Viața cu Isus este minunată! Mântuirea nu ne costă nimic, pentru că Domnul nostru a plătit complet, integral, definitiv pentru păcatele noastre trecute, prezente și viitoare. Dar pentru a păstra mântuirea, trebie să renunțăm la tot ce nu este după voia Domnului. Ni se cere să trăim vieți curate, predate total, în ascultare totală de Tatăl Ceresc.

Dumnezeu nu ne cere nimic pentru care nu ne-a pus la dispoziție mijloacele ca să putem împlini și pentru care nu ne-a echipat în prealabil. Dacă Domnul Isus Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu a suferit atât de mult, pentru că ne-a iubit și ne vrea cu El în Rai pentru eternitate, putem spune ca și Pavel:

• 2 Corinteni 4:16-18 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

Dacă Apostolul Pavel numește încercările prin care a trecut, întristări ușoare de o clipă, noi nu avem nicio scuză să ne lăsăm doborâți de adversitățile vieții. Oricât ar fi de grele necazurile prin care trecem, nu pot fi mai mari decât ce a pătimit Domnul Isus în locul nostru, fără să fi păcătuit vreodată! A făcut totul din dragoste pentru fiecare dintre noi:

• Ioan 3:16-17 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ”

Ce poate fi mai minunat, decât să avem certitudinea că:

- Isus este cu adevărat păstorul nostru, care ne cunoaște în cele mai mici detalii și ne spune că la fel putem ajunge și noi să-L cunoaștem pe El și pe Tatăl. Cu cât ne apropiem mai mult și mai des de Dumnezeu și ne adâncim mai mult în Cuvântul Lui, că atât știm mai multe despre El și despre felul în care se raportează la noi și nu ne vom mai îndoi de dragostea, puterea și dorința Lui de a ne face bine.

• Ioan 10:14-15 „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

- Isus ne cunoaște și Îl putem urma:

• Ioan 10:2 „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”

- Cristos ne dă viața veșnică și nimeni nu ne poate lua din mâna Lui, dacă noi vrem să rămânem acolo!

• Ioan 10:28 „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”

- Dumnezeu Tatăl, este suveran, atotputernic, cel mai mare peste absolut tot, și suntem în mâna Lui. Nimeni nu ne poate smulge de acolo!

• Ioan 10:29 „Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”

- Isus și Tatăl sunt una și locuiesc în noi prin Duhul Sfânt. Ce ne putem dori mai mult?

• Ioan 10:30 „Eu şi Tatăl una suntem.”

În concluzie, cred că putem fii de acord cu Pavel:

• Filipeni 4:13 Pot totul în Cristos care mă întăreşte.

Carmen Pușcaș
​

Furtuna a dărâmat salcia, oamenii au tăiat-o bucăți, dar salcia refuză să moară. Cu cele câteva rădăcini rămase în pământ, a ales să dea lăstari, care să țină trunchiul în viață. Credeți că are vreun viitor? După ce a căzut la pământ, părea că nu mai are nicio șansă, dar cred că acum, din trunchiul căzut și din cele câteva rădăcini Dumnezeu va face să crească o nouă salcie puternică. Cât de adevărat e și în cazul nostru! Primele versete care mi-au venit în minte, sunt scrise de Pavel și cred că descriu bine cele relatate mai sus:
 

• 2 Corinteni 4:7-10 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.”

 
Pavel a trecut prin toate fazele dărâmării, mai mult decât majoritate dintre noi. A fost încolțit de farisei, din rândul cărora făcuse parte, totuși, Dumnezeu L-a ferit de toate capcanele pe care i le-au întins. De multe ori nu știa ce decizie să ia, ca să scape din situații limită, dar nu și-a pierdut speranța; Pavel știa că Domnul lui, nu-l lasă la greu. L-au prigonit, dar Domnul era cu el. A fost și împroșcat cu pietre, trântit jos, dar Domnul l-a ridicat prin rugăciunea ucenicilor!
 
