Când suntem prea ocupați sau când viața pare prea grea, ne simțim fără putere și ne aflăm într-o poziție foarte vulnerabilă. Când ajungem într-un astfel de stadiu, decizia de a „merge înainte” până la epuizare ne poate costa un preț mai mare decât am vrea să plătim. E timpul să luăm în calcul un adevăr important și anume, faptul că suntem ființe spirituale care locuiesc într-un trup fizic, cu alte cuvinte nu doar trupul fizic ajunge epuizat ci și duhul nostru.
 
Dacă am făcut eforturi „peste puterile noastre” sau am continuat să „mergem înainte” cu „răni deschise” cauzate de lovituri care ne-au rănit profund sau de pierderi care ne-au devastat, e momentul să ne oprim și să ne rezolvăm problemele. Contează foarte mult cum ne ocupăm de starea noastră generală, ca să revenim la funcționarea normală.
 
Dacă ascultăm muzică tristă, necreștină, vom deveni chiar mai triști și mai posaci decât eram înainte de a auzi mesajul cântecului. Dacă ascultăm ce ne spune dușmanul nostru spiritual, invizibil, care face totul ca să ne convingă că noi suntem cei mai nedreptățiți și mai loviți oameni de pe planetă, nu numai că nu ne ajută cu nimic, dar dimpotrivă, ne va dărâma și mai mult. Tipurile de gânduri nesănătoase și de situații care în loc să ne întărească și să ne zidească, ne fac mai mult rău și ne afundă mai tare în „groapa dezamăgirii”, sunt infinit de multe.
 
Noi creștinii avem un ajutor desăvârșit în Domnul. Dacă rămânem aproape de El, chemându-L și cerându-i ajutorul, vom fi ajutați. Dacă ne lăsăm problemele cu care ne luptăm la picioarele Lui și în loc să ne plângem de milă alegem să-L lăudăm sincer, din toată inima, minunea restaurării începe să se înfăptuiască, pe măsură ce Domnul ne mângâie și ne întărește. Dacă alegem să ascultăm muzică creștină de închinare, sau pur și simplu cântăm laude la adresa Domnului, procesul de refacere va continua. Acesta este felul în care Dumnezeu ne ajută să ne re-hidratăm spiritual.
 
Într-un fel, „duhul nostru” operează împreună cu „mintea noastră”. Duhul este partea cea mai profundă din noi, pe care Pavel îl numește „omul interior al inimii” și de acolo ne vine „puterea spirituală”. „Gândirea” pozitivă este ceva bun și de ajutor, dar adevărata tărie spirituală o avem în partea cea mai profundă a ființei noastre.
 
Dacă alegem să „ne încredem în Dumnezeu și să-L lăudăm” - mai ales atunci când suferim mai mult, vom găsi ceva ce nu putem obține în niciun alt fel și anume, un nivel mult mai profund de tărie spirituală. Rugăciunea sinceră, meditația asupra Scripturii, lauda și închinarea – toate aceste acțiuni vor fi folosite de Domnul ca să ne întărească.
 
Dacă continuăm să mergem înainte prin „propriile noastre puteri” sau doar prin „a încerca să fim mai pozitivi” s-ar putea să ne ajute într-o oarecare măsură, dar cu certitudine nu ne va da tăria pe care ne-o poate da doar Dumnezeu. Noi nu suntem doar ființe fizice care au minte; suntem ființe spirituale care au trupuri și minte. Opinia generală a lumii laice și chiar a unei părți a bisericii, este că emoțiile noastre sunt toate de origine mentală. Această opinie nu este corectă și tocmai de aceea de cele mai multe ori soluțiile mentale nu sunt suficiente pentru a rezolva toate problemele emoționale.
 
Dumnezeu are toată înțelepciunea, dragostea și mângâierea de care avem nevoie. Dacă Îi dăm Lui „problemele” noastre – rănile emoționale, durerile, suferințele, nevoile etc. - și alegem să ne încredem în El pentru rezolvare și să-L lăudăm înainte să vedem rezultatele, indiferent cât de tare suferim, atunci Îi vom permite Domnului să lucreze și să ne ajute cum știe El mai bine. Totdeauna căile și metodele Lui Dumnezeu sunt mai bune, mai eficiente și net superioare la tot ce am putea noi face.
 
