De unde știm că promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut poporului Său ales, Israel, sunt valabile și pentru noi, neamurile? Știm, pentru că prin Isus Cristos, am devenit copii ai promisiunii, așa cum Isaac a fost pentru Avraam. Apostolul Pavel, explică detaliat în Epistola către Romani, capitolul 4, cum prin credință, Avraam a fost socotit neprihănit, înainte de circumcizie, tocmai pentru ca noi, să moștenim toate promisiunile făcute urmașilor lui. Dumnezeu l-a numit pe Avraam „tatăl multor neamuri”. În Romani 4:11 citim: „Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta”.
 

• Romani 4:16 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

 
Cei care nu ne-am născut din părinți evrei, suntem ramurile crescute din Isaac (fiul promis al lui Avraam), ramuri care prin „altoire” în Isus Cristos, au parte de „ rădăcina și grăsimea” măslinului; dacă rădăcina este sfântă și binecuvântată, așa sunt și ramurile. „Rădăcina” o reprezintă Avraam, Isaac și Iacov patriarhii poporului Israel. Pe evrei, Dumnezeu i-a format ca popor, și sunt numiți „măslini roditori”, noi în schimb am fost „măslini sălbatici”. Evreii care n-au păzit legământul cu Dumnezeu, sunt ramurile tăiate. Avertismentul scris de Pavel, este foarte clar: rămânem în bunătatea Lui Dumnezeu, atâta timp cât trăim în ascultare de El.
 

• Romani 11:16,17,20,21 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,... Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.
  

 

• Fapte 2:39 „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

 
Pavel le scrie creștinilor din Efes, care nu erau iudei, ci dintre neamuri, demonstrându-le cum prin Isus Cristos au primit aceleași drepturi cu poporul lui Israel.
 

• Efeseni 2:12-20 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Cristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Cristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos.

 
Corintenii erau tot greci, deci tot dintre neamuri:
 

• 2 Corinteni 1:20 În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

 
Nici cei din Roma nu erau evrei, dar Pavel le spune că făgăduințele sunt și pentru ei, prin Isus:
 

• Romani 15:8-9 Cristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor şi ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău.”

 
Și dacă am înțeles că promisiunile din Vechiul și Noul Testament sunt valabile pentru noi toți care suntem în Cristos, să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să credem că sunt valabile pentru fiecare dintre noi.
 
Noi suntem cei care trebuie să ne întărim credința, repetând promisiunile Scripturii, care se referă la situația grea prin care trecem, până când suntem convinși că Domnul le va împlini pentru noi. Credința e singura cheie care deschide ușa împlinirii promisiunilor Lui Dumnezeu „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)
 
 
Carmen Pușcaș
 

Războiul dintre Dumnezeu și Satan este foarte real și actual. Diavolul l-a început, dar Dumnezeu îl va încheia. Diavolul a fost creat ca un înger bun; era frumos la privit și avea o poziție înaltă în Ceruri, dar a făcut imensa greșeală de a încerca să ia locul Lui Dumnezeu. Satan nu este doar tatăl minciunii, ci este și tatăl rebeliunii și al revoltei împotriva Lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate pretinde că cunoaște toate detaliile, dar știm că Lucifer (care după rebeliune a devenit Satan) a decis că vrea să fie ca Dumnezeu. A reușit să convingă cu minciunile lui, o treime dintre îngerii din ceruri. După ce a fost izgonit din ceruri și aruncat jos pe Pământ, a intrat în grădina Edenului continuând să uzurpe puterea Lui Dumnezeu, înșelându-i pe Adam și pe Eva.

Oricine păcătuiește, indiferent care este păcatul, comite păcat împotriva Lui Dumnezeu. Oricine păcătuiește, cade în minciuna tatălui minciunii, al rebeliunii și aceasta este: „Tu poți fi ca Dumnezeu! Poți face ce vrei tu, când vrei tu, cum vrei tu. Nu trebuie să asculți de Dumnezeu. Fii propriul tău dumnezeu.” Aceasta este „minciuna”.

Adevărul este: Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc, El a creat totul, inclusiv regulile. Prima regulă este: Dumnezeu este Dumnezeu. Nimeni altcineva nu-i poate lua locul, nici unui dintre noi și cu siguranță, nici diavolul. Neascultarea costă scump; nimeni nu și-o poate permite, de ce? Pentru că neascultarea ne separă de scopul pentru care am fost creați și anume, să avem o minunată părtășie cu Dumnezeu Tatăl nostru.

Și cum se desfășoară acest „război”, de când diavolul a fost aruncat din Rai, jos pe Pământ și i-a făcut pe Adam și Eva să păcătuiască, în Grădina Edenului?

Este o bătălie constantă pentru sufletele noastre. Dumnezeu vrea să ajungem în Rai și caută să ne ajute să reușim, în timp ce diavolul face totul ca să ucidă și să distrugă cât de mulți oameni poate. Fiecare persoană care crede minciuna că Dumnezeu nu trebuie să fie onorat și ascultat, este un suflet pe care l-a câștigat diavolul.

