Am auzit de multe ori spunându-se:
„Dacă cei vii ar ști ceea ce știu morții, toată lumea L-ar urma pe Isus”.
Și
„dacă am putea vorbi cu cei care sunt în iad măcar un minut, fiecare dintre ei ar spune: „Predă-ți viața lui Isus Cristos, să nu ajungi aici.”
„Dacă cei vii ar ști ceea ce știu morții, toată lumea L-ar urma pe Isus”.
Și
„dacă am putea vorbi cu cei care sunt în iad măcar un minut, fiecare dintre ei ar spune: „Predă-ți viața lui Isus Cristos, să nu ajungi aici.”
Care este prețul unui suflet? Pentru Dumnezeu, suntem neprețuiți. El ne-a creat pe fiecare pentru a fi cu El. Când am ales neascultarea, El a plătit cel mai mare preț pentru orice, oricând, oriunde în toată istoria. Dumnezeu și-a jertfit singurul Fiu ca plată pentru păcatele noastre. Isus nu a murit ca noi să putem continua în neascultare, ci ca să putem fi eliberați de robia păcatului și a costurilor enorme ale păcatului în viața de acum precum și în eternitate.
Care este prețul unui suflet pentru diavol? De ce suntem fiecare dintre noi atât de importanți pentru el, ca să ne facă să păcătuim și chiar să ne distrugă? Este din cauza dorinței lui de a fi mai mare decât Dumnezeu. El nu are calitatea de a ajuta, ci de a distruge și distrugerea noastră, a ta, a mea și a tuturor celorlalți, este bucuria și succesul lui.
Există o singură cale de a nu ajunge în iad, pentru că prețul păcatului este moartea veșnică. Aceștia sunt termenii impuși de Cel care ne-a creat. Și dacă nu acceptăm oferta iertării lui Isus și nu-L urmăm cu adevărat, atunci alegem să continuăm în neascultare și să plătim prețul întreg pentru păcatele noastre, ajungând în iad, despărțiți veșnic de Dumnezeu. Pentru cei care aleg calea iadului, nu va exista lumină, pace sau bunătate, nici bucurie sau fericire, dimpotrivă, pentru ei va fi nefericire totală, durere, regret, potrivit cu plata meritată pentru faptele lor și probabil mult mai rău decât poate înțelege creierul uman, în starea noastră actuală.
Deci, care este valoarea sufletului nostru pentru fiecare dintre noi? Câți oameni sunt în iad pentru că s-au lăsat amăgiți de trucurile și minciunile diavolului? Biblia spune că păcatul ajunge înfăptuit atunci când acordăm timp ispitei să ne ispitească. Când alegem să luăm în considerare ispita și să continuăm să ne gândim la ea, rezultatul final va fi păcatul.
Există un anumit tip de „discernământ spiritual” care este un factor cheie în a merge în rai sau în iad. Suntem orbiți față de acest discernământ spiritual atunci când suntem conduși de natura firească. Acest discernământ ar putea fi numit „înțelepciune sau simț dumnezeiesc”. Dacă „nu-l alegem niciodată pe Cristos”, atunci „nu găsim niciodată înțelepciune sau simț dumnezeiesc”. Odată ce inimile noastre încep să fie pregătite să-L aleagă pe Cristos, începem să dezvoltăm acest tip de discernământ, care este deosebirea dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună. Și odată ce ne pocăim și venim în lumină, devenim eliberați de „natura firească și stăpânirea ei” și „înțelepciunea și simțul dumnezeiesc ajung la putere”. Cu trecerea timpului, dacă creșterea continuă, ne dezvoltăm și ne creștem în Cristos și în discernământul spiritual. Din păcate, nu toți cei care primesc Evanghelia continuă să crească în Cristos. Doar o parte rămân fideli Domnului. Și cei care-L pierd pe Domnul, pierd și înțelepciunea, iar viitorul lor nu este deloc de dorit. De ce? Pentru că au știut ce este bine, dar au ajuns orbiți de diavolul când le-a găsit punctul slab și au ales răul.
