este oarecum retorică, iar răspunsul este da, a avut.
Cuvântul folosit de Pavel în acest pasaj, „authenteos”, ca să descrie ceea ce nu permitea, are de fapt altă semnificație. De fapt, înseamnă: „cel care ucide cu propriile mâini, pe altul sau pe sine însuși, cel care acționează în propria lui autoritate, autocratic, stăpân absolut sau a exercita stăpânire peste.” Acest cuvânt este întotdeauna asociat cu agresiunea și deseori cu conotații sexuale, chiar dacă nu vă vine să credeți.
Remarcăm că acest cuvânt este foarte diferit de „exousia” care înseamnă „puterea de a alege, putere fizică și mentală, puterea autorității (influenței) și a drepturilor (privilegiilor), puterea de a conduce sau a guverna”.
Deci trebuie să ne scoatem din minte idea că Pavel le scria despre puterea, autoritatea și conducerea care sunt normale pentru creștin. Dacă ar fi scris despre acestea, folosea termenul „exousia”, cum a făcut de fiecare dată.
Alt considerent, pe care și eu l-am respins înainte, este acela că mulți învățați cred că structura gramaticală a acestei propoziții are ceea ce se numește „hendiadys” (nu vă panicați – și eu a trebuit să caut ce înseamnă!), ceea ce înseamnă că două cuvinte sunt unite cu o conjuncție ca împreună să exprime o singură idee. Deci, verbul pentru „să dea învățătură” care este “didaskein” și verbul “authentein” (care a fost greșit tradus cu a avea autoritate, dar care de fapt înseamnă a ucide, sau a domina agresiv sau chiar sexual) sunt de fapt combinate pentru a formula un singur concept.
În acest caz, o mai bună traducere a ceea ce spunea Pavel în acest verset, ar fi ceva de genul „Nu-i dau voie unei femei să dea învățătură într-o manieră agresivă” sau „ Nu-i dau voie unei femei să dea învățătură sau să convingă folosindu-se de avansuri agresive sau sexuale”.
Așa deci, dacă asta voia să spună Pavel de fapt, ar trebui să mai găsim și alte dovezi pentru a susține acest lucru. Acum, pe scurt, înainte să vă spun despre următoarea dovadă, haideți să ne uităm la versetele care urmează. Nu e de dorit să izolăm un verset sau două, de restul contextului, în nici o situație, și să interpretăm în afara contextului. Totdeauna este de dorit să păstrăm totul în context și să căutăm alte indicii care să ne permită înțelegerea sensului corect.
Dacă ne uităm la versetele 13-15, vedem lucruri interesante. În primul rând vedem că Pavel pare să se lanseze într-o scurtă reluare a Genezei, evidențiind faptul că Adam a fost creat înaintea Evei, și nu Adam a fost înșelat și Eva a fost amăgită și a păcătuit. Interesantă continuare. Apoi versetul 15 ce spune? Uau, acum Pavel spune ceva cu adevărat ciudat... că femeia va fi mântuită prin nașterea de fii, dacă continuă în credință, dragoste și sfințenie, cu smerenie.
Vreau să ne oprim puțin aici. Vreau să vă întreb dacă vi se pare ceva ciudat în aceste afirmații. Vedeți vreun conflict? Simțiți o aprobare în duhul vostru? Aveți vreo idee cum de a putut Pavel să scrie toate astea?
Sper că sunteți de acord cu ceea ce Pavel spune despre Adam fiind creat primul și că nu el a fost înșelat primul. Este total adevărat și așa citim în Geneza. De asemenea sper că nu sunteți de acord cu afirmația că femeile ajung mântuite prin nașterea de copii. Vreau să spun, că da, chiar așa scrie, dar oare chiar asta înseamnă, că femeile sunt mântuite prin nașterea de copii? Ce se întâmplă atunci cu fetele sau femeile care nu au niciodată copii, sunt ele condamnate să ajungă în iad? Biblia spune foarte clar că există o singură cale pentru adevărata mântuire și aceea este prin credința în Isus Cristos. Chiar Pavel dă această învățătură! Deci este clar, că aici Pavel vrea să ajungă la altceva. Dar la ce?
Să ne uităm la contextul cultural și social al vremii în care a fost trimisă această scrisoare. Aceasta va clarifica nu doar pasajul cu nașterea de copii, dar și versetele de la 11 la 14.
Vă reamintesc ce am spus mai sus. Aceasta este o epistolă, o scrisoare, scrisă de Pavel și trimisă lui Timotei, care este supraveghetor peste o biserică din cetatea Efes. Este un scop în scrierea acestei epistole (pe care îl aflăm din capitolul 1, versetele 3-7), și anume, de a veni împotriva unei învățături/doctrine false care era învățată în această biserică. Pasajul la care ne uităm este parte dintr-un text mai mare (întreaga epistolă/scrisoare) și care în întregimea ei are același scop, și anume să corecteze doctrina sau învățăturile/basmele false care circulau prin biserică.
Deci, ce se întâmpla în Efes, în acea vreme? Care era învățătura? Care era modul de gândire predominant în cultura vremii, ce se practica atunci, încât Pavel să simtă nevoia să i se împotrivească și să corecteze? Am să vă spun.
(Știu că este un articol foarte lung, dar nu vă puteți imagina cât de mult am condensat informația pe care am strâns-o în multe ore de cercetări, studii și rugăciune, ca să pot desluși acest mister! Așa că vă rog să aveți răbdare și să continuați lectura! De aici totul începe să se clarifice!)
Efes, era un oraș din Grecia antică despre care putem citi în scrierile istorice, dar și în cartea Faptele Apostolilor. De fapt găsim informații despre Efes în mai multe cărți din Biblie, și anume: Faptele Apostolilor, Efeseni, 1 și 2 Timotei și Apocalipsa. Și așa cum spuneam mai sus, avem și multe texte istorice despre istoria acestui popular oraș antic.
Când combinăm informațiile din toate aceste surse diferite, începem să înțelegem în ce context a fost scrisă această scrisoare către Timotei. Putem înțelege câteva dintre învățăturile false și miturile (basmele) care circulau în acea vreme și putem vedea problemele pe care Pavel încerca să le corecteze.
Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le înțelegem este faptul că Efes era o cetate din Grecia și era a patra ca mărime, în acea vreme. Avea foarte mulți locuitori, și era principala cetate prin care treceau călătorii vremii, în drumul lor spre alte locații. Ca și cetate a Greciei, avea o puternică credință păgână, în zei și zeițe. Spre deosebire de alte cetăți, principalul lor „zeu”, nu era un „zeu”, ci o „zeiță”. Aceasta era numită Diana sau Artemis a Efesenilor (în acea vreme mai era și o altă Artemis... cu altă locație, asta așa, doar ca să nu facem confuzii).
Dacă căutăm în scrierile istorice, pe lângă cele Biblice, aflăm că oamenii vremii veneau din alte părți ale lumii ca să viziteze marele templu care a fost zidit în cinstea zeiței Diana/Artemis. De fapt, templul era atât de mare și atât de popular, încât era unul dintre cele Șapte Minuni ale Lumii antice.
Dacă citim Faptele Apostolilor, Capitolul 19, aflăm multe despre Efes și despre închinarea efesenilor la zeița lor Diana/Artemis. N-am să pun aici tot pasajul, dar vă rog să dați click pe link ca să puteți citiți în Biblie acest capitol. Veți vedea că în versetul 24, ni se spune că argintarul Dimitrie a câștigat mulți bani pentru că făcea și vindea temple de argint de-ale zeiței. Și nu era singurul. Mulți alții trăiau bine din aceeași ocupație. În versetul 27 vedem cât de răspândită era închinarea la această zeiță, „în toată Asia și în toată lumea.” Și mai mult chiar, în versetul 34, vedem cum locuitorii Efesului au strigat aproape două ore: „Mare este Diana efesenilor!” Cât devotament! Din păcate, nu era pentru Unicul Dumnezeu Adevărat.
Dacă citiți mai multe despre această zeiță, în scrierile istorice, unul din primele lucruri pe care le veți afla este că în templu era o mare statuie a zeiței Diana, sculptată din lemn și păstrată permanent împodobită cu bijuterii, la mare cinste. (având și această informație, să mergem mai departe). Alte informații sunt despre faptul că efesenii (și mulți alții din toată lumea - după cum am citit în Biblie) credeau că „ei erau păzitorii templului Dianei și a chipului ei care căzuse din cer,” de la Zeus.
În această credință mitologică, Diana/Artemis era sursa întregii vieți, femei și bărbați. Femeia a fost creată prima, iar bărbatul după ea. Femeile îi dominau pe bărbați, și nu oricum, ci violent, agresiv și sexual. Din multe surse diferite, aflăm că închinarea din templul Dianei/Artemis, a ajuns să fie, regret că trebuie să spun asta... doar sesiuni de perversiuni sexuale, violente (chiar orgii), unde femeile erau ridicate deasupra bărbaților și erau elogiate și lăudate ca având mai multă putere și autoritate decât bărbații.
De asemenea Diana efesenilor, era cunoscută și ca zeița fertilității. Multe viitoare mame, veneau de la distanțe mari, ca să se închine la templu înainte de a naște, pentru a implora protecția zeiței peste copiii lor, începând de la naștere.
Acum, cu aceste informații la bază (le puteți verifica și dumneavoastră), putem să revenim la pasajul din 1 Timotei și să privim într-o lumină nouă ceea ce voia să spună Pavel de fapt.
Ca să vă reamintesc, am ajuns la concluzia că, cu certitudine, voia să îl prevină pe Timotei că o femeie (singular) nu trebuie lăsată să dea învățătură despre „ceva”... dar ce era acel ceva?
Acum că știm mai multe despre climatul cultural și religios (păgân) din Efes, să revedem acest pasaj din
Vreau să vă reamintesc din nou, că toată această scrisoare, a fost scrisă lui Timotei ca să rămână în Efes și să poruncească „unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură şi să nu se ţină de basme ” (1 Timotei 1:3b,4), pentru că aceste mituri au început să intre în biserică; și de asemenea să-i corecteze pe cei care încercau să fie învățători ai legii, dar dădeau învățătură fără ca ei înșiși s-o înțeleagă.
Dacă privim versetele 8-10, din 1 Timotei capitolul 2, vedem că Pavel se adresează femeilor și bărbaților, și în ceea ce le privește pe femei, nu vrea ca acestea să se împodobească cu bijuterii, ci mai degrabă cu un caracter frumos și cu fapte bune. Biserica pe care o forma Pavel și căreia îi vorbea prin Timotei, a fost zidită pe Isus Cristos, ca fundație, și nu pe Diana/Artemis. Împodobirea zeiței și a propriei persoane pentru a semăna cu zeița, nu era ceea ce dorea Pavel să facă femeile. Aceasta nu era o declarație pentru toate femeile, din toate timpurile și toate culturile, ci era o declarație făcută femeilor care trăiau tocmai în epicentrul cultului păgân al zeiței Diana/Artemis. Această declarație vine ca să facă distincția dintre femeile creștine și cele păgâne. Le învață și le reamintește că „aici nu facem așa”... „aici nu e templul zeiței”.
Trecem la versetele 11 -12, și vedem că Pavel trece la singular, adresându-se unei „femei”, nu tuturor femeilor, cu ceea ce scrie, zicând că nu dă voie unei femei să dea învățătură într-o manieră agresivă, dominatoare. Pavel spune că nu-i permite femeii să dea învățătură într-o manieră violentă sau cu avansuri sexuale, care să desființeze autoritatea bărbatului. (vă rog să vă reamintiți că adevărata autoritate pe care a dat-o Dumnezeu, este egală pentru femei și bărbați. Am văzut asta în Geneza 1 și 2.)
Repet, Pavel vine direct împotriva normei culturale, care era uriașă, în cetatea Efes la acea vreme, care spunea că femeile au putere peste bărbați și pot folosi această putere ca să seducă, să ucidă sau să-i domine pe bărbați, cu violență, pentru a-și atinge propriile scopuri.
