În fiecare zi avem de-a face cu semenii noștri, inclusiv cu alegerile, acțiunile și reacțiile lor. Cât de bine echipați suntem pentru a gestiona aceste interacțiuni? La școală, cei mai mulți dintre noi am fost învățați să avem un comportament frumos față de ceilalți. În mediul secular, se poate învăța doar modul lumesc de a interacționa cu cei din jur. Dar, ca și creștini, ajungem să realizăm că interacțiunile umane nu sunt deloc simple, pentru că există și un factor spiritual de luat în considerare. Atunci când conștientizăm cât de mult este implicată dimensiunea spirituală în tot ce ne înconjoară, putem înțelege mai profund și gestiona mai corect interacțiunile cu cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Să luăm în considerare mai întâi ce ne învață educația laică.
Fiecare individ se naște cu o anumită moștenire generațională. Dar există mai mulți factori care ne modelează caracterul, cum ar fi cultura în care suntem crescuți sau în care trăim de mulți ani, comportamentul familiei și regulile în viață, comunitatea din care facem parte, prietenii și colegii de clasă, precum și soții și colegii de muncă. Practic, oamenii din jurul nostru, mediul și națiunea în care trăim, influențează modul în care percepem viața, precum și felul în care gândim, luăm decizii și acționăm.
Odată ce devenim creștini, începem să realizăm că și aspectele spirituale ale vieții au un rol important. Acest adevăr nu este predat de învățământul laic, și nici chiar de unele biserici. Ei pot spune că religia afectează oamenii și caracterul lor, dar ceea ce evidențiază acest articol este că diferențele dintre creștini și necreștini afectează foarte mult interacțiunile dintre aceștia.
A deveni creștin și a crește în Cristos, conduce la dezvoltarea celui mai bun sine al oricărui individ. Necunoașterea Lui Dumnezeu și refuzul de a deveni creștin, ține o persoană literalmente în întuneric. Un creștin adevărat înțelege cât de profundă este fraza, „am fost odată pierdut, dar acum am fost găsit, am fost orb, dar acum văd”. Dar acestea sunt doar cuvinte goale pentru cineva care nu a experimentat-o niciodată. Când devenim copii ai Lui Dumnezeu, îl părăsim pe diavolul și căile lui. Plecăm literalmente de la o viață de egoism și răutate, la o viață cu adevărat schimbată în bine.
- Psalmii 19:7-8 Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.
Lumina și întunericul nu se pot uni cu adevărat.
Dar cei care refuză să creadă că Dumnezeu este real și acceptă dragostea și harul pe care El le are pentru ei, sunt încă în întuneric și sub robia diavolului. Este firesc ca ei să nu suporte Lumina. Ne ajută să realizăm că de multe ori când avem conflicte cu necredincioșii, aceștia nu au o problemă reală cu noi personal, ci cu Lumina din noi, cu Isus Cristos, Cel așezat pe tronul inimilor noastre.
- Ioan 15:18-19 „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.”
Nu mai facem parte din lume.
Isus a fost perfect în comportamentul Său și în tot ceea ce a făcut pentru alții, dar lumea L-a urât, pentru că nu era din lume. Indiferent de epocă, oamenii îi plac pe cei care seamănă cel mai mult cu ei și nu se simt bine în preajma celor care sunt foarte diferiți de ei și pe mulți nici nu-i plac. La fel era și pe vremea lui Isus. Fiul Lui Dumnezeul a trăit în dragoste și ascultare față de Tatăl Său și nu a păcătuit niciodată. Ioan a consemnat că Isus a venit în lume fiind Lumina și întunericul nu a biruit-o. Domnul a spus că El ne-a ales din lume și lumea ne urăște din această cauză. Pentru că ne-am schimbat felul în care gândim, simțim, vorbim sau acționăm, întunericul din cei din lume se simte inconfortabil în preajma noastră și chiar urăște Lumina din noi.
- Ioan 3:20 „Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.”