Nu este suficient să-L alegi pe Isus o singură dată. Domnul spune că trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi și să ne încheiem cursa vieții fideli Lui. Dacă o persoană vine la Domnul, dar nu o face din toată inima, va fi doar o chestiune de timp până când diavolul va realiza la ce nu vrea acea persoană să renunțe și va folosi acel lucru pentru distrugerea acesteia. Când o primim, Evanghelia devine vie în noi, și produce o întoarcere spirituală, prin transformarea nașterii din nou. Apoi urmează o viață minunată în Isus, pe care trebuie să o trăim în această lume căzută. Singura modalitate de a ajunge în rai este să alegem să continuăm pe calea îngustă deschisă de Isus, din toată inima, iar când cădem trebuie să continuăm să ne cerem iertare pentru păcate și să ne ridicăm hotărâți să ne păstrăm credința indiferent de cost.
De curând am vorbit cu o persoană dragă, pe care nu am văzut-o de câțiva ani și a cărei credință fermă am admirat-o întotdeauna, și când am întrebat ce mai face, mi-a spus ca nu poate scăpa de un păcat foarte grav. Persoana își dorește să se elibereze, dar îi plac beneficiile acestui păcat. Dacă această persoană continuă să aleagă acel păcat în locul vocii Duhului Sfânt, va ajunge să își piardă orice discernământ. Chiar și acum, spune că de fapt nu e chiar atât de grav și va veni și ziua când se va elibera. Diavolul i-a găsit punctul slab, și anume o traumă nevindecată din tinerețe. Dacă continuă să asculte de diavol și să-L piardă pe Domnul, este în pericol să sfârșească în iad. Niciunul dintre noi nu știe când respiră pentru ultima dată și dacă va mai fi aici și mâine.
Câți credincioși încep bine și sfârșesc rău? Unii devin experți în a-și ascunde păcatele, iar alții abandonează în mod deschis domnia lui Isus Cristos peste viața lor.
Cei despre care vorbește Isus în această pildă, aud și primesc sămânța Evangheliei, dar ei nu pot crește până la desăvârșire din cauza slăbiciunii lor față de „grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul”. Încep să crească, dar devin „neroditori”. Diavolul este expert în natura umană, deoarece natura noastră căzută vine de la Adam și Eva, care au ales să-l asculte pe el, în locul Domnului. Mândria, lăcomia, pofta și toată slăbiciunea umană sunt în tandem cu caracteristicile diavolului. Câți oameni Îl părăsesc pe Domnul, și aleg ceea ce îi ispitește? Câți oameni din iad ne-ar spune că „tot” ceea ce au poftit și au căutat cu lăcomie nu a avut de fapt nicio valoare? Alții ar putea spune că de ce s-au temut i-a distrus și că ar fi trebuit să se teamă de Domnul mai mult decât de orice griji ale acestei lumi.
Deci, ce altceva ne-ar putea spune oamenii din iad? Fără îndoială, mulți dintre ei ne-ar avertiza de pericolul neiertării. Mulți dintre oamenii care credeau că vor ajunge în rai, dar au refuzat să-i ierte pe alții, așa cum i-a iertat Isus, au aflat că neiertarea i-a costat viața veșnică. Nu putem primi iertarea de la Dumnezeu pentru greșelile noastre și apoi să refuzăm să le acordăm milă și iertare semenilor noștri.
Dacă o persoană nu învață adevărul Bibliei în timp ce crește în Cristos și nu-și dă seama că nu este o chestiune de cât de greșiți am fost sau cât de mare a fost păcatul altcuiva, este vorba despre: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Cred că mulți care s-au numit creștini sunt în iad chiar acum, și ne-ar spune: „Iartă, doar iartă, prețul neiertării e mult prea mare!”.