Pare foarte probabil că era „o anumită” femeie, care aducea această falsă învățătură în biserica din Efes. (Unele traduceri timpurii chiar spun „femeia”, nu doar „o femeie”, accentuând faptul că era o anumită femeie.) De asemenea e posibil să fi fost mai multe femei, și revin la ce spuneam, că această epistolă a fost scrisă ca să corecteze tocmai acest tip de „învățături false și basme/mituri”, și pe cei care le promovau.
Pavel continuă cu acest gând, ca și cum încearcă să arate că încă de la origini, aceste învățături care spun „că femeile sunt dominante și au mai multă autoritate decât bărbații”, sunt greșite și infirmate. Continuă cu atacul la o altă minciună pe care o promova cultul păgân al zeiței, și pare că îi spune într-un fel lui Timotei (pentru ca el să poată spune altora), uite dovada care confirmă ce am spus până acum.
Aici e frumusețea a ceea ce spune Pavel, și mulți nu înțeleg. Pavel predică adevărul. În locurile unde bărbații erau fals ridicați deasupra femeilor, le spunea lucruri cum ar fi:„nu este nici Iudeu nici grec, nici parte bărbătească, nici parte femeiască”. Dar aici în Efes, era pe dos, femeile erau înălțate în mod fals deasupra bărbaților și Pavel nu s-a temut să se adreseze situației și să distrugă minciuna.
Aici revine în scenă analogia pe care am făcut-o în partea a patra, cu „fursecurile cu unt de alune”. Uneori pare că sfatul pe care îl dați vine în conflict sau contra unui sfat precedent, dar la o privire mai atentă vedeți că nu e așa. E la fel de relevant și în această situație, care se adresează circumstanțelor vremii.
Mai departe, Pavel își încheie atacul la această minciună/mit care invada biserica, demantelând o altă fortăreață falsă din mintea efesenilor. El spune în versetul 15...
Dar femeile vor fi mântuite prin nașterea de fii -- dacă continuă, insistă „cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.”
Pavel încearcă să le spună că nu trebuie să fugă la templu zeiței, când sunt însărcinate, când își doresc să devină mame și nu pot sau când sunt aproape să nască, pentru că femeile sunt protejate de Dumnezeu Însuși, El le păzește și nu trebuie să facă altceva decât să se concentreze pe a-și forma un caracter frumos, și Dumnezeu să fie pe primul loc.
A fost mult de scris pentru mine și mult de citit pentru dumneavoastră. Ne apropiem de final cu această secțiune. Acum vreau să încerc să fac un mic rezumat pentru dumneavoastră.
(1) Învățăturile date din 1 Timotei 2:8-15 au fost aproape exclusiv din punct de vedere patriarhal, din cauza felului în care au fost traduse aceste versete în Bibliile noastre moderne. Din această cauză, pasajul a ajuns trunchiat, incoerent și face să pară că Pavel a dat unele sfaturi, care se contrazic cu ce spune în alte versete, despre rolul femeilor în slujire.
(2) Dacă revenim la structura originală a pasajului și la componentele din punct de vedere gramatical, vedem că interpretarea dată în toți acești ani, nu este plină de acuratețe. De fapt pasajul este deschis discuțiilor și re-examinării pe măsură ce avansăm ca Biserică.
(3) Pavel a scris mii de mesaje pentru multe locații și grupuri de oameni și acest pasaj care pare să limiteze femeile în biserică, a fost exagerat, scos din context și proclamat - nici măcar nu putem spune că era o învățătură, pentru că nu venea cu dovezi care s-o susțină - de-a lungul și latul Pământului, de-a lungul anilor. Principalul cuvânt pe care se bazează, „authentein”, este folosit doar aici în Biblie, și tocmai de aceea este considerat de învățați (cercetătorii Bibliei), de neacceptat pentru a fi un fundament doctrinar. Mai departe, așa cum am arătat mai sus, „authentein” nu este nici măcar tradus corect în Bibliile moderne.
(4) O înțelegere amplă a culturii Efesului și a versetelor vecine celor studiate, din Noul Testament aduce claritate în ceea ce altfel pare a fi doar un mesaj trunchiat, confuz și lipsit de consistență din partea lui Pavel.
În concluzie, sper că ați învățat câte ceva, citind toate acestea. Cum am mai spus de la început, scriu această serie de articole, într-un fel practic și ușor de înțeles. Nu am folosit citatele cu restul versetelor Biblice, pe care le-am studiat, dar vă asigur că le-am studiat. Puteți verifica tot ce am scris aici, dacă doriți. În viitor, îmi doresc să adaug citatele necesare și resursele pe care le-am folosit, pentru cine vrea să afle mai multe. (Mai adaug că tot ce am scris mai sus, sunt gândurile mele și munca mea.)
Sper că acum sunteți echipați cu o mai mare înțelegere pentru a apăra legitimitatea femeilor în slujire în cadrul bisericii. Mai avem un pasaj complicat pe care trebuie să-l analizăm înainte de a încheia această serie. Vă rog să citiți și următoarea parte.
Vreau să vă reamintesc, că dacă citiți și nu sunteți de acord, sunteți liberi să aveți propria opinie. Întotdeauna vor fi opinii diferite pe acest subiect chiar în interiorul trupului Lui Cristos. (La fel cum a fost cu sclavia, ceea ce pentru noi, azi, pare de neconceput!) Eu doar prezint dovezile pe care le-am găsit, care susțin ceea ce cred, și vă mulțumesc că ați vizitat această pagină și ați citit ce am scris.
*(n. tr. = nota traducătorului)
Copyright © Eileen Slattery Berglund - „Scriptural Basis for Legitimacy of Women in Leadership Within the Church”. Traducere C.Pușcaș
În primul rând, vreau să spun, că atunci când e vorba de Biblie și de corecta înțelegere a ceea ce intenționează să spună Scriptura, ce e scris „nu este o problemă, decât dacă este o problemă”. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că dacă nu sunteți direct afectată, adică nu sunteți chemată ( sau dacă sunteți bărbat, dacă nu e afectată o persoană apropiată-fiică, soție, rudă) la a sluji ca femeie într-un rol de conducere în biserică, aceste versete care par că limitează femeia (și care sunt folosite de mulți ca argument, în acest scop), nu sunt o „problemă” pentru dumneavoastră. Nu aveți o problemă să credeți învățătura „normală” primită până acum, care pare să spună că femeile sunt egale în valoare cu bărbații dar nu și în rolurile din Împărăția Lui Dumnezeu. Oricum, dacă sunteți chemată să slujiți în conducere, în trupul Lui Cristos și știți că Dumnezeu v-a dat daruri care sunt pentru lucrarea de conducere, atunci, aceste pasaje sunt o problemă importantă.