Unii creștini au ajuns să reacționeze în acest fel, în mod automat, pentru că de-a lungul anilor au învățat să facă așa, pentru că au ales să asculte vocea Duhul Sfânt și să acționeze ca atare. Din păcate, alții nu au înțeles încă ce ar trebui să facă și nici nu au văzut exemplul altcuiva. Alegerile pe care le facem când suferim și ne luptăm din greu, ne pot ajuta sau ne pot face mai mult rău. Dacă-L alegem pe Domnul și căile Lui, facem ceea ce trebuie și prin credință, rugăciune, laudă și închinare chiar prin cântece simple, dar cântate sincer din toată inima, îi vom face plăcere Domnului și ne vom întări pe noi înșine, în același timp. Așa cum sportivii au nevoie să fie hidratați ca să poată concura și noi creștinii trebuie să fim plini de „apa vie” a Duhului Sfânt ca să putem lupta bătăliile vieții de zi cu zi. Și uneori acestea se succed rapid, una după alta. Aceste alegeri pe placul Domnului, ne ajută „să ne hidratăm” duhurile ca să avem tăria spirituală de care avem nevoie zilnic și mai ales când trecem prin prea multe, prea des.
 
Haideți să alegem să luptăm prin metodele Domnului, să ne facem timp să facem față provocărilor și circumstanțelor aplicând Cuvântul Domnului și bazându-ne pe promisiunile Lui. Putem să-i dăm Lui Dumnezeu durerile și problemele, încrezându-ne în El pentru rezolvare. Să nu lăsăm gândurile negative ale minții proprii și nici pe cele pe care ni le dă diavolul să ne ducă la îndoială și disperare, ci să le înlocuim cu promisiunile Scripturii pentru viața noastră; iar în locul cântecelor laice de „inimă albastră”, care ne întristează și mai rău, să alegem să ascultăm și să cântăm cântece creștine care ne zidesc și ne încurajează. Când alegem să facem așa, Îi dăm Domnului șansa să ne ridice și să ne întărească.
 
În concluzie, a deveni creștin este doar începutul. De noi depinde să ne trăim viețile în acord cu învățăturile biblice și cu conducerea Duhului Sfânt. Dacă vom urma exemplul Lui Isus și vom petrece timp departe de stresul și graba vieții cotidiene din această lume, ca să-L căutăm personal pe Domnul, vom găsi înviorarea și puterea pe care doar El ni le poate da și astfel vom putea face față unui nou set de încercări și provocări ale vieții de pe o poziție de putere și nu simțindu-ne slăbiți și epuizați. Când îl „lăudăm pe Domnul” din toată inima, El ne va ridica indiferent cât de jos suntem! Ca să putem învinge în luptele din viața de zi cu zi, trebuie să facem alegerile care ne vor ajuta să operăm de pe o poziție de putere și tărie spirituală!
 
 
E. Cockrell

Domnul Isus nu a refuzat niciun bolnav care a venit la El. Nu este niciun verset care să sugereze măcar, că Domnul Isus nu a vindecat pe vreun bolnav, pentru că nu era voia Tatălui să fie vindecat sau din vreun alt motiv. Nu a fost niciodată prea obosit, exasperat, grăbit sau bolnav, pentru a vindeca pe cei care au crezut în El. Isus a venit să împlinească voia Tatălui Ceresc. Ne-a spus în mai multe instanțe, că a venit să facă „doar ce L-a văzut pe Tatăl făcând” (Ioan 8:26; Ioan 5:19, 30; Ioan 14:10, 24). Concluzia evidentă este că Voia Lui Dumnezeu Tatăl este să-i vindece pe cei care Îl roagă. Nicăieri în Biblie nu scrie ceva de genul: „rămâi bolnav, nu e Voia Tatălui ceresc să fii vindecat”. Puteți citi mai multe la click aici, „Isus i-a vindecat pe toți”

Creștinii au inventat această scuză convenabilă, ca justificare pentru rugăciunile care nu s-au încheiat cu vindecarea celui bolnav.
 