Când Isus a spus povestea lui Lazăr și a omului bogat, a fost o relatare adevărată. Unii vor să creadă că a fost o pildă, dar a fost o povestire pe care Isus a spus-o în învățătura pe care o găsim relatată în Luca 16:19-31 pe care o puteți citi la sfârșitul acestui mesaj. Sunt atât de multe de învățat din această istorisire. Omul bogat era disperat din două motive. Mai întâi era „chinuit de văpaia” focului iadului și își dorea ca Lazăr să fie trimis cu puțină apă ca să-i răcorească limba și răspunsul a fost că nu se poate. Iar în al doilea rând, el a spus: „‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’”. Răspunsul a fost din nou negativ, pentru că „‘dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”
Nu există nicio îndoială că iadul este real și că datorită lui Isus Cristos, nu trebuie să mergem acolo. A accepta iertarea lui Isus și a ne pocăi de păcat și de stăpânirea lui asupra noastră este ceea ce înseamnă să devii creștin. A continua să ne cerem iertare când păcătuim înseamnă a continua pe calea credinței. În cele din urmă, nu va conta ce am făcut bine de-a lungul vieții, dacă terminăm greșit. Acest lucru este evident în multe versete din Noul Testament, precum și în ceea ce a scris prorocul Ezechiel, în capitolul 18.
Cel mai important lucru este cum terminăm, nu cum începem. Pe vremea lui Ezechiel, Isus nu venise încă și evreii erau mântuiți prin jertfele aduse conform Legii Mozaice. Astăzi avem parte de har, dar trebuie să ne terminăm cursa vieții rămânând credincioși. Nu există versete care să spună că Dumnezeu îi primește în rai pe cei și-au sfârșit viața necredincioși Lui.
În concluzie, care este valoarea sufletului tău pentru tine și al meu pentru mine? Ce vrem mai mult, să-L urmăm pe Cristos din toată inima, sau să-L ignorăm pe Dumnezeu și să lăsăm păcatul să ne conducă? Cei dragi ai noștri din rai vor cu disperare să ajungem acolo și Dumnezeu ne vrea acolo, de asemenea. Și nu există nicio îndoială că oamenii pe care i-am cunoscut, care sunt acum în iad, își doresc cu adevărat să ne poată avertiza să nu facem aceleași greșeli pe care le-au făcut ei. Dar alegerea depinde de noi. Iar alegerile noastre nu ne afectează doar pe noi. Ca soți, ne putem ajuta unul pe celălalt să creștem în Isus sau să-i permitem diavolului să ne facă viața mai grea și chiar să ne îndepărteze de Domnul. Ca părinți și bunici, influențăm sufletele copiilor și nepoților noștri spre bine sau rău. Ca prieteni, colegi, vecini și nu numai, influența noastră se extinde asupra tuturor celor din jurul nostru. Deci, care este valoarea sufletelor lor pentru noi? Alegându-L pe Cristos și rămânând credincioși Lui, îi binecuvântăm și îi încurajăm pe alții să facă același lucru. Dar, alegând răul, ne facem rău nouă înșine și promovăm împărăția întunericului. De aceea, să alegem să trăim cu înțelepciune în dragoste și ascultare față de Domnul și să ne sfârșim cu credincioșie viețile în relația corectă cu Dumnezeu.
Care este prețul unui suflet pentru diavol? De ce suntem fiecare dintre noi atât de importanți pentru el, ca să ne facă să păcătuim și chiar să ne distrugă? Este din cauza dorinței lui de a fi mai mare decât Dumnezeu. El nu are calitatea de a ajuta, ci de a distruge și distrugerea noastră, a ta, a mea și a tuturor celorlalți, este bucuria și succesul lui.
