SĂ ÎNȚELEGEM CE ESTE LAUDA ȘI ÎNCHINAREA
Rolul principal al laudei și al închinării, este de a-i oferi Lui Dumnezeu ceea ce merită.
Scopul închinării este să atingem inima Lui Dumnezeu, este pentru El, nu pentru noi; este mai mult decât muzică, este comunicare intimă cu Domnul nostru și nu ar trebui să fie doar o parte din viața noastră, ci ar trebui să fie viața noastră. Simplu spus, ne închinăm cu adevărat dacă suntem îndrăgostiți de Isus Cristos! Oare cât din închinarea noastră este cu adevărat pentru Domnul și cât este doar pentru ca noi să ne simțim bine că ne-am făcut datoria? Rolul închinării nu este egocentric, ne închinăm pentru ca Dumnezeu să primească toată gloria. Dacă ne închinăm din toată inima, ca să Îi oferim Lui Dumnezeu ceea ce merită, ne putem bucura de beneficiile intrării în prezența Lui, dar dacă ne închinăm și îl lăudăm pe Dumnezeu doar de pe buze, crezând că Îl convingem să ne dea ce Îi cerem, ne înșelăm singuri.
Regele David a înțeles cât de important este să-L cunoști pe Dumnezeu. Cu cât a înțeles mai multe despre bunătatea și caracterul Lui Dumnezeu, cu atât L-a lăudat mai mult și mai profund. Descrierea Lui Dumnezeu este laudă și pe măsură ce declarăm adevărul despre Cine este Domnul, ne apropiem de El și devenim mai conștienți de atributele Sale. În timp ce facem acest lucru, ne întărim credința și încrederea în Domnul, permițându-I să lucreze pentru noi. Închinarea care atinge inima Lui Dumnezeu începe după ce intrăm în prezența Lui. Pe măsură ce creștem în înțelegerea măreției și a caracterului Lui Dumnezeu, realizăm tot mai mult că depindem total de El și ca urmare închinarea noastră devine o experiență mai profundă. Inclusiv faptul că respirăm este doar urmarea harului Său și tot ce avem, am primit de la El, deci cum am putea să nu-L prețuim pe Domnul nostru?
Ce înseamnă cu adevărat cuvântul „închinare”? În majoritatea dicționarelor, „închinarea” înseamnă „manifestarea evlaviei către divinitate prin practici religioase specifice fiecărui cult; onorare și admirație profundă și respectuoasă; plecăciune”. În Biblie, există mai multe cuvinte originale în ebraică și greacă, pentru închinare și fiecare acoperă un aspect diferit al închinării. Să vedem ce înseamnă cele mai semnificative dintre acestea, în conformitate cu “The KJV Old Testament Hebrew Lexicon” și “Strong’s Hebrew and Greek Concordance”.
1. „Barak” înseamnă „a îngenunchea, a se pleca, a-L binecuvânta pe Dumnezeu, a adora omagiind capetele încoronate sau pe Dumnezeu”. Este actul de a ne pleca sincer sau de a îngenunchea în fața Domnului în adorare, pentru că este important pentru noi și pentru că ne încredem că lucrează în favoarea noastră, nu pentru că suntem disperați sau pentru că cerșim ajutor. Ori de câte ori realizăm măreția și supremația Lui Dumnezeu, simțim nevoia să ne smerim la picioarele Lui.
2. „Halal” înseamnă „a lăuda, a străluci (de favoarea Lui Dumnezeu), a lăuda, a sărbători, a ne umili pentru a-L slăvi pe Dumnezeu”, așa cum a făcut David în fața Chivotului Domnului (2 Samuel 6:14) și așa cum i-au mulțumit și l-au lăudat leviții pe Dumnezeul lui Israel, în 1 Cronici 16: 4.
3. „Shabach” înseamnă „a striga tare, a porunci, a lăuda cu bucurie, dintr-o inimă sinceră, cu toată ființa”.
4. „Tehillah” înseamnă „laude, a cânta laude condus de Duhul Sfânt, în mod spontan, fără planificare, inclusiv prin adăugarea de cuvinte la un cântec existent sau a cânta în duh (în omul interior al inimii), Domnului”.
5. „Towdah” înseamnă „a se închina prin întinderea sau ridicarea mâinilor, ca expresie a mulțumirii pentru ce a făcut, sau urmează să facă Dumnezeu“.
6. „Yadah” înseamnă „a te închina întinzând sau ridicând mâinile, acționând din mulțumire pentru ceea ce a făcut sau va face Dumnezeu”.
7. „Zamar” înseamnă „a atinge corzile, a cânta cu instrumente, cu mare bucurie, în timp ce te închini Domnului.”
Să vedem acum șase dintre cei mai frecvent utilizați termeni biblici din limba greacă.
1. „Eucharistia” înseamnă „recunoștință, mulțumire, gratitudine exprimată în mod activ față de Dumnezeu, ca act de închinare ”.
2. „Latreia” înseamnă „închinare, slujire pentru Dumnezeu sau tot ceea ce se face pentru Domnul.”
3. „Sebó” înseamnă „închinare, adorare, un act de onorare, respect suprem și venerație față de Dumnezeu”.
4. „Proseuchomai” înseamnă „a te ruga, a oferi rugăciune, a interacționa cu Domnul, prin schimbarea dorințelor (ideilor) umane cu dorințele Lui Dumnezeu, în timp ce ne întărește credința (persuasiune, convingere divină)”.
5. „Doxazó” înseamnă „a slăvi, a onora, a da slavă Domnului”. Iar dicționarul “HELPS Word-studies”, definește acest termen prin „a-L prețui pe Dumnezeu pentru cine este El cu adevărat. Când Îi ‘oferim (atribuim) slavă Lui Dumnezeu’, Îl recunoaștem și îl percepem personal pe Dumnezeu în adevăratul Său caracter (esență)”.
6. „Proskuneó” înseamnă „a îngenunchea înaintea Lui Dumnezeu și a asculta cu o atitudine de reverență, respect și adorare”.
Isus ne-a spus în Ioan 4:23, că închinătorii adevărați se vor închina Tatălui ceresc în duh (în omul interior al inimii) și în adevăr (cu sinceritate). Cerând ajutorul Duhului Sfânt, vom putea înțelege ce înseamnă fiecare formă de închinare, în duh și în adevăr și apoi le vom putea include în închinarea noastră personală, atunci când petrecem timp singuri cu Domnul sau când ne închinăm corporativ, în biserică sau într-un grup mai mic. Când inimile noastre sunt pline de laude, buzele noastre o vor declara și restul trupului le va urma. Unii creștini s-ar putea simți mai liberi decât alții în exprimarea dragostei și a adorării pentru Domnul. Fiecare persoană are propriul mod în care își exprimă sentimentele, dar indiferent ce formă de închinare alegem, cel mai mult contează să o facem sincer, din toată inima, pentru Domnul nostru iubit.