Sursa bolii nu este Dumnezeu. Boala a intrat în lume, ca urmare a păcatului lui Adam și Eva. Omul a optat pentru minciuna Satanei, alegând să ignore singura poruncă dată de Dumnezeu, și anume să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. (Geneza 2:16)
 
Luca, condus de Duhul Sfânt, identifică bolile ca fiind opresiuni ale diavolului:

• Faptele Apostolilor 10:38 Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

 
De asemenea Matei, asociază bolile cu duhurile necurate.

• Matei 8:16-17 Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”

 
Isus a venit în trup, ca să distrugă lucrările diavolului  și să-i vindece pe cei care se încred în El.  
 

• 1 Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

 
Omul este o ființă spirituală, care are suflet și locuiește într-un trup fizic. Citim în cartea Geneza capitolul 1 cu versetul 27 că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu;” Așa cum Dumnezeu este Trinitate, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și toți trei sunt una, așa suntem și noi: duh, suflet și trup.
 
Promisiunile Vechiului și Noului Testament, sunt valabile pentru cei care sunt într-o relație corectă cu Dumnezeu, fiind născuți din nou, în „omul dinăuntru”, în duhul lor, prin Duhul Sfânt. Dacă încă nu ați trăit această experiență și doriți ca Isus să fie Domnul vieții dumneavoastră, puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul: „Mântuirea - Salvarea eternă a sufletului”.

Isus Cristos a purtat în trupul Său pe cruce toate bolile, suferințele, stresul, traumele, temerile noastre. Nu există boală sau suferință care să fie exclusă de la ceea ce a suferit și a purtat Isus în locul nostru, ceea ce înseamnă că noi nu mai trebuie să le „purtăm”.

• Isaia 53:4-5 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.

 
Isaia profețea cu aproximativ 460 de ani înainte de Cristos și arăta că vindecarea era valabilă la momentul scrierii lui. Apostolul Petru scrie după momentul răstignirii și spune că vindecarea noastră a fost deja împlinită, trebuie doar s-o accesăm, prin credință.

• 1 Petru 2:24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

 
Credincioșii Vechiului Testament primeau vindecarea doar dacă apelau la profeții și preoții vremii, care aveau ungerea Duhului Sfânt, când Dumnezeu îi folosea în lucrarea Sa (Duhul Sfânt a venit să locuiască în credicioși doar după jertfa, învierea și înălțarea Lui Isus Cristos, transformându-i în „credincioși născuți din nou”). Vindecarea este dată de Dumnezeu Tatăl, în Numele Lui Isus Cristos și e împlinită în trupul celui vindecat, prin Duhul Sfânt.
 
Mântuirea primită prin Isus, include și sănătate. Termenul în limba greacă, folosit în original în Noul Testament, pentru mântuire, este „SOZO” care înseamnă: „a salva, a păstra liber de pericol sau boală, a scăpa de pericol sau distrugere, a vindeca, a face bine, a restaura starea de sănătate, a mântui prin Mesia.” (traducere din NAS, New Testament Greek Lexicon)
 
Deci, la cruce Isus a câștigat pentru noi nu doar viața veșnică ci și sănătate pentru trupurile noastre, cât timp trăim pe acest Pământ.
 
Dumnezeu i-a vindecat pe cei care credeau în El și păzeau poruncile Lui, și în zilele Vechiului Testament și continuă să vindece și azi, pentru că El îi vrea sănătoși pe copiii Săi. Satan este cel care ne vrea chinuiți, bolnavi, fără speranță.

• Exodul 23:25-26 „Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi îndepărta boala din mijlocul tău.”

• Maleahi 4:2 „Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi vindecarea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.”