Așa că, în timp ce mulți oameni sunt mulțumiți să nu cerceteze mai adânc, acesta nu e cazul meu. Cu ani în urmă, ca femeie chemată să slujesc în conducere, în trupul lui Cristos, aveam nevoie să știu că aveam legitimitatea să fac asta. Puteam vedea clar inima Domnului pentru femei, de-a lungul Bibliei. Puteam vedea clar cum Dumnezeu a folosit femei în roluri de conducere. Dar ce puteam face cu aceste două versete (celelalte le dezbat în partea a 8-a) care păreau să fie cele mai deranjante și mai des folosite ca să înlăture femeile din conducerea bisericii, dintr-o singură mișcare?
Răspunsul meu a fost, că trebuia să cercetez mai adânc aceste versete. Și pe urmă, așa cum fac acum, trebuie să îi învăț și pe alții adevărul. Știu că după ce voi termina de scris și dumneavoastră veți termina de citit, s-ar putea să mai fie unii care să mă contrazică. Este în regulă. (Trist, dar ok). Aceasta nu este o temă care implică mântuirea, și nu este nici o temă care să ducă la ruperea unei prietenii.
Dar este o discuție necesară și un „colac de salvare” pentru multe femei care caută de mult adevărul. Chiar dacă nu sunteți cu adevărat interesați de această limitare vreau să vă încurajez să citiți cu atenție ce urmează și să fiți deschiși la ceea ce citiți. În întreaga lume, învățătura izvorâtă din ceea ce cred că este înțelegerea greșită a acestor versete, a făcut și continuă să facă ravagii în rândul femeilor. Limitarea rolului femeilor în slujire, nu este după inima Lui Dumnezeu. Să nu uităm, că este același Dumnezeu Tatăl, același Fiu, Isus și același Duh Sfânt și pentru bărbați și pentru femei.
Nu sunt prima care dezbate această problemă în acest fel, am învățat de la cei care au fost înaintea mea și am continuat să cercetez și eu aceste pasaje. Vreau să scriu ce urmează, cât mai pe înțelesul tuturor, că să puteți vedea de unde s-a putut devia de la adevăr.
Să ne uităm la 1 Timotei 2, acum:
Vom vedea la începutul primei epistole către Timotei, că aceasta este scrisă de Pavel către Timotei, care este în Efes. (Este aceeași cetate, Efes, către care este adresată epistola către Efeseni.) Epistola este scrisă cu scopul de a corecta doctrina falsă și basmele, precum și pe cei care le aduceau în biserică. Versetele 1 la 4 din capitolul 1, sunt versete cheie pentru a înțelege corect ce scrie Pavel în continuare. Sunt atât de multe de descoperit aici, așa că vă rog să aveți răbdare cu mine, pe măsură ce înaintez, punct cu punct. La final, voi sumariza și veți avea o viziune clară a pasajului și despre ce îi avertizează de fapt Pavel, pe cei din biserica din Efes.
Pasajul în cauză este în versetele care urmează, în 1 Timotei 2: 8-15 (mai ales versetele 11-12 scrise îngroșat)
Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli. 9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.
11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere
13 Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva.14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. 15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie”
Puteți vedea în versetele 8-10, că Pavel se adresează atât bărbaților cât și femeilor. Este interesant, că nimeni nu interoghează, nici unul dintre aceste versete, care vorbesc despre practicile în biserică. Am fost în biserici, în care nici un bărbat nu ridica mâini curate spre cer, în timpul laudei și închinării sau în timpul de rugăciune. Și am fost în câteva biserici, unde dacă nu purtai ceva strălucitor, sau de valoare, erai judecat și uneori chiar primeai remarci de genul :„tu nu Îi oferi ce ai mai bun Lui Dumnezeu”. N-am cum să înțeleg de ce nu sunt toți supărați de ceea ce spun versetele 8-10, dar în schimb îi deranjează foarte mult versetele 11 și 12, pe care le văd ca pe un fel de dovadă de netăgăduit că femeile nu pot fi în conducere/autoritate, în biserică. Și ca să fiu sigură că nu mă înțelegeți greșit, vreau să accentuez faptul că eu nu consider că AR TREBUI să punem accentul pe versetele de mai sus. Mai degrabă, vreau să spun că, dacă cineva face o asemenea doctrină exagerată bazată pe versetele 11 și 12, sper ca măcar să facă la fel și cu versetele 8-10 (și cum veți vedea mai jos, și cu versetele 13-15) .
Dar nu fac asta. Deci acesta este primul nostru „steag galben” (n.tr. - de advertisment), că ceva poate fi îndoielnic. Dar credeți-mă, vor mai fi multe semne de îndoială.
Dacă trecem la versetele 11 și 12, scrise înclinat mai sus, apar la fel în NIV și în alte traduceri ale Bibliei din limba engleză (n. tr. toate versetele în traducerea în limba română sunt varianta Cornilescu).
Să analizăm versetul 11. Prima remarcă este faptul că Pavel trece de la plural „femeile” (în versetele 9 și 10), la singular, „femeia” în versetul 11. În limba engleză, varianta NIV (New International Version) a Bibliei, este singura formulare gramaticală care sună a poruncă și spune: „femeia ar trebui să învețe”. Apoi spune cum ar trebui să învețe, dar pentru mine, prima parte e deja ceva radical pentru acele timpuri. În zilele și vremurile acelea, când femeile nu erau stimate, nici respectate în cele mai multe locuri de pe glob, totuși, într-o cultură patriarhală în biserică (n. tr. o lume a bărbaților), declarația lui Pavel că o femeie trebuie să învețe, era foarte pro-femei. (Aceasta are sens, pentru că este exact felul în care Isus le-a tratat pe femei când era pe Pământ. Isus le-a permis femeilor să învețe și să interacționeze cu El, iar Pavel urmează exemplul Lui Isus, în slujirea sa.)
