ADEVĂRATA PACE!

Dacă credem că lipsurile ne fac să ne pierdem pacea, s-ar putea să ne înșelăm, pentru că am putea fi la fel de neliniștiți și îngrijorați și dacă am avea toți banii și toate resursele lumii întregi.
 
În schimb, am putea avea o pace imensă, indiferent cât de mult sau de puțin avem.

• Isaia 26:3 Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

 
Putem avea „inima tare” dacă ne întărim avându-L pe Domnul în centrul gândurilor și atenției noastre, ca urmare a faptului că„ ne încredem în El”.
 
Ne putem încrede în purtarea de grijă a Domnului, dacă trăim pentru El și suntem responsabili și mulțumitori pentru ceea ce avem. Când facem voia Domnului, ne binecuvântează rodul muncii noastre și se îngrijește de nevoile noastre.
 
Știu din experiență că dacă mă uit la „muntele„ din fața mea, nu mai pot să văd nimic altceva. Dacă permit problemelor să-mi capteze atenția, indiferent de mărimea lor reală, vor deveni munți imenși care mă vor epuiza.
 
De noi depinde să învățăm să ne tratăm problemele în mod corect, mai ales dacă și alții depind de noi. O putem face de pe o poziție de calm și siguranță, știind că nu suntem singuri și că-i putem cere Domnului să ne dea înțelepciunea necesară și să ne conducă în rezolvarea fiecărei situații în parte.
 
Alegerea ne aparține. Ochii Domnului sunt totdeauna peste noi și văd tot ce ni se întâmplă, dar noi alegem dacă ne încredem în El și ne păstrăm „inima tare”.
 
Putem face ceea ce trebuie să facem în această lume, cu pacea și puterea supranaturale pe care le avem în Isus Cristos. Chiar și înainte de a se confrunta cu torturile fizice extreme din partea oamenilor care-l slujeau pe diavolul, Isus și-a păstrat pacea. Și când atârna pe cruce, a ales să-l ajute pe tâlharul de lângă El, a rezolvat problema îngrijirii mamei Lui, care rămânea fără sprijinul Lui, într-o lume în care femeile aveau nevoie de un bărbat să le câștige existența. Ne-a ajutat pe noi toți, și-a dat viața pentru noi și s-a rugat „Tată iartă-i că nu știu ce fac.” Isus nu s-a rugat doar pentru cei care i-au greșit, ci pentru toți oamenii, inclusiv pentru noi. Isus nu și-a pierdut pacea nici când trupul lui a fost bătut crunt și zdrobit până la moarte. Chiar și atunci când păcatele noastre L-au separat de Tatăl Său, chiar dacă a suferit cumplit, Isus nu a disperat. El a mers până la capăt și a biruit păcatul și moartea. Dacă tristețea i-ar fi copleșit inima, nu ar fi putut să facă tot ce a făcut pentru noi, dar Isus a ales să-și păstreze pacea, l-a biruit pe diavol și i-a luat „cheile morții și ale locuinței morților”.
 
Isus ne-a arătat calea pe care s-o urmăm și L-a trimis pe Duhul Sfânt ca să fie cu fiecare dintre noi. Dumnezeu este mai aproape decât propria noastră suflare, pentru cei care suntem născuți din nou.
 
Domnul se bucură să ne fie Dumnezeu și noi să Îi fim fii și fiice. De aceea ne-a creat! Noi nu trebuie să fim Dumnezeu, pentru că El este și doar El are toată înțelepciunea, toată cunoașterea și toate resursele de care avem nevoie atât fizic (inclusiv mental) ci și spiritual, pentru că este „El Shaddai”.
 
Cu mulți ani în urmă, mi s-a spus că unul dintre numele Lui Dumnezeu este „El Shaddai”, Dumnezeul Atotputernic, de la care avem „Totul”. Când am întrebat în ce sens avem Totul, mi s-a spus că așa cum copilul nenăscut este complet dependent de mama sa prin cordonul ombilical, care este sursa pentru toate nevoile vieții copilului, tot așa primim și noi tot ce avem nevoie de la Domnul dacă ne încredem în El.

• Ioan 14:27 „Vă las pacea , vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

 
Să privim contextul în care a spus Isus aceste cuvinte:

• Ioan 14:26-27 „Dar Mângâietorul , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

 
Același Isus care a fost născut Emanuel, a plecat la Tatăl, dar nu ne-a lăsat singuri. Ne-a trimis Prezența Lui, pentru ca toți să Îl putem avea cu noi, în același timp. Când Isus era în trup fizic, nu putea fi prezent decât într-un singur loc la un moment dat, dar prin plecarea Lui a făcut posibil acest lucru. Ne putem închide ochii și să-i simțim prezența. Nu suntem singuri niciodată.
 
Ucenicii au devenit apostoli. Toți au ajuns martiri, cu excepția unuia pe care n-au reușit să îl ucidă. Apostolii și cei din biserica primară au trecut prin necazuri și suferințe mari și chiar persecuții. Dar au ales să rămână fermi în credință, așa cum citim și în versetul următor.

• Faptele Apostolilor 16:25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă Lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.

 
Pavel și Sila au fost bătuți la sânge pe nedrept, aruncați în închisoare, cu picioarele în butuci. Cu toate acestea au ales să cânte laude la adresa Domnului.
 
Și știm ce a urmat.

• Faptele Apostolilor 16:26 Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

 
Când au ales să-L laude pe Domnul, chiar în circumstanțe teribile, Dumnezeu nu doar că a răspuns intervenind în ajutorul lor, dar i-a și folosit în întoarcerea temnicerului și a familiei lui la Cristos, precum și spre binele multora dintre cei închiși.
 
Când cei trei tineri evrei au fost aruncați în cuptorul încins, în cartea Daniel, cel care a poruncit pedeapsa lor, a văzut în foc patru persoane în loc de trei, dintre care unul semăna cu Fiul Lui Dumnezeu. Iar când focul nu le-a făcut nici un rău, au fost eliberați și nici măcar nu miroseau a fum și singurul lucru care s-a schimbat era că nu mai aveau funiile cu care erau legați.
 
Dacă ne păstrăm inimile tari prin credința în Domnul, ne încredem în El și alegem să Îl lăudăm indiferent cât de panicați sau disperați sunt cei din jurul nostru, putem avea pace. Și nu orice pace, ci pace supranaturală, „care întrece orice pricepere” și puterea supranaturală. Putem trece peste toate având bucurie, pace și toată puterea de care avem nevoie, dacă suntem cu adevărat urmașii Lui Cristos.
 
Cealaltă opțiune este să lăsăm problemele să ne consume și să cădem în groapa disperării celor din jur sau chiar s-o săpăm pe a noastră și să-i facem pe ceilalți să ni se alăture.
 
Îți mulțumesc Doamne că ești Dumnezeul nostru și noi suntem copiii Tăi. Îți mulțumim că Te îngrijești de nevoile noastre fizice și spirituale. Îți mulțumim Doamne pentru mila, harul, puterea și bucuria Ta.


Eli Cockrell