• Psalmul 103:3 El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale,

 
În urma rugăciunii pentru vindecare conduse de Duhul Sfânt, aceasta poate surveni instantaneu, sau poate fi un proces de durată. Cheia primirii vindecării este credința! Iacov sugerează apelarea la cei care au experiență în lupta în rugăciune și care cred că primesc ceea ce cePuteți citi mai multe în articolul: „Vindecarea prin credință”


Carmen Pușcaș

Nimeni nu poate trăi fără o anumită capacitate de a îndura și a rezista! Isus a răbdat, a îndurat până la capăt. Biserica Lui, a răbdat de asemenea, de-a lungul secolelor și la fel trebuie să facem și noi.

Biblia ne arată că toți trebuie să îndurăm. Dicționarul explicativ al limbii române spune că verbul „a îndura” înseamnă: „a suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi”. Domnul a spus: “Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.” (Matei 24:13). Ceea ce înseamnă că nu va fi suficient să îndurăm numai o perioadă, ci va trebui să răbdăm până la sfârșit, pentru că contează cum terminăm „cursa vieții”, nu cum o începem!

Domnul ne-a dat Duhul Sfânt, Cuvântul Lui și tot ce avem nevoie ca să putem îndura, dar de noi depinde să ne facem partea care ne revine.

În parabola din Matei 7:24-27, Isus vorbea despre doi oameni care și-au construit casele, unul pe stâncă, iar celălalt pe nisip. Când a venit furtuna, așa cum era de așteptat, casa construită pe stâncă a rămas în picioare, pe când cea construită pe nisip s-a prăbușit dezastruos. Domnul ne spunea de fapt că vânturile acestei vieți vor sufla cu putere și vom rezista doar dacă „El este temelia” pe care ne construim viețile. Isus ne iubește și vrea să putem îndura fiecare furtună a vieții și să rămânem „în picioare”.

Nu este nicio îndoială că fiecare dintre noi va trebui să treacă prin furtunile acestei vieți. Dacă Isus este adevăratul fundament, harul Lui ne va salva din toate încercările. În Cristos putem înfrunta furtunile și ispitele vieții, precum și orice ne-ar putea atrage pe un drum greșit, frustrările, ofensele, provocările și tot ce ne poate ieși în cale. Domnul are tot ce avem nevoie ca să învingem.

Când am devenit creștini, ne-am născut din nou. Ca urmare în duh, totul a devenit perfect. Dar am continuat să avem aceleași trupuri și minți firești, chiar dacă duhurile noastre au intrat în Lumină și Duhul Sfânt a venit să locuiască în noi. Prin Duhul Sfânt și prin Cuvântul Lui Dumnezeu avem tot ce avem nevoie, dar de noi depinde să creștem și să ne maturizăm în El. Noi trebuie să ne construim noua viață cu Isus. Trebuie să-i predăm total Domnului atât trecutul cât și viitorul nostru, iar modul în care le percepem de acum încolo, trebuie filtrat prin adevărul Cuvântului Său, prin înnoirea minților noastre. Viețile noastre devin centrate pe Cristos, în loc să se mai rotească în jurul propriilor noastre persoane, pentru că acum Isus conduce, nu mai suntem noi la „cârmă”.

Când Îl chemăm pe Isus să fie Domnul vieții noastre, El devine Stânca noastră și pe urmă trebuie să învățăm să ne bazăm pe El, în orice vreme. În plus, avem nevoie să ne hrănim sufletele zilnic, citind și meditând la Cuvântul Lui, pentru ca pe urmă să-l aplicăm, împlinindu-l. De asemenea, trebuie să ne rugăm și să petrecem timp în prezența Domnului, să ne închinăm și să-L lăudăm, și să-I dăm timp să ne vorbească și să lucreze în noi. Ca să putem trăi pentru Isus, trebuie să-i cerem în mod constant Duhului Sfânt să ne umple, să dorim și să căutăm conducerea Lui zilnic și odată ce ne vorbește, să împlinim ce ne spune.

După ce învățăm să ne îmbrăcăm cu toată armura Lui Dumnezeu (puteți citi mai multe în articolul „Toată armura Lui Dumnezeu”), și să ne hrănim duhurile cu Cuvântul Scripturii, putem îndura și fi victorioși. Prin rugăciune și închinare ne putem umple duhurile cu Duhul Sfânt și astfel avem toată puterea de care avem nevoie. Trăind astfel, creștem și ne maturizăm în Cristos.