A fi închinător înseamnă a trăi în ascultare de Dumnezeu. Petrecerea timpului în studiul Scripturii, până când adevărul Cuvântului ne este revelat și Domnul Își face simțită prezența, este tot închinare. Uneori, doar a sta în liniște și a lăsa sentimentele de dragoste pentru Domnul să se reverse din inimile noastre, este închinare. Alteori, ne exprimăm adorația pentru Domnul bucurându-ne, cântând, strigând, dansând, ridicându-ne mâinile, ș. a. Ne putem închina Domnului nostru, prin orice formă de artă sau slujire care Îl glorifică. Dumnezeu este Creatorul artei și se bucură când creăm ceva nou pentru El, folosind darurile și talentele cu care ne-a binecuvântat. Dacă ascultăm și facem ceea ce ne conduce Duhul Sfânt, vom culege roadele ascultării. Odată ce intrăm în închinarea care atinge inima Domnului, Duhul Sfânt începe să ne vindece trupul și sufletul și să ne ajute să devenim liberi în Isus. Nu putem deveni cu adevărat liberi decât după ce, ascultarea de Dumnezeu devine prima noastră prioritate și facem tot ce ne cere. Domnul ne poate cere să strigăm, să dansăm sau altceva ce ne-ar putea face să ne simțim inconfortabil în circumstanțe normale, dar dacă o facem, devenim liberi și vom fi binecuvântați. Tot ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi este în avantajul nostru. Domnul nu ne cere niciodată să facem ceva ce nu ar avea un efect pozitiv pentru noi, chiar dacă în acel moment ni se pare contrariul.
Deseori, avem o părere distorsionată despre noi înșine, pentru că percepția noastră se bazează pe experiențele din trecut, pe emoțiile și circumstanțele cu care ne confruntăm în prezent sau de care ne temem că vor veni. Dacă ne dorim să eliminăm orice bariere dintre noi și Domnul, care ne împiedică să ne închinăm Lui din toată inima, trebuie să Îi permitem Duhului Sfânt să ne arate ce trebuie schimbat. În Luca 10:38-42, citim despre surorile lui Lazăr, care nu puteau fi mai diferite una de cealaltă. În timp ce Isus era în casa lor, Marta a ales să-L slujească în bucătărie, în timp ce Maria a ales să stea la picioarele Domnului și să nu rateze niciunul din cuvintele Sale. Nu a fost ușor pentru Maria să stea la picioarele Lui Isus și să nu facă nimic, dar e bine să-i urmăm exemplul și să Îi acordăm Domnului toată atenția fără să ne lăsăm distrași de altceva, pentru a auzi ce are Duhul Sfânt să ne spună. Poate credem că trebuie să muncim până la epuizare pentru Domnul, ca să fie mulțumit, dar Isus a pus lucrurile într-o perspectivă diferită atunci când Marta L-a rugat să o facă pe sora ei să o ajute să slujească:
Este bine să fim ca Marta și să muncim cu folos, dar cu cât reușim să ne facem mai mult timp zilnic să ne odihnim în prezența Lui Dumnezeu și să primim ce are pentru noi, vom deveni mai productivi în timp ce ne facem treaba și ne vom bucura mai mult de viața trăită cu Isus.
Dar cum intrăm în prezența Domnului? Primul pas este să avem un loc liniștit, unde să nu fim deranjați. Apoi trebuie să ne liniștim mintea și să ne concentrăm asupra Domnului. Nu este ușor să nu ne mai gândim la ce ne preocupă, să nu ne îngrijorăm și să nu planificăm ce ar trebui să facem în continuare. Cei mai mulți dintre noi ne-am putea liniști mintea ascultând muzică de închinare sub ungerea Duhului Sfânt. Trebuie să alegem să ne deschidem inimile ca să primim ce are să ne spună Duhul Sfânt și să Îi permitem să-și facă lucrarea în noi. Pe măsură ce începem să-L lăudăm pe Dumnezeu și să Îi mulțumim sincer pentru tot ce a făcut deja pentru noi, prezența Duhului Sfânt va începe să se manifeste și dragostea Tatălui ceresc ne va umple inimile. Cu cât facem acest lucru mai des, cu atât mai repede vom intra în prezența Domnului și ne vom putea închina în duh și în adevăr. Odată ce ne schimbăm stilul de viață și căutăm să facem tot posibilul ca să petrecem zilnic timp de calitate cu Domnul nostru, închinarea noastră va deveni mai profundă și va atinge tot mai mult inima Domnului, iar noi vom crește și ne vom maturiza spiritual.
Sau traducerea Biblia traducerea fidelă, care este mai apropiată de sensul original al primei părți a versetului:
A avea un loc tainic și liniștit este esențial pentru fiecare creștin. Acesta este locul unde ne întărim credința și ne facem curaj pentru perioadele grele. Domnul Isus a spus: „… când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6) În locul tainic, în „odăiță”, suntem vulnerabili față de Domnul nostru. În acea intimitate Îi dăm acces Domnului în fiecare colțișor al inimii noastre și ne poate arăta ce nu este în regulă și trebuie să schimbăm. Aici ne simțim în siguranță să ne deschidem inimile complet și putem să ne predăm Domnului pe deplin. Trebuie să avem un loc fizic în care să putem fi doar noi și El, unde să putem fi liniștiți și să rămânem cât timp vrea Duhul Sfânt să lucreze în noi.
Închinarea este menită să-l onoreze pe Dumnezeu și numai pe El, care este Creatorul, Sursa și Posesorul a tot ceea ce există, așa cum citim și în versetele următoare.
Pământul și tot ce este pe el îi aparține Lui Dumnezeu. Inclusiv noi și tot ceea ce avem, Îi aparținem de fapt Lui Dumnezeu. De aceea simțim nevoia să Îi mulțumim pentru tot ce avem, ce facem și suntem.
Trebuie să ne concentrăm 100% pe Dumnezeu pentru a putea intra în prezența Lui și a ne închina Lui. Cheia unei vieți fericite este să recunoaștem că aparținem Domnului și să știm că El are grijă de noi, dacă Îi permitem. Când îi mulțumim Lui Dumnezeu din toată inima, ne mutăm atenția de la ceea ce nu merge cum am vrea și îi permitem Domnului să vorbească inimii noastre și să ne arate soluția Sa pentru problema pe care o avem. Uneori, tot ce trebuie să facem ca să nu mai suferim, este să nu ne mai gândim la ceea ce nu putem schimba și să ne amintim că Dumnezeu merită toată atenția noastră și că El ne va ajuta, indiferent cât de gravă este situația în care ne aflăm.
Închinarea înseamnă, de fapt, „a recunoaște valoarea Celui căruia ne închinăm, a onora, a aprecia la cel mai înalt nivel, cu venerare și recunoștință perpetuă, a acorda credit pentru toate lucrurile” Celui care merită totul, unicului Dumnezeu viu și Atotputernic.
Îl lăudăm pe Dumnezeu, pentru că merită să primească închinarea noastră, și când o facem sincer, din toată inima, Domnul își face simțită prezența. Întrucât Duhul Sfânt locuiește în noi, nu este nevoie să vedem „norul slavei Lui Dumnezeu” cu ochii fizici, pentru că Îi simțim prezența în duhul nostru. Dar chiar și atunci când nu simțim nimic, știm că Dumnezeu locuiește „în mijlocul laudelor” poporului Său (Psalmii 22:3), și că, atunci când Îl lăudăm sincer, din toată inima suntem în prezența Lui.
Oricine trăiește o viață de închinare și dedicare conform Scripturii, Îi oferă Domnului ceea ce merită, iar Domnul răsplătește ascultarea copiilor Săi cu binecuvântări, vindecare și viață lungă.
Închinarea este, de asemenea, predarea totală Lui Dumnezeu, care ne-a creat și ne-a binecuvântat cu darurile pe care le avem. Când oamenii ne laudă, trebuie să-i dăm sincer slava Lui Dumnezeu, care este sursa darurilor pentru care suntem lăudați, și să nu ne îngâmfăm. Tânărul bogat nu s-a închinat niciodată cu adevărat Lui Dumnezeu, pentru că averea era mai importantă pentru el decât Domnul (Matei 19:16-22). Isus i-a arătat tânărului adevărata condiție a inimii lui, când i-a spus să-și vândă toate bunurile pământești ca să câștige comori cerești, donând săracilor. Dacă cineva sau ceva devine mai important pentru noi decât Dumnezeu, nu ne vom mai închina Domnului ci acelei persoane sau obiect.