Există o singură cale de a nu ajunge în iad, pentru că prețul păcatului este moartea veșnică. Aceștia sunt termenii impuși de Cel care ne-a creat. Și dacă nu acceptăm oferta iertării lui Isus și nu-L urmăm cu adevărat, atunci alegem să continuăm în neascultare și să plătim prețul întreg pentru păcatele noastre, ajungând în iad, despărțiți veșnic de Dumnezeu. Pentru cei care aleg calea iadului, nu va exista lumină, pace sau bunătate, nici bucurie sau fericire, dimpotrivă, pentru ei va fi nefericire totală, durere, regret, potrivit cu plata meritată pentru faptele lor și probabil mult mai rău decât poate înțelege creierul uman, în starea noastră actuală.
- Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.
Deci, care este valoarea sufletului nostru pentru fiecare dintre noi? Câți oameni sunt în iad pentru că s-au lăsat amăgiți de trucurile și minciunile diavolului? Biblia spune că păcatul ajunge înfăptuit atunci când acordăm timp ispitei să ne ispitească. Când alegem să luăm în considerare ispita și să continuăm să ne gândim la ea, rezultatul final va fi păcatul.
Există un anumit tip de „discernământ spiritual” care este un factor cheie în a merge în rai sau în iad. Suntem orbiți față de acest discernământ spiritual atunci când suntem conduși de natura firească. Acest discernământ ar putea fi numit „înțelepciune sau simț dumnezeiesc”. Dacă „nu-l alegem niciodată pe Cristos”, atunci „nu găsim niciodată înțelepciune sau simț dumnezeiesc”. Odată ce inimile noastre încep să fie pregătite să-L aleagă pe Cristos, începem să dezvoltăm acest tip de discernământ, care este deosebirea dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună. Și odată ce ne pocăim și venim în lumină, devenim eliberați de „natura firească și stăpânirea ei” și „înțelepciunea și simțul dumnezeiesc ajung la putere”. Cu trecerea timpului, dacă creșterea continuă, ne dezvoltăm și ne creștem în Cristos și în discernământul spiritual. Din păcate, nu toți cei care primesc Evanghelia continuă să crească în Cristos. Doar o parte rămân fideli Domnului. Și cei care-L pierd pe Domnul, pierd și înțelepciunea, iar viitorul lor nu este deloc de dorit. De ce? Pentru că au știut ce este bine, dar au ajuns orbiți de diavolul când le-a găsit punctul slab și au ales răul.
Nu este suficient să-L alegi pe Isus o singură dată. Domnul spune că trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi și să ne încheiem cursa vieții fideli Lui. Dacă o persoană vine la Domnul, dar nu o face din toată inima, va fi doar o chestiune de timp până când diavolul va realiza la ce nu vrea acea persoană să renunțe și va folosi acel lucru pentru distrugerea acesteia. Când o primim, Evanghelia devine vie în noi, și produce o întoarcere spirituală, prin transformarea nașterii din nou. Apoi urmează o viață minunată în Isus, pe care trebuie să o trăim în această lume căzută. Singura modalitate de a ajunge în rai este să alegem să continuăm pe calea îngustă deschisă de Isus, din toată inima, iar când cădem trebuie să continuăm să ne cerem iertare pentru păcate și să ne ridicăm hotărâți să ne păstrăm credința indiferent de cost.
De curând am vorbit cu o persoană dragă, pe care nu am văzut-o de câțiva ani și a cărei credință fermă am admirat-o întotdeauna, și când am întrebat ce mai face, mi-a spus ca nu poate scăpa de un păcat foarte grav. Persoana își dorește să se elibereze, dar îi plac beneficiile acestui păcat. Dacă această persoană continuă să aleagă acel păcat în locul vocii Duhului Sfânt, va ajunge să își piardă orice discernământ. Chiar și acum, spune că de fapt nu e chiar atât de grav și va veni și ziua când se va elibera. Diavolul i-a găsit punctul slab, și anume o traumă nevindecată din tinerețe. Dacă continuă să asculte de diavol și să-L piardă pe Domnul, este în pericol să sfârșească în iad. Niciunul dintre noi nu știe când respiră pentru ultima dată și dacă va mai fi aici și mâine.
