Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
Coloseni 3:1-3

​

​Carmen Pușcaș

Dumnezeu le dă puterea Duhului Sfânt celor care petrec timp în prezența Lui și care au inimi sensibile, gata să se schimbe. Ucenicii Lui Isus au fost cu Domnul lor zi și noapte, au făcut totul împreună, au petrecut multe nopți ascultându-L și spunându-I ce era în inimile lor. Ei au fost primii care au primit puterea prin botezul cu Duhul Sfânt și au pus bazele bisericii creștine. Dar înainte de venirea puterii, au avut intimitate cu Isus. Adevărul este că nu putem primi puterea Domnului, dacă nu avem mai întâi intimitate cu El.
 
Când petrecem timp în prezența Lui Dumnezeu, ajungem să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Părtășia cu Domnul ne deschide ochii spirituali și începem să vedem cum suntem cu adevărat, ce este bine și ce este greșit în caracterul, inima, mintea, vorbirea și acțiunile noastre. Imaginea pe care o avem despre noi înșine ar putea fi distorsionată, deoarece ne percepem pe noi înșine pe baza trecutului, experiențelor, emoțiilor și circumstanțelor cu care ne confruntăm. Trebuie să Îi permitem Duhului Sfânt să ne arate ce trebuie schimbat. Nu este ușor să stăm la picioarele Lui Isus, așa cum a făcut Maria și să nu facem nimic. Poate credeți că trebuie să munciți cât de mult puteți pentru Domnul ca să fie mulțumit, dar Isus a pus lucrurile într-o perspectivă diferită atunci când Marta L-a rugat să o facă pe sora ei să o ajute să slujească:
 

• Luca 10:41-42 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

 
Vă puteți imagina ce gânduri puteau trece prin mintea Martei? „Doamne, ce spui? Încurajezi lenea? Ea nu face nimic! Eu am muncit deja atât de mult și Tu spui că sora mea care n-a făcut nimic a făcut alegerea corectă și chiar că va beneficia de pe urma alegerii ei? Dacă stăteam și eu cu ea, cine va pune mâncare pe masă?” Este bine să fim ca Marta și să muncim, dar cu cât învățăm mai mult să ne facem timp zilnic să ne odihnim în prezența Lui Dumnezeu și să primim ce are să ne dea, vom deveni mai productivi în timp ce ne facem treaba și ne vom bucura mai mult de viața trăită cu Isus.
 
Dar cum intrăm în prezența Domnului? Primul pas este să găsim un loc liniștit, unde să nu fim deranjați. Apoi trebuie să ne liniștim mintea și să ne concentrăm asupra Domnului. Nu este ușor să nu ne mai gândim la ce ne preocupă, să nu ne îngrijorăm și să nu planificăm ce ar trebui să facem în continuare. Cei mai mulți dintre noi ne-am putea liniști mintea ascultând muzică de închinare sub ungerea Duhului Sfânt. Trebuie să alegem să ne deschidem inimile ca să primim ce are să ne spună Duhul Sfânt și să Îi permitem să-și facă lucrarea în noi. Pe măsură ce începem să-L lăudăm pe Dumnezeu și să-I mulțumim sincer pentru tot ce a făcut deja pentru noi, prezența Duhului Sfânt va începe să se manifeste și dragostea Tatălui ceresc ne va umple inimile. Cu cât facem acest lucru mai des, cu atât mai repede vom intra în prezența Domnului. Odată ce ne schimbăm stilul de viață și căutăm să facem tot posibilul ca să petrecem zilnic timp de calitate cu Domnul nostru, vom putea crește și ne vom maturiza spiritual, devenind mai eficienți în Împărăția Lui Dumnezeu.
 
Un alt mod în care putem intra în prezența Domnului este citirea Bibliei. Dacă Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne reveleze ce are să ne spună prin versetele pe care le citim și continuăm până când ceea ce citim devine real și ne vorbește inimii, slava Domnului ne va umple inimile.
 