Isus a explicat cel mai bine cui Îi este adresată închinarea, așa cum putem vedea și din versetele următoare.
Isus l-a corectat ferm pe diavol, arătând clar că doar Domnului Dumnezeu trebuie să ne închinăm. Satan a încercat să-i spună Fiului Lui Dumnezeu, să-i acorde lui meritul pentru ceea ce a furat de la om și ceea ce a fost, este și va fi întotdeauna de drept al Lui Dumnezeu. Numai Proprietarul de drept merită închinarea și acesta este Domnul Dumnezeu atotputernic!
Satan a încercat să-L ispitească și pe Fiul Lui Dumnezeu și nu ne cruță pe niciunul dintre noi. Diavolul și demonii lui folosesc orice trucuri ca să Îi fure Lui Dumnezeu închinarea noastră și pe noi să ne împiedice să intrăm în prezența Domnului și să ne apropiem de El. Când ne închinăm Lui Dumnezeu în fața altora, trebuie să fim atenți să nu ne temem că ne vor judeca pe noi sau felul în care ne închinăm. Dacă ne temem, îi punem pe acei oameni și părerea lor înaintea Lui Dumnezeu, iar în închinarea sinceră, Dumnezeu trebuie să fie cel mai important și Lui trebuie să îi facem pe plac.
Cartea Bibliei cu cele mai multe capitole, este o carte de laudă la adresa Lui Dumnezeu și anume cartea Psalmilor. Principalul autor, regele David, a înțeles că tot ceea ce avea și îl înconjura venea de la Dumnezeu.
David a compus cel puțin 73 din cei 150 de psalmi și putem învăța multe din ceea ce a scris, sub inspirația Duhului Sfânt. El a înțeles că lauda la adresa Lui Dumnezeu este cel mai bun mod de ieșire din groapa disperării și a descurajării. Fiecare suferință prin care trecem, poate fi sursa unui cântec nou care să-L laude pe Dumnezeu pentru felul în care ne-a ajutat să ieșim din încercare. Din fiecare experiență putem învăța mai multe despre dragostea, grija și protecția Lui Dumnezeu. Ne putem încrede tot mai mult în Tatăl nostru ceresc, cu fiecare victorie pe care ne ajută s-o câștigăm.
Tot ceea ce facem, acțiunile sau non-acțiunile noastre, ceea ce spunem sau nu, ceea ce gândim sau nu, are impact asupra celor din jurul nostru și asupra celor cu care suntem conectați. La fel se întâmplă și cu lauda și închinarea. Adevărata închinare este doar pentru Dumnezeu și ar trebui să fie sinceră, din toată inima, spre lauda, slava și onoarea Domnului. Pentru mulți, închinarea înseamnă doar cântece, inclusiv cele care au legătură cu problemele, nevoile și dorințele noastre. Cum ar putea atinge inima Lui Dumnezeu un astfel de cântec? Ne plac aceste cântece pentru că ne fac să ne simțim bine, dar ratăm scopul închinării. Suntem atât de egoiști și egocentriști, iar aceasta este o problemă imensă în trupul Lui Cristos.
Maria, sora Martei, a înțeles închinarea într-un mod mai profund decât mulți din jurul ei. Cel care i-a înviat fratele din morți, a meritat cel mai scump cadou pe care i l-a putut oferi. Maria a acționat profetic, când L-a uns pe Isus cu mir, pregătindu-L pentru înmormântarea Sa (Ioan 12:7).
Maria L-a iubit și L-a prețuit atât de mult pe Domnul ei, încât nu numai că I-a spălat picioarele cu cel mai valoros ulei parfumat, dar I le-a și șters cu părul capului ei. Pentru a face acest lucru, a trebuit să se plece până la nivelul solului, în totală predare și umilință. Nu s-a temut de ce ar fi putut spune cei prezenți, tot ce conta pentru ea era să-și venereze Domnul. Ce exemplu minunat de închinare sinceră și devotată!
Există momente în care ne putem închina Lui Dumnezeu în tăcere, în duh, doar iubindu-L, alteori suntem atât de plini de recunoștință, încât tot ce putem face este să Îl lăudăm și să Îi mulțumim. Putem lăuda pe cineva pe care nu-l cunoaștem? Nu am avea nimic de spus. Cu cât studiem mai mult Scriptura, cu atât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu și pe măsură ce știm mai multe despre Domnul nostru, este imposibil să nu Îl lăudăm. Când iubim pe cineva, lăudăm persoana iubită oricui ne ascultă. Când Îl iubim pe Isus, vrem ca toți să audă ce Domn minunat avem. De când ne-am îndrăgostit de Domnul nostru, ne dorim să aflăm mai multe despre El și să fim mai mult în prezența Lui. Astfel ajungem să ne închinăm Lui Dumnezeu tot mai mult, până când închinarea înaintea Lui devine modul nostru de viață!
Închinarea îl schimbă pe închinătorul condus de Duhul Sfânt. Trebuie să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt (Romani 8:5) și să nu mai urmăm conducerea firii. Când învățăm să abordăm provocările vieții prin credință, având încredere că Dumnezeu este întotdeauna gata să ne ajute, indiferent de situație, putem împlini planul Său pentru viețile noastre, care este cel mai bun. Suntem îndemnați să ne oferim trupurile ca o jertfă vie, adică să trăim în mod constant ca pentru Domnul. Cuvântul grecesc original pentru „slujire” este „latreia”, despre care știm deja că înseamnă „închinare, slujire pentru Dumnezeu sau tot ceea ce se face pentru Domnul.”
Ne închinăm Lui Dumnezeu atunci când îi predăm Lui totul, inclusiv trupurile noastre. A ne oferi trupurile pe altarul Lui Dumnezeu, înseamnă să facem ce Îi place Domnului și, deoarece este o jertfă vie, trebuie să o facem zilnic, deoarece poftele firii vor încerca în mod constant să facă trupurile noastre să părăsească altarul.
Adevărul este că nevoia de a face pe plac oamenilor, de a fi acceptați de ei ne ține în robie. Ne privăm de multe binecuvântări și victorii ori de câte ori uităm că ar trebui să-i facem pe plac Lui Dumnezeu, nu oamenilor în toate lucrurile, inclusiv în felul în care ne închinăm.
A-L lăuda pe Dumnezeu așa cum ne îndeamnă versetele de mai sus, ar putea părea de neconceput pentru mulți creștini. Este trist că sunt creștini care par că se tem să caute să înțeleagă semnificația profundă a versetelor care vorbesc despre închinarea cu multă veselie, strigând către Domnul, dansând pentru El, bătând din palme și folosind multe instrumente zgomotoase. Nu toată lumea se simte confortabil să se exprime în închinare, mai ales dacă în biserica din care face parte, nu se acordă importanță închinării. Pentru a ne închina, trebuie să participăm, să ne deschidem inimile către Domnul, să-L iubim și să-L lăudăm. Chiar dacă uneori suntem răniți sau suferim și nu avem starea necesară ca să Îl lăudăm pe Dumnezeu, dacă acționăm în funcție de ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, nu de cum ne simțim, după ce vom începe să-L slăvim pe Domnul, nu va dura mult până când ne vom închina cu adevărat din toată inima.
