Am auzit multe predici de-a lungul anilor despre neputința de a te opune păcatului și ce mari păcătoși suntem, noi creștinii. Versetele folosite ca bază, erau ce spunea Pavel în capitolul 7 din epistola către Romani. Slavă Domnului că nu acesta este adevărul în Cristos, ci doar una dintre încercările predicatorilor de a face audiența să se simtă bine... chiar dacă ascultătorii nu trăiesc la nivelul cerințelor Bibliei.
 
Deci, putem trăi curat, fără păcat? Adică, putem învinge cu adevărat ispitele și păcatul? Dumnezeu este drept și corect. El nu ne pretinde nimic, pentru care nu ne-a dat tot ce avem nevoie, ca să putem împlini. Dacă n-am putea trăi liberi de păcat, nu ne-ar fi cerut s-o facem. Știm că Fiul Său, Isus Cristos a venit să trăiască pe pământ într-o fire asemănătoare cu a noastră, ca să ne pună la dispoziție modelul perfect de viață, dar și uneltele necesare ca să trăim în neprihănire. Cu cât înțelegem mai bine cine suntem în Cristos, păcătuim mai puțin. Cu cât ne dorim mai mult să-i facem plăcere Lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom învinge ispitele. Dar haideți să analizăm puțin ce spune Pavel.

• Romani 7:14-15 Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

 
Legea pe care a primit-o Moise de la Dumnezeu pentru poporul Său, nu poate fi împlinită doar prin puterea firii pământești, care e robită legii păcatului. Despre asta vorbește Pavel. Nu e posibil să trăim viața de credință fără puterea și călăuzirea Duhului Sfânt.
 
Dacă am analiza doar acest capitol, am putea trage concluzia că Pavel erau un mare păcătos. Și atunci, cum le-a putut scrie corintenilor să îl considere un exemplu demn de urmat? (1 Corinteni 4:16, „De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.”; 1 Corinteni 11:1, „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos.”) De fapt, Pavel se identifică cu creștinii disperați că nu pot renunța la vechiul stil de viață, păcătos, dinaintea convertirii, doar pentru a le da și soluția la problema lor.

• Romani 7:18 -20,24,25 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine [...] O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

 
Dacă doar la nivelul minții vrem să-L urmăm pe Cristos, nu avem nicio șansă. Dar dacă trăim conduși de Duhul Sfânt, care după nașterea din nou e unit cu duhul nostru, vom trăi.
 
Vom ști că este așa, pentru că nu vom mai fi atrași de lucrurile lumii, de ceea ce ne plăcea înainte, dimpotrivă, ne mirăm că ne-au putut atrage vreodată.

• Romani 8:1-6 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

 

• Romani 8: 11-16 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

 
Nu mai suntem robi al păcatului, ci copiii înfiați ai Lui Dumnezeu. Dar lupta nu se încheie aici. Zilnic ne luptăm cu firea pământească, ca s-o ținem sub ascultarea de Duhul Sfânt. Așa cum spune și Pavel în,

• 1 Corinteni 9:26-27 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

 
Cu cât studiem mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu, cerând ajutorul Duhului Sfânt ca să-l înțelegem și să-l facă să devină „viu și lucrător” în noi, cu atât vom știi mai bine ce așteaptă Dumnezeu de la noi ca să-i facem pe plac și ce trebuie să facem ca să fim transformați prin înnoirea minții noastre. Când identificăm ce trebuie să schimbăm în noi, sau un păcat la care n-am reușit să renunțăm, ce putem face? În primul rând e nevoie să aflăm ce spune Scriptura pe acea temă, așa că vom căuta versetele referitoare la acel subiect. Apoi, după ce am recunoscut că avem o problemă, și admitem că trebuie să ne schimbăm, ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne ajute și să ne dea determinarea să luptăm până la victorie. Pentru aceasta, este esențial să ne punem de acord cu ce spune Dumnezeu pe tema respectivă, pentru a ne schimba mintea și felul de gândire. Vom scrie versetele respective, și vom medita asupra lor zilnic. De ce? Pentru că Cuvântul Lui Dumnezeu are putere.

• Ioan 15:7 „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”

 
Cuvântul Lui Dumnezeu ne transformă, ne descopere cine suntem în Isus, și cum putem deveni cine suntem în El. Trăirea în lumea condusă de păcat ne-a îndepărtat de cine am fost creați să fim, dar studierea cu pasiune a Cuvântului și meditarea asupra lui până când ne este revelat de Duhul Sfânt și prinde viață în noi, ne va ajuta să ne întoarcem la ceea ce vrea Dumnezeu să fim; și anume copiii Săi, care trăiesc conduși de Duhul Sfânt și care radiază lumina Lui Cristos.
 
Suntem într-o luptă continuă, dar nu luptăm singuri. Dumnezeu Tatăl ne-a pus la dispoziție puterea și ungerea Duhului Sfânt prin care Cuvântul Scripturii ajunge viu și transformator în cei care se umplu de el. Cât timp Isus Cristos este Domn peste noi și trăim în predare totală înaintea Lui, știm că suntem „mai mult decât biruitori” și vom deveni tot mai mult asemeni Lui.
 
Adevărata fericire vine din trăirea în voia Lui Dumnezeu, conduși de Duhul Sfânt și nu făcând ce ne dictează firea umană decăzută.
 
 
Carmen Pușcaș