Apoi, continuă spunând ceea ce în majoritatea versiunilor în engleză este tradus prin: „în tăcere și totală supunere.” (n. tr. - Varianta Cornilescu spune: „în tăcere, cu toată supunerea”, iar BVA- Biblia Varianta Actualizată , „liniştită în totală ascultare (faţă de bărbat).”)
Nu văd nici o problemă aici. Tocmai, ca profesor la Universitate, mă aștept ca studenții și studentele, cărora le predau cursurile, să aibă acest tip de comportament. Oricum, să vă dau mai multe informații pentru o înțelegere mai adâncă. Cuvintele folosite aici, în greaca originală, pentru tăcere și supunere sunt:
Tăcere= “hesychia” care înseamnă tocmai asta, tăcere sau liniște.
Supunere= “hypotage” care înseamnă un act de supunere sau ascultare.
De ce au ales traducătorii Bibliei, să traducă cuvântul „hypotage” cu supunere și nu ascultare, este doar un alt exemplu al influenței patriarhale care a continuat și în traducerile din zilele noastre. (Dar acesta este un alt subiect, pentru altă dată, iar aici vreau doar să evidențiez adevăratul sens a ceea ce spune Pavel)
Deci Pavel spune că o femeie ar trebui să învețe, dar ar trebui s-o facă în liniște și ascultare... adică, cu respect.
Până aici, nu e nimic care să permită restricționarea femeii de la a învăța, atâta timp cât învață cu o atitudine de respect (fără să deranjeze) și de ascultare.
Să trecem la versetul 12, unde Pavel scrie (în majoritatea traducerilor): „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (traducerea Cornilescu; în traducerea NIV în engleză scrie: „Nu-i permit unei femei să învețe sau să-și asume autoritatea asupra unui bărbat. Ea trebuie să fie tăcută.”) Alte traduceri spun „să aibă autoritate” și „trebuie să tacă”. Oricare ar fi traducerea, esența pare să fie aceeași. Problema cu aceste traduceri este că sunt eronate într-o oarecare măsură, dacă ne uităm la cuvintele originale din limba greacă (n. tr. în care a fost scris Noul Testament prima dată). Maniera în care erorile au fost comise, a condus la oribila înțelegere greșită a cuvintelor lui Pavel și a inimii Lui Dumnezeu față de femei.
În greaca originală, vom vedea că sunt mai mulți factori care concură la înțelegerea acestui pasaj complicat. În primul rând, să nu uităm că Pavel scrie la singular, se adresează unei femei în acest verset, după ce în versetele precedente se adresa femeilor, la plural, deci în general. Iar după versetele 11 și 12, în capitolul 3, folosește din nou forma de plural , „femeile”. Pentru că această epistolă a fost scrisă ca să corecteze învățături greșite și pe cei care le dădeau, se pare că avea o anumită femeie în minte, despre care Timotei îi scrisese lui Pavel. Dar și dacă nu ar fi așa, să continuăm...
Este clar că Pavel încearcă să-i spună lui Timotei, că nu permite ceva. Dar ce este ceea ce nu permite? În timp ce în versiunile traduse în engleză (n.tr. - și în română) se pare că sunt două lucruri pe care nu le permite: (a) o femeie să dea învățătură și (b) o femeie să aibă autoritate peste un bărbat, când studiem originalul în greacă, vedem că nu este deloc așa.
(Nu încerc să scriu aici o teză de doctorat, încerc doar să scriu adevărul despre un pasaj, într-o manieră mai ușor de înțeles, și corectă, care să vă ajute să vedeți ce vrea Pavel să zică cu adevărat. Vreau să vă dau suficiente dovezi, totuși, așa că, chiar dacă devine complicat, vă rog să aveți răbdare să citiți tot. Pe măsură ce avansăm va deveni tot mai clar.)
De fapt, în loc să interzică două lucruri, Pavel interzice doar unul și am să vă demonstrez asta îndată. Dar prima dată, vreau să vă explic conceptul, ca să nu fiți confuzi când analizăm gramatica frazei. Cel mai bun exemplu pe care l-am auzit (nu este idea mea originală, dar nu sunt sigură cine a inițiat-o), despre acest tip de exprimare gramaticală este ceva de genul:„Nu-i dau voie femeii să alerge și să mestece gumă.” Vedeți, sunt două verbe unite cu o conjuncție, dar care înseamnă cu totul altceva dacă sunt luate separat. Ar fi în regulă ca femeia să alerge. De asemenea, ar fi în regulă ca femeia să mestece gumă. Dar, „să alerge și să mestece gumă”, ar fi periculos. În textul nostru biblic, termenul „să învețe” scris de Pavel , este cuplat direct cu următorul cuvânt care spune „să aibă autoritate”. Deci, este un singur concept.
Pavel nu spune femeile (la plural) nu pot da învățătură, nici nu spune o femeie (singular) nu poate să învețe, ci SPUNE că o femeie (singular) nu poate să învețe „ceva”... să ne uităm la cuvântul tradus prin „autoritate”.
Cuvântul folosit în versetul 12 pentru autoritate este verbul grecesc „ authenteos” (din rădăcina „authentein”). Este interesant că este singurul loc în Biblie, unde este folosit acest cuvânt. Devine interesant, pentru că știm cât de mult vorbește Pavel despre autoritate în celelalte epistole ale sale și de fiecare dată folosește cuvântul grecesc “exousia”. Acest pasaj din 1 Timotei este singura dată când Pavel folosește un alt cuvânt. Credeți că a avut un motiv să facă asta? Întrebarea este oarecum retorică, iar răspunsul este da, a avut.
Cuvântul folosit de Pavel în acest pasaj, „authenteos”, ca să descrie ceea ce nu permitea, are de fapt altă semnificație. De fapt, înseamnă: „cel care ucide cu propriile mâini, pe altul sau pe sine însuși, cel care acționează în propria lui autoritate, autocratic, stăpân absolut sau a exercita stăpânire peste.” Acest cuvânt este întotdeauna asociat cu agresiunea și deseori cu conotații sexuale, chiar dacă nu vă vine să credeți.