Când îl căutăm pe Domnul, El ne protejează, indiferent cât de mare este necazul în care ne aflăm. Când suntem în prezența Domnului, în locul tainic al Casei Lui, suntem ocrotiți de orice rău. Petrecând timp în intimitate cu Dumnezeu, începem să descoperim cine suntem în El, ce dorește pentru noi și ne întărim credința. Pe măsură ce creștem în cunoașterea Domnului, Îl vom iubi tot mai mult și vom dori să petrecem tot mai mult timp în prezența Lui, ceea ce va conduce la transformarea caracterului și a dorințelor noastre. Acest gen de schimbare nu va veni doar prin efortul și puterea noastră. Dacă nu vine de la Domnul, ar putea părea că ne-am schimbat pentru o vreme, dar cea mai mică situație de criză poate fi suficient ca să demonstreze contrariul și să ne readucă la vechiul mod de a reacționa sau de a face lucrurile. Schimbarea care vine de la Domnul va fi de durată!
Este spre binele nostru să învățăm să căutăm din ce în ce mai mult fața Lui Dumnezeu, alegând să fim recunoscători pentru cine suntem în El, în loc să fim supărați de neajunsurile noastre. Să căutăm să ne întărim „omul interior al inimii” și singura modalitate de a face acest lucru este să petrecem tot mai mult timp în prezența Lui Dumnezeu. Cu cât înțelegem mai profund ceea ce a făcut Isus pentru noi, pentru a ne oferi cea mai uimitoare identitate și cel mai bun viitor, cu atât ne vom schimba mai mult, devenind ceea ce ne-a creat Dumnezeu să fim. Nu putem învinge păcatul, nici ispita prin propriile noastre puteri. Toți avem nevoie să fim transformați petrecând timp în prezența Domnului, în locul secret, pe măsură ce primim din iubirea și înțelepciunea Lui.
Când ne smerim cu adevărat, atunci când stăm la picioarele Lui Isus, realizând cât de limitate sunt puterile și calitățile noastre, putem avea o relație mai puternică cu Domnul. Apoi, pe măsură ce continuăm să medităm la Cuvântul Lui Dumnezeu, cerând Duhului Sfânt să ne ajute să aflăm mai multe despre Domnul nostru și despre promisiunile Tatălui ceresc pentru noi, vom putea trăi viața îmbelșugată pe care vrea Domnul să o trăim. După ce înțelegem că jertfa Lui Isus a plătit pentru păcatele noastre și că prin El am fost împăcați cu Dumnezeu, ne putem apropia de Domnul nostru. Cu cât ne smerim mai mult, știind că nu avem nimic cu care să ne mândrim, pentru că tot ce avem am primit de la Dumnezeu, cu atât mai mult vom primi din puterea Tatălui ceresc, ca să putem trăi pe placul Lui și să operăm în darurile Duhului Sfânt, spre folosul altora.
Să ne amintim că suntem mlădițe ale celei mai perfecte vițe, care nu se va usca niciodată și că acesta este Isus Cristos. Dumnezeu ne-a creat ca să aducem roade pentru El și acesta este un mod de închinare, deoarece prin roadele pe care le producem pentru Împărăția Sa, El este proslăvit.
Curățirea mlădițelor doare. Uneori trecem prin momente grele și nu este din cauza unui păcat pe care l-am făcut, ci pentru că Dumnezeu ne curăță ca să aducem mai mult rod, pe măsură ce învățăm să ne hrănim tot mai mult din ce ne oferă Isus. Cu cât rămânem mai mult în locul secret, unde ne întâlnim cu Domnul nostru, cu atât ne schimbăm mai mult. Natura firească se va supune tot mai mult Duhului Sfânt și vom crește pe măsură ce sufletul nostru va pierde tot mai mult rolul conducător în favoarea duhului nostru, unit cu Duhul Sfânt.
Pentru a rămâne în Isus, trebuie să avem intimitate cu El și aceasta este adevărata închinare. Rămânând în Isus și El în noi (Ioan 15:5), rămânem conectați la Isus și la „seva” Sa, care este Duhul Sfânt și care ne împuternicește să facem lucrarea Lui Dumnezeu și să producem rod bogat. Dumnezeu nu are nicio limită la cât de mult vrea să ni se reveleze. Noi suntem cei care punem limite, prin cât de mult ne dorim să-L cunoaștem mai mult și prin cât de aproape urmăm ghidarea Duhului Sfânt. Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Său să trăiască în inimile noastre, să ne dezvăluie Cuvântul și înțelepciunea Domnului, să ne învețe și să ne reamintească adevărul Său, să ne mângâie, să ne sfătuiască, să ne dea bucurie și putere în vremurile grele și să fie alături de noi indiferent de situație. Putem conta întotdeauna pe Duhul Sfânt că ne va ajuta să ne închinăm și să trăim pe placul Domnului și este în noi tot timpul!
Vrem să rămânem în Isus, pentru că Îl iubim, este viața noastră și depindem total de El. Pe măsură ce aflăm mai multe despre Isus și căutăm să fim ca El, devenim mai mult asemeni Lui. Ca urmare, viața Sa eternă ne umple tot mai mult, ne vindecă și ne schimbă. Cu cât ne închinăm mai mult în duh și în adevăr, cu atât primim mai mult din adevărata viața de la Domnul nostru.
Avem enorm de multe motive să Îl lăudăm pe Dumnezeu! Tot ce trebuie să facem este să privim în jur. Chiar dacă totul din jurul nostru pare să se prăbușească, tot putem găsi motive ca să ÎL lăudăm pe Domnul. El ne-a pregătit cel mai minunat loc, unde să fim cu El pentru veșnicie și a părăsi acest trup înseamnă a fi instantaneu cu El, în slava Sa! Închinarea înaintea Lui Dumnezeu este un mod de viață și vine natural din noua noastră natură, născută din nou! Atâta timp cât duhul nostru este în acord cu Dumnezeu, urmând și ascultând instrucțiunile Sale, Duhul Sfânt va fi sursa creșterii noastre și vom deveni tot mai asemănători Lui Isus. Inima unui adevărat creștin este predată în totalitate Domnului nostru și, prin urmare, putem umbla în voia, victoria și puterea Lui. De asemenea, beneficiem de pacea Lui, o pace pe care mintea umană nici nu o poate înțelege! Când ne închinăm cu adevărat Domnului, Duhul Sfânt ne dezvăluie dragostea Lui Dumnezeu și adevărul și puterea Cuvântului Său.
Închinarea nu este terapie pentru sufletele noastre, dar cu siguranță este terapeutică, ne aduce vindecare și refacere de câte ori ne închinăm din toată inima. Închinarea, ca tot ceea ce dorește Dumnezeu să facem, atunci când vine dintr-o inimă sinceră, atinge inima Lui Dumnezeu și este o binecuvântare imensă și pentru noi.
- Psalmii 18:1-3, 46, 49 Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei [...]. Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, [...] De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
Regele David a înțeles cât de important este să-L cunoști pe Dumnezeu. Cu cât a înțeles mai multe despre bunătatea și caracterul Lui Dumnezeu, cu atât L-a lăudat mai mult și mai profund. Descrierea Lui Dumnezeu este laudă și pe măsură ce declarăm adevărul despre Cine este Domnul, ne apropiem de El și devenim mai conștienți de atributele Sale. În timp ce facem acest lucru, ne întărim credința și încrederea în Domnul, permițându-I să lucreze pentru noi. Închinarea care atinge inima Lui Dumnezeu începe după ce intrăm în prezența Lui. Pe măsură ce creștem în înțelegerea măreției și a caracterului Lui Dumnezeu, realizăm tot mai mult că depindem total de El și ca urmare închinarea noastră devine o experiență mai profundă. Inclusiv faptul că respirăm este doar urmarea harului Său și tot ce avem, am primit de la El, deci cum am putea să nu-L prețuim pe Domnul nostru?
