Cuvintele rostite de Domnul Isus, în versetele care urmează, ne arată principalii pași ai umblării creștine.
​

• Matei 16:24 „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

Să privim mai atent la cuvintele Lui Isus, pe care le mai găsim și în Evangheliile lui Marcu și Luca.

• Marcu 8:34 „Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui.”

 

• Luca 9:23 „Apoi a zis tuturor:„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui."

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine”, ne arată că doar cei doritori să-L urmeze pe Cristos, pot s-o facă. A merge după Isus, înseamnă a trăi o viață de ascultare față de El. E singurul mod în care putem merge după Isus, călcând pe urmele pașilor Lui. Îl urmăm pe Cel pe care Îl iubim, adorăm și onorăm.
​
„Să se lepede de sine”, în original este cuvântul grecesc „aparneomai”, care înseamnă a renega complet, a se separa cu totul de cineva. Ca și copii ai Lui Dumnezeu, trebuie să ne separăm total de vechea noastră fire păcătoasă. Când am venit la Cristos, am renunțat de bună voie la vechea noastră natură și trăire păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, curată, neprihănită. Deci Isus ne spune să renunțăm la a face ce ne dictează natura noastă veche și să ne supunem conducerii Duhului Sfânt. După întoarcerea la Dumnezeu, continuăm să ”locuim în aceleași vase de lut”, deci nu putem trăi vieți perfecte și total sfinte, cât timp suntem pe acest Pământ, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu în toate lucrurile. Pe măsură ce continuăm să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să trăim curat, să-i facem pe plac Lui Dumnezeu în tot ce facem, spunem, simțim sau gândim și cu cât ne concentrăm mai mult pe cine suntem în Isus, decât pe greșelile noastre, vom semăna tot mai mult cu El. Cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Isus și pe măsură ce crește ungerea Duhului Sfânt în noi, vom păcătui tot mai puțin. Suntem în continuă transformare, până ne va lua Tatăl Ceresc, sus la El.
 
Dragostea pentru Isus ne convinge să-i predăm Lui tot, să renunțăm la dreptul de a face ce vrem noi și să dorim să facem voia Lui, în toate aspectele vieții noastre. Cu cât îi predăm mai mult conducerea vieții noastre, cu atât ne apropiem mai mult de totala lepădare de sine.
 
„Să-şi ia crucea”, era un act foarte familiar celor care trăiau pe vremea ucenicilor. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei care urmau să fie răstigniți, să-și care crucea pe care urmau să fie crucificați (așa au făcut și cu Domnul Isus). Actul în sine era o recunoaștere și acceptare tacită a faptului că sentința condamnării lor la moarte a fost una corectă. Deci, pentru noi credincioșii, a ne lua zilnic crucea, înseamnă recunoașterea faptului că firea noastră trebuie dată morții în fiecare zi, și acest act este unul corect, de dreptate, pentru a fi capabili să trăim în ascultare de Dumnezeu și nu de propria fire. Doar în dragoste și ascultare totală de Domnul se poate trăi o viață sfântă.
 
„Oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui”, arată foarte clar că mântuiți ajung cei care renunță să mai trăiască cum trăiau înainte să-L cunoască pe Cristos și aleg să trăiască curat, urmând exemplul Mântuitorului lor; pierderea acestei vieți pământești, pentru a o câștiga pe cea cerească, este un schimb care merită prețul! Nu suntem toți chemați să murim ca martiri, pentru gloria Lui Isus, dar suntem toți chemați să renunțăm la stilul vechi de viață și să trăim așa cum ne învață Scriptura, onorându-L pe Domnul nostru. Așa cum spunea Pavel, în:
 

• Filipeni1:21 Căci, pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig.