Poate spuneți că Dumnezeu este omniprezent și suntem tot timpul în prezența Lui. Este adevărat că Dumnezeu este pretutindeni, non-stop, dar este nevoie de efort și determinare pentru ca noi să putem ignora lumea fizică și să accesăm lumea spirituală, unde putem simți prezența Lui Dumnezeu. Doar atunci când reușim să ne reducem la tăcere gândurile și simțurile fizice, putem permite duhului nostru născut din nou să preia controlul și Duhului Sfânt să se manifeste. Cu cât petrecem mai mult timp în slava Lui Dumnezeu, cu atât învățăm mai mult să trăim conduși de Duhul Sfânt și nu de suflet (care este mintea, voința și emoțiile noastre).
 
Este nevoie de timp și efort pentru a cunoaște pe cineva. O relație puternică se dezvoltă în timp, atunci când cele două persoane implicate sunt sincere, devotate, se iubesc și se respectă reciproc. La fel trebuie să fim și în relația cu Dumnezeu, deoarece El este perfect în toate privințele și a făcut deja tot ce este necesar pentru ca noi să fim preaiubiții Săi.
 
Domnul ne cheamă pe toți: „Veniți la Mine! Aici totul este mult mai bun, mai frumos și veți găsi odihnă perfectă pentru sufletele voastre”. Când intrăm în slava Domnului ajungem să gustăm iubirea și bunătatea Lui Dumnezeu la cel mai înalt nivel, ne odihnim și ne întărim credința („Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” - Psalmii 34:8). Și pe măsură ce petrecem timp cu Isus, iubindu-L și El iubindu-ne pe noi, devenim din ce în ce mai asemănători cu El, adică mai iubitori, mai buni, mai răbdători și mai doritori să-i ajutăm pe semenii noștri. Ne vom schimba atât de mult, încât cei din jur vor căuta să fie în prezența noastră și vor începe să-și dorească să fie ca noi. Aceasta este cea mai bună metodă de evanghelizare! Când alegem să ne îndreptăm atenția către Domnul, începem să ne gândim la lucrurile spirituale, care contează mai mult decât lumea fizică din jurul nostru. Astfel, lumea spirituală devine tot mai reală și pe măsură ce învățăm să ne folosim simțurile spirituale, vom putea primi tot mai mult din ceea ce are Tatăl ceresc să ne dea.
 
În Coloseni 3:2, suntem îndemnați să ne gândim „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Și în Efeseni 2:6, citim că Dumnezeu “… ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus”. Asta înseamnă că suntem deja prezenți în domeniul spiritual, dar trebuie să ne ignorăm simțurile fizice ca să putem recepționa mesajele simțurilor spirituale! Greutățile, tristețea, durerea, suferințele nu pot birui prezența și pacea Lui Dumnezeu atâta timp cât îl iubim și îl căutăm cu adevărat. Ori de câte ori ne este foame și sete de Dumnezeu, El Își va face simțită prezența și ne va umple! Când alegem să-i predăm totul Domnului, El poate lucra pentru noi, ne rezolvă problemele, ne vindecă și ne restaurează, se îngrijește de nevoile noastre, ne dă favoare și ne întinde masa înaintea dușmanilor noștri (Psalmul 23: 5).
 

• Isaia 4:5b-6 Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

 
Când intrăm în slava Lui Dumnezeu suntem în „adăpostul” Lui. Cu cât intrăm mai des în prezența Lui, cu atât suntem mai protejați și putem trăi mai mult conduși de Duhul Sfânt și nu de firea noastră. Mulțumim Doamne pentru acest dar minunat!
 
 
Carmen Pușcaș
 
​

Mult timp am avut impresia că suntem ca niște pahare care trebuie să fie pline de Duhul Sfânt. Pe măsură ce scade eul nostru, Duhul Sfânt poate crește și putem ajunge plini de El. Este important să fim plini de Duhul Sfânt, dar analogia paharului nu este cea mai potrivită.
 
În realitate, fiecare dintre noi avem duh și trup. Cu toții suntem ființe spirituale care trăiesc în trupuri umane. Unii ar spune că mai avem și suflet, dar aici vreau să fac referire doar la natura firească și la duhul omului, așa cum scria Pavel, că suntem temple ale Duhului Sfânt în 1 Corinteni 3:16.
 
