Înainte de epoca modernă, animalele erau folosite pentru a trage căruțe și pluguri. Boii sau caii erau deseori înhămați câte doi (unul lângă altul) iar jugul (de obicei format din două bare de lemn atașate cu tije de metal sau lemn, care încadrează gâtul animalelor cornute, sau în cazul cailor, era o bucată lungă de lemn și două hamuri,) îi ținea împreună.

Era important ca cele două animale înjugate să fie de același fel, să aibă performanțe comparabile în putere și viteză și să tragă bine împreună, indiferent dacă erau înjugate pentru plug sau la o căruță. În caz contrar, animalul mai puternic îl forța pe celălalt mult peste capacitatea lui de a îndura. Odată ce animalele erau înjugate la același jug, ele trebuiau să lucreze împreună.

În a doua epistolă către Corinteni, Pavel a folosit analogia pentru o lecție importantă.

• 2 Corinteni 6:14-15 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

Mulți consideră că această poruncă se referă doar la căsătorie. Dar este vorba despre orice relație, nu doar despre căsătorie. Este spre binele nostru să împlinim ceea ce ne-a transmis Domnul prin aceste versete. Într-o relație potrivită, pe placul Domnului va fi armonie și putere. Pe când o înjugare la un jug nepotrivit, va fi o sursă de stres și suferință, ca să nu mai vorbim de pierderea binecuvântării pe care am fi avut-o dacă am fi ales să ne unim cu persoana potrivită.

Adevărații creștini nu gândesc ca cei necredincioși. Înainte să ne întoarcem la Isus, trăiam sub domnia sinelui. De când am devenit creștini, Isus este Domnul nostru și duhul nostru a fost născut din nou. Ne reprogramăm mințile, prin studierea Cuvântului Lui Dumnezeu și nu mai gândim cum obișnuiam să gândim.

Să privim câteva exemple de relații cu o altă persoană sau cu un grup de persoane, ca să înțelegem mai bine beneficiile jugului potrivit versus dezavantajele jugului nepotrivit. Prietenii creștini se ajută reciproc ca să crească în relația cu Domnul, cunosc și trăiesc pe baza Cuvântului Dumnezeu, frecventează locuri și aleg activități pe placul Domnului. Creștinul care alege să petreacă timp cu prietenii necreștini, nu va rămâne mult timp pe calea dreaptă, pentru că va reveni, fără măcar să realizeze, la vechile obiceiuri păcătoase pe care le practica înainte de a se întoarce la Isus. În ce privește locul de muncă, merită să facem orice efort ca să lucrăm împreună cu alți creștini din aceleași motive. Creștinii adevărați au conștiință și nu vor face ceea ce contravine Scripturii; vor căuta să facă ce este bine, nu vor minți, nu vor înșela și nici nu vor dori răul nimănui. Din păcate, în absența conștiinței care vine dintr-un duh născut din nou, prin Duhul Sfânt, oamenii nu vor putea trata circumstanțele, îndatoririle și responsabilitățile pe care le au, în același mod în care le-ar trata creștinii. Uneori, în naivitatea noastră, noi creștinii ne așteptăm ca și necredincioșii să gândească și să se comporte ca și noi, dar realitatea este cu totul alta.

A intra într-o afacere sau într-un grup de investitori, împreună cu alții, poate fi o provocare chiar și dacă partenerii au mentalități și conștiințe asemănătoare. Dar a face acest lucru, cu necredincioșii poate fi foarte costisitor. Cunosc pe cineva care a intrat într-un grup de investitori, cu necredincioși. O serie de evenimente și greșeli au făcut ca proiectul să nu reușească. Toți vroiau să declare faliment în loc să facă față situației. Creștinul a păstrat actele contabile în perfectă ordine, știa exact situația și a vrut să se facă ce era corect. Dar ceilalți au votat pentru declararea falimentului, chiar dacă nu era corect. Creștinul, pentru că era un om integru, a muncit ani de zile ca să plătească daunele clienților care au pierdut ca urmare a afacerii în care a fost parte, chiar dacă ceilalți din grup au ales să acționeze necinstit. Înjugarea la jugul nepotrivit cu necredincioși, l-a costat scump, pe al și familia lui.

Curtarea și căsătoria sunt de o importanță deosebită în materie de relații. Domnul dorește ca copiii Săi să se căsătorească cu alți credincioși, astfel încât copiii lor să fie crescuți pentru El. Dacă cineva va refuza relațiile cu cei necredincioși, are mai mari șanse să nu se înjuge la un jug nepotrivit. Dar nu este suficient ca viitorul consort (bărbat sau femeie) să fie creștin, este important să fie creștin puternic să fie credincios din toată inima Domnului și să trăiască sincer pentru El. Dar dacă sunt creștini doar cu numele, ocupanți de scaune în biserică, care spun cuvintele potrivite, dar nu au o viață sinceră de rugăciune și închinare înaintea Domnului, nu dau zeciuială din venituri, nu au grijă de bunurile lor și nu se vede roada Duhului Sfânt în viața lor, cum ar putea cineva să aibă o relație puternică cu Domnul lângă ei și o viață binecuvântată alături de ei? Cei care visează că îi pot „mântui” pe consorții lor, de cele mai multe ori nu vor avea parte decât de multe dezamăgiri și suferințe. În cele mai multe cazuri, soțul sau soția necredincioasă îl va trage în jos pe consortul creștin și va fi rău pentru amândoi.