 
Domnul nostru știe ce este cel mai bine pentru noi și are planul perfect pentru fiecare în parte. Prin ascultarea de voia și cuvântul Lui, ne facem nouă o favoare imensă, pentru că Domnul ne vrea binele și mai mult decât ni-l dorim noi. Tatăl nostru ceresc ne iubește mai mult decât ne-am putea noi iubi sau oricine altcineva. Viața de ascultare este ceea ce a avut Dumnezeu în plan pentru omenire, de la momentul creației; ascultarea este esențială, pentru a rămâne sub protecția Domnului și în harul Său. Ascultarea este biletul de intrare în Ceruri. Și mai mult decât atât, viața de ascultare este singura care merită trăită! Aleluia! Mulțumim Doamne Isuse pentru că datorită Ție, toate acestea sunt posibile celor ce cred în Tine și în jertfa Ta!
 
 
Carmen Pușcaș
 

Ca să ne putem ridica deasupra problemelor, trebuie să intrăm în prezența Lui Dumnezeu. Când Isus devine mai real decât problema, decât necazul sau boala cu care luptăm, atunci Duhul Sfânt le va rezolva pentru noi. Avem nevoie să ajungem acolo unde Cuvântul Scripturii, care este Isus, este mai real și mai credibil pentru noi, decât ceea ce vedem sau palpăm cu trupul fizic, pentru ca, promisiunile Scripturii să se împlinească în viețile noastre.

Închinarea adevărată, înseamnă laudă sinceră la adresa Lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne concentrăm pe Domnul intrăm în realitatea Cerului, și încet, încet, uităm de noi. Continuând să-L lăudăm, uităm de tot ce ne înconjoară, și, intrând mai adânc în prezența Sa, uităm de necazuri. Mai mult din Dumnezeu, înseamnă mai puțin din lumea înconjurătoare și din firea noastră. În prezența Lui Dumnezeu credința ne este zidită și întărită; acolo credința ajunge la nivelul la care „mută munții” fizici și spirituali din viețile noastre. Minunile se manifestă în atmosfera Cerului. Când Cerul invadează lumea noastră, Duhul Sfânt împlinește minunea de care avem nevoie. Vindecarea intervine, când Isus devine mai real pentru noi decât boala fizică de care suferim. Suntem vindecați când Isus este cu adevărat real pentru noi.

Intrarea în prezența Domnului, nu este un moft, nici un ritual, este de fapt esența relației pe care o dorește Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cu noi, copiii Săi.

Prezența Lui Dumnezeu este permanentă... dar manifestarea ei, ține de dorința noastră de a o accesa. E nevoie să ne liniștim mintea de gândurile firii, de ceea ce ne necăjește, ca să-I predăm Duhului Sfânt controlul, și să intrăm în prezența Lui Dumnezeu.

Din păcate, cântecele care ar trebui să conducă trupul Lui Cristos în prezența Lui Dumnezeu, au ajuns să fie mai mult cereri, concentrate pe ce putem obține de la Dumnezeu; sau au ca subiect păcătosul... Adevărata închinare Îl laudă pe Dumnezeu pentru Cine este, și se concentrează pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar nu pe om. Doar închinarea care este la adresa Lui Dumnezeu și care aduce credinciosul în stare de reverență și adorare fața de Cel care merită să-i dăm totul, va accesa prezența Lui Dumnezeu.

• Ioan 14:16,17 „Și Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”

Isus era cu ucenicii în trup și spunea că va fi în ei ( și în noi) prin Duhul Sfânt. Înaintea convertirii noastre, Duhul Sfânt a venit ca să ne arate că Isus este real, că El este Adevărul, că Biblia este adevărată, că suntem păcătoși și avem nevoie de un Mântuitor. Duhul Sfânt pune în noi credința în Dumnezeu; El ne convinge de păcat, ne sfătuiește, ne conduce în tot Adevărul, ne arată nevoia de mântuire și ne dă suficientă credință ca să credem că putem fi mântuiți. Când vine Duhul Sfânt în noi, prezența Lui Dumnezeu este în noi.

Duhul Sfânt nu are nevoie de un templu, noi suntem Templul Duhului Sfânt, în fiecare din noi locuiește Duhul care l-a înviat pe Isus din morți. Aceeași putere care a făcut minunea învierii pentru Isus, este în fiecare copil al Lui Dumnezeu care este născut din nou! Căutând zilnic să intrăm în prezența Lui Dumnezeu, suntem siguri că rămânem în El și El rămâne în noi și „ne vom sfârși alergarea” în brațele Tatălui Ceresc.

