• Ioan 16:33 „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 
Putem avea pace în Domnul nostru, în mijlocul furtunilor vieții, cu condiția să ne punem încrederea în El și numai în El. Din păcate nu toate furtunile vieții sunt „prognozate”, nu toate apar pe „radarul” planurilor noastre. De fapt, cele mai multe ne iau prin surprindere. Ca să trecem cu bine prin ele, fără răni și dureri de durată, este important să fim pregătiți. Suntem obișnuiți să răsucim problemele prin care trecem pe toate părțile, să ne gândim la ele non-stop, să le repetăm la nesfârșit oricui vrea (sau care nu poate evita) să ne asculte și în tot acest timp să uităm că putem avea pace și chiar bucurie în Cristos. Ați observat că această abordare, nu numai că nu ne rezolvă problemele, dar de cele mai multe ori le agravează și îi face pe rude și prieteni să ne evite și poate chiar să renunțe la relația cu noi?
 
Ne face mai multă plăcere să ne întâlnim cu persoane calde, simpatice, vesele, mulțumite, care au totdeauna ceva frumos și încurajator de spus, decât cu cei nemulțumiți, care totdeauna se plâng și nu au decât aprecieri negative la adresa oricui sau pe price temă.
 
Am înțeles cu ceva ani în urmă, că a fi triști și abătuți din motive pe care nu le putem schimba sau nici măcar influența, nu schimbă lucrurile în bine. Petrecem prea mult timp nefericiți și nemulțumiți, fără să ne ajute cu nimic, dimpotrivă ne putem îmbolnăvi fizic și psihic. De fapt felul în care abordăm viața cu bune și rele, ține de atitudinea inimii și de gândurile pe care le acceptăm și cărora le dăm amploare meditând asupra lor. Cu cât identificăm mai corect sursa gândului care ne trece prin minte și ne opunem celor care vin de la cel rău, cu atât mai fericiți vom fi, ne vom simți mai bine cu noi înșine și vom putea fi închinătorii adevărați în duh și adevăr, pe care-i caută Tatăl Ceresc.
 

• Ioan 4:23 „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.”

 
Mulți oameni nu sunt fericiți când sunt singuri și au nevoie permanent să audă un zgomot de fundal (televizor, radio...) pentru că sunt nefericiți cu gândurile care le ocupă propria minte. Înnoirea minții, a modului de gândire, după nașterea din nou prin Duhul Sfânt, este esențială, pentru a putea rămâne pe Calea Domnului. Puteți citi mai multe pe acest subiect la click aici: „Înnoirea minții”).
​

• Marcu 10:27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

 
Decât să ne plângem celorlalți, care oricum nu pot face nimic, mai bine ne plângem Domnului, pentru că doar El are soluții la orice problemă sau situație imposibilă. Rugăciunea sinceră, făcută cu credință este rezolvarea a ceea ce pare de nerezolvat.
 

• Ioan 14:27 „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

 
 Isus este Prințul Păcii și doar în El găsim adevărata pace. Pacea Lui Isus este profundă, este desăvârșită, este de durată, dar de noi depinde s-o păstrăm. Fiind în permanență atenți la gândurile care ne trec prin minte, identificându-le sursa și oprindu-le pe cele care vin de la cel rău sau din firea noastră predispusă la îngrijorare și disperare, putem avea pacea de durată.
 

• 2 Corinteni 10:5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos.

 
Proclamând versetul de mai sus și alte versete pe tema cu care ne luptăm, ne vom opune reluării la infinit a gândului care ne chinuie și îl înlocuim cu ceea ce ne zidește și ne întărește. Cuvântul Lui Dumnezeu are putere! Mintea lăsată liberă, va fi repede „umplută” de gândurile celui rău care ne vor fura pacea și liniștea. Noi alegem să studiem Cuvântul Domnului să memorăm versetele care ne zidesc. Tot noi suntem cei care decidem să ne punem încrederea în Domnul, în loc să ne pierdem pacea îngrijorându-ne.
 
 
Carmen Pușcaș

Dumnezeu, în marea Sa înțelepciune, nu ne cere nimic pentru care nu ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie și nimic care să ne coste mai mult decât ne aduce beneficii. Slujirea în via Domnului nu este doar slujire. Dacă slujim păstrând relația corectă cu Domnul și ascultând de ghidarea Duhului Sfânt, vom culege beneficiile creșterii și maturizării spirituale.
 