Diferența este reală. Credincioșii, fiind copii ai Lui Dumnezeu, urmează căile Lui Isus, iar cei care sunt încă pierduți, nu practică neprihănirea și nu au dragostea Lui Dumnezeu pentru aproapele lor. Așa știm cine aparține cu adevărat Lui Dumnezeu și cine nu este al Lui, chiar dacă unii pretind că sunt ai Lui Dumnezeu.
- 1 Ioan 3:10 Prin aceasta se cunosc copiii Lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
Apostolul Ioan a arătat că acest scenariu a început din Grădina Edenului. Începând de atunci Dumnezeu a spus să ne iubim unii pe alții, și să nu fim cum a fost „Cain, care era de la cel rău și l-a ucis pe fratele său”, Abel. Și Ioan a dezvăluit și motivul crimei: pentru că faptele lui Cain erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
- 1 Ioan 3:11-12 Căci vestirea pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alţii; nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
Deci, putem ști că, dacă lumea ne urăște, este pentru că am părăsit lumea și am devenit copiii iubitori ai Lui Dumnezeu, alegând căile Lui Dumnezeu și iubindu-ne aproapele.
- 1 Ioan 3:13-15 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.
Cei care nu sunt credincioși nu sunt copiii Lui Dumnezeu, ci mai degrabă ai întunericului.
Într-o zi, când se adresa celor care nu credeau în El, Isus a dezvăluit adevăratul motiv pentru care i se opuneau. Aceștia nu erau cu adevărat ai Lui Dumnezeu, ci ai diavolului. Și fiind copii ai diavolului, dorințele lor erau la fel cu cele ale tatălui lor.
- Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
Cei care nu sunt credincioși nu pot auzi decât ce ține de natura firească.
Adevărul este că există o mare diferență între cei care trăiesc în Lumină și cei care trăiesc în întuneric. Cei din Lumină se pot raporta la „cum era înainte”, dar cei din întuneric nu pot înțelege viața în Lumină. Mulți creștini sunt frustrați că nu pot comunica cu necredincioșii, dintre care mulți chiar ne urăsc, dar trebuie să înțelegem că problema este spirituală.
- Ioan 8:42-43 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.”
- Ioan 8:45, 46b, 47 „Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. […] Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele Lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Necredincioșii sunt supuși naturii firești și ceea ce este bun pentru natura firească este opusul la ceea ce este bun pentru credincioși, creând divergențe și chiar conflicte.
Acest adevăr este uriaș. Aceste divergențe sunt spirituale mai întâi și apoi se manifestă prin gânduri. Definiția a ceea ce este „bun” pentru oamenii evlavioși, este mult diferită de definiția a ceea ce este „bun” pentru cei care trăiesc în întuneric. Pentru primii, „bun” este ceea ce Îi place Lui Dumnezeu și este în acord cu Biblia, pentru ceilalți, este ceea ce le place lor, ce le aduce beneficii, plăcere, o poziție socială mai înaltă sau profit. Acesta este motivul pentru care o persoană care este propriul său stăpân, poate spune despre un creștin adevărat că este rău. Un creștin adevărat nu minte, nu fură și nu face rău intenționat nimănui. Când suntem atacați, preferăm mai bine să suferim pierderi decât să nu ascultăm de Cuvântul și poruncile Lui Dumnezeu. Iar atunci când deciziile și acțiunile noastre interferează cu interesele unor persoane egoiste, aceștia ne consideră răi și nu ne mai vor în preajma lor.
Isus a spus-o foarte clar. Oricine nu este din Dumnezeu, nu poate auzi Cuvintele Lui Dumnezeu și nu poate crede adevărul. Ei au propriul lor „adevăr”, care contrazice adevărul absolut al Cuvântului Lui Dumnezeu și servește intereselor lor. Asta cred ei. Realitatea este că orice lucru contrar Cuvântului Lui Dumnezeu, chiar dacă pare să slujească cuiva la un moment dat, va lucra împotriva persoanei pe termen lung. Există o singură cale către cer și se numește Isus Cristos. Și putem rămâne pe calea cea bună, doar fiind adevărații Lui urmași și păstrându-L pe Isus ca Domn al vieților noastre.