• 1 Corinteni 6:19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?

 

• Romani 8:11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

 

• Ioan 15:5-6 „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.” (Mântuirea este pentru cei care rămân în Isus.)

Prezența Lui Dumnezeu se manifestă în viețile noastre, prin închinare, părtășie sinceră și prin studierea Scripturii.

După ce  înțelegem ce este ungerea Lui Dumnezeu o vom dori tot mai mult și vom fi gata să ne predăm Duhului Sfânt. Cu cât nivelul predării noastre este mai adânc, cu atât ungerea va fi mai mare și Domnul ne va putea folosi mai mult. Ungerea este puterea Lui Dumnezeu, este prezența Lui, n-o putem copia, nici falsifica, trebuie doar s-o primim! Ungerea ne va elibera de orice opresiuni, de orice jug:

• Isaia 10:27 „În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.”(Adică, Ungerea Duhului Sfânt, care este prezența Lui Dumnezeu, va distruge orice jug de opresiune din viața copiilor Lui Dumnezeu.)

 

• 1 Ioan 2:20 Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.”

C.Pușcaș

Când omul decide să se separe de Dumnezeu, Lumina îl părăsește și se adâncește în întuneric.

• Ioan 8:12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Când cineva renunță la dependența de Dumnezeu și declară că este independent, de fapt devine dependent de cel rău. Ca urmare, când este despărțit de Domnul, omul nu mai poate apela decât la sine însuși când dă de greu și e total descoperit înaintea diavolului, pentru că a renunțat la protecția pe care i-o oferea sângele Lui Isus.

• Psalmii 3:3,8  Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul! [...] 8 La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău.”

 

• Deuteronom 28:15 „Dar, dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte.”

​
În continuare, până la versetul 29, Moise enumeră blestemele care vin peste cei care se decid să-și continue viața fără Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, dar este și drept. Iubește păcătosul și-i acordă șansa mântuirii, dar urăște păcatul.

• Galateni 6:7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

Continuarea în această stare duce la moarte spirituală (separarea de Dumnezeu în chinul iadului veșnic), pentru că omul a ales să se despartă de Dumnezeul Cel Viu și să renunțe la domnia Lui Isus Cristos, care este Viața.

• Ioan 14:6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

 

• Proverbele 11:19 Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.

 

• Romani 6:16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

 

• 2 Corinteni 7:10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.

Mă rog ca Duhul Sfânt să ne deschidă ochii larg la adevărul Scripturii, ca să trăim în ascultare de Dumnezeu. Bucuria și siguranța pe care le găsim în viața trăită într-o relație strânsă de dependență de Cristos, nu le putem avea din nici o altă sursă.

Cea mai bună alegere este să trăim pentru a-I face Domnului plăcere. Fiți binecuvântați!

C. Pușcaș

• Ieremia 9:23-24 „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe Pământ! Căci  în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul."

Dumnezeu Tatăl, vrea să cunoaştem profunzimea, puterea, autoritatea și gloria Lui; împreună cu El putem face orice, El este Cel care acţionează şi asigură victoria oricărei lupte, El ne scoate din orice încercare, aşa cum a făcut şi până acum. Să punem pietre de aducere aminte şi să ne amintim tot ce a făcut El pentru noi şi astfel să credem în puterea Lui. În momentele grele, din Valea Plângerii (orice încercare prin care trecem în viața pe acest Pământ), să ne amintim ce a făcut Dumnezeu pentru noi în alte momente grele sau chiar disperate din trecut, ca să ne întărim credința.

• Psalmul 84 :5-7 Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

De asemenea, Tatăl ceresc vrea să folosim autoritatea pe care o avem în EL şi să nu ne desconsiderăm, spunând că suntem prea tineri, prea bătrâni, prea slabi, etc. Să nu dispreţuim lucrurile mici din viaţa noastră, ele îşi au rolul lor şi totul este sub controlul Lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi, are o chemare peste viața sa (chiar și cei care încă n-o cunosc; și toți suntem chemați să predicăm Evanghelia și să facem ucenici) şi depinde de noi să se împlinească. De ce? Pentru că Domnul nu ne forțează să facem Voia Sa, ne-a creat cu voință liberă.