Lumea spirituală, pentru majoritatea dintre noi, este invizibilă. Dumnezeu poate da vise, viziuni și experiențe spirituale când consideră că este necesar, dar majoritatea dintre noi nu vedem în lumea spirituală.
 
Chiar dacă nu vedem ce se întâmplă în domeniul spiritual, acesta este foarte real. Educația laică vrea să credem că creierul fizic controlează și coordonează totul. Dar, în realitate, creierul fizic este condus de cel spiritual. S-ar putea spune că Duhul este inima, centrul nostru, locul cel mai profund al unei ființe umane. Pavel l-a numit „omul dinăuntru” în Efeseni 3:16.
 
Adevărul este că nu suntem „pahare” goale, ci suntem spongioși și ne îmbibăm cu orice se întâmplă în jurul nostru. În fiecare zi ne umplem sau ne îmbibăm cu ceea ce vedem, auzim, simțim, atingem, raționăm etc., de cele mai multe ori în mod conștient, dar uneori nici măcar nu ne dăm seama. Ne comportăm ca niște bureți.

Absorbim tot ce este în jurul nostru, dacă nu suntem atenți.
 
De la izbucnirea pandemiei cu Covid-19, i-am auzit pe mulți spunând că sunt stresați, deprimați, frustrați sau chiar disperați, și majoritatea lor sunt creștini. O mare parte a acestor stări se datorează informațiilor de la televizor sau din orice sursă media urmărită de aceste persoane. Frica a ajuns să-i influențeze pe oameni și chiar să-i copleșească pe cei mai mulți. Majoritatea spun că nu pot să se opună și să scape de această frică. Cred că au ajuns în această situație pentru că informațiile și emoțiile negative pe care le-au absorbit i-au copleșit.
 
Deci, cum putem lupta contra fricii? Lăudat să fie Dumnezeu pentru calea pe care ne-a pregătit-o! În loc să absorbim direct tot ce este în jur, putem filtra totul prin filtrul pe care ni l-a oferit Dumnezeu. Dar cum? Nu putem să cântăm și să-L lăudăm pe Domnul tot timpul, ca într-un serviciu divin. Dar chiar dacă trebuie să lucrăm și să ne împlinim responsabilitățile, putem să refuzăm să absorbim ce este în jur fără să filtrăm. Am să explic cum putem face acest lucru.
 
Să zicem că trăim într-un oraș în care alimentarea de la rețea se face cu apă murdară sau că avem propria fântână, dar izvorul nu este curat. Fiecare consumator poate folosi propriul „sistem de filtrare” și apa care va veni la robinet va fi atât de bună încât nimeni nu va ști cât de murdară era la sursă. Cu Domnul, nu avem nevoie de economii sau de un împrumut pentru a putea achiziționa cel mai bun sistem de filtrare care nu are nevoie niciodată de curățare și nici nu trebuie înlocuit. Prin filtrarea Lui, putem elimina tot ce este toxic în viața de zi cu zi.
 
Să ne uităm la unele dintre modurile în care putem filtra problemele și stresurile zilnice prin Domnul. Primul pas este să nu primim tot ce auzim ca și cum ar fi bun sau adevărat. Când auzim ceva care ne deranjează, venim în rugăciune înaintea Domnului și apoi procesăm știrea cu ajutorul Lui. Nu este greu de făcut, dacă ne dorim o viață mai bună. Poate că deja faceți acest lucru, dar dacă nu, puteți începe să vă formați obiceiul de a-i da Domnului ceea ce vă supără, imediat după ce auziți. După un timp, devine a doua natură. De asemenea putem să analizăm ce are Biblia de spus despre circumstanțele în care ne aflăm. Circumstanțele ne-ar putea face să ne răzbunăm pe cineva, dar Cuvântul Lui Dumnezeu spune „să ne iubim dușmanii și să ne păstrăm calmul”. Cuvântul Lui Dumnezeu spune, de asemenea, că „un răspuns blând înlătură mânia”. Dacă studiem Scriptura, putem aplica versetele potrivite fiecărei chestiuni în parte. Altă parte importantă a procesului de filtrare este să avem credință sau să ne încredem în Domnul mai mult decât în oricine sau orice. Mă încred în Cuvântul Lui, în calendarul Lui, în purtarea Lui de grijă, în ajutorul Lui și în faptul că știe prin ce trec în fiecare clipă, dinainte să mi se întâmple și are calea de scăpare pregătită, chiar dacă este vorba de incendii, inundații sau furtuni. Trebuie să căutăm zilnic să ne „scufundăm” în Duhul Sfânt, ca să fim plini de El. Când trăim o viață constantă de rugăciune, urmând ghidarea Duhului Sfânt, vom fi mult mai puțin vulnerabili înaintea dușmanului.
 