Dacă vrem să îndurăm până la sfârșit, trebuie să investim timp, efort, auto- disciplină și tot ce e nevoie pentru ca duhurile noastre să fie puternice în Cristos. Să nu uităm că dușmanul nostru spiritual stă continuu la pândă ca să ne găsească orice punct slab, orice „fisură în armură” pe care s-o folosească pentru a ne distruge. Apostolul Petru scria într-una dintre epistolele sale:

• Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. - 1 Petru 5:8-9

A deveni creștini este doar începutul vieții de credință. De acolo trebuie să creștem și să ne separăm de cei din lume, de muzica, petrecerile, media și toate valorile lor și să alegem doar ce este curat spiritual. Nu mai putem merge unde Isus nu ar merge și nici nu mai putem face ceea ce Isus nu ar face. Trebuie să studiem Biblia ca să putem descoperi comorile ascunse pe paginile ei, să ne înconjurăm cu prieteni creștini, să ne hrănim sufletele cu rugăciune, închinare, laudă și mulțumire la adresa Lui Dumnezeu, alegând doar ceea ce este pozitiv și în conformitate cu Scriptura.

• „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”-  Matei 10:38-39

Cu alte cuvinte, dacă vrem să îndurăm, trebuie să ne facem partea. Dacă suntem doar niște creștini care nu se mai opresc să-și plângă de milă și care abia se „târăsc” de pe o zi pe alta, atunci la noi este problema. Poate că am neglijat biserica sau nu ne hrănim zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu; sau poate nu petrecem timp închinându-ne și lăudându-L pe Domnul cu inimi mulțumitoare și curate, ca să-I dăm timp Duhului Sfânt să ne umple; sau poate nu-L căutăm pe Domnul zilnic sau ne îndoim de puterea și dragostea Lui sau poate că nu aplicăm ceea ce spune Biblia și nu trăim pe placul Domnului.

Dacă vrem să îndurăm până la sfârșit, trebuie să nu precupețim niciun efort pentru a crește în Domnul. Isus ne-a pus la dispoziție tot ce avem nevoie ca să putem îndura, dar noi trebuie să ne facem partea.

Să vedem ce spun următoarele versete despre răbdare, rezistență, perseverență și beneficiile pe care le aduc:

• Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz; calul nu poate da chezăşia biruinţei şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea. Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt. Psalmii 33:16-21

 

• ... eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc. -  Psalmii 59:9b-10

 

• Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău. -  Psalmii 119:9-16

 

• Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.  - Isaia 26:3-4

 

• Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”? Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.-  Isaia 40:26-31

 

• „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” - Matei 7:24-25

 

• „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”  - Matei 10:38-39

 

• „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.” - Matei 24:13

 

• „Semănătorul seamănă Cuvântul. Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei. Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor. Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.” - Marcu 4:14-20

 

• Isus i-a răspuns: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”” - Luca 4:4

 

• Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.” -  Luca 9:23-26

 

• Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; Romani 2:7

 

• Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. -  Romani 12:12 

 

• Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Cristos Isus; - Romani 15:5

 

• Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.  - Galateni 6:9

 

• Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus cristos.  -  Efeseni 5:15-20

 

• Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii - Efeseni 6:10-18

 

• Pot totul în Cristos care care mă întăreşte. - Filipeni 4:13 

 

• Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. -  2 Timotei 3:16-17

 

• Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. - Evrei 10:36

 

• ...să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. - Evrei 12:1b-3 

 

• „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” - Iacov 1:12

 

• „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”” - Apocalipsa 2:1-7

 

• „... Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” - Apocalipsa 2:10b-11 

 

• „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” - Apocalipsa 2:25-29

 

• „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” - Apocalipsa 3:4-6

 

• „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.» Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul.’”  - Apocalipsa 3:11-13

 

• „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”” - Apocalipsa 3:19-22

 

• „Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua." - Apocalipsa 21:7-8

Eli Cockrell