Dumnezeu vrea să-L Iubim, să avem credință în El și să căutăm mai întâi Împărăția Lui. De ce? Pentru că orice punem înaintea Lui, ne face să rătăcim calea dreaptă și să-L detronăm pe Isus de pe tronul vieții noastre.

• 2 Petru 1:10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

​

• Filipeni 3:7-10 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;

Sunt sute de versete care vorbesc despre nevoia creștinului de a-L cunoaște pe Dumnezeu (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt), cât mai profund. Nu poți cunoaște adevărul despre ADEVĂR, și să rămâi același. Adevărul transformă, schimbă, aduce viață și pasiune, aduce dragoste și tot ce este EL.

Domnul Isus ne-a spus: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:32)

Cum? Ne spune în versetul precedent: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;” și dacă Cuvântul Lui rămâne în inimile noastre, devenim liberi de orice minciuni din trecut, de orice idei preconcepute și greșite și putem identifica minciunile diavolului pe care ni le strecoară prin gânduri și impresii.

• Efeseni 1:17-23 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Cristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

Înțelepciunea, revelația și adevărata lumină, vin doar prin Duhul Sfânt. Fără acestea nu putem înțelege ce speranță enormă avem în Cristos, cât de valoroasă este moștenirea mântuirii primită prin moartea și învierea Lui Isus Cristos, care are autoritate și stăpânire peste tot și toate. Totul este inferior și sub stăpânirea Lui Isus Cristos. Și Isus este Domnul vieții noastre și locuiește în inimile noastre prin Duhul Sfânt! Aleluia! Slavă Ție Doamne!

Tatăl Ceresc vrea să învăţăm să-L lăsăm să ne conducă în toate ariile vieţii noastre. El vrea TOT, nimic să nu rămână nepredat Lui, ca să ne poată transforma, să ne poată umple cu prezenţa şi binecuvântările Lui. Am pierdut multe binecuvântări, din cauză că nu I-am predat Lui totul. Sunt lucruri care ni se par importante şi pe care nu vrem să I le dăm, şi acestea devin fortăreţe ale diavolului.

Isus vrea să descuie toate uşile pe care le ţinem încuiate în sufletul nostru. Vrea să-I dăm Lui toate tristeţile, toate rănile, toate plăcerile care sunt mai importante pentru noi, decât El, să ieşim de sub autorităţile greşite, El e adevărata autoritate. Avem nevoie de pocăinţă, de dedicare, să petrecem timp cu El ca să ne vindece, nu putem rămâne la nivelul de acum, Tata pregăteşte lucruri frumoase pentru noi, un loc la pieptul Lui Isus pentru fiecare dintre noi, dar nu putem ajunge acolo dacă nu dărâmăm toate aceste ziduri, nu din cauză ca Dumnezeu nu ne lasă, ci pentru că noi nu vrem să dărâmăm aceste ziduri, să renunţăm la ele, de aceea nu ne putem apropia de El.

Să ne deschidem inimile, pentru ca Tata să toarne; când El toarnă, ne echipează pentru lucrarea la care ne-a chemat.  Dacă Duhul Sfânt curge liber, atunci apar schimbările şi transformările; doar așa revenim la adevărata viaţă din Isus. Tata a pregătit pentru noi care de buruinţă, oamenii vor simţi prin noi parfumul cerului.

• 2 Corinteni 2:14-16 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Cristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

Domnul Isus vrea să ascultăm glasul Său, El este păstorul, să fim atenți, veghetori, ca să ne poată vorbi, să ne poată atinge cu prezența Lui. El ne-a spus că din inimile noastre vor curge râuri de apă vie, pentru că Duhul Sfânt ne va umple inimile ca apoi să ne folosească ca să-i atingă pe ceilalți. Duhul Sfânt ne umple de pace, de bucurie.