Mântuirea noastră, L-a costat pe Dumnezeu mult mai mult decât credem că ne costă pe noi. Ni se pare că noi trebuie să renunțăm la tot, ca să-L putem urma. În realitate, Dumnezeu Tatăl și-a trimis Fiul să trăiască în limitele impuse de un trup uman, într-o lume murdară, meschină, prăfuită și urât mirositoare... A trebuit să-Și privească Fiul batjocorit, schingiuit, biciuit, plin de sânge, epuizat, fără să intervină și chiar mai mult, să-L vadă pe Fiul Său împovărat de păcatul întregii lumi, de toate suferințele și bolile omenirii (Isaia 53:4-5). Pe Fiul Său, care nu a păcătuit niciodată, să-L vadă atârnând pe cruce, între doi tâlhari, în rândul celor „fărădelege”, suferind cea mai josnică moarte a acelei vremi. Când „Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46 ) durerea Tatălui și a Fiului au atins apogeul. Tatăl Sfânt nu putea fi alături de Fiul care purta tot păcatul lumii... și toate acestea din dragoste pentru noi.
 
Cum am putea sta pasivi față de o dragoste atât de mare? Cine a plătit mai mult? Dumnezeu Tatăl Fiul și Duhul Sfânt sau noi? La ce a trebuit să renunțăm ca să fim ai Domnului? La tot ceea ce ne distrugea și ne făcea rău: păcate, relații care ne trăgeau înapoi, precum și stilul vechi de viață... Oricât de mare ni s-ar părea prețul care trebuie plătit pentru a fi mântuiți, dacă-l analizăm mai serios, realizăm că nu este un cost ci un câștig inestimabil pe termen lung. Câștigăm viața veșnică, a cărei valoare nu poate fi calculată în nimic material.
 
Viața cu Dumnezeu este o relație constant benefică pentru noi, în primul rând. Glorificând-ul pe Dumnezeu, în mod constant, ne face să ne luăm atenția de la problemele de fiecare zi și să ne concentrăm pe Cel care merită toată dragostea, adorarea, onoarea, ascultarea și închinarea noastră. Când ne detașăm de ceea ce ne face să suferim, vom putea vedea imaginea de ansamblu și vom știi că Dumnezeu va scoate ceva bun și din ceea ce acum pare răul cel mai mare.

• Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

 
Nimic din ceea ce diavolul intenționează spre răul nostru, nu este peste puterea Lui Dumnezeu de a folosi spre binele nostru, al celor care-L iubim și suntem chemați după planul Său. Acest verset este primul care-mi vine de obicei în minte când trec prin greutăți, și trebuie să spun că nu m-a dezamăgit niciodată. De fiecare dată, Duhul Sfânt m-a întărit aducându-mi aminte nu doar acest verset ci și alte situații similare prin care am trecut și care păreau fără scăpare, dar Domnul m-a scos cu bine din toate. Toți avem astfel de experiențe, nu-i așa?
 
Odată ce gustăm bunătatea și dragostea Lui Dumnezeu, ne bucurăm de siguranța protecției Sale peste viața noastră, nu mai putem avea niciun motiv „să dăm înapoi”. Dacă sunteți cumva ispitiți de diavolul să gustați din așa zisele plăceri ale lumii, nu vă lăsați înșelați. Nimic nu se poate compara cu ce are Domnul pentru noi în această viață și mai mult, cu ceea ce ne-a pregătit pentru viața veșnică.
 
Așa cum scrie Pavel, condus de Duhul Sfânt, în:

• Romani 8:1-2 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.”

 
Vina ne-a fost ridicată, suntem curați, neprihăniți, cu păcatul iertat și cu efectele lui anulate, cu o singură condiție: „să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt”, ceea ce înseamnă, în ascultare de Domnul.
 
Eu știu că pe mine nu m-a costat nimic, dacă mă gândesc mai bine, de fapt schimbarea felului de a trăi, de a gândi, de a fi, au fost toate spre binele meu. Nu m-aș întoarce pentru nimic în lume, la vechiul stil de viață plin de griji, teamă, nesiguranță! Deci prețul plătit de mine a fost de fapt câștig, în schimb, Domnul meu a plătit scump în locul meu. Nu pot decât să-L iubesc și să nu încetez să-I mulțumesc! Iubindu-L pe Isus, de fapt îmi fac mie cel mai mare bine! Glorie Domnului!
 
 
Carmen Pușcaș

De-a lungul anilor, Domnul m-a eliberat de păcat, de plata și robia lui, precum și de diferite obiceiuri rele. Prin Isus am scăpat de multe dependențe, cum ar fi fumatul și de a cheltui banii fără chibzuință. Și n-a încetat să mă ajute pe parcursul vieții de credință.
 