Deci, care ar putea fi un exemplu simplu al acestui „sistem de filtrare”? Să zicem că tocmai am aflat că vărul meu Bill a fost testat pozitiv cu Covid-19. Care este primul lucru pe care îl fac? Mă îngrozesc și intru în panică sau mă rog? Chiar în timp ce primesc veștile, strig către Domnul în inima mea. Și încep să mă rog pentru Bill și toată familia lui. Caut să aflu ce pot face ca să-i ajut. Dar am nevoie ca Domnul să fie între mine și vestea pe care am primit-o.
 
În loc să fim doar „eu și vestea/circumstanța”.
 
Acum suntem „eu, Dumnezeu și vestea/circumstanța”.
 
În loc să accept vestea și să mă rog mai târziu, poate înainte de culcare, aleg să mă rog imediat ce aflu, incluzându-L pe Dumnezeu de la început. Nu lupt prin propriile mele forțe cu circumstanțele, oricare ar fi ele. Dumnezeu este cu mine și cu cât depind mai mult de El, cu atât este mai bine pentru mine.
 
Un alt exemplu: tocmai am aflat că mi-am pierdut locul de muncă. Și soțul meu și l-a pierdut deja de două luni. Reacția corectă este să Îi spun: „Domnul meu, știu că vei continua să Îți arăți puterea și dragostea prin felul în care ne vei ajuta să trecem prin această situație dificilă.” Apoi îmi păstrez calmul și liniștea înaintea Domnului. Refuz să las disperarea să-mi umple inima și rămân tare știind că Domnul ne-a ajutat să trecem cu bine prin toate greutățile. Chiar și atunci când am luat decizii financiare proaste, în mila și bunătatea Sa, Dumnezeu ne-a ajutat să ieșim cu bine la liman. Nu a fost ușor, dar El a fost alături de noi la fiecare pas și ne-a purtat de grijă. Dumnezeu nu s-a schimbat și suntem în continuare ai Lui. Atunci când nu accept veștile rele, ci le filtrez prin adevărul Lui Dumnezeu, diferența este enormă.


Eli Cockrell

Putem învăța o lecție valoroasă din ceea ce citim în cartea Neemia, chiar dacă s-a întâmplat cu mult timp în urmă.
 
A fost o vreme, când poporul Lui Israel s-a îndepărtat de Dumnezeu și, ca urmare au ajuns atacați și învinși, iar cei care nu au fost uciși, au fost duși în captivitate în Babilon. Domnul le-a spus că robia va dura 70 de ani. Când timpul exilului a trecut, chiar dacă Domnul le-a pregătit calea întoarcerii în patria lor, nu a fost ușor pentru niciunul dintre ei.
 
Neemia, a condus un grup înapoi în Israel, ca să ajute la reconstruirea zidului Ierusalimului. Au reușit să refacă zidul cetății, dar au avut de înfruntat o opoziție extremă. De asemenea, trebuiau să refacă și Templul și tot ce ținea de acesta, pentru că fusese jefuit și complet distrus. La revenirea în cetate, au fost aleși cântăreții și leviții care urmau să se ocupe de Templu și de slujirea înaintea Domnului. Când a venit vremea pentru „Roș Hașana” și Sărbătoarea Trâmbițelor, i s-a cerut lui Ezra să citească din Cartea Legii lui Moise, iar oamenii au ascultat cu mare atenție. După auzirea cuvintelor Legii, și-au dat seama cât de mare nevoie aveau să facă ce le cerea Dumnezeu.
 