Unde sunt creștini, acolo este Lumină. Unde sunt cei pierduți, este întuneric. Forțele demonice folosesc oamenii și primesc putere folosindu-se de oameni. Diavolul vrea să „curețe” lumea de creștini și cu cât crește numărul celor care aleg să fie contra Lui Dumnezeu, întunericul de pe Pământ se mărește și puterea diavolului devine mai mare. Ca și oameni, nu putem vedea în mod normal, ce se întâmplă în lumea spirituală, dar cu siguranță putem vedea rezultatele a ceea ce se întâmplă acolo. Situația este reală. Pământul a mai fost odată plin de întuneric și a trebuit să fie curățat prin Potop și Dumnezeu a „re-început” înmulțirea rasei umane prin Noe și familia lui. Acum suntem aproape de sfârșitul vremurilor. Aproape de final, ne apropiem de ultima cădere a cortinei.

Dacă-L alegem pe Dumnezeu și să ascultăm de El, facem să crească puterea Luminii. Dacă alegem minciuna venită de la tatăl minciunii și rebeliunii, vom aparține întunericului. Deciziile și acțiunile corecte, fără păcat dau putere Cerului să-și facă lucrarea. Neascultarea de Dumnezeu, dă putere celui rău să lucreze. Cineva poate spune:„ Eu nu aleg nici pe unul nici pe celălalt.” Dar și a nu alege înseamnă tot neascultare de Dumnezeu.

Diavolul are tot mai mare putere pe măsură ce reușește să crească întunericul din oamenii neascultării. Dumnezeu este Atotputernic. Dar El ne-a dat opțiunea voinței libere (chiar dacă consecința păcatului este moartea, El acordă iertarea celor care se pocăiesc de păcate, îl acceptă și-L urmează pe Isus Cristos ca Domn). Deci până când „vremea alegerii” se va încheia, Dumnezeu permite o anumită măsură de alegere, chiar împotriva Lui. Dar va veni ziua Judecății, când fiecare va da socoteală de alegerile făcute.

Scopul lui Satan este să elimine creștinismul de pe Pământ și să cucerească Raiul cu forța. El continuă să fie plin de propria rebeliune și revoltă. Finalul este foarte clar. Dumnezeu câștigă. Chiar dacă creștinii ajung prinși în capcanele diavolului, cel mai mare rău care-l poate face este să ne ucidă trupurile. Când ne luptăm cu gândurile despre persecuții extreme și chiar moarte, trebuie să ne opunem fricii, amintindu-ne ce ne-a spus Domnul , „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă.”(Matei 10:28)

Și încurajați-vă cu aceste cuvinte ale Lui Isus „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25)

Fiți tari, rămâneți fermi în credință și continuați să creșteți în apropierea de Domnul, pentru că numărătoarea inversă se apropie, fie că sunteți gata, fie că nu.

E.Cockrell

• Psalmii 91:9-16 Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. – „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.

 
Ce imensă binecuvântare este să știm că, atât timp cât trăim pentru El, Dumnezeu poruncește îngerilor Săi să ne păzească, să fie cu noi în permanență; că e cu noi în orice situație grea sau care pare fără ieșire; că este gata să ne răspundă de câte ori Îl chemăm. De ce? Dumnezeu ne spune de ce: „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.”
 
Iubindu-L pe Dumnezeu ne facem cea mai mare favoare. Iubirea sinceră e urmată de ascultare, pentru că dorim să-i facem pe plac celui pe care-L iubim. Suferim când supărăm persoana iubită. Dacă așa îi tratăm pe semenii noștri, de ce am crede că lucrurile stau altfel cu Dumnezeu, care El însuși este dragoste!
 
Voia Lui Dumnezeu pentru noi, este cea mai bună! Pentru Domnul, contează mai mult să ne pregătească pentru Cer, unde să fim cu El pentru eternitate, decât să avem succes în viața pe Pământ. Pentru binele nostru etern, trebuie să moară natura noastră carnală, păcătoasă, și asta doare. Tatăl Ceresc sufere cu noi, tocmai pentru că ne iubește și nu ne lasă să trecem prin dureri la care să nu le putem face față. Haideți să recunoaștem că ne simțim mult mai bine, după ce nu mai suntem conduși de egoism, răutate, răzbunare, critică, comoditate.... Dar nu scăpăm de acestea, ca și de multe altele fără dorința sinceră de a ne schimba și fără să cerem ajutorul Duhului Sfânt și fără să urmăm ghidarea Lui. Slava Domnului că totul este posibil cu Isus!

• Psalmii 121:3-8 Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

 
Mulți se încred în puterea lor, considerând că sunt de neînvins. În realitate, fără ca protecția Lui Dumnezeu să fie peste mâna care ține arma, nicio victorie nu este sigură. Și Goliat s-a crezut invincibil. Dar David, care era atunci un tânăr firav, iar arma lui era o simplă praștie, l-a învins, pentru că a luptat în Numele Dumnezeului Atotputernic! (1 Samuel 17:42-50)

La click aici, puteți citi mai multe despre „Dumnezeu poartă de grijă”

​Carmen Pușcaș