Nu toți oamenii au șansa să se nască în familii bune, creștine, unde Isus Cristos este Domn. Și pentru că eu nu am avut această șansă, ci provin dintr-un mediu dur, în care se muncea din greu, a trebuit să învăț multe lucruri pe care Domnul le avea deja pregătite ca să-mi vină în ajutor și să aleg să aplic metodele Lui, nu ceea ce știam deja. Știm că atunci când ne-am născut din nou, „toate lucrurile s-au făcut noi.” Această afirmație se referă la duhul nostru. În plan fizic, dacă am cântărit 100 kg înainte de nașterea din nou, vom cântări la fel și după. Duhul născut din nou ne-a afectat obiceiurile pe care le-am avut înainte, dar tot trebuie să fim transformați prin înnoirea minții noastre, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă doriți, puteți citi mai multe pe acest subiect la click aici: „Înnoirea minții”

• Romani 12:1-2 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

 
Și în acest proces al schimbării care durează cât trăim pe acest pământ, Isus mi-a dat încă o „mână de ajutor”. Reciteam versetele mele preferate despre Răpirea bisericii din Matei 24, Marcu 13 și Luca 21 și meditam la cuvintele Domnului, când am realizat că a spus ceva uimitor. Isus a spus: “Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:19)
 
Dintotdeauna, răbdarea a fost o mare provocare pentru mine. Cu toate că am fost eliberată de limbajul injurios cu mulți ani în urmă, cu răbdarea continuam să am probleme. Până când aceste cuvinte ale Lui Isus parcă au devenit vii, pe pagina Bibliei: “Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”
 
Ceva extraordinar s-a întâmplat! Dintr-o dată am înțeles, că doar așa putem trece biruitori prin necazurile vremii sfârșitului, despre care ne avertiza Isus, dar și prin necazurile vieții de zi cu zi.
 
Știm toți foarte bine că atunci când ne pierdem calmul, este cel mai greu să nu criticăm, să nu judecăm sau să nu rostim cuvinte injurioase sau calomnioase. Totdeauna am căutat „să-L laud pe Domnul în orice vreme”. Dar dintr-o dată am realizat un adevăr profund și anume, faptul că pierderea răbdării, nu duce doar la posibilitatea pierderii sufletului pentru veșnicie, ci este și un efect imediat; cât timp suntem nervoși, îl dezamăgim și-L supărăm pe Domnul, care caută să ne conducă și să ne direcționeze pe drumul bun. În schimb, când ne păstrăm calmul și avem răbdare, ne câștigăm sufletele noastre!
 
Studiind Scriptura, de-a lungul anilor, am înțeles că termenul „suflet”, nu înseamnă totdeauna „duh”, ci este folosit și cu sensul de „minte”. Deci acest verset ne spune că păstrarea răbdării, ne face să ne păstrăm atât duhul cât și mintea!

• Efeseni 4:20-24 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Cristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

 
Această descoperire a fost doar începutul călătoriei. Mărturia mea personală o puteți citi la click pe „Isus m-a eliberat...din nou – Mărturie”. De asemenea, avem un articol pe această temă: Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele voastre.

Dacă aveți probleme cu nerăbdarea și păstrarea calmului în situații critice, vă rog să citiți articolele menționate. Duhul Sfânt ne-a luminat și ne-a învățat multe pe acest subiect și nu doar atât, ci ne-a ajutat să avem mai mult calm, putere și bucurie, chiar și în situații limită.


Domnul să vă binecuvânteze și să vă țină tari până la șfârșit,



E. Cockrell

Viața cu Isus este minunată! Mântuirea nu ne costă nimic, pentru că Domnul nostru a plătit complet, integral, definitiv pentru păcatele noastre trecute, prezente și viitoare. Dar pentru a păstra mântuirea, trebie să renunțăm la tot ce nu este după voia Domnului. Ni se cere să trăim vieți curate, predate total, în ascultare totală de Tatăl Ceresc.