·        Neemia 8:9 Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra şi leviţii care învăţau pe popor au zis întregului popor: „Ziua aceasta este închinată Domnului Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plângeţi!” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii.
 
Și pentru că Domnul nu voia ca ei să plângă și să se bocească, le-a vorbit prin liderii lor ce să facă:
 
·        Neemia 8:10 Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.”
 
Este un timp și un loc pentru toate. Un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde, un timp pentru a semăna și un timp pentru a secera. Dumnezeu a fost mulțumit de ceea ce vedea în inimile lor și de efortul muncii lor și a sosit timpul când voia ca ei să uite de greutăți și de întristări și să se umple de putere și bucurie.
 
În traducerea „The Tanakh, New JPS”, ultima parte a versetului de mai sus este:
 
·        "... Nu vă întristați, pentru că bucuria voastră în Domnul este sursa tăriei voastre.”
 
Poporul a trecut prin atât de multe încât avea nevoie de putere mai mult decât oricând. Uneori, nu este doar o chestiune de a alege să te bucuri în Domnul, ci de a alege mai întâi „să nu fii trist”. Uneori, mulți dintre noi trebuie să luăm în serios alegerea de a nu dori să fim triști sau deprimați. Dacă nu avem grijă tristețea, frustrarea și depresia pot deveni parte a stilului nostru de viață. Pentru a depăși „tristețea”, trebuie să o abordăm în funcție de cauza ei, în circumstanțele prin care trecem. Greutatea tristeții poate trage o persoană atât de jos încât să nu mai dorească să se ridice din pat și să facă ceea ce are de făcut. Aceasta nu este viața pe care o dorește Dumnezeu pentru noi.
 
Când respingem întristarea și alegem să ne bucurăm de Domnul în ciuda durerii sau a circumstanțelor, totul se schimbă. Întristarea nu poate rămâne dacă alegem să ne opunem, pentru că pacea începe să-i ia locul. Dacă luptăm să ne păstrăm pacea, bucuria va începe să ne umple inimile. Cu cât îl lăudăm mai sincer pe Domnul și alegem să ne încredem în El pentru ajutor în circumstanțele în care suntem, cu atât vom deveni mai puternici.
 
Două dintre melodiile mele preferate care mă ajută să mă ridic deasupra problemelor sunt „Numai sângele Lui Isus” și „Victorie în Isus”. Fiecare dintre noi avem anumite cântece preferate, care ne ating inima și ne ajută să ne revenim când ne este greu. Principalul lucru este să cântăm, ca să redevenim recunoscători pentru tot ce a făcut Domnul pentru noi și să încetăm să ne concentrăm pe ce este rău, în special pe ceea ce nu putem schimba. Să lăsăm în urmă greutatea și disperarea și să ne întoarcem privirea spre Domnul nostru suveran care totdeauna schimbă toate lucrurile rele în ceva bun pentru noi pe termen lung. Să nu uităm că atunci când alegem să ne bucurăm în Domnul Dumnezeul nostru, ne umplem de putere!
 
Eli Cockrell
​ 
Alte articole de încurajare pe acest site:
 
ADEVĂRATA FERICIRE
​BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ! 
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ! - VERSETE BIBLICE
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
​ÎNCURAJARE ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ - VERSETE BIBLICE ​
​NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA - VERSETE BIBLICE 

​Emoțiile pot prelua controlul vieții noastre foarte ușor, dacă nu suntem atenți. În contextul global actual, în care domnesc frica, îngrijorarea și incertitudinea este foarte ușor să cazi pradă emoțiilor negative Dumnezeu a creat emoțiile tocmai ca să ne raportăm tot ce ne înconjoară, să ne bucurăm de ce este frumos și benefic pentru noi, să ne exprimăm încântarea când ne place ceva, dar și să ne ferim de ceea ce ne poate face rău.
 