Indiferent în ce fel de asociere trebuie să intrăm vreodată, este spre binele nostru să fim atenți. Atunci când un creștin bun se alătură unui necredincios sau chiar unui creștin slab, cu o judecată greșită, poate ajunge să sufere atunci când celălalt se îndatorează pe cartea de credit, face alegeri nebunești, nu reușește să aibă integritate deplină și multe altele.

Ceea ce a scris Pavel în 2 Corinteni despre a „nu ne înjuga la un jug nepotrivit”, nu este doar o sugestie. Putem întotdeauna să nu o facem? La urma urmei, mergem la școală cu necredincioșii, votăm cu ei, mergem la cumpărături în aceleași magazine, conducem pe aceleași șosele cu ei etc. Răspunsul este că uneori reușim să nu ne asociem cu necredincioși, alteori nu ... dar cât de mult putem, pentru binele nostru, trebuie să ne asociem cu creștini care au un caracter integru și înțelepciunea care vine de sus, de la Domnul.

​Eli Cockrell

Dacă doriți, puteți citi mai în detaliu despre acest subiect în articolul „Jugul nepotrivit”

Isus, când a trăit ca unul dintre noi, le-a spus la mulți „urmează-Mă”, și chemarea Lui este valabilă și astăzi! Pentru că primul Adam a păcătuit, Isus a venit ca ultimul Adam, ca să refacă posibilă uniunea noastră cu Dumnezeu. Isus nu și-a întrerupt niciodată uniunea Sa cu Tatăl. Isus și Dumnezeu Tatăl au fost separați doar când Isus a luat asupra Lui păcatele noastre. 

• 1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

​
Domnul a plătit datoria pentru păcatele noastre și aceia dintre noi care vor primi iertarea pe care ne-o oferă și Îl urmează, vom fi cetățeni ai Împărăției Lui Dumnezeu și avem promisiunea vieții veșnice.

Isus a spus că a venit ca să avem „viață și s-o avem din belșug”. La început în Geneza, vedem că Dumnezeu Tatăl a vrut tot ce era mai bun, atât pentru Adam și Eva cât și pentru urmașii lor. Apoi, la potop, Domnul ne-a arătat milă și îndurare, salvându-l pe Noe și familia lui. Și chiar și după potop, Domnul a pregătit o salvare pentru noi, prin chemarea lui Avram.

• Geneza 12:1-3 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Dumnezeu l-a ales pe Avram ca să fie părintele credinței noastre! Vedem că dacă Avram se supunea Domnului, urma să devină un neam mare și chiar mai mult de atât.
Domnul îi spunea lui Avram că dacă asculta de El, putea să-l binecuvinteze și chiar să-l facă o binecuvântare. Iar cei care l-au binecuvântat pe Avraam au ajuns binecuvântați, și cei care l-au blestemat, au ajuns să fie blestemați. Prin Avraam toate familiile Pământului au fost și continuă să fie binecuvântate, exact așa cum a promis Dumnezeu.

• Galateni 3:29 Şi, dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă
  
  

Dumnezeu a vrut ca Avraam să aibă o viață îmbelșugată, să-l facă o binecuvântare și să-l folosească ca să dea naștere unui popor care să fie pentru totdeauna al Lui. Isus a fost făcut „sămânța” dătătoare de viață prin Avraam. 

Ca și Avraam, când ne predăm pe deplin Domnului, deschidem ușa pentru binecuvântările Domnului. Chiar dacă Dumnezeu poate îndrepta pentru noi multe greșeli, El nu binecuvintează neascultarea. Din păcate, noi ne blestemăm singuri atunci când alegem păcatul.

În Cristos și prin Cristos, găsim viața din belșug pe care Dumnezeu Tatăl a vrut dintotdeauna s-o avem. 


Slăvit să fie Domnul, pentru că fiind creștini care trăiesc zilnic în ascultare de Dumnezeu, urmându-L cu adevărat pe Domnul prin duhul nostru născut din nou, nu mai suntem înrobiți, supunându-ne conducerii naturii noastre firești, găsim adevărata viață și viața din belșug în Cristos! Găsim o uimitoare uniune cu Dumnezeul Atotputernic, prin Duhul Sfânt, care este aici ca să ne întărească și să ne conducă în tot adevărul!

Mă rog să trăiți pentru Domnul, urmându-L în fiecare zi, și să beneficiați de binecuvântările și răsplățile pe care le aduce viața trăită zilnic în armonie cu Dumnezeu Tatăl.


Eli Cockrell


Dacă nu v-ați pocăit cu adevărat niciodată și nu ați acceptat mântuirea pe care o oferă Isus, vă rog să citiți articolul „Mântuirea”

Dacă în trecut ați trăit pentru Cristos, dar pe urmă ați părăsit „calea îngustă” și v-ați dori să vă reîntoarceți la Dumnezeu, vă rog să citiți articolul „Întoarceți-vă la Domnul”.