• Romani 14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Să nu oprim râul Duhului Sfânt când se revarsă peste noi; bucuria este una dintre armele spirituale. În Cristos avem bucurie, lumină, victorie, putere, împlinire. Gata cu firea veche! Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne transforme; de prea multe ori spunem „Isus să fie Domn”, dar nu renunţăm la ceea ce ne desparte de El.

Ajungem să-L cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, petrecând mai mult timp în prezența Lui, în închinare, laudă și rugăciune, cercetând Scriptura, iubindu-L mai mult  și rugându-L să ni se reveleze mai mult! Cu cât Îl cunoaștem mai mult, cu atât îi va fi mai greu diavolului să ne înșele, să ne condamne, să ne mintă...

Când suntem atacați, să ne amintim că Tatăl Ceresc ne-a ales, ca să fim cu El o veşnicie și ne vom mira cât confort  și câtă putere găsim în acest adevăr. Tatăl vrea să avem inimi moi, maleabile, ca să se poată vedea în noi chipul Lui Cristos. El ne vorbeşte mereu, dar urechile noastre spirituale sunt înfundate. Să ne desfundăm urechile, să alungăm tristeţea şi teama, pentru că în Isus este bucurie!
​
C. Pușcaș

Prin epistola către Filipeni, Pavel ne îndeamnă cel mai mult să ne bucurăm. Să nu uităm că a scris această scrisoare, în condiții grele, în timp ce era în închisoare. Nu știm exact în ce închisoare era încarcerat, când scria această epistolă, dar știm că a petrecut în total, aproximativ șase ani în închisorile din Efes, Cezarea și Roma. În Filipi, unde Pavel și Sila au fost închiși peste noapte în loc să-și plângă de milă, au ales să-L laude pe Domnul și să se roage. Atitudinea corectă a inimilor lor, avut efect maxim și Dumnezeu a intervenit în situația lor.

• Faptele Apostolilor 16:25-26 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

 
Relatarea din versetele următoare este uluitoare. Temnicerul trece de la disperare (era gata să se sinucidă, crezând că cei închiși au evadat), la o mare bucurie (versetul 34), fiind botezat și mântuit împreună cu toată familia sa.
 
Pavel se adresează sfinților din întreaga cetate (Filipeni 1:1 „Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Cristos, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:”). Cine erau sfinții? Cu siguranță erau vii (cine ar scrie o scrisoare cu îndemnuri și învățături unor morți?) și mai mult, sfințenia lor nu se datora trăirii unor vieți perfecte fără păcat, ci faptului că erau născuți din nou prin credința sinceră în Isus Cristos și predarea totală înaintea Domnului. Neprihănirea Lui Isus Cristos, le asigura sfințenia. Acest adevăr se aplică tuturor copiilor Lui Dumnezeu.
 
Pavel le scrie Filipenilor să se bucure indiferent prin ce trec. Chiar dacă circumstanțele în care se afla, erau cumplite, Pavel îi îndeamnă pe Filipeni (și implicit pe noi, creștinii tuturor timpurilor), să se bucure!
 
Dacă ne analizăm viețile mai atent, realizăm că cele mai frecvente cauze pentru care trăim triști, apăsați, apatici chiar, uneori, nu sunt probleme mari, ci unele minore. Biblia ne învață să ne pocăim (să recunoaștem păcatul, să-l regretăm și să ne cerem iertare de la Dumnezeu Tatăl) repede de orice păcat, de orice greșeală. Păcatele noastre îi dau permisiunea diavolului să ne atace, să ne facă rău. Domnul Isus spunea despre Satan, în Ioan 8:44b, „El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
 
Vi se pare că o viață trăită cu o atitudine preponderent tristă, de nemulțumire, fără bucurie este o viață trăită din belșug? Cu siguranță, nu.
 
De asemenea este important să NU credem minciunile pe care diavolul le aduce în mințile noastre ca să ne ţină trişti, făcându-ne să credem că suntem slabi, că suntem păcătoşi, că nu avem valoare, că Dumnezeu nu ne iubește...
 
