CERCETAȚI DUHURILE ȘI TOATE LUCRURILE

• 1 Ioan 4:1-3 Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

 
Dacă acest avertisment era pentru creștinii de atunci, după aproximativ 2000 de ani, ar trebui să acordăm mult mai multă atenție mesajelor pe care le auzim și să cercetăm ce duh este în spatele oricărei prorocii sau învățături. Ca să înțelegem ce scria apostolul Ioan, trebuie să știm cui se adresa și ce se petrecea în acele timpuri. Chiar dacă epistola nu începe cu identificarea specifică a bisericii sau a grupului căruia i-a fost adresată inițial, conținutul ne arată că Ioan, condus de Duhul Sfânt, le scria unor creștini practicanți contemporani lui, în primul secol d. Hr. În 1 Ioan 2:26, ne spune și motivul epistolei: „V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească”. De atunci au fost învățături greșite, date chiar de unii învățători și proroci falși infiltrați în biserici (1 Ioan 2:18-19). Tocmai de aceea apostolul îi avertiza cu privire la duhul lui Anticrist, despre a cărui venire ne-a prevenit și Isus (Matei 24:24, Marcu 13:22).
 
Ce duhuri ni se spune să cercetăm? Contextul ne arată că celebra declarație „crede și nu cerceta” nu este biblică. Dimpotrivă, fiecare creștin trebuie să cerceteze sursa informațiilor, nu doar cele referitoare la credință, ci din orice domeniu. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune și cu cât trăim mai aproape de El și Îl rugăm să ne lumineze mintea și capacitatea de înțelegere, cu atât va turna mai mult înțelepciunea Lui în noi (Iacov 1:5-6). Deci să cercetăm ce fel de duh îl conduce pe cel care prorocește, predică sau dă învățătură, pentru că poate fi: Duhul Sfânt, duhul omului sau un duh demonic.
 
Ca să interpretăm corect orice verset biblic, trebuie să-l analizăm în context, pentru că versetele precedente și cele care urmează ne arată cadrul pentru care acel verset este valabil. Ca să nu tragem concluzii greșite și să nu ne formăm doctrine false, concluzia acelui verset trebuie confirmată de încă o secțiune de versete, sau de mai multe, ca să fim siguri că opinia este corectă, cum zice și Isus în Ioan 8:17 „În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată”, citând Vechiul Testament (Deuteronomul 17:6 și 19:15). Duhul lui Anticrist are un scop precis, și anume să îi facă pe creștini să se îndoiască de adevărul Scripturii și de promisiunile Lui Dumnezeu și să pregătească terenul pentru cel care va fi Anticristul, care va pretinde că este Cristos sau Mesia, pe care continuă să îl aștepte evreii mozaici care L-au respins pe adevăratul Fiu al Lui Dumnezeu.
 
Duhul lui Anticrist neagă faptul că Isus Cristos a fost (și este) adevăratul Mesia și că a venit deja în trup de om ca să ne mântuiască. Pentru ca Isus să poată plăti pentru păcatele noastre, trebuia să aibă natura firească, umană, dar să nu păcătuiască. Diavolul a făcut tot ce a putut (Matei 4:3-11, Luca 4:1-13) ca să-L ispitească și să nu poată împlini planul mântuirii omenirii. Tocmai pentru că nu a păcătuit niciodată, Isus a putut lua toate păcatele omenirii asupra Lui murind în locul nostru. Dar moartea nu l-a putut ține. Pentru că nu a comis nici un păcat, diavolul nu avea nimic în Isus , așa cum a spus chiar Isus în Ioan 14:30, „Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine”) și Duhul Sfânt L-a înviat a treia zi.
 
În 1 Ioan 4:1, „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi”, suntem îndemnați să cercetăm sursa, adică să primim doar ce vine de la Duhul Sfânt, prin adevărații proroci, nu și ce spun cei falși. Pe ce criterii ne bazăm când cercetăm ce fel de duh este în spatele prorociei, sau al oricărui mesaj care pretinde că este Cuvântul Domnului? Criteriul general valabil este identitatea Lui Isus Cristos. Atunci ca și acum, minciuna cea mai frecventă era că Isus nu era Cristos-ul, Fiul Lui Dumnezeu și că adevăratul Mesia încă nu a venit.
 
Prorocul sau oricine pretinde că este mesagerul Domnului și care nu recunoaște că Isus este Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, Salvatorul omenirii, nu trebuie crezut, pentru că sursa cuvintelor lui nu este Duhul Sfânt. Isus rămâne în cel care este al Lui și Duhul Sfânt este martorul înfierii noastre în familia Tatălui ceresc, așa cum spune și versetul următor:

• 1 Ioan 3:24 Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.

 
În vremurile în care trăim, este tot mai greu să identificăm dacă știrile sau afirmațiile media sau ale celor din jur sunt adevărate sau false. Cu cât sunt mai mulți oameni care trăiesc pe placul diavolului, fac să crească puterea răului și ca urmare minciuna înlocuiește tot mai mult adevărul și este crezută mai ușor.

• 1 Tesaloniceni 5:18-20 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.

 
Când alegem să Îi mulțumim Domnului pentru toate, indiferent de circumstanțe (Covid 19 sau orice altceva), îi dăm voie roadei Duhului Sfânt să se manifeste prin noi și ne este mai ușor să primim ce are Domnul să ne spună și să identificăm ce vine din altă sursă. Domnul vrea să mulțumim în loc să comentăm, tocmai pentru că mulțumirea este cea mai benefică atitudine a inimii și a minții, prin care Duhul Sfânt este cel mai activ în noi. Să cercetăm tot ce auzim, citim sau vedem și să păstrăm ce este confirmat de Cuvântul Lui Dumnezeu, standardul absolut pentru adevăr.
 
 Carmen Pușcaș