Câți credincioși încep bine și sfârșesc rău? Unii devin experți în a-și ascunde păcatele, iar alții abandonează în mod deschis domnia lui Isus Cristos peste viața lor.
- Marcu 4:18-19 „Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.”
Cei despre care vorbește Isus în această pildă, aud și primesc sămânța Evangheliei, dar ei nu pot crește până la desăvârșire din cauza slăbiciunii lor față de „grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul”. Încep să crească, dar devin „neroditori”. Diavolul este expert în natura umană, deoarece natura noastră căzută vine de la Adam și Eva, care au ales să-l asculte pe el, în locul Domnului. Mândria, lăcomia, pofta și toată slăbiciunea umană sunt în tandem cu caracteristicile diavolului. Câți oameni Îl părăsesc pe Domnul, și aleg ceea ce îi ispitește? Câți oameni din iad ne-ar spune că „tot” ceea ce au poftit și au căutat cu lăcomie nu a avut de fapt nicio valoare? Alții ar putea spune că de ce s-au temut i-a distrus și că ar fi trebuit să se teamă de Domnul mai mult decât de orice griji ale acestei lumi.
- Matei 10:28 „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă.”
- Luca 9:24-25 „Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?”
Deci, ce altceva ne-ar putea spune oamenii din iad? Fără îndoială, mulți dintre ei ne-ar avertiza de pericolul neiertării. Mulți dintre oamenii care credeau că vor ajunge în rai, dar au refuzat să-i ierte pe alții, așa cum i-a iertat Isus, au aflat că neiertarea i-a costat viața veșnică. Nu putem primi iertarea de la Dumnezeu pentru greșelile noastre și apoi să refuzăm să le acordăm milă și iertare semenilor noștri.
- Matei 6:12-15 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!’ Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Dacă o persoană nu învață adevărul Bibliei în timp ce crește în Cristos și nu-și dă seama că nu este o chestiune de cât de greșiți am fost sau cât de mare a fost păcatul altcuiva, este vorba despre: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Cred că mulți care s-au numit creștini sunt în iad chiar acum, și ne-ar spune: „Iartă, doar iartă, prețul neiertării e mult prea mare!”.
Când Isus a spus povestea lui Lazăr și a omului bogat, a fost o relatare adevărată. Unii vor să creadă că a fost o pildă, dar a fost o povestire pe care Isus a spus-o în învățătura pe care o găsim relatată în Luca 16:19-31 pe care o puteți citi la sfârșitul acestui mesaj. Sunt atât de multe de învățat din această istorisire. Omul bogat era disperat din două motive. Mai întâi era „chinuit de văpaia” focului iadului și își dorea ca Lazăr să fie trimis cu puțină apă ca să-i răcorească limba și răspunsul a fost că nu se poate. Iar în al doilea rând, el a spus: „‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’”. Răspunsul a fost din nou negativ, pentru că „‘dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”
Nu există nicio îndoială că iadul este real și că datorită lui Isus Cristos, nu trebuie să mergem acolo. A accepta iertarea lui Isus și a ne pocăi de păcat și de stăpânirea lui asupra noastră este ceea ce înseamnă să devii creștin. A continua să ne cerem iertare când păcătuim înseamnă a continua pe calea credinței. În cele din urmă, nu va conta ce am făcut bine de-a lungul vieții, dacă terminăm greșit. Acest lucru este evident în multe versete din Noul Testament, precum și în ceea ce a scris prorocul Ezechiel, în capitolul 18.
- Ezechiel 18:21-24 „Dar, dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. Doresc Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? Însă, dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele.”
Cel mai important lucru este cum terminăm, nu cum începem. Pe vremea lui Ezechiel, Isus nu venise încă și evreii erau mântuiți prin jertfele aduse conform Legii Mozaice. Astăzi avem parte de har, dar trebuie să ne terminăm cursa vieții rămânând credincioși. Nu există versete care să spună că Dumnezeu îi primește în rai pe cei și-au sfârșit viața necredincioși Lui.