Remarcăm că acest cuvânt este foarte diferit de „exousia” care înseamnă „puterea de a alege, putere fizică și mentală, puterea autorității (influenței) și a drepturilor (privilegiilor), puterea de a conduce sau a guverna”.
Deci trebuie să ne scoatem din minte idea că Pavel le scria despre puterea, autoritatea și conducerea care sunt normale pentru creștin. Dacă ar fi scris despre acestea, folosea termenul „exousia”, cum a făcut de fiecare dată.
Alt considerent, pe care și eu l-am respins înainte, este acela că mulți învățați cred că structura gramaticală a acestei propoziții are ceea ce se numește „hendiadys” (nu vă panicați – și eu a trebuit să caut ce înseamnă!), ceea ce înseamnă că două cuvinte sunt unite cu o conjuncție ca împreună să exprime o singură idee. Deci, verbul pentru „să dea învățătură” care este “didaskein” și verbul “authentein” (care a fost greșit tradus cu a avea autoritate, dar care de fapt înseamnă a ucide, sau a domina agresiv sau chiar sexual) sunt de fapt combinate pentru a formula un singur concept.
În acest caz, o mai bună traducere a ceea ce spunea Pavel în acest verset, ar fi ceva de genul „Nu-i dau voie unei femei să dea învățătură într-o manieră agresivă” sau „ Nu-i dau voie unei femei să dea învățătură sau să convingă folosindu-se de avansuri agresive sau sexuale”.
Așa deci, dacă asta voia să spună Pavel de fapt, ar trebui să mai găsim și alte dovezi pentru a susține acest lucru. Acum, pe scurt, înainte să vă spun despre următoarea dovadă, haideți să ne uităm la versetele care urmează. Nu e de dorit să izolăm un verset sau două, de restul contextului, în nici o situație, și să interpretăm în afara contextului. Totdeauna este de dorit să păstrăm totul în context și să căutăm alte indicii care să ne permită înțelegerea sensului corect.
Dacă ne uităm la versetele 13-15, vedem lucruri interesante. În primul rând vedem că Pavel pare să se lanseze într-o scurtă reluare a Genezei, evidențiind faptul că Adam a fost creat înaintea Evei, și nu Adam a fost înșelat și Eva a fost amăgită și a păcătuit. Interesantă continuare. Apoi versetul 15 ce spune? Uau, acum Pavel spune ceva cu adevărat ciudat... că femeia va fi mântuită prin nașterea de fii, dacă continuă în credință, dragoste și sfințenie, cu smerenie.
Vreau să ne oprim puțin aici. Vreau să vă întreb dacă vi se pare ceva ciudat în aceste afirmații. Vedeți vreun conflict? Simțiți o aprobare în duhul vostru? Aveți vreo idee cum de a putut Pavel să scrie toate astea?
Sper că sunteți de acord cu ceea ce Pavel spune despre Adam fiind creat primul și că nu el a fost înșelat primul. Este total adevărat și așa citim în Geneza. De asemenea sper că nu sunteți de acord cu afirmația că femeile ajung mântuite prin nașterea de copii. Vreau să spun, că da, chiar așa scrie, dar oare chiar asta înseamnă, că femeile sunt mântuite prin nașterea de copii? Ce se întâmplă atunci cu fetele sau femeile care nu au niciodată copii, sunt ele condamnate să ajungă în iad? Biblia spune foarte clar că există o singură cale pentru adevărata mântuire și aceea este prin credința în Isus Cristos. Chiar Pavel dă această învățătură! Deci este clar, că aici Pavel vrea să ajungă la altceva. Dar la ce?
Să ne uităm la contextul cultural și social al vremii în care a fost trimisă această scrisoare. Aceasta va clarifica nu doar pasajul cu nașterea de copii, dar și versetele de la 11 la 14.
Vă reamintesc ce am spus mai sus. Aceasta este o epistolă, o scrisoare, scrisă de Pavel și trimisă lui Timotei, care este supraveghetor peste o biserică din cetatea Efes. Este un scop în scrierea acestei epistole (pe care îl aflăm din capitolul 1, versetele 3-7), și anume, de a veni împotriva unei învățături/doctrine false care era învățată în această biserică. Pasajul la care ne uităm este parte dintr-un text mai mare (întreaga epistolă/scrisoare) și care în întregimea ei are același scop, și anume să corecteze doctrina sau învățăturile/basmele false care circulau prin biserică.
Deci, ce se întâmpla în Efes, în acea vreme? Care era învățătura? Care era modul de gândire predominant în cultura vremii, ce se practica atunci, încât Pavel să simtă nevoia să i se împotrivească și să corecteze? Am să vă spun.
(Știu că este un articol foarte lung, dar nu vă puteți imagina cât de mult am condensat informația pe care am strâns-o în multe ore de cercetări, studii și rugăciune, ca să pot desluși acest mister! Așa că vă rog să aveți răbdare și să continuați lectura! De aici totul începe să se clarifice!)
Efes, era un oraș din Grecia antică despre care putem citi în scrierile istorice, dar și în cartea Faptele Apostolilor. De fapt găsim informații despre Efes în mai multe cărți din Biblie, și anume: Faptele Apostolilor, Efeseni, 1 și 2 Timotei și Apocalipsa. Și așa cum spuneam mai sus, avem și multe texte istorice despre istoria acestui popular oraș antic.
Când combinăm informațiile din toate aceste surse diferite, începem să înțelegem în ce context a fost scrisă această scrisoare către Timotei. Putem înțelege câteva dintre învățăturile false și miturile (basmele) care circulau în acea vreme și putem vedea problemele pe care Pavel încerca să le corecteze.
Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le înțelegem este faptul că Efes era o cetate din Grecia și era a patra ca mărime, în acea vreme. Avea foarte mulți locuitori, și era principala cetate prin care treceau călătorii vremii, în drumul lor spre alte locații. Ca și cetate a Greciei, avea o puternică credință păgână, în zei și zeițe. Spre deosebire de alte cetăți, principalul lor „zeu”, nu era un „zeu”, ci o „zeiță”. Aceasta era numită Diana sau Artemis a Efesenilor (în acea vreme mai era și o altă Artemis... cu altă locație, asta așa, doar ca să nu facem confuzii).
