DE UNDE ȘTIM CĂ PROMISIUNILE VECHIULUI TESTAMENT SUNT ȘI PENTRU NOI NEAMURILE?

De unde știm că promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut poporului Său ales, Israel, sunt valabile și pentru noi, neamurile? Știm, pentru că prin Isus Cristos, am devenit copii ai promisiunii, așa cum Isaac a fost pentru Avraam. Apostolul Pavel, explică detaliat în Epistola către Romani, capitolul 4, cum prin credință, Avraam a fost socotit neprihănit, înainte de circumcizie, tocmai pentru ca noi, să moștenim toate promisiunile făcute urmașilor lui. Dumnezeu l-a numit pe Avraam „tatăl multor neamuri”. În Romani 4:11 citim: „Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta”.
 

• Romani 4:16 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

 
Cei care nu ne-am născut din părinți evrei, suntem ramurile crescute din Isaac (fiul promis al lui Avraam), ramuri care prin „altoire” în Isus Cristos, au parte de „ rădăcina și grăsimea” măslinului; dacă rădăcina este sfântă și binecuvântată, așa sunt și ramurile. „Rădăcina” o reprezintă Avraam, Isaac și Iacov patriarhii poporului Israel. Pe evrei, Dumnezeu i-a format ca popor, și sunt numiți „măslini roditori”, noi în schimb am fost „măslini sălbatici”. Evreii care n-au păzit legământul cu Dumnezeu, sunt ramurile tăiate. Avertismentul scris de Pavel, este foarte clar: rămânem în bunătatea Lui Dumnezeu, atâta timp cât trăim în ascultare de El.
 

• Romani 11:16,17,20,21 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,... Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

 

• Fapte 2:39 „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

 
Pavel le scrie creștinilor din Efes, care nu erau iudei, ci dintre neamuri, demonstrându-le cum prin Isus Cristos au primit aceleași drepturi cu poporul lui Israel.
 

• Efeseni 2:12-20 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Cristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Cristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos.

 
Corintenii erau tot greci, deci tot dintre neamuri:
 

• 2 Corinteni 1:20 În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

 
Nici cei din Roma nu erau evrei, dar Pavel le spune că făgăduințele sunt și pentru ei, prin Isus:
 

• Romani 15:8-9 Cristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor şi ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău.”

 
Și dacă am înțeles că promisiunile din Vechiul și Noul Testament sunt valabile pentru noi toți care suntem în Cristos, să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să credem că sunt valabile pentru fiecare dintre noi.
 
Noi suntem cei care trebuie să ne întărim credința, repetând promisiunile Scripturii, care se referă la situația grea prin care trecem, până când suntem convinși că Domnul le va împlini pentru noi. Credința e singura cheie care deschide ușa împlinirii promisiunilor Lui Dumnezeu „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)
 
 
Carmen Pușcaș