Dumnezeu nu ne cere nimic pentru care nu ne-a pus la dispoziție mijloacele ca să putem împlini și pentru care nu ne-a echipat în prealabil. Dacă Domnul Isus Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu a suferit atât de mult, pentru că ne-a iubit și ne vrea cu El în Rai pentru eternitate, putem spune ca și Pavel:

• 2 Corinteni 4:16-18 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

Dacă Apostolul Pavel numește încercările prin care a trecut, întristări ușoare de o clipă, noi nu avem nicio scuză să ne lăsăm doborâți de adversitățile vieții. Oricât ar fi de grele necazurile prin care trecem, nu pot fi mai mari decât ce a pătimit Domnul Isus în locul nostru, fără să fi păcătuit vreodată! A făcut totul din dragoste pentru fiecare dintre noi:

• Ioan 3:16-17 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ”

Ce poate fi mai minunat, decât să avem certitudinea că:

- Isus este cu adevărat păstorul nostru, care ne cunoaște în cele mai mici detalii și ne spune că la fel putem ajunge și noi să-L cunoaștem pe El și pe Tatăl. Cu cât ne apropiem mai mult și mai des de Dumnezeu și ne adâncim mai mult în Cuvântul Lui, că atât știm mai multe despre El și despre felul în care se raportează la noi și nu ne vom mai îndoi de dragostea, puterea și dorința Lui de a ne face bine.

• Ioan 10:14-15 „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

- Isus ne cunoaște și Îl putem urma:

• Ioan 10:2 „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”

- Cristos ne dă viața veșnică și nimeni nu ne poate lua din mâna Lui, dacă noi vrem să rămânem acolo!

• Ioan 10:28 „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”

- Dumnezeu Tatăl, este suveran, atotputernic, cel mai mare peste absolut tot, și suntem în mâna Lui. Nimeni nu ne poate smulge de acolo!

• Ioan 10:29 „Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”

- Isus și Tatăl sunt una și locuiesc în noi prin Duhul Sfânt. Ce ne putem dori mai mult?

• Ioan 10:30 „Eu şi Tatăl una suntem.”

În concluzie, cred că putem fii de acord cu Pavel:

• Filipeni 4:13 Pot totul în Cristos care mă întăreşte.

Carmen Pușcaș
​

Cuvintele rostite de Domnul Isus, în versetele care urmează, ne arată principalii pași ai umblării creștine.
​

• Matei 16:24 „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

Să privim mai atent la cuvintele Lui Isus, pe care le mai găsim și în Evangheliile lui Marcu și Luca.

• Marcu 8:34 „Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui.”

 

• Luca 9:23 „Apoi a zis tuturor:„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui."

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine”, ne arată că doar cei doritori să-L urmeze pe Cristos, pot s-o facă. A merge după Isus, înseamnă a trăi o viață de ascultare față de El. E singurul mod în care putem merge după Isus, călcând pe urmele pașilor Lui. Îl urmăm pe Cel pe care Îl iubim, adorăm și onorăm.
​
„Să se lepede de sine”, în original este cuvântul grecesc „aparneomai”, care înseamnă a renega complet, a se separa cu totul de cineva. Ca și copii ai Lui Dumnezeu, trebuie să ne separăm total de vechea noastră fire păcătoasă. Când am venit la Cristos, am renunțat de bună voie la vechea noastră natură și trăire păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, curată, neprihănită. Deci Isus ne spune să renunțăm la a face ce ne dictează natura noastă veche și să ne supunem conducerii Duhului Sfânt. După întoarcerea la Dumnezeu, continuăm să ”locuim în aceleași vase de lut”, deci nu putem trăi vieți perfecte și total sfinte, cât timp suntem pe acest Pământ, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu în toate lucrurile. Pe măsură ce continuăm să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să trăim curat, să-i facem pe plac Lui Dumnezeu în tot ce facem, spunem, simțim sau gândim și cu cât ne concentrăm mai mult pe cine suntem în Isus, decât pe greșelile noastre, vom semăna tot mai mult cu El. Cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Isus și pe măsură ce crește ungerea Duhului Sfânt în noi, vom păcătui tot mai puțin. Suntem în continuă transformare, până ne va lua Tatăl Ceresc, sus la El.
 
Dragostea pentru Isus ne convinge să-i predăm Lui tot, să renunțăm la dreptul de a face ce vrem noi și să dorim să facem voia Lui, în toate aspectele vieții noastre. Cu cât îi predăm mai mult conducerea vieții noastre, cu atât ne apropiem mai mult de totala lepădare de sine.
 