Trebuie să ne luptăm să fim ai Domnului cu orice preț și să înțelegem că cei pierduți, literalmente, nu sunt pe aceeași pagină cu noi.
Deciziile rele ale celor din jurul nostru, care urăsc Lumina, ne pot răni profund și durerea poate chiar să țină o vreme. Dar dacă alegem să ne păstrăm inimile curate, să Îi dăm Domnului suferința și să o lăsăm acolo, să iubim oamenii oricum și să ne rugăm pentru mântuirea lor, harul și dragostea Lui Dumnezeu ne vor da biruința. Domnul ne iubește și ori de câte ori suntem nedreptățiți de cei din jurul nostru care nu ascultă de îndemnul Lui, prezența și harul Tatălui ceresc ne ajută și ne vom bucura de binecuvântările Lui pentru totdeauna. Isus a spus în Ioan 8:43 că cei care nu cred în El „nu pot să asculte de Cuvântul Său” și ca urmare nu îl pot înțelege. Natura firească nu poate primi și nici înțelege Cuvântul Lui Dumnezeu. Numai când Isus devine adevăratul Domn al unei persoane, inima acesteia se schimbă și ajunge născută din nou după chipul Lui Dumnezeu. Când Dumnezeu devine Tatăl cuiva și i se deschid ochii inimii către adevărul biblic, totul se schimbă!
Adevărata unitate între credincioși și necredincioși este imposibilă, deoarece alegerile necredincioșilor sunt rezultatul unei mentalități diferite și a lipsei de discernământ.
Este atât de adevărat că întunericul și Lumina nu se pot uni, așa cum nu se combină uleiul și apa. După o amestecare intensă, poate părea că s-au combinat, dar după scurt timp se separă din nou. Nici noi nu putem fi cu adevărat în uniune cu necredincioșii. Trebuie să-i iubim, să-i ajutăm să-L găsească pe Isus și să se nască din nou, dar până nu o vor face, nu putem face ceea ce fac ei și nici să ne așteptăm ca ei să facă alegeri corecte sau să aibă discernământ.
Creșterea numărului oamenilor răi în poziții de influență și putere încearcă să facă imoralitatea „normală” și standardul de urmat.
Odată cu creșterea numărului celor răi în poziții de putere, cum ar fi funcții de conducere guvernamentale, pe piața muncii, în mass-media, lumea divertismentului etc., creștinii se confruntă cu o opoziție tot mai mare în fiecare zi. Mulți dintre noi nu am fost crescuți în acest fel, ci provenim dintr-o cultură în care moralitatea evlavioasă era standardul în toate domeniile vieții. Dar acum trăim într-o perioadă în care imoralitatea este norma și a fi fideli moravurilor biblice este incorect din punct de vedere politic și social. Acest lucru este foarte dificil pentru toți credincioșii adevărați.
Istoria se repetă.
Profetul Isaia a trăit o perioadă asemănătoare, când poporul Israel s-a îndepărtat de Dumnezeu și a devenit foarte păcătos. Domnul a profețit prin Isaia frustrarea Sa față de popor.
- Isaia 5:18-24 „Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe şi zic: „Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!” Vai de cei ce numesc răul bine şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa, în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi! Vai de cei tari când este vorba de băut vin şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari, care scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi! De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa ca putregaiul le va fi rădăcina lor şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
Lupta este reală.
Legile, politicile de la locul de muncă, rudele și chiar prietenii sunt astăzi mai încurajați să spună și să facă lucruri care sunt împotriva credinței și moravurilor noastre. Copiii și nepoții noștri sunt învățați că „ce este rău este bun și ce este bun este rău” la fiecare pas. Unde au dispărut bunul simț și discernământul? Odată cu creșterea răutății, capacitatea de a recunoaște adevăratele bune moravuri și adevărul real scade drastic.