Nivelul păcatului a atins cote inimaginabile, răul este numit bine, iar binele este hulit și ca urmare, emoțiile s-au denaturat tot mai mult, generând depresii la scară largă și un mare număr de alte boli psihice. Statisticile arată că depresia este una dintre cele mai răspândite afecțiuni ale secolului 21, afectând mult mai mulți oameni, inclusiv creștini, decât în secolele anterioare. Depresia se instalează pe fondul lipsei de speranță, când persoana în cauză nu mai are nici o motivație să se ridice din pat și să devină activă și responsabilă.
 
Dar Dumnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de viața trăită în acest trup, în timp ce ne pregătim pentru cer și are un plan minunat pentru fiecare dintre noi. Nu ne-a creat la mânie, ci a făcut-o din dragoste și vrea să trăim într-o relație frumoasă, de părtășie cu El atât aici pe Pământ cât și toată veșnicia, în raiul perfect. În Ioan 14:2b-3, Isus a spus: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Iar antiteza din versetele următoare ne arată cât de important este pe cine alegem să urmăm:
 

• Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug”.

 
Bucuria, frica, furia, tristețea, surpriza, plăcerea, dezgustul și rușinea sunt principalele emoții, din care derivă toate celelalte trăiri umane. Și caracterul Lui Dumnezeu cuprinde emoții pe care găsim enumerate în Galateni 5:22b-23a sub numele de roada Duhului Sfânt: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”.
 
Dacă alegem să trăim conduși de Duhul Sfânt, în predare totală și ascultare de Dumnezeu, roada Duhului Sfânt se va manifesta tot mai mult în noi și ne va schimba caracterul. Vom deveni mai buni, mai calmi, mai iubitori, mai răbdători. Vom zâmbi mai mult și vom trece mai ușor peste greutăți. Știu din propria experiența, precum și din a celor pe care i-am ucenicizat de-a lungul anilor că acestea sunt urmările nașterii din nou.
 
Ceea ce auzim și vedem are un mare impact asupra gândurilor, emoțiilor și acțiunilor noastre. Dacă nu ne păzim „ușile” de intrare ale inimii și minții avem de suferit. Informațiile distorsionate din mass-media, panica și îngrijorarea celor din jur, regulile care ni se impun, atmosfera emoțională și spirituală din locurile publice pe care nu le putem evita, ne pot face să ne temem și să ne pierdem pacea.
 
De noi depinde să nu lăsăm emoțiile negative să preia controlul și să proclamăm adevărul Scripturii peste tot ce ne afectează. Nu putem schimba circumstanțele dar putem schimba reacția pe care o avem la ceea ce ni se întâmplă. Să nu uităm că „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Filipeni 3:20)
 
Frica să nu pierdem ceva ne poate afecta doar dacă iubim acel ceva. Dacă Îl iubim pe Isus mai mult decât viața și decât pe oricine sau orice lucru, nu ne vom teme nici de ceea ce îi îngrozește pe semenii noștri. Pentru creștinul născut din nou, moartea fizică înseamnă doar mutarea instantanee în ceruri, unde vom fi cu Domnul pentru totdeauna. Nu spun să fim nechibzuiți și să nu ne pese de trupul fizic, dar putem fi responsabili și trăi de pe o poziție de victorie, încrezându-ne în Domnul că ne iubește mai mult decât ne putem iubi noi înșine și nu va lăsa să ni se întâmple nimic care să ne despartă de El și să ratăm raiul. Nici o suferință de pe acest Pământ nu poate fi comparată cu petrecerea veșniciei în iad, de aceea să alegem să trăim o viață de ascultare de Domnul, împlinind voia Lui și putem fi siguri că nimeni și nimic nu ne poate smulge din mâna Tatălui ceresc și a Domnului Isus (Ioan 10:28-29).
 
Să petrecem cât mai mult timp lăudându-L pe Domnul, studiind și meditând asupra Scripturii, ca să știm cine suntem și ce avem în Isus precum și care este voia Lui Dumnezeu ca s-o putem împlini. Ne facem nouă înșine cea mai mare favoare dacă renunțăm să facem totul conduși de fire și căutăm să urmăm conducerea Duhului Sfânt, împlinind planul pe care îl are Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Doar în acest fel putem domni în viață și ajunge unde ne vrea Domnul să ajungem și anume să ne petrecem veșnicia în prezența Lui.
 
Carmen Pușcaș