„Să-şi ia crucea”, era un act foarte familiar celor care trăiau pe vremea ucenicilor. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei care urmau să fie răstigniți, să-și care crucea pe care urmau să fie crucificați (așa au făcut și cu Domnul Isus). Actul în sine era o recunoaștere și acceptare tacită a faptului că sentința condamnării lor la moarte a fost una corectă. Deci, pentru noi credincioșii, a ne lua zilnic crucea, înseamnă recunoașterea faptului că firea noastră trebuie dată morții în fiecare zi, și acest act este unul corect, de dreptate, pentru a fi capabili să trăim în ascultare de Dumnezeu și nu de propria fire. Doar în dragoste și ascultare totală de Domnul se poate trăi o viață sfântă.
 
„Oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui”, arată foarte clar că mântuiți ajung cei care renunță să mai trăiască cum trăiau înainte să-L cunoască pe Cristos și aleg să trăiască curat, urmând exemplul Mântuitorului lor; pierderea acestei vieți pământești, pentru a o câștiga pe cea cerească, este un schimb care merită prețul! Nu suntem toți chemați să murim ca martiri, pentru gloria Lui Isus, dar suntem toți chemați să renunțăm la stilul vechi de viață și să trăim așa cum ne învață Scriptura, onorându-L pe Domnul nostru. Așa cum spunea Pavel, în:

• Filipeni1:21 Căci, pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig.

 
Domnul nostru știe ce este cel mai bine pentru noi și are planul perfect pentru fiecare în parte. Prin ascultarea de voia și cuvântul Lui, ne facem nouă o favoare imensă, pentru că Domnul ne vrea binele și mai mult decât ni-l dorim noi. Tatăl nostru ceresc ne iubește mai mult decât ne-am putea noi iubi sau oricine altcineva. Viața de ascultare este ceea ce a avut Dumnezeu în plan pentru omenire, de la momentul creației; ascultarea este esențială, pentru a rămâne sub protecția Domnului și în harul Său. Ascultarea este biletul de intrare în Ceruri. Și mai mult decât atât, viața de ascultare este singura care merită trăită! Aleluia! Mulțumim Doamne Isuse pentru că datorită Ție, toate acestea sunt posibile celor ce cred în Tine și în jertfa Ta!
 
 
Carmen Pușcaș
 

Putem fi eliberați de legalism, doar dacă suntem plini de Duhul Sfânt. Această umplere începe în timpul personal de intimitate cu Tatăl, acasă în cămăruţă, unde suntem doar noi şi Domnul. Pe măsură ce vom dezvolta o relaţie liberă în Duh cu El, vom putea să operăm în darurile spirituale şi în biserică.
 

• Coloseni 2:13-14 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.

 
Isus a luat asupra Lui plata cu moartea pentru păcatele noastre și a făcut ca orice condamnare pe care ne-o aduce diavolul să nu mai aibă putere să ne facă rău. Nu mai putem fi condamnați pentru nicio încălcare de lege, pentru care ne-am cerut iertare.
 
Singurele păcate neiertare, sunt cele pe care nu le-am mărturisit Domnului și pentru care nu i-am cerut iertare.
 

• Coloseni 2:15 A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.”

 
Domnul Isus i-a biruit pe Satan și pe demonii lui la cruce. El locuiește în noi și este mai tare decât stăpânitorul lumii acesteia.
 

• Coloseni 2:16-17 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

 
Omului îi este mai ușor să facă fapte pentru a crede că va fi mântuit... dar așa cum am văzut în acest verset... toate aceste reguli la care se supune omul sunt doar umbra veșniciei, adică sunt lipsite de substanță, O umbră dă doar impresia că reprezintă ceva, dar nu poate realiza nimic. Trupul este al lui Cristos! Isus este viu, real și doar prin El putem fi mântuiți. Doar prin jertfa Lui, care ajunge să acționeze în viețile noastre după ce L-am primit pe Isus ca Domn în inimile noastre, ajungem curați, neprihăniți, fără păcat. Faptele bune le facem după ce Isus ne-a schimbat inima și ”ne-a născut din nou din sămânța lui nepieritoare.”
 

• 1 Petru 1:23 Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

 

• Coloseni 2:18-23 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu. Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de nici un preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.”

 
Aceste versete vorbesc de la sine. Orice obiceiuri și fapte izvorâte din firea pământească și nu din Cristos, nu ajută la schimbarea credinciosului pentru a deveni tot mai mult asemeni lui Isus. Dimpotrivă, îl conduc pe cel care își pune încrederea în ele, spre iad și nu spre Rai. Isus este singura Cale spre Rai! El este trupul, nu umbra! Trebuie să rămânem în El și El în noi ca să nu ne pierdem premiul alergării, adică mântuirea!
 
