ESENȚA TRĂIRII CREȘTINE

 
Apostolul Pavel a fost un exemplu demn de urmat, pentru că s-a predat Domnului pe deplin. A putut să trăiască așa cum a predicat, pentru că așa cum el însuși spunea, în Filipeni 1:21 pentru el, „a trăi este Cristos și a muri e un câștig”. La începutul capitolului 4 din Epistola către Efeseni, Pavel ne-a sfătuit să avem un comportament demn de chemarea de a fi copiii Lui Dumnezeu. Faptul că le-a amintit cititorilor epistolei că era în închisoare pentru credința în Isus, ne arată că nu a făcut niciun compromis în relația cu Domnul, ca să evite suferința sau costurile. Sfatul oferit de o astfel de persoană este demn de urmat! Să nu uităm că Pavel s-a adresat inițial celor printre care a trăit și care știau că ceea ce le spunea despre sine era adevărat.

• Efeseni 4:1-3 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.

 
Care este chemarea la care se referea Pavel? Cuvântul original tradus „chemare” este „klḗsis” și înseamnă „chemarea prin care Dumnezeu invită toți oamenii ca să primească darul mântuirii Sale, cu toate binecuvântările care însoțesc mântuirea.” Cuvântul original din limba greacă tradus „vrednic” este „axiós” și înseamnă „vrednic, într-o manieră vrednică, având o valoare care este identică cu cea reală sau adecvat; demn, într-o manieră demnă; în mod corespunzător - după cum se cuvine, evlavios, cu vrednicie” (conform „HELPS Word-studies”).
 
Comportamentul vrednic de statutul de copii ai Lui Dumnezeu este opusul mândriei și al aroganței. Atitudinea smerită, respectuoasă, modestă și cuviincioasă ne ajută să avem blândețe și îndelungă răbdare atunci când este nevoie. Ca să putem fi smeriți, trebuie să recunoaștem că tot ce este bun în noi este Isus și că doar prin El putem fi neprihăniți. Doar când trăim prin Duhul Sfânt, urmând conducerea Lui, permitem roadei Lui să se manifeste în noi și putem avea îndelungă răbdare. Dragostea și răbdarea ne ajută să avem atitudinea corectă când lucrurile nu merg cum ne dorim sau când cei e lângă noi nu fac ce ne-am aștepta să facă. Chiar dacă inițial Pavel s-a adresat creștinilor din Efes, sfatul Lui este și pentru noi. Toți credincioșii trebuie să facem ce ține de noi ca să trăim în pace unii cu alții, în unitate prin Duhul Sfânt. Doar între credincioși poate fi păstrată legătura Duhului, pentru că fiecare creștin născut din nou este templul Duhului Sfânt. Ne dorim să trăim în pace, atât cât ține de noi și cu cei care nu sunt copiii Domnului, atâta timp cât nu trebuie să facem ceva care să-L supere pe Dumnezeu. Dar unitatea cu cei din lume nu poate fi în Duhul Sfânt, pentru că nu locuiește în ei. Adevărata legătură a păcii poate fi doar între cei credincioși, pentru că pacea este roada Duhului Sfânt.

• Coloseni 1:10 pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,

 
Pe măsură ce petrecem tot mai mult timp în prezența Domnului, permitem dragostei Lui să se manifeste tot mai mult în inimile noastre și vom deveni tot mai plăcuți Domnului. Dragostea ne îndeamnă să facem fapte bune și ne dă dorința să Îl cunoaștem tot mai mult pe Dumnezeu, ca să știm cum să trăim pe placul Lui.

• 1 Tesaloniceni 2:12 să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.

 
Cum ar putea crede cineva că nu contează cum ne purtăm dacă suntem copiii Lui Dumnezeu? Suntem chemați nu doar să facem parte din Împărăția Lui Dumnezeu, dar și să beneficiem de slava Sa, care este manifestarea prezenței Sale, onoarea și măreția Sa. Nu ne putem comporta ca cei care nu aparțin Lui Dumnezeu și să credem că facem voia Domnului.
 
Și apostolul Petru a însumat minunat esența vieții trăite pentru Domnul, în versetele următoare:

• 2 Petru 1:3-10 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Cristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

 
Aceste versete spun atât de multe! Cei care dorim, putem trăi pe placul Domnului, pentru că a pus în noi puterea Lui, care ne dă adevărata viață și capacitatea de a ne comporta cu respect și admirație pentru Domnul. Evlavia înseamnă dedicare totală, un comportament plin de venerație și recunoștință față de Dumnezeu și ne poate caracteriza doar dacă Duhul Sfânt locuiește în inimile noastre și ascultăm de îndemnurile Lui. Doar studiind Scriptura ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Lui putem avea adevărata viață, cea veșnică, așa cum a spus și Isus în Ioan 17:3. Viața veșnică o trăim în prezența Domnului pentru totdeauna și nu putem ajunge acolo dacă nu-L cunoaștem pe Cel care este viața însăși și prin care existăm.  Pentru că nu-L putem urma și pe Isus și poftele firii păcătoase în același timp, trebuie să alegem. Domnul ne-a chemat la El, prin Duhul Sfânt și ne-a arătat care sunt promisiunile Lui „nespus de mari și scumpe”. Ca să devenim „părtași firii dumnezeiești”, să avem părtășie atât de strânsă cu Domnul încât să începem să semănăm cu El. Prin credință putem avea o reală comunicare în duhul nostru cu Domnul vieții noastre, dar numai după ce am fugit de poftele firii umane, care duc la distrugere. Ca să fim fii ai Împărăției Luminii, nu ne putem dori lucrurile lumii în care diavolul este stăpân. Dumnezeu vrea să formeze în noi caracterul Lui, dar numai dacă ne dorim acest lucru din toată inima se va întâmpla. Iar când ne dorim să semănăm cu Isus, facem totul ca să ne unim credința cu fapta, adică să acționăm pe baza credinței și a ceea ce știm că spune Cuvântul Lui Dumnezeu să facem. Iar pentru că știm ce este pe placul lui Dumnezeu, putem alege să ne înfrânăm de la ceea ce nu vrea Domnul să facem și să avem răbdare ca să ajungem cu adevărat dedicați Domnului, predați total Lui. Iar când i-am dat totul Domnului îi putem iubii pe frații de credință și să ajungem să arătăm dragoste tuturor oamenilor ca să-i ajutăm să se întoarcă la Isus și să fie mântuiți. Dacă căutăm sincer aceste lucruri, ne vom apropia tot mai mult de Domnul și-L vom cunoaște tot mai mult, știind fără urmă de îndoială că ne-a curățat de vechile lui păcate și acestea nu mai au putere peste noi ca să ne facă să cădem din nou în plasa lor. Dacă căutăm cu ardoare să trăim în aceste fel, să ne întărim chemarea și alegerea de a-L urma din toată inima pe Isus, nu vom aluneca niciodată de pe calea spre cer și vom fi ai Domnului pentru totdeauna. Și aceasta este cea mai minunată cale! Mulțumim Doamne!

Carmen Pușcaș