Ce înseamnă cu adevărat cuvântul „închinare”? În majoritatea dicționarelor, „închinarea” înseamnă „manifestarea evlaviei către divinitate prin practici religioase specifice fiecărui cult; onorare și admirație profundă și respectuoasă; plecăciune”. În Biblie, există mai multe cuvinte originale în ebraică și greacă, pentru închinare și fiecare acoperă un aspect diferit al închinării. Să vedem ce înseamnă cele mai semnificative dintre acestea, în conformitate cu “The KJV Old Testament Hebrew Lexicon” și “Strong’s Hebrew and Greek Concordance”.
1. „Barak” înseamnă „a îngenunchea, a se pleca, a-L binecuvânta pe Dumnezeu, a adora omagiind capetele încoronate sau pe Dumnezeu”. Este actul de a ne pleca sincer sau de a îngenunchea în fața Domnului în adorare, pentru că este important pentru noi și pentru că ne încredem că lucrează în favoarea noastră, nu pentru că suntem disperați sau pentru că cerșim ajutor. Ori de câte ori realizăm măreția și supremația Lui Dumnezeu, simțim nevoia să ne smerim la picioarele Lui.
- Psalmii 95:6 Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
2. „Halal” înseamnă „a lăuda, a străluci (de favoarea Lui Dumnezeu), a lăuda, a sărbători, a ne umili pentru a-L slăvi pe Dumnezeu”, așa cum a făcut David în fața Chivotului Domnului (2 Samuel 6:14) și așa cum i-au mulțumit și l-au lăudat leviții pe Dumnezeul lui Israel, în 1 Cronici 16: 4.
- Psalmii 135:3 Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cântaţi Numele Lui, căci este binevoitor!
3. „Shabach” înseamnă „a striga tare, a porunci, a lăuda cu bucurie, dintr-o inimă sinceră, cu toată ființa”.
- Psalmii 117:1 Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele!
4. „Tehillah” înseamnă „laude, a cânta laude condus de Duhul Sfânt, în mod spontan, fără planificare, inclusiv prin adăugarea de cuvinte la un cântec existent sau a cânta în duh (în omul interior al inimii), Domnului”.
- Psalmii 9:14 Ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului şi să mă bucur de mântuirea Ta.
5. „Towdah” înseamnă „a se închina prin întinderea sau ridicarea mâinilor, ca expresie a mulțumirii pentru ce a făcut, sau urmează să facă Dumnezeu“.
- Psalmii 63:4 Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
6. „Yadah” înseamnă „a te închina întinzând sau ridicând mâinile, acționând din mulțumire pentru ceea ce a făcut sau va face Dumnezeu”.
- Psalmii 134:2 Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul Locaş şi binecuvântaţi pe Domnul!
7. „Zamar” înseamnă „a atinge corzile, a cânta cu instrumente, cu mare bucurie, în timp ce te închini Domnului.”
- Psalmii 47:1-2,6-7 Cântaţi Lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă.
Să vedem acum șase dintre cei mai frecvent utilizați termeni biblici din limba greacă.
1. „Eucharistia” înseamnă „recunoștință, mulțumire, gratitudine exprimată în mod activ față de Dumnezeu, ca act de închinare ”.
- 2 Corinteni 9:12 Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.
2. „Latreia” înseamnă „închinare, slujire pentru Dumnezeu sau tot ceea ce se face pentru Domnul.”
- Romani 12:1 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea Lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută Lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
3. „Sebó” înseamnă „închinare, adorare, un act de onorare, respect suprem și venerație față de Dumnezeu”.
- Faptele Apostolilor 16:14 (BTF) Și o anumită femeie, numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatirei, care se închina Lui Dumnezeu, ne-a auzit; a cărei inimă Domnul a deschis-o ca să dea atenție lucrurilor vorbite de Pavel.
4. „Proseuchomai” înseamnă „a te ruga, a oferi rugăciune, a interacționa cu Domnul, prin schimbarea dorințelor (ideilor) umane cu dorințele Lui Dumnezeu, în timp ce ne întărește credința (persuasiune, convingere divină)”.
- Coloseni 1:3 Mulţumim Lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi,
5. „Doxazó” înseamnă „a slăvi, a onora, a da slavă Domnului”. Iar dicționarul “HELPS Word-studies”, definește acest termen prin „a-L prețui pe Dumnezeu pentru cine este El cu adevărat. Când Îi ‘oferim (atribuim) slavă Lui Dumnezeu’, Îl recunoaștem și îl percepem personal pe Dumnezeu în adevăratul Său caracter (esență)”.
- Matei 5:16 „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”
6. „Proskuneó” înseamnă „a îngenunchea înaintea Lui Dumnezeu și a asculta cu o atitudine de reverență, respect și adorare”.
- Matei 28:9 Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.
Isus ne-a spus în Ioan 4:23, că închinătorii adevărați se vor închina Tatălui ceresc în duh (în omul interior al inimii) și în adevăr (cu sinceritate). Cerând ajutorul Duhului Sfânt, vom putea înțelege ce înseamnă fiecare formă de închinare, în duh și în adevăr și apoi le vom putea include în închinarea noastră personală, atunci când petrecem timp singuri cu Domnul sau când ne închinăm corporativ, în biserică sau într-un grup mai mic. Când inimile noastre sunt pline de laude, buzele noastre o vor declara și restul trupului le va urma. Unii creștini s-ar putea simți mai liberi decât alții în exprimarea dragostei și a adorării pentru Domnul. Fiecare persoană are propriul mod în care își exprimă sentimentele, dar indiferent ce formă de închinare alegem, cel mai mult contează să o facem sincer, din toată inima, pentru Domnul nostru iubit.
- Psalmii 95:1-3, 6-7 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii [...] veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui!
A fi închinător înseamnă a trăi în ascultare de Dumnezeu. Petrecerea timpului în studiul Scripturii, până când adevărul Cuvântului ne este revelat și Domnul Își face simțită prezența, este tot închinare. Uneori, doar a sta în liniște și a lăsa sentimentele de dragoste pentru Domnul să se reverse din inimile noastre, este închinare. Alteori, ne exprimăm adorația pentru Domnul bucurându-ne, cântând, strigând, dansând, ridicându-ne mâinile, ș. a. Ne putem închina Domnului nostru, prin orice formă de artă sau slujire care Îl glorifică. Dumnezeu este Creatorul artei și se bucură când creăm ceva nou pentru El, folosind darurile și talentele cu care ne-a binecuvântat. Dacă ascultăm și facem ceea ce ne conduce Duhul Sfânt, vom culege roadele ascultării. Odată ce intrăm în închinarea care atinge inima Domnului, Duhul Sfânt începe să ne vindece trupul și sufletul și să ne ajute să devenim liberi în Isus. Nu putem deveni cu adevărat liberi decât după ce, ascultarea de Dumnezeu devine prima noastră prioritate și facem tot ce ne cere. Domnul ne poate cere să strigăm, să dansăm sau altceva ce ne-ar putea face să ne simțim inconfortabil în circumstanțe normale, dar dacă o facem, devenim liberi și vom fi binecuvântați. Tot ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi este în avantajul nostru. Domnul nu ne cere niciodată să facem ceva ce nu ar avea un efect pozitiv pentru noi, chiar dacă în acel moment ni se pare contrariul.
