OARE NE-AM PĂRĂSIT DRAGOSTEA DINTÂI?

  
Cred că Domnul are un Cuvânt pentru mulți dintre cei care facem parte din biserica Lui. Suntem chemați să ne întoarcem la dragostea dintâi. Este o chemare care seamănă mult cu cea adresată bisericii din Efes, din scrisoarea către cele șapte biserici din Apocalipsa 2:1-7. Să luăm în considerare ce le-a spus Isus efesenilor prin următoarele versete.

• Apocalipsa 2:3-5 „Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

 
Unii creștini ar putea spune că nu contează că Isus nu mai ocupă primul loc în inima lor, pentru că nu Îi întorc spatele complet Domnului și că nu revin din nou în lume. Dar adevărul este că dacă continuăm să ne îndepărtăm de Domnul, vom ajunge tot mai reci spiritual. S-ar putea să fie unii creștini care cred că suntem sub atât de mult har, încât nu trebuie să avem o relație respectuoasă cu Domnul. Dar Isus a spus că va îndepărta lumina celor care desconsideră corecția Lui.
 
Să sperăm că nu suntem ca cei din biserica Laodiceenilor, cei din ultima dintre cele șapte biserici.

• Apocalipsa 3:15-16 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

 
Ce este uimitor despre cei din Biserica din Laodiceea, este că nici măcar nu știau cât de gravă era starea lor spirituală! Dacă nu ascultau de avertismentul Domnului, îi aștepta cel mai dur deznodământ: urmau să fie vărsați din gura Domnului! Niciunul dintre noi nu vrea să îți piardă relația cu Isus, nu-i așa? Deci trebuie să fim atenți la starea noastră spirituală și să Îl iubim sincer și total pe Domnul nostru. Isus a spus că cine Îl iubește păzește poruncile Lui (Ioan 14:21).

• Apocalipsa 3:17-19 „Pentru că zici: ‹Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!”

 
Când lăsăm lumea să se interpună între noi și Dumnezeu îi dăm permisiunea diavolului să ridice un zid între noi și Domnul, punând câte o cărămidă din loc în loc. Domnul nu vrea cărămizi între El și noi. Și dacă îl lăsăm pe cel rău să continue să zidească, zidul începe să prindă contur și nu va dura mult până când va fi complet separându-ne de Domnul nostru. Acest lucru se întâmplă când facem ce ne învață religia, inima noastră este departe de Domnul. Ajungem să ne pierdem intimitatea cu Domnul, să-l întristăm serios pe Duhul Sfânt, inimile noastre încep să devină împietrite, iar auzul nostru spiritual devine din ce în ce mai rău. Rezolvarea o găsim în ceea ce a spus Domnul: „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.”
 
Deci de unde am căzut? Când am devenit creștini, am fost atât de recunoscători că Dumnezeu ne-a iubit și că Isus a murit pentru noi. Cei mai mulți dintre noi am fost plini de râvnă pentru Domnul și doream ca și alții să se întoarcă la El. Aveam intimitate cu Domnul și inimile pline de bucurie. Ne doream să-I facem plăcere. Eram atât de recunoscători că am fost eliberați de robia păcatului și consecințele acestuia. Făceam totul ca să fim persoane integre care să-L slujească și să se I se închine Domnului sincer și din toată inima.
 
Dar, cu timpul lumea și presiunile ei se pot strecura din nou în viețile noastre. Dacă nu suntem atenți, nu ne vom mai concentra pe Domnul, ci pe ceea ce devine mai important, fie că este vorba de carieră sau de locul de muncă, bani, copii, relații, plăcerile acestei lumi etc. Când căutăm mai mult ce ne dorim de la Domnul, decât pe Domnul, căutăm mai mult mâna și nu fața Lui (Psalmul 27:8).
 
Dumnezeu Tatăl vrea să ne binecuvânteze, dar de multe ori noi lăsăm binecuvântarea să intervină între noi și Dumnezeu. Vă puteți imagina cum ar, părinte fiind, să vă doriți să vă binecuvântați copilul, iar cadoul pe care i-l cumpărați (telefonul, tableta, computer-ul) să îi ocupe timpul pe care înainte îl petrecea cu dumneavoastră și chiar să ajungă să îl distrugă prin lucrurile urâte la care are acces prin acel cadou? La fel de dureros este și faptul că după ce cresc, copiii nu mai doresc atenția părinților și vor să fie doar cu prietenii, ignorându-i pe cei care fac totul pentru ei. Dragostea și dorința părinților nu s-a schimbat, dar circumstanțele i-au făcut pe copii să se îndepărteze.
 
Alt pericol este să ajungem mai preocupați de slujirea pentru Domnul, decât de Cel pe care ar trebui să-l slujim și să credem că este mai important să păzim regulile religioase decât să acceptăm harul Domnului. Când lăsăm neprihănirea proprie și mândria să ne conducă, devenim critici la adresa altora și credem că știm tot ce trebuie să facă ceilalți precum și ce este în inima lor și din ce motive fac ceea ce fac. Să nu uităm niciodată că nu suntem Dumnezeu nici Duhul Sfânt. Cine suntem noi ca să-L uităm pe Cel care încă ne iubește și continuă să ne aștepte să ne întoarcem la El din toată inima?
 
Nimeni nu vrea să fie într-o relație unilaterală. Nu este plăcut pentru nimeni să ia cina cu cineva care nu-i acordă atenție și stă tot timpul pe telefon, nici să petreacă timp cu cineva drag care este prezent doar fizic, iar mintea îi este în altă parte. Iar dacă i se atrage atenția, se prefac că își schimbă atitudinea, dar este ceva forțat, nu din inimă.
 
Domnul vrea să Îi aparținem total, din toată inima și știe adevărul deplin despre noi. Nu îl putem înșela. El ne va ajuta să revenim pe drumul cel bun, dar depinde de noi să ne facem partea. Trebuie să facem acest lucru din dragoste și respect față de Domnul, precum și spre binele nostru. Nu Isus a construit zidul de despărțire și nu El a mers pe drumul greșit. Trebuie să ne pocăim pentru că am permis să intervină ceva între noi și Domnul. Trebuie să murim din nou față de sine și să nu mai ascultăm de conducerea firii, ci de Domnul. Să prețuim din nou prezența și ghidarea Duhului Sfânt, împlinind ce ne conduce să facem. Fără intimitate cu Domnul, nu există viață reală. Frânge-ne Doamne dacă trebuie și Te rog ajută-ne să ne întoarcem la dragostea dintâi la locul de bucurie și fericire deplină în Tine.

• Matei 10:37-39 „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

 
 
 
Eli Cockrell
 
 
Și acum câteva versete asupra cărora merită să medităm cât mai des, ca să nu ajungem să ne pierdem dragostea dintâi, iar dacă s-a întâmplat să nu mai fim în clocot pentru Domnul, să realizăm unde suntem și să ne întoarcem la predarea totală și bucuria unei relații sincere cu Isus.
 
Matei 22:36-40 Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.”
 
Iacov 1:23-27 Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
 
2 Petru 1:5-11 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.
 
Evrei 12:3-6 Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
 
Evrei 12:12-13 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
 
Proverbele 14:14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
 
2 Corinteni 13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
 
Ioan 14:21a „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte...”
 
Galateni 4:9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
 
Matei 6:21 „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”
 
Apocalipsa 2:1-7 „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: «Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi.tiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel , voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor , pe care şi Eu le urăsc.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.’”
 
Apocalipsa 3:14-22 „Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: «Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: ‹Sunt bogat , m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”