- 1 Ioan 2:11 Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
Credincioșii trebuie să stea în adevăr, fiind ancorați în Domnul și în Cuvântul Său.
Ura ține de împărăția întunericului. Cât timp cineva este în întuneric, nu are cum să realizeze în ce direcție se îndreaptă. Sunt atât de multe minciuni prezentate ca adevăr în ultima vreme și le auzim în mod repetat din toate sursele seculare. Repetarea ne afectează chiar și pe noi, care știm că sunt minciuni și avem ca standard adevărul biblic. Dar pentru cei care nu au adevărul biblic în mintea și în inima lor, minciuna repetată din nou și din nou devine „adevărul lor”. Acesta este motivul pentru care trebuie să studiem zilnic Cuvântul Lui Dumnezeu și să fim ancorați în el. Cu cât ne gândim mai mult la ce are Biblia de spus în legătură cu ceea ce auzim și vedem, cu atât mai repede recunoaștem minciunile și le refuzăm. Trebuie să susținem adevărul real și să încercăm să-i ajutăm și pe alții să-l vadă.
Cum ajung oamenii în declin din punct de vedere spiritual, corporativ și, de asemenea, individual.
În Romani 1, Pavel a vorbit despre cum are loc declinul spiritual. El explică modul în care toți oamenii se nasc cu o cunoaștere de bază înnăscută despre Dumnezeu și despre ceea ce este bine și ce este rău.
- Romani 1:18-21 Mânia Lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a Lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
Oamenii refuză să-i dea Lui Dumnezeu cinstea și respectul care i se cuvin sau să fie recunoscători, pentru că au inimi răzvrătite. Acești oameni ajung să aibă inimi fără pricepere întunecate, iar modul lor de gândire este iluzoriu și neproductiv.
- Romani 1:24-25 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul Lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Când oamenii continuă să se răzvrătească împotriva Lui Dumnezeu și a ajutorului Său, la un moment dat Dumnezeu îi va lăsa pradă alegerilor lor greșite și inimilor lor rebele. Acest principiu se aplică atât societăților, cât și indivizilor.
- Romani 1:26-28 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Când am ales să părăsim căile noastre rele și să-L urmăm pe Isus, am pornit pe calea pe care creștem în asemănarea cu Isus Cristos. Dar atunci când oamenii continuă pe calea rea, ei de fapt devin tot mai răi. Rezultatul final poate fi văzut în versetele următoare.
- Romans 1:29-32 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea Lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Declinul spiritual pare să fie global și un precursor al răpirii.
Deci, pe măsură ce numărul oamenilor răi a crescut tot mai mult, volumul și intensitatea comportamentului lor rău au crescut de asemenea. Pentru mulți dintre noi, a fost greu de înțeles prin ce a trecut Lot în Sodoma și Gomora, dar trăirea în aceste ultime zile face mult mai ușor de înțeles cum a fost atunci. La fel ca oamenii din vremea lui Lot, cei răi de astăzi continuă declinul imoral, chiar știind că judecata dreaptă a Lui Dumnezeu este asupra lor și că „cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte”.
Versete din Epistola către Efeseni care explică clar decăderea.
- Efeseni 4:17-19 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa Lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
Aceste versete din Efeseni spun totul. „În deşertăciunea gândurilor lor” se referă cu adevărat la gânduri zadarnice și neproductive. O minte devine întunecată ca rezultat al oprimării conștiinței prin justificarea păcatelor și greșelilor în mod repetat. Oricine refuză să se pocăiască, se îndepărtează de Dumnezeu. Nu numai că Dumnezeu îi lasă pe acești oameni în voia minții lor, dar ei se predau pe ei înșiși „senzualității nestăpânite, fiind dornici și lacomi să se complacă în orice formă de impuritate [pe care dorințele lor depravate le pot sugera și cere]” (vs. 19, traducere Biblia Amplificată).
Realizarea adevărului biblic al spiritualității, la bine și la rău.