Tatăl Ceresc vrea ca inima noastră să bată cu a Lui, El vrea să ne odihnim în El, vrea să ne înveţe lucruri profunde. El vrea să luăm promisiunile Lui ca fiind adevărate pentru noi personal, să citim Biblia cât mai mult, pentru că vrea să ne descopere lucruri noi. E timpul să ştim că Isus e VIU, e timpul să ştim că trebuie să recâştigăm teritoriile pierdute, acaparate de cel rău. E timpul să ştim că diavolul nu mai are putere asupra noastră, pentru că Domnul Isus trăieşte în noi și orice formă de închinare care pare bună, dar care nu-L are ca țintă pe Isus, ne duce în rătăcire. De aceea este esențial să studiem Biblia, ca să știm care este voia Tatălui Ceresc, ce-I place și ce nu, cum vrea să fim și să trăim. Să-L cunoaștem pe El ca să ajungem liberi!
 
Domnul Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" (Ioan 8.32)
 

• 1 Ioan 5:20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Cristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

 
​
C. Pușcaș
 

Dumnezeu vrea să ieşim din rutina îngrijorărilor, adică din a medita, a întoarce problemele pe toate feţele şi a le interconecta în toate felurile, şi să folosim experienţa câştigată prin procesul îngrijorării, pentru a medita la Cuvântul Său. Vrea să luăm versete pe care să le disecăm şi cu ajutorul Duhului Sfânt să înțelegem cine este Tatăl nostru Ceresc și ce așteaptă de la noi. Ne va descoperi adevăruri adânci, pe care să le aplicăm în viaţa de zi cu zi. Ne vrea flămânzi după Adevărul Său, dornici să ne adâncim în studierea Scripturii. Viaţa cu Domnul, nu este un set de reguli sau ritualuri, nici o succesiune de acţiuni (acum citesc Biblia, acum mă rog, acum spun altora despre Isus), ci Domnul vrea să fie permanent în gândurile, dorinţele, emoţiile, bucuriile şi tristeţile noastre.
 
Când Domnul vine să locuiască în noi, ne transformă și ne dă o nouă identitate. 

• Coloseni 1:27b Cristos în voi, nădejdea slavei.
  

Când Isus este cu adevărat în noi, se reflectă în ceea ce gândim, în ceea ce simțim și spunem, în felul în care acţionăm. Când ne purtăm cum vrea Tatăl ceresc, avem pace deplină în El, pentru că suntem în centrul voii Sale și lăsăm slava Lui să se vadă în viețile noastre. Acesta este marele adevăr pe care Tatăl ceresc îl vrea revelat în fiecare din copiii Săi, pentru ca nimeni şi nimic să nu ne facă să dorim să Îl părăsim. Înţelegând acest adevăr, ajungem pe deplin copiii săi, el în noi si noi în el!
 
Măreţia Tatălui nu are limite fizice, limitele sunt puse doar de puterea noastră de înţelegere şi de micimea credinţei noastre, dar nu reflectă adevărul despre cine este Dumnezeu.
 
Puterea noastră de înțelegere este limitată. Dumnezeu este atât de măreţ, magnific, extraordinar, imens, încât Universul nu-L poate cuprinde... Omul nu e nici măcar vizibil din spaţiu, de unde Pământul se vede imens, iar Pământul e invizibil în raport cu unele planete din Univers, care la rândul lor sunt invizibile în raport cu cele mai mari planete și cu mărimea Universului care continuă să se mărească. Acest Dumnezeu fără limite, alege să locuiască în noi, ființe limitate! Iar omul îndrăzneşte să pună la îndoială puterea Lui, măreţia Lui și omniprezenţa Lui?
 
Dacă înţelegem măcar o fărâmă din Cine Este EL, atunci nu ne mai temem de nimeni şi nimic, fie din lumea fizică, vizibilă, fie din cea spirituală. Diavolul și demonii lui nu vor mai reprezenta nicio amenințare pentru noi, creștinii născuți din nou. Ni se va părea natural să aplicăm îndemnul următorului verset:

• Iacov 4:7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

 
 Să nu uităm că „Cel ce este în noi e mai tare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4).
 
Putem fi mai mult decât biruitori prin Cel ce locuiește în noi, dacă alegem să luptăm „lupta cea bună a credinței”, în fiecare zi, așa cum ne îndemna Pavel în 1 Timotei 6:12. Ca urmare a unei vieți de credință, avem certitudinea, nu doar speranța, că trăim în prezența Tatălui ceresc, în slava Lui.



Carmen Pușcaș