Tatăl Ceresc ne învaţă pas cu pas cum să luptăm ca să învingem şi să avem o bucurie totală, permanentă în El, să trăim cu acea bucurie pe care o dă siguranța mântuirii prin jertfa Lui Isus Cristos, cât timp este Domnul vieții noastre. Cu cât învățăm mai repede să auzim vocea Domnului și ascultăm de El, cu atât vom trăi mai fericiți. Da, sunt probleme care ne supără, ne întristează, dar nu avem niciun motiv „să ne facem locuința în acel loc”... tristețea noastră nu rezolvă problema, nici nu anulează răul care deja s-a făcut, dar ne poate distruge sănătatea.

• Proverbele 17:22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

 
Pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu, care știu că aparțin Lui Cristos, care a plătit pentru păcatele lor, murind în locul lor și trăiesc cu dorința de a-I face pe plac, necazurile duc la ceva bun în final. De ce? Pentru că Dumnezeu schimbă răul plănuit de diavol în ceva bun.
 
Așa cum le spune Iosif fraților săi, care l-au vândut ca sclav, ca să fie siguri că nu va fi mai mare decât ei:

• Geneza 50:20 „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.”

 
Sau cum Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare pentru poporul lui Israel.

• Deuteronomul 23:5 „Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a voit să asculte pe Balaam şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.”

• Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

 
Lupta spirituală nu e ocazională, ci continuă, deoarece duşmanul ne atacă zilnic. De aceea e nevoie să fim treji, să ne rugăm, să recunoaştem atacul de la primele semne şi să nu cădem în plasa duşmanului, ci să ştim cum să luptăm, conştienţi că avem autoritate şi putere prin Isus, care locuieşte în copiii Lui Dumnezeu.
 
Prea mult s-a confundat viața de credință și evlavie, cu tristețea și suferința. Apostolul Pavel a trecut prin foarte multe încercări grele (dacă vreți să aflați detalii, le găsiți în 2 Corinteni 11:23-28, unde Pavel spune prin ce a trecut pe parcursul a mai bine de trei decenii de slujire, de la convertirea sa până când Nero a poruncit să fie executat.)
 
Rădăcina cuvântului Bucurie, (bucur), apare de 480 de ori în Biblie. Aceasta arată cât de mult iubește Dumnezeu bucuria. El a creat-o, pentru că Îl definește. Raiul este locul bucuriei, dragostei, păcii și adevărului deplin.
 
Dumnezeu Tatăl vrea să învăţăm să ne bucurăm în El şi să nu ne uităm la probleme sau la ce nu avem. Să învăţăm să cunoaştem inima Sa, să avem încredere în El, să ne bucurăm de ceea ce avem, de lucrurile mărunte, ca să nu ne cuprindă amărăciunea sau îngrijorarea, care ne despart de bucuria cu Tatăl Ceresc. Dumnezeu vrea să-L cunoaştem, să-I cunoaştem dragostea şi să ne bucurăm pentru ce este El, nu pentru ce ne dă. Dacă vom proceda aşa, El ne va binecuvânta.
 
Duşmanul vrea să ne facă să ne concentrăm pe lucruri sau slujiri pentru Domnul, pentru care nu avem chemare de la Dumnezeu, ca să nu petrecem timp cu Domnul. El este singurul care merită toată adorarea și închinarea noastră. Creștinul obosit, epuizat, nu poate duce lupta spirituală și nici nu este eficient în lucrarea sa din via Domnului.
 
In cartea Neemia, citim cât de mult a atins Dumnezeu inima poporului lui Israel, la citirea legii. Poporul plângea, înțelegând cât de departe erau de ceea ce aștepta Dumnezeu de la ei... Duhul Sfânt ne convinge de păcat. Dar Dumnezeu nu vrea să rămânem în tristețe, după ce ne recunoaștem păcatul și ne cerem sincer iertare. Dorința Lui este să intrăm în prezența Sa și să ne bucurăm!