În capitolul 14 din cartea Faptele Apostolilor, pentru Pavel și Barnaba, evenimentele se derulează dincolo de orice imaginație! Erau în Listra și după vindecarea ologului din naștere, localnicii i-au numit zei ( pe Pavel Mercur, iar pe Barnaba Jupiter) și au început să-i venereze. Nu le-a fost ușor să-i convingă să nu le aducă jertfe. Dar mărirea n-a ținut mult. După ce un grup de iudei din Antiohia și Iconia au venit să-i învinovățească, au căzut rapid în dizgrația mulțimii. Atât de mult au reușit iudeii să stârnească masele, încât au început să arunce cu pietre în Pavel ca să-l omoare. Crezând-ul mort, l-au scos afară din cetate. Dar ucenicii l-au înconjurat și sunt convinsă că s-au rugat și Dumnezeu i-a ascultat. Pavel s-a ridicat a reintrat în cetate și a doua zi a continuat să predice evanghelia la Derbe și a făcut mulți ucenici. Apoi s-a întors în cele trei cetăți, unde erau cei care au încercat să-l ucidă „întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele Apostolilor 14:22).
 
De fapt, Pavel a fost un supraviețuitor, la fel ca salcia căzută la pământ. Pentru el, „a trăi este Cristos, şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:21). Aceasta este cea mai corectă atitudine a inimii, în această lume plină de adversități și probleme. Dacă știm cine este Isus și cine suntem în El, putem trece cu capul sus, prin toate încercările.
 

• Filipeni 4:10b-13 Căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Cristos care mă întăreşte.”

 
 
Carmen Pușcaș
 

​Răspunsul Lui Dumnezeu la rugăciunile noastre, începe în lumea spirituală. Înnoirea minții noastre este cheia aducerii în lumea fizică a ceea ce am primit deja în duh. Credința se materializează prin felul nostru de gândire. În minte apar îndoielile, și tot acolo se formează încrederea neclintită. Cu mintea alegem să credem. O minte netransformată de Cuvântul Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, nu poate să creadă ce nu vede.
  

• Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

 
Vom aduce în ființă, ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi, dacă nu ne îndoim, indiferent ce vedem cu ochii fizici. Când știm în duh, că ceea ce cerem este în acord cu Voia Lui Dumnezeu, deja suntem în posesia a ceea ce am cerut, în lumea spirituală, chiar dacă în cea fizică încă nu vedem răspunsul.

• Marcu 11:23 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”

Carmen Pușcaș

Creștinul fără o viață reală de rugăciune, este lipsit de putere, de protecție, de consilierea pe care o oferă Duhul Sfânt, de lumina Lui Isus (care aduce claritate în orice problemă), de înțelepciunea care vine de la Domnul și este o țintă ușoară pentru atacurile celui rău.
 
Prin rugăciune comunicăm cu Dumnezeu, accesăm puterea Lui, inima ni se umple cu bucuria și cu pacea Sa, care depășește puterea umană de înțelegere, întărindu-ne în Domnul și în puterea tăriei Lui, cum ne sfătuiește Pavel să facem în Efeseni 6:10.
 
Dumnezeu ne spune prin prorocul Ieremia că El este Cel care face planurile și le duce la îndeplinire, și dacă vrem să ne răspundă, trebuie să-L chemăm. Oare este vorba de o chemare doar de formă? Știm cu toții că nu este așa. Dumnezeu răspunde celor care sunt sinceri și-L cheamă cu dorința să primească răspuns. Dorința Lui este să comunice cu noi, să ne întărească pașii de drumul credinței, descoperindu-ne lucruri pe care nu le putem afla din altă sursă sau în alt fel. Bineînțeles că vrea să avem credință, să primim ceea ce ne descopere și să acționăm în consecință.
 

• Ieremia 33:3 Aşa vorbeşte Domnul care face aceste lucruri, Domnul care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui nume este Domnul: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.”

 
„Nașterea din nou” din sămânța nepieritoare a Duhului Sfânt, face ca „omul nostru interior”, duhul nostru să fie complet transformat, devenind una cu Duhul Lui Dumnezeu. Dar nu-l vom putea ține „viu”, fără o viață constantă și dedicată de rugăciune.
 
 
Carmen Pușcaș
​