Deseori, avem o părere distorsionată despre noi înșine, pentru că percepția noastră se bazează pe experiențele din trecut, pe emoțiile și circumstanțele cu care ne confruntăm în prezent sau de care ne temem că vor veni. Dacă ne dorim să eliminăm orice bariere dintre noi și Domnul, care ne împiedică să ne închinăm Lui din toată inima, trebuie să Îi permitem Duhului Sfânt să ne arate ce trebuie schimbat. În Luca 10:38-42, citim despre surorile lui Lazăr, care nu puteau fi mai diferite una de cealaltă. În timp ce Isus era în casa lor, Marta a ales să-L slujească în bucătărie, în timp ce Maria a ales să stea la picioarele Domnului și să nu rateze niciunul din cuvintele Sale. Nu a fost ușor pentru Maria să stea la picioarele Lui Isus și să nu facă nimic, dar e bine să-i urmăm exemplul și să Îi acordăm Domnului toată atenția fără să ne lăsăm distrași de altceva, pentru a auzi ce are Duhul Sfânt să ne spună. Poate credem că trebuie să muncim până la epuizare pentru Domnul, ca să fie mulțumit, dar Isus a pus lucrurile într-o perspectivă diferită atunci când Marta L-a rugat să o facă pe sora ei să o ajute să slujească:
- Luca 10:41-42 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Este bine să fim ca Marta și să muncim cu folos, dar cu cât reușim să ne facem mai mult timp zilnic să ne odihnim în prezența Lui Dumnezeu și să primim ce are pentru noi, vom deveni mai productivi în timp ce ne facem treaba și ne vom bucura mai mult de viața trăită cu Isus.
Dar cum intrăm în prezența Domnului? Primul pas este să avem un loc liniștit, unde să nu fim deranjați. Apoi trebuie să ne liniștim mintea și să ne concentrăm asupra Domnului. Nu este ușor să nu ne mai gândim la ce ne preocupă, să nu ne îngrijorăm și să nu planificăm ce ar trebui să facem în continuare. Cei mai mulți dintre noi ne-am putea liniști mintea ascultând muzică de închinare sub ungerea Duhului Sfânt. Trebuie să alegem să ne deschidem inimile ca să primim ce are să ne spună Duhul Sfânt și să Îi permitem să-și facă lucrarea în noi. Pe măsură ce începem să-L lăudăm pe Dumnezeu și să Îi mulțumim sincer pentru tot ce a făcut deja pentru noi, prezența Duhului Sfânt va începe să se manifeste și dragostea Tatălui ceresc ne va umple inimile. Cu cât facem acest lucru mai des, cu atât mai repede vom intra în prezența Domnului și ne vom putea închina în duh și în adevăr. Odată ce ne schimbăm stilul de viață și căutăm să facem tot posibilul ca să petrecem zilnic timp de calitate cu Domnul nostru, închinarea noastră va deveni mai profundă și va atinge tot mai mult inima Domnului, iar noi vom crește și ne vom maturiza spiritual.
- Psalmii 91:1-2 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
Sau traducerea Biblia traducerea fidelă, care este mai apropiată de sensul original al primei părți a versetului:
- Psalmii 91:1-2 (BTF) Cel ce locuiește în locul tainic al celui Preaînalt va trăi la umbra celui Atotputernic. Voi spune despre DOMNUL: El este locul meu de scăpare și fortăreața mea, Dumnezeul meu; în el mă voi încrede.
A avea un loc tainic și liniștit este esențial pentru fiecare creștin. Acesta este locul unde ne întărim credința și ne facem curaj pentru perioadele grele. Domnul Isus a spus: „… când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6) În locul tainic, în „odăiță”, suntem vulnerabili față de Domnul nostru. În acea intimitate Îi dăm acces Domnului în fiecare colțișor al inimii noastre și ne poate arăta ce nu este în regulă și trebuie să schimbăm. Aici ne simțim în siguranță să ne deschidem inimile complet și putem să ne predăm Domnului pe deplin. Trebuie să avem un loc fizic în care să putem fi doar noi și El, unde să putem fi liniștiți și să rămânem cât timp vrea Duhul Sfânt să lucreze în noi.
Închinarea este menită să-l onoreze pe Dumnezeu și numai pe El, care este Creatorul, Sursa și Posesorul a tot ceea ce există, așa cum citim și în versetele următoare.
- Psalmii 24:1-2 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.
Pământul și tot ce este pe el îi aparține Lui Dumnezeu. Inclusiv noi și tot ceea ce avem, Îi aparținem de fapt Lui Dumnezeu. De aceea simțim nevoia să Îi mulțumim pentru tot ce avem, ce facem și suntem.
Trebuie să ne concentrăm 100% pe Dumnezeu pentru a putea intra în prezența Lui și a ne închina Lui. Cheia unei vieți fericite este să recunoaștem că aparținem Domnului și să știm că El are grijă de noi, dacă Îi permitem. Când îi mulțumim Lui Dumnezeu din toată inima, ne mutăm atenția de la ceea ce nu merge cum am vrea și îi permitem Domnului să vorbească inimii noastre și să ne arate soluția Sa pentru problema pe care o avem. Uneori, tot ce trebuie să facem ca să nu mai suferim, este să nu ne mai gândim la ceea ce nu putem schimba și să ne amintim că Dumnezeu merită toată atenția noastră și că El ne va ajuta, indiferent cât de gravă este situația în care ne aflăm.
Închinarea înseamnă, de fapt, „a recunoaște valoarea Celui căruia ne închinăm, a onora, a aprecia la cel mai înalt nivel, cu venerare și recunoștință perpetuă, a acorda credit pentru toate lucrurile” Celui care merită totul, unicului Dumnezeu viu și Atotputernic.
- 2 Cronici 5:13 Și când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.
Îl lăudăm pe Dumnezeu, pentru că merită să primească închinarea noastră, și când o facem sincer, din toată inima, Domnul își face simțită prezența. Întrucât Duhul Sfânt locuiește în noi, nu este nevoie să vedem „norul slavei Lui Dumnezeu” cu ochii fizici, pentru că Îi simțim prezența în duhul nostru. Dar chiar și atunci când nu simțim nimic, știm că Dumnezeu locuiește „în mijlocul laudelor” poporului Său (Psalmii 22:3), și că, atunci când Îl lăudăm sincer, din toată inima suntem în prezența Lui.
- Exodul 23:24-26 „Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi capiştile. 25 Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău. 26 Nu va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin.”
Oricine trăiește o viață de închinare și dedicare conform Scripturii, Îi oferă Domnului ceea ce merită, iar Domnul răsplătește ascultarea copiilor Săi cu binecuvântări, vindecare și viață lungă.
- Psalmii 34:1-3 Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure! Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine! Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
Închinarea este, de asemenea, predarea totală Lui Dumnezeu, care ne-a creat și ne-a binecuvântat cu darurile pe care le avem. Când oamenii ne laudă, trebuie să-i dăm sincer slava Lui Dumnezeu, care este sursa darurilor pentru care suntem lăudați, și să nu ne îngâmfăm. Tânărul bogat nu s-a închinat niciodată cu adevărat Lui Dumnezeu, pentru că averea era mai importantă pentru el decât Domnul (Matei 19:16-22). Isus i-a arătat tânărului adevărata condiție a inimii lui, când i-a spus să-și vândă toate bunurile pământești ca să câștige comori cerești, donând săracilor. Dacă cineva sau ceva devine mai important pentru noi decât Dumnezeu, nu ne vom mai închina Domnului ci acelei persoane sau obiect.
Isus a explicat cel mai bine cui Îi este adresată închinarea, așa cum putem vedea și din versetele următoare.
- Matei 4:8-10 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.’”
Isus l-a corectat ferm pe diavol, arătând clar că doar Domnului Dumnezeu trebuie să ne închinăm. Satan a încercat să-i spună Fiului Lui Dumnezeu, să-i acorde lui meritul pentru ceea ce a furat de la om și ceea ce a fost, este și va fi întotdeauna de drept al Lui Dumnezeu. Numai Proprietarul de drept merită închinarea și acesta este Domnul Dumnezeu atotputernic!