• Neemia 8: 9-12 Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra şi leviţii care învăţau pe popor au zis întregului popor: „Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru, să nu vă bociţi şi să nu plângeţi!” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii. Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Leviţii potoleau pe tot poporul zicând: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!” Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea. Şi au trimis câte o parte şi altora şi s-au veselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele care li se tâlcuiseră.

 
În traducerea „The Tanakh, New JPS”,ultima parte a versetului de mai sus este: „... Nu vă întristați, pentru că bucuria voastră în Domnul este sursa tăriei voastre.” Ceea ce ne ajută să înțelegem mai bine de ce ne vrea Domnul bucuroși în El și mulțumitori pentru tot ce a făcut Isus pentru noi!

• Romani 5:3-4 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

• Romani 14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

 
Domnul să ne ajute să trecem repede peste situațiile grele, amintindu-ne acest mare adevăr: „bucuria voastră în Domnul este sursa tăriei voastre” Aleluia, mulțumim Doamne!
 
 
 
Carmen Pușcaș

Putem fi eliberați de legalism, doar dacă suntem plini de Duhul Sfânt. Această umplere începe în timpul personal de intimitate cu Tatăl, acasă în cămăruţă, unde suntem doar noi şi Domnul. Pe măsură ce vom dezvolta o relaţie liberă în Duh cu El, vom putea să operăm în darurile spirituale şi în biserică.
 

• Coloseni 2:13-14 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.

 
Isus a luat asupra Lui plata cu moartea pentru păcatele noastre și a făcut ca orice condamnare pe care ne-o aduce diavolul să nu mai aibă putere să ne facă rău. Nu mai putem fi condamnați pentru nicio încălcare de lege, pentru care ne-am cerut iertare.
 
Singurele păcate neiertare, sunt cele pe care nu le-am mărturisit Domnului și pentru care nu i-am cerut iertare.
 

• Coloseni 2:15 A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.”

 
Domnul Isus i-a biruit pe Satan și pe demonii lui la cruce. El locuiește în noi și este mai tare decât stăpânitorul lumii acesteia.
 

• Coloseni 2:16-17 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

 
Omului îi este mai ușor să facă fapte pentru a crede că va fi mântuit... dar așa cum am văzut în acest verset... toate aceste reguli la care se supune omul sunt doar umbra veșniciei, adică sunt lipsite de substanță, O umbră dă doar impresia că reprezintă ceva, dar nu poate realiza nimic. Trupul este al lui Cristos! Isus este viu, real și doar prin El putem fi mântuiți. Doar prin jertfa Lui, care ajunge să acționeze în viețile noastre după ce L-am primit pe Isus ca Domn în inimile noastre, ajungem curați, neprihăniți, fără păcat. Faptele bune le facem după ce Isus ne-a schimbat inima și ”ne-a născut din nou din sămânța lui nepieritoare.”
 

• 1 Petru 1:23 Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

 

• Coloseni 2:18-23 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu. Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de nici un preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.”

 
Aceste versete vorbesc de la sine. Orice obiceiuri și fapte izvorâte din firea pământească și nu din Cristos, nu ajută la schimbarea credinciosului pentru a deveni tot mai mult asemeni lui Isus. Dimpotrivă, îl conduc pe cel care își pune încrederea în ele, spre iad și nu spre Rai. Isus este singura Cale spre Rai! El este trupul, nu umbra! Trebuie să rămânem în El și El în noi ca să nu ne pierdem premiul alergării, adică mântuirea!
 
Tatăl Ceresc vrea ca inima noastră să bată cu a Lui, El vrea să ne odihnim în El, vrea să ne înveţe lucruri profunde. El vrea să luăm promisiunile Lui ca fiind adevărate pentru noi personal, să citim Biblia cât mai mult, pentru că vrea să ne descopere lucruri noi. E timpul să ştim că Isus e VIU, e timpul să ştim că trebuie să recâştigăm teritoriile pierdute, acaparate de cel rău. E timpul să ştim că diavolul nu mai are putere asupra noastră, pentru că Domnul Isus trăieşte în noi și orice formă de închinare care pare bună, dar care nu-L are ca țintă pe Isus, ne duce în rătăcire. De aceea este esențial să studiem Biblia, ca să știm care este voia Tatălui Ceresc, ce-I place și ce nu, cum vrea să fim și să trăim. Să-L cunoaștem pe El ca să ajungem liberi!
 