Dacă căutăm în scrierile istorice, pe lângă cele Biblice, aflăm că oamenii vremii veneau din alte părți ale lumii ca să viziteze marele templu care a fost zidit în cinstea zeiței Diana/Artemis. De fapt, templul era atât de mare și atât de popular, încât era unul dintre cele Șapte Minuni ale Lumii antice.
Dacă citim Faptele Apostolilor, Capitolul 19, aflăm multe despre Efes și despre închinarea efesenilor la zeița lor Diana/Artemis. N-am să pun aici tot pasajul, dar vă rog să dați click pe link ca să puteți citiți în Biblie acest capitol. Veți vedea că în versetul 24, ni se spune că argintarul Dimitrie a câștigat mulți bani pentru că făcea și vindea temple de argint de-ale zeiței. Și nu era singurul. Mulți alții trăiau bine din aceeași ocupație. În versetul 27 vedem cât de răspândită era închinarea la această zeiță, „în toată Asia și în toată lumea.” Și mai mult chiar, în versetul 34, vedem cum locuitorii Efesului au strigat aproape două ore: „Mare este Diana efesenilor!” Cât devotament! Din păcate, nu era pentru Unicul Dumnezeu Adevărat.
Dacă citiți mai multe despre această zeiță, în scrierile istorice, unul din primele lucruri pe care le veți afla este că în templu era o mare statuie a zeiței Diana, sculptată din lemn și păstrată permanent împodobită cu bijuterii, la mare cinste. (având și această informație, să mergem mai departe). Alte informații sunt despre faptul că efesenii (și mulți alții din toată lumea - după cum am citit în Biblie) credeau că „ei erau păzitorii templului Dianei și a chipului ei care căzuse din cer,” de la Zeus.
În această credință mitologică, Diana/Artemis era sursa întregii vieți, femei și bărbați. Femeia a fost creată prima, iar bărbatul după ea. Femeile îi dominau pe bărbați, și nu oricum, ci violent, agresiv și sexual. Din multe surse diferite, aflăm că închinarea din templul Dianei/Artemis, a ajuns să fie, regret că trebuie să spun asta... doar sesiuni de perversiuni sexuale, violente (chiar orgii), unde femeile erau ridicate deasupra bărbaților și erau elogiate și lăudate ca având mai multă putere și autoritate decât bărbații.
De asemenea Diana efesenilor, era cunoscută și ca zeița fertilității. Multe viitoare mame, veneau de la distanțe mari, ca să se închine la templu înainte de a naște, pentru a implora protecția zeiței peste copiii lor, începând de la naștere.
Acum, cu aceste informații la bază (le puteți verifica și dumneavoastră), putem să revenim la pasajul din 1 Timotei și să privim într-o lumină nouă ceea ce voia să spună Pavel de fapt.
Ca să vă reamintesc, am ajuns la concluzia că, cu certitudine, voia să îl prevină pe Timotei că o femeie (singular) nu trebuie lăsată să dea învățătură despre „ceva”... dar ce era acel ceva?
Acum că știm mai multe despre climatul cultural și religios (păgân) din Efes, să revedem acest pasaj din
- 1 Timotei 2:8-15 Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli. 9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. 11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere 13 Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva.14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.
Vreau să vă reamintesc din nou, că toată această scrisoare, a fost scrisă lui Timotei ca să rămână în Efes și să poruncească „unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură şi să nu se ţină de basme ” (1 Timotei 1:3b,4), pentru că aceste mituri au început să intre în biserică; și de asemenea să-i corecteze pe cei care încercau să fie învățători ai legii, dar dădeau învățătură fără ca ei înșiși s-o înțeleagă.
Dacă privim versetele 8-10, din 1 Timotei capitolul 2, vedem că Pavel se adresează femeilor și bărbaților, și în ceea ce le privește pe femei, nu vrea ca acestea să se împodobească cu bijuterii, ci mai degrabă cu un caracter frumos și cu fapte bune. Biserica pe care o forma Pavel și căreia îi vorbea prin Timotei, a fost zidită pe Isus Cristos, ca fundație, și nu pe Diana/Artemis. Împodobirea zeiței și a propriei persoane pentru a semăna cu zeița, nu era ceea ce dorea Pavel să facă femeile. Aceasta nu era o declarație pentru toate femeile, din toate timpurile și toate culturile, ci era o declarație făcută femeilor care trăiau tocmai în epicentrul cultului păgân al zeiței Diana/Artemis. Această declarație vine ca să facă distincția dintre femeile creștine și cele păgâne. Le învață și le reamintește că „aici nu facem așa”... „aici nu e templul zeiței”.
Trecem la versetele 11 -12, și vedem că Pavel trece la singular, adresându-se unei „femei”, nu tuturor femeilor, cu ceea ce scrie, zicând că nu dă voie unei femei să dea învățătură într-o manieră agresivă, dominatoare. Pavel spune că nu-i permite femeii să dea învățătură într-o manieră violentă sau cu avansuri sexuale, care să desființeze autoritatea bărbatului. (vă rog să vă reamintiți că adevărata autoritate pe care a dat-o Dumnezeu, este egală pentru femei și bărbați. Am văzut asta în Geneza 1 și 2.)
Repet, Pavel vine direct împotriva normei culturale, care era uriașă, în cetatea Efes la acea vreme, care spunea că femeile au putere peste bărbați și pot folosi această putere ca să seducă, să ucidă sau să-i domine pe bărbați, cu violență, pentru a-și atinge propriile scopuri.
Pare foarte probabil că era „o anumită” femeie, care aducea această falsă învățătură în biserica din Efes. (Unele traduceri timpurii chiar spun „femeia”, nu doar „o femeie”, accentuând faptul că era o anumită femeie.) De asemenea e posibil să fi fost mai multe femei, și revin la ce spuneam, că această epistolă a fost scrisă ca să corecteze tocmai acest tip de „învățături false și basme/mituri”, și pe cei care le promovau.
Pavel continuă cu acest gând, ca și cum încearcă să arate că încă de la origini, aceste învățături care spun „că femeile sunt dominante și au mai multă autoritate decât bărbații”, sunt greșite și infirmate. Continuă cu atacul la o altă minciună pe care o promova cultul păgân al zeiței, și pare că îi spune într-un fel lui Timotei (pentru ca el să poată spune altora), uite dovada care confirmă ce am spus până acum.