Pentru mulți poate fi șocant să afle că nu toți oamenii sunt copii al Lui Dumnezeu. La urma urmei, El este Creatorul întregii omeniri. Și în sensul creației, suntem cu toții copii ai Lui Dumnezeu. Dar adevărul biblic este că Dumnezeu este sfânt și toți ne naștem păcătoși. Din punct de vedere spiritual ne naștem ca și copii ai diavolului. Și numai atunci când suntem născuți din nou, devenim copiii spirituali ai Lui Dumnezeu.
Contează mult să realizăm impactul.
De ce este atât de important de realizat? Pentru că, nu numai că ne naștem copii spirituali ai diavolului, dar ne naștem și robi ai păcatului. Nu ne putem elibera de robia păcatului și a întunericului fără mântuirea găsită în Isus Cristos. Oamenii pot încerca să fie morali sau supuși culturii și legilor tării în care locuiesc, dar numai adevărata mântuire eliberează o persoană din sclavia păcatului și a întunericului.
- 2 Timotei 2:23-26 Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
Există oameni cu care interacționăm și chiar dacă unii nu sunt atât de răi și păcătoși ca alții, tot pierduți sunt. Diavolul le vorbește și, pentru că nu au discernământ, nici nu își dau seama că ascultă de vocea diavolului. Acesta îi poate conduce să-și facă rău lor înșiși sau chiar să provoace discordie și rău altora. Dacă la un moment dat vor dori să se elibereze și să vină la Lumină, Duhul Sfânt îi va ajuta. Dar dacă inima lor rămâne răzvrătită și împietrită, chiar și cei mai morali dintre cei pierduți, vor trăi o viață în robie. Nu trebuie să fie dependenți de droguri sau alcoolici înrăiți. Ei pot fi în robia lăcomiei, a mândriei, a perversiunilor secrete, a unei religii false, etc. Ca și creștini, trebuie să ne dăm seama că Lumina și întunericul sunt opuse și că nu există o adevărată unitate comună între cele două.
În concluzie.
Ca și creștini care trăim în zilele din urmă, ne ajută să înțelegem dinamica relațiilor și a interferențelor din aceste timpuri. Trebuie să ne dăm seama că trăim într-un timp care este în procesul de a deveni așa cum a fost pentru Noe înainte de potop și pentru Lot înainte de distrugerea Sodomei și Gomorei. Dumnezeu este iubire și noi suntem copiii Săi, născuți din nou după chipul Său. Trebuie să-i iubim pe semenii noștri și să-i ajutăm să găsească Lumina, să înceapă să vadă adevărul și să aibă discernământ. Unii oameni sunt mai ușor de iubit decât alții, dar cu ajutorul Domnului îi putem iubi pe toți, chiar și atunci când ne rănesc. Să-i iubim nu înseamnă că le acceptăm căile rele sau că le permitem să ne abuzeze. Dar trebuie să-i tratăm pe toți așa cum ne-am dori să fim tratați pentru a ne păstra inima curată. Pe măsură ce rămânem într-o relație corectă cu Dumnezeu, putem auzi îndrumarea Lui despre cum să-i ajutăm pe cei pierduți din jurul nostru. Pentru că aceștia se află într-un loc total diferit mental și spiritual față de noi, Domnul ne va arăta cum să interacționăm cu fiecare persoană, pentru ca vestea bună a Evangheliei să ajungă la inima lor.
ALTE ARTICOLE DESPRE ÎNCERCĂRI ȘI NECAZURI
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
FELURITE ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Cum ne învață Biblia să răspundem diferitelor încercări ale vieții. Ce spune de fapt Iacov 1:2-8?
INTERACȚIUNEA CREDINCIOȘILOR CU NECREDINCIOȘII
Ce spune Biblia despre interacțiunea Luminii cu întunericul și despre cum să ne protejăm de rău.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2024 E. Cockrell & Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu biblic oriunde, dar nu pentru a fi tipărit sau folosit pentru profit financiar, în integralitatea lui sau parțial.