Domnul Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" (Ioan 8.32)
 

• 1 Ioan 5:20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Cristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

 
​
C. Pușcaș
 

Dumnezeu vrea să ieşim din rutina îngrijorărilor, adică din a medita, a întoarce problemele pe toate feţele şi a le interconecta în toate felurile, şi să folosim experienţa câştigată prin procesul îngrijorării, pentru a medita la Cuvântul Său. Vrea să luăm versete pe care să le disecăm şi cu ajutorul Duhului Sfânt să înțelegem cine este Tatăl nostru Ceresc și ce așteaptă de la noi. Ne va descoperi adevăruri adânci, pe care să le aplicăm în viaţa de zi cu zi. Ne vrea flămânzi după Adevărul Său, dornici să ne adâncim în studierea Scripturii. Viaţa cu Domnul, nu este un set de reguli sau ritualuri, nici o succesiune de acţiuni (acum citesc Biblia, acum mă rog, acum spun altora despre Isus), ci Domnul vrea să devină parte din gândurile, dorinţele, emoţiile, bucuriile şi tristeţile noastre.
 
Când Domnul a spus că vine să locuiască în noi, de fapt ne-a arătat că vrea să devină natura noastră, să devină identitatea noastră; de fapt aceasta e identitatea în Cristos. Domnul vrea să înţelegem versetul care spune: „Cristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27b) şi anume că, Domnul este în ceea ce gândim, în ceea ce facem, în felul în care acţionăm, iar când ne purtăm cum vrea Tatăl, avem pace deplină în El, pentru că suntem în centrul voii Sale. Acesta e marele adevăr pe care Tatăl îl vrea revelat în fiecare din copiii Săi, pentru ca nimeni şi nimic să nu ne smulgă din mâna sa. Înţelegând acest adevăr, ajungem pe deplin copiii săi, el în noi si noi în el!
 
Măreţia Tatălui nu are limite fizice, limitele sunt puse doar de puterea noastră de înţelegere şi de micimea credinţei noastre, dar nu reflectă adevărul despre cine este Dumnezeu.
 
Puterea noastră de înțelegere este limitată. Dumnezeu este atât de măreţ, magnific, extraordinar, imens, încât Universul nu-L poate cuprinde... Omul nu e nici măcar vizibil din spaţiu, de unde Pământul se vede imens, iar Pământul e invizibil în raport cu unele planete din Univers, care la rândul lor sunt invizibile în raport cu cele mai mari planete. Acest Dumnezeu fără limite, alege să locuiască în noi, ființe limitate! Iar omul îndrăzneşte să pună la îndoială Puterea Lui, Măreţia Lui, Omniprezenţa Lui?
 
Dacă înţelegem măcar o fărâmă din Cine Este EL, atunci nu ne mai temem de nimeni şi nimic, fie din lumea fizică, vizibilă, fie din cea spirituală. Diavolul și demonii lui nu vor mai reprezenta aceeași amenințare pentru noi, creștinii născuți din nou. Ni se va părea natural să aplicăm îndemnul următorului verset:
 

• Iacov 4:7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

 
„Cel ce este în noi e mai tare decât cel ce este în lume”, ne spune Apostolul Ioan în prima lui epistolă (1 Ioan 4:4)
 

• Coloseni 1:27 ...Cristos în voi, nădejdea slavei.

 
Putem fi mai mult decât biruitori prin Cel ce locuiește în noi, dacă alegem să luptăm „lupta cea bună a credinței”, în fiecare zi, așa cum ne îndemna Pavel în 1 Timotei 6:12. Ca urmare a unei vieți de credință, avem certitudinea, nu doar speranța, că trăim în prezența Tatălui ceresc, în slava Lui.



C.Pușcaș