- 1 Timotei 2:13-14: Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva.14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.
Aici e frumusețea a ceea ce spune Pavel, și mulți nu înțeleg. Pavel predică adevărul. În locurile unde bărbații erau fals ridicați deasupra femeilor, le spunea lucruri cum ar fi:„nu este nici Iudeu nici grec, nici parte bărbătească, nici parte femeiască”. Dar aici în Efes, era pe dos, femeile erau înălțate în mod fals deasupra bărbaților și Pavel nu s-a temut să se adreseze situației și să distrugă minciuna.
Aici revine în scenă analogia pe care am făcut-o în partea a patra, cu „fursecurile cu unt de alune”. Uneori pare că sfatul pe care îl dați vine în conflict sau contra unui sfat precedent, dar la o privire mai atentă vedeți că nu e așa. E la fel de relevant și în această situație, care se adresează circumstanțelor vremii.
Mai departe, Pavel își încheie atacul la această minciună/mit care invada biserica, demantelând o altă fortăreață falsă din mintea efesenilor. El spune în versetul 15...
- „Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.”
Dar femeile vor fi mântuite prin nașterea de fii -- dacă continuă, insistă „cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.”
Pavel încearcă să le spună că nu trebuie să fugă la templu zeiței, când sunt însărcinate, când își doresc să devină mame și nu pot sau când sunt aproape să nască, pentru că femeile sunt protejate de Dumnezeu Însuși, El le păzește și nu trebuie să facă altceva decât să se concentreze pe a-și forma un caracter frumos, și Dumnezeu să fie pe primul loc.
A fost mult de scris pentru mine și mult de citit pentru dumneavoastră. Ne apropiem de final cu această secțiune. Acum vreau să încerc să fac un mic rezumat pentru dumneavoastră.
(1) Învățăturile date din 1 Timotei 2:8-15 au fost aproape exclusiv din punct de vedere patriarhal, din cauza felului în care au fost traduse aceste versete în Bibliile noastre moderne. Din această cauză, pasajul a ajuns trunchiat, incoerent și face să pară că Pavel a dat unele sfaturi, care se contrazic cu ce spune în alte versete, despre rolul femeilor în slujire.
(2) Dacă revenim la structura originală a pasajului și la componentele din punct de vedere gramatical, vedem că interpretarea dată în toți acești ani, nu este plină de acuratețe. De fapt pasajul este deschis discuțiilor și re-examinării pe măsură ce avansăm ca Biserică.
(3) Pavel a scris mii de mesaje pentru multe locații și grupuri de oameni și acest pasaj care pare să limiteze femeile în biserică, a fost exagerat, scos din context și proclamat - nici măcar nu putem spune că era o învățătură, pentru că nu venea cu dovezi care s-o susțină - de-a lungul și latul Pământului, de-a lungul anilor. Principalul cuvânt pe care se bazează, „authentein”, este folosit doar aici în Biblie, și tocmai de aceea este considerat de învățați (cercetătorii Bibliei), de neacceptat pentru a fi un fundament doctrinar. Mai departe, așa cum am arătat mai sus, „authentein” nu este nici măcar tradus corect în Bibliile moderne.
(4) O înțelegere amplă a culturii Efesului și a versetelor vecine celor studiate, din Noul Testament aduce claritate în ceea ce altfel pare a fi doar un mesaj trunchiat, confuz și lipsit de consistență din partea lui Pavel.
În concluzie, sper că ați învățat câte ceva, citind toate acestea. Cum am mai spus de la început, scriu această serie de articole, într-un fel practic și ușor de înțeles. Nu am folosit citatele cu restul versetelor Biblice, pe care le-am studiat, dar vă asigur că le-am studiat. Puteți verifica tot ce am scris aici, dacă doriți. În viitor, îmi doresc să adaug citatele necesare și resursele pe care le-am folosit, pentru cine vrea să afle mai multe. (Mai adaug că tot ce am scris mai sus, sunt gândurile mele și munca mea.)
Sper că acum sunteți echipați cu o mai mare înțelegere pentru a apăra legitimitatea femeilor în slujire în cadrul bisericii. Mai avem un pasaj complicat pe care trebuie să-l analizăm înainte de a încheia această serie. Vă rog să citiți și următoarea parte.
Vreau să vă reamintesc, că dacă citiți și nu sunteți de acord, sunteți liberi să aveți propria opinie. Întotdeauna vor fi opinii diferite pe acest subiect chiar în interiorul trupului Lui Cristos. (La fel cum a fost cu sclavia, ceea ce pentru noi, azi, pare de neconceput!) Eu doar prezint dovezile pe care le-am găsit, care susțin ceea ce cred, și vă mulțumesc că ați vizitat această pagină și ați citit ce am scris.
*(n. tr. = nota traducătorului)
Copyright © Eileen Slattery Berglund - „Scriptural Basis for Legitimacy of Women in Leadership Within the Church”. Traducere C.Pușcaș
BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII
de Eileen Slattery Berglund
PRIMA PARTE
Introducere & explicații despre mandatul dat de Dumnezeu omului în Geneza.
PARTEA A DOUA
Să înțelegem mai pe larg planul inițial al Lui Dumnezeu & căderea în păcat.
PARTEA A TREIA
Să înțelegem cum a folosit-o Dumnezeu pe Debora, femeia judecător și proroc.
PARTEA A PATRA
Considerente de bază despre textul Biblic cum a fost scris în original.
PARTEA A CINCEA
Să înțelegem cum erau tratate femeile în cultura Evreiască a primului secol în antiteză cu comportamentul Domnului Isus față de femei; Răscumpărarea și restaurarea poziției femeii, este parte din ce a câștigat Domnul Isus la cruce.
PARTEA A ȘASEA
Să înțelegem curgerea Duhului Sfânt raportat la femei.
PARTEA A OPTA
Să înțelegem ce spune cu adevărat 1 Corinteni 14:34-35.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © Eileen Slattery Berglund - „Scriptural Basis for Legitimacy of Women in Leadership Within the Church”. Traducere C.Pușcaș