Satan a încercat să-L ispitească și pe Fiul Lui Dumnezeu și nu ne cruță pe niciunul dintre noi. Diavolul și demonii lui folosesc orice trucuri ca să Îi fure Lui Dumnezeu închinarea noastră și pe noi să ne împiedice să intrăm în prezența Domnului și să ne apropiem de El. Când ne închinăm Lui Dumnezeu în fața altora, trebuie să fim atenți să nu ne temem că ne vor judeca pe noi sau felul în care ne închinăm. Dacă ne temem, îi punem pe acei oameni și părerea lor înaintea Lui Dumnezeu, iar în închinarea sinceră, Dumnezeu trebuie să fie cel mai important și Lui trebuie să îi facem pe plac.
Cartea Bibliei cu cele mai multe capitole, este o carte de laudă la adresa Lui Dumnezeu și anume cartea Psalmilor. Principalul autor, regele David, a înțeles că tot ceea ce avea și îl înconjura venea de la Dumnezeu.
- Psalmii 100:1-4 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui! Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
David a compus cel puțin 73 din cei 150 de psalmi și putem învăța multe din ceea ce a scris, sub inspirația Duhului Sfânt. El a înțeles că lauda la adresa Lui Dumnezeu este cel mai bun mod de ieșire din groapa disperării și a descurajării. Fiecare suferință prin care trecem, poate fi sursa unui cântec nou care să-L laude pe Dumnezeu pentru felul în care ne-a ajutat să ieșim din încercare. Din fiecare experiență putem învăța mai multe despre dragostea, grija și protecția Lui Dumnezeu. Ne putem încrede tot mai mult în Tatăl nostru ceresc, cu fiecare victorie pe care ne ajută s-o câștigăm.
Tot ceea ce facem, acțiunile sau non-acțiunile noastre, ceea ce spunem sau nu, ceea ce gândim sau nu, are impact asupra celor din jurul nostru și asupra celor cu care suntem conectați. La fel se întâmplă și cu lauda și închinarea. Adevărata închinare este doar pentru Dumnezeu și ar trebui să fie sinceră, din toată inima, spre lauda, slava și onoarea Domnului. Pentru mulți, închinarea înseamnă doar cântece, inclusiv cele care au legătură cu problemele, nevoile și dorințele noastre. Cum ar putea atinge inima Lui Dumnezeu un astfel de cântec? Ne plac aceste cântece pentru că ne fac să ne simțim bine, dar ratăm scopul închinării. Suntem atât de egoiști și egocentriști, iar aceasta este o problemă imensă în trupul Lui Cristos.
Maria, sora Martei, a înțeles închinarea într-un mod mai profund decât mulți din jurul ei. Cel care i-a înviat fratele din morți, a meritat cel mai scump cadou pe care i l-a putut oferi. Maria a acționat profetic, când L-a uns pe Isus cu mir, pregătindu-L pentru înmormântarea Sa (Ioan 12:7).
- Ioan 12:3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele Lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
Maria L-a iubit și L-a prețuit atât de mult pe Domnul ei, încât nu numai că I-a spălat picioarele cu cel mai valoros ulei parfumat, dar I le-a și șters cu părul capului ei. Pentru a face acest lucru, a trebuit să se plece până la nivelul solului, în totală predare și umilință. Nu s-a temut de ce ar fi putut spune cei prezenți, tot ce conta pentru ea era să-și venereze Domnul. Ce exemplu minunat de închinare sinceră și devotată!
Există momente în care ne putem închina Lui Dumnezeu în tăcere, în duh, doar iubindu-L, alteori suntem atât de plini de recunoștință, încât tot ce putem face este să Îl lăudăm și să Îi mulțumim. Putem lăuda pe cineva pe care nu-l cunoaștem? Nu am avea nimic de spus. Cu cât studiem mai mult Scriptura, cu atât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu și pe măsură ce știm mai multe despre Domnul nostru, este imposibil să nu Îl lăudăm. Când iubim pe cineva, lăudăm persoana iubită oricui ne ascultă. Când Îl iubim pe Isus, vrem ca toți să audă ce Domn minunat avem. De când ne-am îndrăgostit de Domnul nostru, ne dorim să aflăm mai multe despre El și să fim mai mult în prezența Lui. Astfel ajungem să ne închinăm Lui Dumnezeu tot mai mult, până când închinarea înaintea Lui devine modul nostru de viață!
- Romani 12:1 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea Lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută Lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Închinarea îl schimbă pe închinătorul condus de Duhul Sfânt. Trebuie să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt (Romani 8:5) și să nu mai urmăm conducerea firii. Când învățăm să abordăm provocările vieții prin credință, având încredere că Dumnezeu este întotdeauna gata să ne ajute, indiferent de situație, putem împlini planul Său pentru viețile noastre, care este cel mai bun. Suntem îndemnați să ne oferim trupurile ca o jertfă vie, adică să trăim în mod constant ca pentru Domnul. Cuvântul grecesc original pentru „slujire” este „latreia”, despre care știm deja că înseamnă „închinare, slujire pentru Dumnezeu sau tot ceea ce se face pentru Domnul.”
Ne închinăm Lui Dumnezeu atunci când îi predăm Lui totul, inclusiv trupurile noastre. A ne oferi trupurile pe altarul Lui Dumnezeu, înseamnă să facem ce Îi place Domnului și, deoarece este o jertfă vie, trebuie să o facem zilnic, deoarece poftele firii vor încerca în mod constant să facă trupurile noastre să părăsească altarul.
Adevărul este că nevoia de a face pe plac oamenilor, de a fi acceptați de ei ne ține în robie. Ne privăm de multe binecuvântări și victorii ori de câte ori uităm că ar trebui să-i facem pe plac Lui Dumnezeu, nu oamenilor în toate lucrurile, inclusiv în felul în care ne închinăm.
- Psalmii 149:1-3 Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba şi cu harpa!
- Psalmii 149:3 (BTF) Să laude numele Lui cu dans, să îi cânte laude cu tamburina și harpa.
- Psalmii 150:1-6 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L după mărimea Lui nemărginită! Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi harpa! Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul! Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare! Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
- Psalmii 150:4 (BTF) Lăudați-l cu tamburină și dans, lăudați-l cu instrumente cu coarde și instrumente de suflat.
A-L lăuda pe Dumnezeu așa cum ne îndeamnă versetele de mai sus, ar putea părea de neconceput pentru mulți creștini. Este trist că sunt creștini care par că se tem să caute să înțeleagă semnificația profundă a versetelor care vorbesc despre închinarea cu multă veselie, strigând către Domnul, dansând pentru El, bătând din palme și folosind multe instrumente zgomotoase. Nu toată lumea se simte confortabil să se exprime în închinare, mai ales dacă în biserica din care face parte, nu se acordă importanță închinării. Pentru a ne închina, trebuie să participăm, să ne deschidem inimile către Domnul, să-L iubim și să-L lăudăm. Chiar dacă uneori suntem răniți sau suferim și nu avem starea necesară ca să Îl lăudăm pe Dumnezeu, dacă acționăm în funcție de ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, nu de cum ne simțim, după ce vom începe să-L slăvim pe Domnul, nu va dura mult până când ne vom închina cu adevărat din toată inima.
- Psalmii 27:4-5 Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui. Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.
Când îl căutăm pe Domnul, El ne protejează, indiferent cât de mare este necazul în care ne aflăm. Când suntem în prezența Domnului, în locul tainic al Casei Lui, suntem ocrotiți de orice rău. Petrecând timp în intimitate cu Dumnezeu, începem să descoperim cine suntem în El, ce dorește pentru noi și ne întărim credința. Pe măsură ce creștem în cunoașterea Domnului, Îl vom iubi tot mai mult și vom dori să petrecem tot mai mult timp în prezența Lui, ceea ce va conduce la transformarea caracterului și a dorințelor noastre. Acest gen de schimbare nu va veni doar prin efortul și puterea noastră. Dacă nu vine de la Domnul, ar putea părea că ne-am schimbat pentru o vreme, dar cea mai mică situație de criză poate fi suficient ca să demonstreze contrariul și să ne readucă la vechiul mod de a reacționa sau de a face lucrurile. Schimbarea care vine de la Domnul va fi de durată!