În concluzie, care este valoarea sufletului tău pentru tine și al meu pentru mine? Ce vrem mai mult, să-L urmăm pe Cristos din toată inima, sau să-L ignorăm pe Dumnezeu și să lăsăm păcatul să ne conducă? Cei dragi ai noștri din rai vor cu disperare să ajungem acolo și Dumnezeu ne vrea acolo, de asemenea. Și nu există nicio îndoială că oamenii pe care i-am cunoscut, care sunt acum în iad, își doresc cu adevărat să ne poată avertiza să nu facem aceleași greșeli pe care le-au făcut ei. Dar alegerea depinde de noi. Iar alegerile noastre nu ne afectează doar pe noi. Ca soți, ne putem ajuta unul pe celălalt să creștem în Isus sau să-i permitem diavolului să ne facă viața mai grea și chiar să ne îndepărteze de Domnul. Ca părinți și bunici, influențăm sufletele copiilor și nepoților noștri spre bine sau rău. Ca prieteni, colegi, vecini și nu numai, influența noastră se extinde asupra tuturor celor din jurul nostru. Deci, care este valoarea sufletelor lor pentru noi? Alegându-L pe Cristos și rămânând credincioși Lui, îi binecuvântăm și îi încurajăm pe alții să facă același lucru. Dar, alegând răul, ne facem rău nouă înșine și promovăm împărăția întunericului. De aceea, să alegem să trăim cu înțelepciune în dragoste și ascultare față de Domnul și să ne sfârșim cu credincioșie viețile în relația corectă cu Dumnezeu.
- Luca 16:19-31 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”
În încheiere, dacă nu sunteți siguri că sunteți copilul Lui Dumnezeu și aveți nevoie să fiți eliberați de păcat, vă rugăm să citiți mesajele:
A FI SALVAT CU ADEVĂRAT
Nu este suficient să repetăm rugăciunea păcătosului după altcineva, pentru a ajunge la mântuire.
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL
Mâna Domnului e tot întinsă pentru cei pierduți sau care au rătăcit Calea Lui.
MÂNTUIREA
Care sunt bazele biblice ale întoarcerii la Dumnezeu.
MULȚI CHEMAȚI, DAR PUȚINI ALEȘI
Să înțelegem ce spune de fapt acest verset din Evanghelia după Matei.
O DATĂ MÂNTUIT, VEȘNIC MÂNTUIT?
O abordare pe baze biblice a acestei doctrine controversate.
„O DATĂ MÂNTUIT VEȘNIC MÂNTUIT”, DEMASCAREA UNEI IMPOSIBILITĂȚI
Cum explicăm multe versete biblice, dacă este adevărată doctrina că „o dată mântuit ești veșnic mântuit”?
VREDNIC
„Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.” Să înțelegem cât de serios este avertismentul dat de Isus în Matei 10:38.
ALTE ARTICOLE DESPRE „RAI ȘI IAD”:
IADUL ȘI FOCUL LUI SUNT REALE AȘA CUM SPUNE BIBLIA
Iadul este un loc real de pedeapsă, unde focul arde veșnic, așa cum arată Biblia.
IADUL - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre iad și pedeapsa pentru respingerea mântuirii oferită de Isus.
LAZĂR ȘI BOGATUL FĂRĂ NUME
Domnul ne învață multe lecții importante în această povestire.
PORȚILE DE MĂRGĂRITAR
De ce a ales Dumnezeu să facă porțile Noului Ierusalim din perle (mărgăritare)
RAIUL - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre rai, tronul Lui Dumnezeu și multe altele.
ZIUA JUDECĂȚII
Oare va fi cu adevărat o zi în care toți cei care au trăit vreodată pe Pământ vor da socoteală de faptele lor?
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2020 E. Cockrell, Poate fi folosit pentru studiu biblic, dar nu poate fi copiat în întregime și folosit pentru a obține profit financiar.