- Psalmii 27:8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
- Psalmii 31:20 Tu îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
Este spre binele nostru să învățăm să căutăm din ce în ce mai mult fața Lui Dumnezeu, alegând să fim recunoscători pentru cine suntem în El, în loc să fim supărați de neajunsurile noastre. Să căutăm să ne întărim „omul interior al inimii” și singura modalitate de a face acest lucru este să petrecem tot mai mult timp în prezența Lui Dumnezeu. Cu cât înțelegem mai profund ceea ce a făcut Isus pentru noi, pentru a ne oferi cea mai uimitoare identitate și cel mai bun viitor, cu atât ne vom schimba mai mult, devenind ceea ce ne-a creat Dumnezeu să fim. Nu putem învinge păcatul, nici ispita prin propriile noastre puteri. Toți avem nevoie să fim transformați petrecând timp în prezența Domnului, în locul secret, pe măsură ce primim din iubirea și înțelepciunea Lui.
- Luca 10:39 Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos, la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.
Când ne smerim cu adevărat, atunci când stăm la picioarele Lui Isus, realizând cât de limitate sunt puterile și calitățile noastre, putem avea o relație mai puternică cu Domnul. Apoi, pe măsură ce continuăm să medităm la Cuvântul Lui Dumnezeu, cerând Duhului Sfânt să ne ajute să aflăm mai multe despre Domnul nostru și despre promisiunile Tatălui ceresc pentru noi, vom putea trăi viața îmbelșugată pe care vrea Domnul să o trăim. După ce înțelegem că jertfa Lui Isus a plătit pentru păcatele noastre și că prin El am fost împăcați cu Dumnezeu, ne putem apropia de Domnul nostru. Cu cât ne smerim mai mult, știind că nu avem nimic cu care să ne mândrim, pentru că tot ce avem am primit de la Dumnezeu, cu atât mai mult vom primi din puterea Tatălui ceresc, ca să putem trăi pe placul Lui și să operăm în darurile Duhului Sfânt, spre folosul altora.
Să ne amintim că suntem mlădițe ale celei mai perfecte vițe, care nu se va usca niciodată și că acesta este Isus Cristos. Dumnezeu ne-a creat ca să aducem roade pentru El și acesta este un mod de închinare, deoarece prin roadele pe care le producem pentru Împărăția Sa, El este proslăvit.
- Ioan 15:2b „Pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţeşte, ca să aducă şi mai mult rod.”
Curățirea mlădițelor doare. Uneori trecem prin momente grele și nu este din cauza unui păcat pe care l-am făcut, ci pentru că Dumnezeu ne curăță ca să aducem mai mult rod, pe măsură ce învățăm să ne hrănim tot mai mult din ce ne oferă Isus. Cu cât rămânem mai mult în locul secret, unde ne întâlnim cu Domnul nostru, cu atât ne schimbăm mai mult. Natura firească se va supune tot mai mult Duhului Sfânt și vom crește pe măsură ce sufletul nostru va pierde tot mai mult rolul conducător în favoarea duhului nostru, unit cu Duhul Sfânt.
- Ioan 15:7-8 „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”
Pentru a rămâne în Isus, trebuie să avem intimitate cu El și aceasta este adevărata închinare. Rămânând în Isus și El în noi (Ioan 15:5), rămânem conectați la Isus și la „seva” Sa, care este Duhul Sfânt și care ne împuternicește să facem lucrarea Lui Dumnezeu și să producem rod bogat. Dumnezeu nu are nicio limită la cât de mult vrea să ni se reveleze. Noi suntem cei care punem limite, prin cât de mult ne dorim să-L cunoaștem mai mult și prin cât de aproape urmăm ghidarea Duhului Sfânt. Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Său să trăiască în inimile noastre, să ne dezvăluie Cuvântul și înțelepciunea Domnului, să ne învețe și să ne reamintească adevărul Său, să ne mângâie, să ne sfătuiască, să ne dea bucurie și putere în vremurile grele și să fie alături de noi indiferent de situație. Putem conta întotdeauna pe Duhul Sfânt că ne va ajuta să ne închinăm și să trăim pe placul Domnului și este în noi tot timpul!
Vrem să rămânem în Isus, pentru că Îl iubim, este viața noastră și depindem total de El. Pe măsură ce aflăm mai multe despre Isus și căutăm să fim ca El, devenim mai mult asemeni Lui. Ca urmare, viața Sa eternă ne umple tot mai mult, ne vindecă și ne schimbă. Cu cât ne închinăm mai mult în duh și în adevăr, cu atât primim mai mult din adevărata viața de la Domnul nostru.
- Psalmii 9:1-3,11 Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalt, pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină şi pier dinaintea Ta [...] Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
Avem enorm de multe motive să Îl lăudăm pe Dumnezeu! Tot ce trebuie să facem este să privim în jur. Chiar dacă totul din jurul nostru pare să se prăbușească, tot putem găsi motive ca să ÎL lăudăm pe Domnul. El ne-a pregătit cel mai minunat loc, unde să fim cu El pentru veșnicie și a părăsi acest trup înseamnă a fi instantaneu cu El, în slava Sa! Închinarea înaintea Lui Dumnezeu este un mod de viață și vine natural din noua noastră natură, născută din nou! Atâta timp cât duhul nostru este în acord cu Dumnezeu, urmând și ascultând instrucțiunile Sale, Duhul Sfânt va fi sursa creșterii noastre și vom deveni tot mai asemănători Lui Isus. Inima unui adevărat creștin este predată în totalitate Domnului nostru și, prin urmare, putem umbla în voia, victoria și puterea Lui. De asemenea, beneficiem de pacea Lui, o pace pe care mintea umană nici nu o poate înțelege! Când ne închinăm cu adevărat Domnului, Duhul Sfânt ne dezvăluie dragostea Lui Dumnezeu și adevărul și puterea Cuvântului Său.
Închinarea nu este terapie pentru sufletele noastre, dar cu siguranță este terapeutică, ne aduce vindecare și refacere de câte ori ne închinăm din toată inima. Închinarea, ca tot ceea ce dorește Dumnezeu să facem, atunci când vine dintr-o inimă sinceră, atinge inima Lui Dumnezeu și este o binecuvântare imensă și pentru noi.
„Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
Ioan 4:23-24
Copyright © 2021 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.
ARTICOL CORELAT
ÎNCHINAREA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice care explică închinarea condusă de Duhul Sfânt care vine dintr-o inimă sinceră.
ALTE ARTICOLE DESPRE „PERSEVERENȚĂ ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ”:
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
NU DĂM ÎNAPOI!
Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul/Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.
ARTICOLE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL:
AUTORITATEA CREDINCIOSULUI
Doar în Isus avem autoritatea, adică puterea de a acționa împotriva forțelor răului și a oricăror atacuri ale acestora la un nivel pe care nici nu ni l-am putea imagina.
AUTORITATEA CREDINCIOSULUI - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre autoritatea creștinului, identitatea în Isus și războiul spitiual.
RĂZBOIUL SPIRITUAL
Cum luptăm ca să învingem în lupta continuă cu propria fire, cu diavolul și slujitorii lui?
RĂZBOIUL SPIRITUAL - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre lupta spirituală pentru studiu și analiză.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2021 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.